Uneltele duhovnicești pentru depășirea păcatelor sexuale – Pr. Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt duhovnicesc foarte necesar în care părintele Spiridon Bailey ne vorbește despre modalitățile și uneltele necesare pentru a putea să depășim păcatele sexuale.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Duminica a cincea din Postul Mare este dedicată amintirii Sf. Maria din Egipt, Sfânta Maria, care s-a născut la sfârșitul secolului 4, și a murit în 522 d.Hr. La vârsta de 12 ani a fugit de acasă la Alexandria, iar mai târziu i-a spus Părintelui Zosima că a trăit 17 ani o viață foarte păcătoasă, dăruindu-se tuturor patimilor trupești. Când s-a dus să vadă Sfânta Cruce, din curiozitate, s-a produs o mare minune și a fost împiedicată să intre în Biserică de o forță nevăzută. S-a pocăit şi s-a închinat unei icoane a Sfintei Maici a Domnului, rugând-o fierbinte, și a fost trimisă în deșert unde s-a pocăit și a postit 47 ani. Zăcea cu faţa la pământ. Multe minuni s-au înfăptuit pe măsură ce s-a pocăit și a fost curățită de Dumnezeu.

Sf. Maria Egipteanca ne este prezentată la acest moment în Postul Mare ca o reamintire a milostivirii și iertării lui Dumnezeu dar și ca natură a pocăinţei. Dar Sf. Maria Egipteanca nu este doar un model de pocăință în general, ci unul foarte specific patimilor trupeşti, păcatelor sexuale. Există atâta confuzie despre sexualitatea umană în epoca noastră de astăzi, poate mai mult în epoca noastră de astăzi decât în oricare alta.

În primul rând putem spune că în lumea animalelor, sexul este pentru procreare, pentru reproducere. Sunt anotimpuri în care animalele se pot reproduce. Dar aceasta nu este natura sexualității pentru ființele umane. Sexualitatea umană este ceva mult mai însemnat decât simpla reproducere, are un scop mult mai misterios și mai mare decât orice în lumea animalelor. Sexul în cadrul căsătoriei este binecuvântat. Misterul legăturii prin căsătorie, unirea dintre bărbat și femeie, este așa încât reflectă ceva din unirea lui Hristos cu Biserica, mireasa Sa. Iar sexul joacă un rol în aceasta, și desigur trebuie să aplicăm un anumit grad de discernământ când spunem aceste lucruri. Dar sexul în interiorul căsătoriei este complet diferit de cel din afară.

Există un exemplu grozav pentru a ne da o perspectivă despre această diferență, când o acțiune sau un comportament, sau ceva din ce facem, poate fi foarte diferit de la un context la altul. Gândiți-vă la un soldat pe câmpul de luptă, un soldat care din păcate poate că trebuie să omoare pentru a-și apăra casa, națiunea și așa mai departe. Un soldat poate ucide pe câmpul de luptă în război și să fie onorat pentru curaj, dar dacă un om rătăcește și ucide pe stradă în timp de pace, face un mare rău și va fi închis, cel puțin. Deci uciderea pe câmpul de luptă, deși o mare tragedie, poate fi foarte diferită de uciderea pe stradă. Și așa este și cu sexul, în interiorul căsătoriei este binecuvântat.

În scrisoarea sa către evrei Sfântul Pavel spune că [însoțirea] este o binecuvântare [în căsătorie], că nu există pângărire în patul conjugal. Dar Dumnezeu îi va judeca pe adulteri şi desfrânați. Sexul în afara căsătoriei ne spurcă atât în trup cât şi în suflet, spurcă această onorabilă reprezentare a unirii dintre Hristos și Biserica Sa. Și deci tot sexul, de orice fel, în afara căsătoriei ne spurcă atât în trup cât şi în suflet. Spurcă însăși imaginea iubirii dintre Hristos și mireasa Sa, Biserica. Haideți să fim clari! Curvia rănește sufletul la fel de mult ca adulterul și toate celelalte păcate sexuale.

Dar Hristos stabilește o chemare mai înaltă decât simpla nepăcătuire în comportament, în acțiunile noastre. Foarte des veți auzi oameni vorbind despre cerințele Vechiului Testament, legile din Deuteronom și Levitic și așa mai departe, ca fiind mult mai exigente decât [în] chemarea de a fi creștin. Și aceasta este o greșeală pentru că aici, în acest exemplu despre păcatul sexual, îl vedem pe Hristos stabilind un standard mai înalt, o chemare la un lucru chiar mai mare decât în Vechiul Testament. Pentru ca Hristos ne spune: “Oricine se uita la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui.” (Matei 5:28) Hristos ne spune că Dumnezeu nu este interesat doar de comportamentul tău, dar așa cum am spus-o de-a lungul acestui post, Dumnezeu este preocupat de starea inimii noastre, o amintire pentru noi că atunci când postim, când ne rugăm, când îngenunchem, aceste lucruri sunt bune, dar Dumnezeu se uită la însăşi condiţia inimii noastre, și așa este și cu patimile sexuale. Dumnezeu ne cheamă să ne purificăm inima, să nu permitem acestor dorințe și patimi să locuiască [în noi], să nu le hrănim.

Și bineînțeles că suntem înconjurați de o cultura care caută să profite de pe urma acestor patimi. Publicitatea, filmele, muzica cultivă și stimulează acest gen de patimi pentru a ne vinde lucruri și a stârni o patimă pe care apoi promit să o satisfacă. Suntem manipulați de toate aceste mijloace mass-media. Trebuie să ne păzim, să ne protejăm ochii și urechile pentru a nu permite acestor influențe să pătrundă în noi, pentru că vor stârni inima la rău. Părinții Bisericii ne spun foarte clar cum ne putem apăra atât de acțiunile exterioare cât și de patimile interioare legate de păcatul sexual. Și totul are legătură cu corpul.

În primul rând Părinții Bisericii spun că lăcomia va stârni patimile sexuale. Lăcomia incită patimile carnale. Lăcomia este atât un simptom, cât și o cauză a acestui tip de patimi și împreună cu mâncatul excesiv, somnul excesiv stând întins în pat prea mult, poate stârni și permite creșterea aceste patimi în noi. De fapt, Părinții Bisericii vorbesc despre un grup de păcate, un grup de patimi numite patimi excitabile și patimi carnale sexuale, sunt pur și simplu, doar despre o parte din aceste patimi excitabile. Un alt grup de patimi sunt desigur cele care au de a face cu temperamentul și mânia, lipsa de autocontrol, când nu avem autocontrol asupra corpului și dorințelor lui. Acestea permit patimilor, dorințelor și mâniei să se trezească în noi. Și desigur, consumul excesiv de alcool poate face ca aceste patimi să fie stârnite în noi și să crească, de fapt, stimulează dorințele carnale din noi.

Toate aceste trei lucruri sunt despre controlul asupra trupului, dar Părinţii Bisericii ne avertizează că și dacă postim foarte mult, chiar și dacă dormim doar câteva ore pe zi, chiar și dacă ne abținem complet de la alcool, ceea ce se află cu adevărat la rădăcina stăpânirii acestor patimi este smerenia, disponibilitatea de a ne recunoaște incapacitatea de a face față acestor lucruri singuri, că nu avem încredere în puterile noastre, dar că ne aruncăm cu totul în brațele lui Dumnezeu și ale Harului Său. Exista desigur și o smerenie care ne amintește că și atunci când le stăpânim, când suntem învingători peste aceste patimi, nu trebuie să ne imaginăm că le-am cucerit complet și putem să le ignorăm și să le uităm. Trebuie să ne ținem strâns de Dumnezeul nostru.

Și Dumnezeu uneori va permite oamenilor să cadă ca să îi smerească. Există o vorbă la Părinții Bisericii: “Dumnezeu preferă o înfrângere smerită în locul unei victorii mândre”. Dar, de asemenea, trebuie să ne amintim luând iar această imagine a soldatului, un soldat care realizează că va fi înfrânt și va muri în luptă, dacă își menține lupta, dacă înfruntă lupta și moare eroic, va fi cinstit. Dar dacă soldatul intră în panică și fuge, el va fi numit laș. Dezonoarea va cădea asupra lui. Și așa este și cu patimile, chiar dacă Dumnezeu retrage Harul Său, trebuie să ne luptăm în continuare, să nu permitem înfrângerea, care să ne facă să intrăm în panică și să fugim cu lașitate. Trebuie să luptăm până la capăt, chiar și atunci când sorții [mici] de izbândă par să ne copleșească, să continuăm lupta până la capăt. Și astfel Dumnezeu ne va cinsti. Nu trebuie să ne pierdem speranța.

Sfânta Maria Egipteanca s-a pocăit timp de 47 de ani, 47 de ani de plâns pentru păcatele ei. Când a ajuns la 40 de ani, la 45 de ani nu a spus: “Destul, sunt învinsă. Am plâns destul, uită-te la mine…” Nu, ea a continuat până la capăt, chiar până la moartea ei minunată. Asta este adevărata natură a pocăinței, că nu ar trebui să ne pierdem inima și speranța, ci ar trebui să ne pocăim și să ne luptăm până la ultima noastră suflare. Și chiar dacă Dumnezeu își retrage Harul pentru o vreme, chiar dacă simțim că suntem biruitori asupra acestor patimi, trebuie să știm că tot ceea ce Dumnezeu face pentru noi, tot…, fără excepție, Dumnezeu face totul pentru mântuirea noastră. Dumnezeu lucrează continuu în viețile noastre pentru a ne atrage la El, ca să ne ajute, să ne întărească, să ne smerească. În tot ceea ce face Dumnezeu, El lucrează pentru mântuirea noastră.

“Numai cei neînsuflețiți sunt scutiți de războiul trupesc. Știm apoi că lupta cărnii și a duhului sunt extrem de importante pentru noi… pentru a câștiga autocontrolul și stăpânirea asupra dorințelor noastre”. Sf. Ioan Cassian

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!