Viața socială și medicală în 2011 – părintele Justin Pârvu
24 aprilie 2023
Mironosițele, femeia creștină și iubirea – p. Teologos
25 aprilie 2023
Vizionați o audiție muzicală care se anunța de rutină la cunoscutul concurs „American Idol” care, însă, are o turnură neașteptată și șocantă din partea celebrei Katy Perry, turnură care ne descoperă adevărata realitate a Americii din spatele zâmbetelor, a luminilor, a muzicii și – în general – a modului de viață american.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transciptul)
Powered by RedCircle
– În regulă. Să mergem! Adu-l acasă! Să mergem!
– Oh, Doamne! Despre asta vorbesc! Despre asta vorbesc.
– Ce mai faceți?
– Ce mai faci?
– Sunt grozav, omule!
– Spune-ne cine ești!
– Trey Louis, a.k.a. „Trey din Fe”. [râde] Da, domnule! 21 de ani! Sunt vânzător de saltele! Și noi!
– Într-adevăr? 21 de ani! În regulă!
– Mulțumesc!
– Vânzător de saltele?
– Sunt vânzător de saltele. M-am născut și am crescut în Santa Fe, Texas. Trey din Fe. Da domnule!
– Ați prins vreodată pe cineva care încearcă să aibă un mic whoopie în magazin?
– Nu! Nu! Nu Nu NU. Este o întrebare bună. Am avut… Am avut oameni care au venit să pună întrebări despre cât de bine poti face performanta pe pat.
– Într-adevăr?
– Dar da. Pot să le dau de genul, da, omule, știi, ăsta sare bine. Sau acesta are o plenitudine bună.
– Da, exact. Da. Te iubesc. Asta e foarte bine. Ai 21 de ani și… deci nu ești la școală?
– Da, nu. Sunt vânzător de saltele cu normă întreagă.
– Minunat. Primăvară, iubito.
– Wow. Ce vei cânta acolo?
– „Stone” de Whisky Myers.
– Ce drăguț. Uh-huh.
– (Cântând) Ei bine, noaptea este însoțitorul meu. Oh, te iubesc și autostrada este casa mea. M-a făcut să caut un ultim far în fiecare loc în care mă plimb. Oh, se spune că Iisus a fost un om sărac. Bănuiesc că mi-aș dori să am un pic mai mult de El în mine. Faceți mai ușor să trăiți. Wow.
Dureri de inimă și mizerie. Dulce, dulce inimă a mea. Mă voi sparge din nou de un milion de ori. S-a dus asta prea departe? Te-ai transformat în piatră? Dulce, dulce inimă a mea, mă voi rupe din nou de un milion de ori. S-a dus asta prea departe? Te-ai transformat în piatră?
– Da, crezi? Omule, ar fi bine să stați jos, omule. Ar fi bine să vă așezați.
Omule, cânți din locul perfect, amice. Le arunci capul pe spate, le închizi ochii și ai vocea perfectă. A fost interesant. Începi să te întrebi când vor începe să apară discipolii lui Chris Stapleton. Și probabil că ai condus cu camionul tău învățând-o melodia și ai încercat să cânți ca el.
– Da domnule.
– De ce faci Idol?
– Omule, „American Idol”, numărul unu, este într-un fel acolo unde ajung oamenii care îmi plac. Numărul doi este, am spus mai devreme, sunt din Santa Fe, Texas. În mai 2018, un bărbat înarmat a intrat în școala mea. Eram în camera de artă unu. Și a împușcat camera de artă doi înainte de a se îndrepta către camera de artă unu. Am pierdut o mulțime de prieteni. Opt… opt studenți au fost uciși. Doi profesori au fost uciși. Și a fost cu adevărat negativ, omule. Santa Fe a avut un rap prost aici din 2018.
– Omule, tocmai ai primit vocea perfectă. Tu… ai cântat din locul potrivit. Tu doar… Da. ai lăsat să iasă din inimă și asta e ceea ce ne place.
– Ce faci, Katy? (TIPÂND) Țara noastră ne-a eșuat! Fapte. (TIPÂND) Nu este în regulă! Ar trebui să cânți aici pentru că îți place muzica. Este adevărat. (TIPÂND) Nu pentru că ai trebuit să treci prin acel [BLEEP]!! Sunt de acord. (TIPÂND) Nu trebuia să pierzi opt prieteni! Sper să le reamintești oamenilor că trebuie să ne schimbăm. Pentru că, știi ce? Si mie mi-e frica!
– Este groaznic, Katy. E oribil. Tolerăm asta atât de mult timp… prea mult timp. A devenit o normă. Ce trebuie să schimbăm.
– Adevărat. Sunt de acord. Și sper că poți doar să conduci.
– Poți să-mi faci favoarea asta? Pentru mine, pentru școala mea, pentru tine?
– Da doamna.
– Mulțumesc.
– Da doamna.
– Vreau să votez pe acest tânăr, pentru că cred că ai făcut exact ceea ce trebuia să faci. Ai un da de la mine.
– Mulțumesc, Lionel.
– Și abia aștept să te văd la Hollywood.
– Da domnule.
– Luke?
– Da… Nu pot vorbi. Da.
– Mulțumesc, Luke. Mulțumesc. Esti perfect.
– Mulțumesc. Mulțumesc. Da. Vă mulțumesc mult. Sunteți minunați. Pot să vin sus?
– Da! Da, poti. Hei! Cu palmele mele transpirate să-l îmbrățișez pe Luke Bryan. Omule, asta e o nebunie. Și Katy Perry. Este o nebunie!
– Lionel Ritchie.
– Fii serios omule. Atât de bine! Să nu te joci. Oh, stai, stai. Nu am fost niciodată atât de apropiați când am spus asta cuiva.
– Ești gata pentru asta?
– Haide.
– BINE. Te duci la Hollywood. Să mergem! Să mergem!
– Chiar acolo. Chiar acolo. Ridic-o! Woo! Despre asta vorbesc! Ne vedem în California! Hollywood! Să mergem! Îmi place!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
5 Comment
Am văzut în direct această audiție ṣi m-a impresionat foarte tare. Katy nu s-a mai putut abține pentru că într-adevăr, împuṣcăturile în ṣcoli sunt o mare problemă în Statele Unite, ṣi nu numai în ṣcoli. Îmi amintesc de o întâmplare de acum vreo 8-9 ani, poate ceva mai mult. Noi locuim în Canada ṣi într-o duminică, eu ṣi fata mea ne-am decis să mergem până peste graniță, în cel mai apropiat orăṣel american, doar aṣa, de o plimbare. Am vrut să mergem la un mall ṣi când să intrăm, pe uṣa de la intrare era un semn care spunea că dincolo de acel punct nu este permisă trecerea cu arme de foc. Chiar era ṣi o poză a unui pistol barat. Ni s-a părut foarte ciudat ṣi am chicotit puțin amândouă zicând că în Canada nu există asemenea avertismente. Plimbarea noastră a fost una plăcută, seara ne-am întors acasă, dar ce a urmat ne-a tulburat ṣi cutremurat pe amândouă. La doar două zile după aceea, marți, o persoană a intrat în exact acel mall, în miezul zilei, ṣi a împuṣcat pe cine i-a ieṣit în cale. Au fost morți ṣi răniți. Nu ne venea să credem. Ne tot gândeam la semnul pe care l-am vazut la intrarea în mall ṣi ne întrebam cum a intrat dacă nu e voie cu arme?. Bineînțeles că ne dădeam seama de ridicolul întrebării, doar că fusesem prea aproape de toată întâmplarea ṣi mai ales nu ne puteam imagina că o ființă umană putea face asemenea lucru. Ne gândeam că se putea ca totul să se întâmple când eram noi acolo. Dumnezeu ne-a păzit însă ṣi i-am mulțumit Lui ṣi Maicii Domnului că ne-au purtat de grijă.
Și eu lucrez într-un mall și vă spun că pentru o perioadă care se roagă,nu este cel mai bun loc .. și urmează să plec.Cu ajutorul Bunului Dumnezeu voi pleca de la acest loc de muncă.
Dar la. ce fel de tineri trec pe dinaintea ochilor mei vă spun că am panica aceasta,de a fi … Doamne ferestre… împușcată
Eu nici nu doresc să judec pe nimeni dar eu cred că felul nostru de a fi în acești ani atrage MÂNIA LUI DUMNEZEU!
Doar mânial…. ar mai fi un război,o foamete…dar JUDECATA MÂNTUITORULUI de va veni vai și amar…la cum suntem
Sper ca putem intelege ca nu armele sunt problema in America sau oriunde unde se intampla astfel de tragedii. America e fondata pe doua principii ce nu se regasesc nicaieri in lume si pe care noi in Europa si noi in Romania nu le mai avem de mult timp: dreptul la libera exprimare si dreptul de a te apara impotriva unui guvern tiranic.
Nu armele omoara oameni, ci oamenii omoara oameni. Peste tot unde s a pus interzis pe detinerea de arme, au urmat dictaturi.
Să mă iertați că mă bag în seamă. Nu vreau să fac pe deșteptul pe internet.
Înainte de discuția ce e bine de făcut, că e bine să avem arme sau nu, sau a cui e vina, dictaturi etc…. băiețașul asta (și alții ca el) e traumatizat pe viață. Vă dați seama culpabilitatea.. să îți vezi tovarășii și profii împușcați pe degeaba…și tu să scapi. Atât e de văzut: suferința și demnitatea lui, curajul cu care înfruntă durerea.
(Ca să mă lungesc, din cei scăpați cu viață din atentatele din 13 noiembrie 2015 la Paris, mulți au ajuns să se sinucidă neputând suferi „vinovăția” de a scăpa cu viață. Bunicul care m-a crescut (Dumnezeu să îl odihnească) a făcut ww2, ultimii ani din viața lui numai despre vinovăția asta vorbea.)
Traducerea e groaznică.