Vizionați un cuvânt cu discernământ al părintelui Iosia Trenham care ne arată care este dovada Bisericii adevărate a lui Hristos, dovada care ne deosebește de celelalte denominațiuni creștine.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc că sunteți alături de mine.
Reflecția mea de astăzi am intitulat-o „Dovada adevăratei Biserici”. Este prăznuirea sfinţilor Tecla şi Siluan și vă voi explica într-o minut cum acești doi sfinți incredibili sunt parte din dovada adevăratei Biserici.
Dar, în țara mea, în Statele Unite, unde sunt mii și mii de comunități religioase, înregistrate de guvernul SUA ca biserici, toți se numesc pe ei înșiși biserici. De fapt, îmi amintesc când tocmai începeam comunitatea, propria noastră parohie, în anii ’90, eram într-un depozit, într-un parc industrial. Era, de fapt, un magazin vechi de mașini, care nu avea ferestre, chiar lângă o cale ferată. Obișnuiam să săvârșim Sf. Liturghie acolo, și în timpul sfântei Anaforale [rugăciunea Sfintei Jertfe], începeam să auzim trenurile trecând, cu o precizie de ceasornic, duminica, și toata clădirea se scutura.
Îmi amintesc că într-o zi stăteam la mine în birou, care dădea spre zona industrială de acolo, și am văzut pe cineva bătând în cuie un semn. Semnul era pentru o nouă biserică în același parc industrial și scria „Biserica Sfântului Duh”, și m-am gândit în sinea mea “Interesant…! Iată o persoană pironind un semn în care se autointitulează biserica.” A durat câteva luni și apoi a dispărut. Dacă cineva ar fi condus prin acel parc industrial și ar fi văzut Biserica Ortodoxă a Sf. Andrei și semnul cu Biserica Sfântului Duh, ar fi văzut două semne, ambele comunități începând în acest parc industrial, și s-ar fi putut gândi în sinea lor “Doamne, oare ce înseamnă să fii Biserică? Și cine spune că acea persoană poate pune acel semn acolo sau acel semn sus?”
Cum știm care este adevărata Biserică?
Cum știi de fapt care este adevărata Biserică, când sunt așa mulți concurenți, așa multe grupări religioase pretinzând că ei sunt Biserica? Dar poți doar spune că ești Biserica [cea adevărată]? Dacă simți într-un anumit fel sau crezi un anumit lucru, te face asta neapărat pe tine Biserica [adevărată]? Eu cred că nu! Bineînțeles că sunt multe răspunsuri la întrebarea: „Care este dovada adevăratei Biserici?”
Cineva s-ar putea gândi imediat la cel de-al 4-lea paragraf din Crezul niceean. Bineînțeles, Crezul conține doar patru simple paragrafe, un paragraf despre Dumnezeu – Părintele Atotputernic, un paragraf despre singurul Său Fiu născut – Domnul nostru Iisus Hristos, un paragraf despre Sfântul Duh şi apoi un paragraf despre Biserică și despre Sfintele Taine. Iar în acel ultim paragraf spunem în Crezul niceean că ne mărturisim credința „Întru Una, Sfântă, Catolică [Sobornicească] şi Apostolească Biserică”, acestea sunt însușirile adevăratei Biserici, Biserică pe care Iisus a înființat-o acum două mii de ani. Nu doar că are acea obligatorie istorie, de vreme ce este legată de originea sa, dar are și calitățile de unicitate, sfinţenie, sobornicitate şi apostolicitate.
Dar nu am de gând să vorbesc despre aceste lucruri, ci vreau, de la sărbătoarea de astăzi a sfinților Tecla și Siluan, [prăzuiți] pe 24 septembrie, vreau să vorbesc despre o altă dovadă, una obligatorie și de neocolit a adevăratei Biserici și aceasta sunt sfinții. Biserica produce sfinții. Adevărata Biserică în care viază Sfânta Treime, acolo unde Harul tainelor abundă, produce sfințenie, produce dragoste. Adevărata Biserică își poate arăta și își arată întotdeauna autenticitatea sa prin producerea oamenilor sfinți, prin vindecarea oamenilor. Biserica este, de fapt, spitalul sufletelor de pe pământ și ea își arată autenticitatea luând păcătoși ca mine și tine, și salvându-ne, vindecându-ne de calea noastră, de patimile și patologiile spirituale, și învățându-ne să fim ca Hristos. Și, de fapt, în fiecare generaţie şi în orice loc în care ajunge Biserica ea face sfinți, iar acești sfinți sunt dovada autenticității Bisericii. Nu [avem] sfinți, nu [avem] Biserică! Acesta este punctul decisiv!
Puterea Bisericii de a face sfinți
Și azi vedem întinderea vastă, din perspectivă istorică, a puterii adevăratei Biserici de a face sfinți. Sărbătorim astăzi viața sfintei proto-mucenițe Tecla și îl sărbătorim, de asemenea, pe sfântul recent Sf. Siluan Athonitul, marele ascet din Muntele Athos, care a murit în 1938. Acești doi mari sfinți sunt la capetele opuse ale spectrului istoric al vieţii Bisericii.
Sfânta Tecla a fost o fată tânără, care a trăit în Asia Mică și auzindu-l pe Sf. Pavel predicând a fost câștigată pentru credinţa creştină. [Tecla] a pus capăt logodnei cu un tânăr, care nu a primit bine vestea, și a îmbrățișat viața de creștină și a îmbrățișat asceza celibatului de bună voie. A devenit fecioară a lui Hristos, în vreme ce în scrierile Sf. Atanasie cel Mare, a fost numită mireasă a lui Hristos. A trăit o frumoasă viață martirică, lungă și glorioasă, este foarte iubită de întreaga lume ortodoxă, mai ales în Patriarhia din Antiohia, în care sunt și eu membru. Sfânta Tecla are o poziție centrală. De fapt, am fost binecuvântat să vizitez locurile sfinte ale Sf. Tecla în Siria, în Maaloula, unde se spune că a ajuns la capătul vieții, când Dumnezeu a ascuns-o într-o stâncă de cei care o prigoneau. Ea era o tânără extrem de zeloasă și devotată, care a devenit model pentru noi toți pentru ultimii 2000 de ani. De fapt, se desfășoară anual un pelerinaj în satul antiohian închinat Sf. Tecla. Icoana ei este acolo și [pe Sf. Tecla] o avem la mare evlavie.
Sfântul Siluan a fost și el om simplu, era un simplu țăran rus, pe care Dumnezeu l-a chemat la viața monahală și el a mers la mănăstirea rusească Sf. Pantelimon din Sf. Munte și acolo a trăit 45 de ani ca călugăr și a devenit un bătrân purtător de Dumnezeu, care a reușit să dobândească rugăciunea neîncetată a lui Iisus în inimă și a reușit să dobândească smerenia lui Hristos. De fapt, de atunci a învățat lumea, mai ales prin propagarea învățături sale prin intermediul fiului său spiritual, Sf. Sofronie din Essex, Anglia. Întreaga lume a fost captivată, inimile noastre au fost câștigate de învățăturile Sf. Siluan, care ne-a învățat din proprie experiență, că temelia pe care se clădesc toate realizările spirituale, pe care se construiește sfințenia noastră, [este] fundația dobândirii smereniei. A învățat acest lucru direct de la Domnul nostru Iisus, care i-a spus să-și țină mintea în iad, dar să nu deznădăjduiască.
Atât Sf. Tecla cât și Sf. Siluan sunt uniți astăzi nu numai ca doi sfinți care dovedesc autenticitatea Bisericii din perioada timpurie până la perioada foarte recentă a Bisericii, și, de asemenea, sunt uniți prin asceza lor extremă, prin marele lor atletism spiritual, marele lor devotament pentru dobândirea Harul Duhului Sfânt, care era scopul lor în viață, dar sunt uniți și prin incredibila lor dorința de a ajuta bărbați și femei din lumile lor, prietenii, familiile și cunoscuți lor, să devină creștini. Sf. Tecla a adus și a căutat să își aducă prietenii și familia [la Creștinism] și s-a alăturat Sf. Pavel în muncile sale misionare de apostolat şi Sf. Siluan a spus că s-a retras din lume în viața monahală pentru ca apoi să poată îmbrățișa [toată] lumea prin rugăciune, ca toți oamenii să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu în Duhul Sfânt.
Însușirile comune ale sfinților
Aceste însușiri comune: devotamentul față de Hristos, dobândirea smereniei, urmărirea neobosită a sfințeniei și dragostea de oameni, chiar și de dușmani, cu o mare sete de a-i aduce la Biserică, acestea sunt [însușirile] fundamentale și de bază pentru viețile tuturor sfinților. Și [acestea] arată de fapt, dragilor, că Biserica este cine spune că este: Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Ea o dovedește prin sfinți în fiecare generație, oriunde merge. Acesta este dovada adevăratei Biserici.
Când eram creștin protestant, aveam eroi ca Martin Luther și Ioan Calvin, dar oricine citește viețile sfinţi, iar apoi ar citi vieţile acelor mari reformatori magistrali, poate vedea foarte clar că nu erau sfinți. Au avut multe patimi, acesta fiind unul dintre motivele pentru care nu se puteau înţelege vreodată și aproape că s-au ucis unul pe altul…, cazul lui Luther și Zwingli. Și chiar și cei foarte devotați… Ca tânăr protestant, am cunoscut multe persoane creștine foarte devotate care îl iubeau pe Dumnezeu, care se rugau cu credință, care țineau la oameni, care studiau Scripturile și, cu siguranță, nimeni nu poate să îl iubească pe Dumnezeu, să studiaze Sfintele Scripturi și să încerce să fie un discipol fidel al Iisus, fără o mare binecuvântare și ajutor de la Duhul Sfânt, pentru a dobândi multe virtuți frumoase. Dar îmi amintesc în catehizarea mea pentru a deveni creştin ortodox, că m-am așezat și am citit viața unui sfânt al Bisericii și mi-a extins atât de mult înțelegerea privind potențialul unei ființe umane de a se transforma și a scăpa de sub stăpânirea păcatului în această viaţă, încât am plâns și i-am dat cartea cu viața sfântului soției mele și i-am spus: “Draga mea, dacă acesta este un creștin, eu nu am devenit unul încă…”
Doar pentru informare, era viața Sfântului Nectarie din Eghina care a murit în 1920, carte scrisă de Sotos Hondropoulos, o viață foarte frumoasă. Dar am învățat ce însemnă să te apropii de Unica, Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca Biserică, și ce putea face ea și care este potențialul transfigurării umane în Biserică şi cu [ajutorul] Sfintelor Taine, ce este [Biserica] cu adevărat capabilă să facă și ce face întotdeauna spre slava Sfintei Treimi și pentru mântuirea noastră, a păcătoșilor.
Domnul să fie lăudat de această glorioasă sărbătoare a sfinţilor Tecla şi Siluan, care dovedesc autenticitatea Bisericii și fie ca exemplul lor să ne inspire pe toți. Dumnezeu să fie cu voi! Dacă sunteți interesați să aflați mai multe despre din viața Sf. Siluan, v-aș îndruma către prelegerile minunate ale părintelui Zaharia Zaharou de la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, mănăstirea Sf. Sofronie. Avem o serie frumoasă de opt prelegeri ale sale despre teologia ascetică şi pastorală a Sf. Siluan și a Sf.
Sofronie. Doar dați clic pe linkul de mai jos! Dumnezeu să fie cu voi!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
5 Comment
Da, acesta e aspectul principal care mă ține și pe mine în credință: existența sfințeniei în lume. Nu scriptura sau autenticitatea sau istoricitatea ei, în privința cărora există multe controverse (metodă folosită cu precădere, și cu disperare chiar, de frații noștri protestanți, din motiv evident, pentru că nu mai sunt în Biserică, așa că se agață de ce le-a rămas, sola scriptura); nici argumentele teologice sau raționale, care și ele sunt controversate și combătute, sunt limitate și fragile fără credință, și inaccesibile majorității oamenilor; ci Biserica și sfinții și sfintele ei, care au trăit și trăiesc în mod nelumesc, după învățătura lui Hristos, au renunțat la sine, la viața materială și sexuală, la ceea ce e firesc, și urmăresc curățenia, virtutea și Iubirea desăvârșite, care nu au niciun sens într-o lume materială, dacă ar fi doar materia, sunt nebunie, așa cum și dăruirea totală de sine, a trăi pentru și a urmări doar binele altora, nu al tău, e considerată prostie, dar, în același timp, știm în conștiința noastră că sunt bune, adevărate și spirituale, Dumnezeiești. Iar, prin ele, este evident și vedem foarte clar că Dumnezeu, care e Spirit, este prezent în fața ochilor noștri și lucrează în lume.
Deasemenea și viclenia, tot răul și dorințele oamenilor, ale noastre, care se împotrivesc, adesea cu violență, acestei sfințenii și binelui și le evită, dovedesc și pun în lumină realitatea sfințeniei și a binelui, și nu ar exista nici ele dacă binele și sfințenia însele nu ar exista și nu ar fi adevărate.
Și faptul că această sfințenie și tendință spre ea există și în noi, o conștientizăm și avem posibilitatea și libertatea să o alegem și să fim așa, depinde doar de noi.
Da, dar și catolicii au sfinți, deci se poate înțelege că și ei sunt Biserica adevărată. Nu cunosc toți sfinții lor, dar cunosc unul în mod special la care am evlavie și despre care cred că e sfânt după modul în care mă inspiră și în care-mi curg lacrimile când mă gândesc la martiriul său (Franz Jägerstätter mai exact, dar și soția sa Fanny ar fi trebuit beatificată după părerea mea, fiindcă a fost ca Natalia pentru Adrian, susținându-și soțul în martiriu până în ultima clipă).
Catolicismul nu este Biserica adevărată. Este o erezie.
„In August 1933, an illegitimate daughter, Hildegard, was born to Jägerstätter and a local farm maidservant, Theresia Auer.” – hmmm… curvia nu este chiar semn de sfințenie, iartă-mă că-ți spun. Pe de altă parte, din câte văd, el a fost arestat și executat pentru că a refuzat să lupte pentru naziști. Iartă-mă însă asta nu e DELOC un motiv ca cineva să fie declarat sfânt. Este un lucru lăudabil, desigur, însă arată caracterul total trupesc al Catolicismului. Sfințenia este îndumnezeirea – asemănarea cu Hristos și roadele ce provin de aici. Un comportament etic nu este DELOC de ajuns pentru a fi cineva sfânt. Au fost mii de oameni care au refuzat să lupte pentru naziști.