Necredința omului contemporan și Sf. Ap. Toma – p. Teologos

Necredința este una dintre cele mai mari boli care ne biciuiesc astăzi – mai ales, pe tineri. De unde provine aceasta, care este relația acesteia cu știința, care îi sunt efectele și cum se vindecă, veți afla din materialul de față.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Hristos a înviat!

Introducere

Acum o să vorbesc puțin despre ceva legat de Sfântul Apostol Toma pe care eu îl iubesc foarte, foarte mult, să știți, fraților. Îmi place și viața lui foarte mult, însă acum din păcate, nu o să vă povestesc viața Sfântului Apostol Toma, ci o să vorbesc puțin de, să zicem, necredința Sfântului Apostol Toma și, mai ales, de faptul că Sfântul este reprezentativ pentru generația de astăzi, mai ales, pentru generația tânără de astăzi.

Rolul Sfântului Apostol Toma

Vedeți că Hristos i-a folosit caracterul tânăr al Sfântului Toma pentru a ne încredința noi toți că Domnul a înviat cu adevărat, adică a înviat cu trupul. Noi, oamenii căzuți avem nevoie de trup, avem nevoie de încredințare trupească pentru a ne convinge. Toma a pus degetul pentru noi toți, ca să ne convingem. Dumnezeu știa că nu poate mai mult, că trebuie să se convingă punând mâna și atunci Domnul, în perfecțiunea Sa, a ales să se arate apostolilor atunci când Toma lipsea, când Toma nu era acolo.

Vedeți că Mântuitorul se arată apostolilor trecând prin ușile încuiate și mănâncă în fața lor pește și un fagure de miere ca să le arate că are trup și nu este un duh, o fantomă. Astfel tot cercul apostolilor s-a convins. Când a venit Toma, apostolii care erau semnificativ mai în vârstă decât el, mai ales Petru, i-au spus că L-au văzut pe Domnul.

Desigur că nu numai apostolii L-au văzut, ci și Maria Magdalena, sfinții Luca și Cleopa pe drumul către Emaus, adică erau destui care mărturiseau despre faptul că Domnul era înviat cu trupul. Mda, însă Toma se încăpățânează și zice că „până nu pun eu degetul meu în semnele cuielor și mâna mea în coasta Lui, eu n-o să cred”. Vedeți cât este de limitat omul necredincios? Omul care dorește neapărat dovezi? Omul care dorește să măsoare el totul? Care se înțepenește numai în ce îi spun lui simțurile. Acesta-i omul care vrea să verifice personal și asta în situația care sunt alții mai validați de Dumnezeu decât el.

Credință vs necredință

Acum, ca să fiu foarte sincer, Toma era de înțeles până la un punct. De ce? Că nu învie, fraților, un om în fiecare zi, e un lucru care aruncă în aer limitele raționalității noastre căzute și din cauza asta Domnul a fost îngăduitor cu el. Cu toate astea, trebuia să creadă, cum spuneam, în ceea ce îi spuneau cei care îl iubeau și din cauza asta Domnul i-a făcut observație. Adică după ce i-a spus că „Pentru că M-ai văzut ai crezut” după aceea a spus că „Fericiți sunt cei care au crezut fără să Mă fi văzut” – care era o aluzie la faptul că starea lui Toma era, până în acel moment, inferioară credinței celor care vor crede în Hristos de-a lungul veacurilor.

De ce sunt mai fericiți cei care cred comparativ cu cei care nu cred? E simplu: pentru că logica noastră nu poate să ne rezolve ca oameni pentru că suntem chip al lui Dumnezeu Cel mai presus de logică. Fraților, logica umană nu este destul de puternică să ne rezolve problemele și să ne ducă la mântuire, însă este destul de puternică – sau, mă rog, ar trebui! – să fie destul de puternică ca să-și dea seama de neputința ei. Aici intervine o tensiune între scopul uman și capacitatea logicii, tensiune care ar trebui să se rezolve prin credința în Dumnezeu cel atotputernic și  atotiubitor. Înțelegeți? 

Incapacitatea logicii

Din păcate, însă, oamenii au dat astăzi cu piciorul la Dumnezeu și, deci, pentru că nu mai este o altă cale, această tensiune nu se rezolvă și crește, crește, crește până când sistemul nervos pleznește. Logica singură nu poate să asigure echilibrul uman. Vedeți că cei mai mulți oameni astăzi sunt bolnavi cu nervii și asta provine datorită faptului că sunt departe de Dumnezeu, nu cred în Acesta.

Ceea ce este groaznic aici este faptul că, de fapt, oamenii care nu cred în Dumnezeu, să știți, fraților, că sunt foarte, foarte „credincioși” – sau mai bine zis – creduli, însă sunt credincioși în gândurile lor, în voile lor și în toate informațiile mai mult sau mai puțin adevărate care „ajută” în consolidarea poziției lor și tind să ignore celelalte informații, chiar dacă acestea din urmă sunt într-o proporție zdrobitoare comparativ la cele care le susțin poziția. Înțelegeți? Este o distorsiune cognitivă. 

Lucrurile sunt foarte complicate pentru că și emițătorii de informație și receptorii de informație sunt distorsionați mai mult sau mai puțin de către voile lor păcătoase. Înțelegeți? Fiecare are un interes, are voia păcătoasă. Înțelegeți?

De unde ne informăm

Din cauza asta totdeauna trebuie să căutăm informații din surse cât mai apropiate de Dumnezeu și totdeauna – dacă putem – să verificăm informația cu cel puțin o altă sursă la fel de apropiată de Dumnezeu. Din cauza aceasta vedeți că Sfântul Ap. Pavel zice „Tot adevărul să se verifice din gura a doi sau trei martori” și din cauza asta, fraților, singurul lucru infailibil din Biserică este corelarea surselor apropiate de Dumnezeu sau, cum se spune în termeni teologici, consensul Sfinților Părinți. Înțelegeți? 

Niciodată în istorie un sfânt nu a avut autoritate absolută în Biserică. Numai dacă Biserica primește ceea ce spune un sfânt, abia atunci primim și noi. Înțelegeți? Consensul acesta!

Vedeți că ierarhia și unirea, consensul surselor de informare este capitală. Asta se vede până și în istoria limbajului: vedeți că persoanele pe care le considerăm mai aproape de Dumnezeu, adică le respectăm mai mult, fie din punct de vedere ierarhic sau al experienței, le apelăm cu așa-numitele pronume de politețe care sunt forme speciale de plural și le vorbim la plural: „dumneavoastră”, „ce mai faceți?” – asta ca să se arate, până și în limbaj ierarhia și unirea pluralității surselor de informație de care trebuie să ascultăm. Adică în clipa în care eu respect pe cineva spun că acela nu mai este singur – adică nu-i mai spun „tu” – ci „dumneavoastră”.

Exprimarea unității

Un caz special aici sunt Dumnezeu și Sfinții din cer unde vorbim la singular pentru că acolo ne luptă vrăjmașul să ne separe și acolo avem nevoie de intimitatea cea mai mare posibilă. Din cauza intimității, din cauza asta vorbim la singular, pentru că sfinții din rai și Dumnezeu Una sunt. Înțelegeți?

Acolo, ierarhizarea și evlavia este evidentă, acolo nu mai este nevoie de plural. Poate că ar trebui totuși să menționez că Sfântul Nectarie se adresa Maicii Domnului cu „dumneavoastră” datorită respectului enorm pe care Sfântul îl avea față de Maica Domnului.

Ne întoarcem iarăși la tema noastră, la tema limbajului, că tot vorbim despre asta. Trebuie să știți că tot datorită acestei intimități maxime și copiii se adresează părinților la singular cu toate că îi respectă sau – mă rog! – ar trebui să-i respecte pe părinți.

Din păcate, însă, noi astăzi nivelăm totul, nu mai există respect aproape deloc, pentru că nu mai există credință reală în Dumnezeu și, deci, nu mai există ierarhie de valori.

Efectul cel mai distructiv nu este că dispare politețea – cu toate că și aceasta este foarte grav, fraților – ci că dispar ascultarea și marile daruri pe care Dumnezeu le dă pe gratis oamenilor, cum ar fi rușinea și bunul simț. Acestea sunt mari daruri de la Dumnezeu, fraților! Acestea ne țin în echilibru, iar ascultarea în dependență duhovnicească față de sursele de informații bune este capitală pentru a merge înainte. Înțelegeți? 

Tipuri de informație

Mare atenție, fraților, și aici mă adresez mai ales tinerilor – informația bună nu este neapărat informația corectă științific, ci informația care provine dintr-o sursă iubitoare. Dacă sursa este iubitoare și, deci, smerită, atunci și posibilă greșeală din punct de vedere științific se corectează ușor – nu e o problemă. Pe când dacă sursa de informație nu are iubire, ci interes egoist, viclean, atunci chiar și informațiile corecte din punct de vedere științific le va folosi împotriva ta, a celui ce primești informația sau ți le dă pe astea ca să crezi în ele și apoi, vine cu o informație otrăvită din punct de vedere ideologic ca să te termine. Înțelegeți? 

Acum mă gândesc la ceea ce am spus: „informații corecte din punct de vedere științific”. Fraților, să vă spun ceva și vă rog să mă iertați că vă spun – mă adresez mai ales acelora care cred – apropo de credință! – în absolutul științei și că totul se poate demonstra logic și matematic.

Kurt Gödel

Fraților, aș vrea să pomenesc puțin de un om și să-i fie spre odihna sufletului lui. Dumnezeu să-l ierte, că a murit! Îl chema Kurt. Kurt Gödel. Gödel a trăit la începutul secolului 20, fraților, când avansul tehnologic și preocuparea pentru știință a dus la mândria și depărtarea de Dumnezeu care au avut ca efect primul și mai apoi al 2-lea război mondial.

În această climă, exista credința – apropo de credință! – că totul poate fi demonstrat științific, logic și matematic. Multe minți foarte capabile pe plan mondial erau concentrate pe acest lucru. Când spun foarte capabile, mă refer la capacitățile logice ale acestora și nu la planul lor duhovnicesc care e altceva. În această climă, influențat de aceste cercetări, Kurt Gödel, el însuși un foarte bun logician și matematician dovedește științific prin două celebre teoreme care îi poartă numele că este imposibil să fie dovedit totul din punct de vedere științific chiar și în cazul unui sistem matematic. Adică, chiar și în cazul unui sistem matematic este imposibil să fie dovedit totul din punct de vedere științific, fraților. 

De fapt, teoremele lui chiar așa se și numesc: „Teoremele de incompletitudine ale lui Gödel”. Acestea au făcut explozie, fraților, în 1930 când au fost publicate. De ce?  Pentru că arăta comunității științifice incapacitatea logicii umane de a realiza un sistem logic complet și stabil și, chiar dacă ar putea să realizeze un astfel de sistem, nu vom putea demonstra totul din interiorul sistemului nostru logic în care ne găsim. Înțelegeți? Fraților, e nevoie de luminare de sus! E nevoie de credință! E nevoie de acceptarea unor lucruri care nu pot fi demonstrate. Ce face Dumnezeu, fraților! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească pe robul său Kurt.

Oamenii de știință chiar dacă, poate, unii dintre ei nu erau niște exemple de evlavie, și-au dat seama de măreția demonstrației lui Gödel și – după cum spunea Von Neumann – au apreciat descoperirea lui ca „monumentală”; ca una ce transcende „timpul și spațiul”. Am vrut să spun asta pentru odihna sufletului lui – al lui Gödel – și ca să calmez pe posibilii adepți ai faptului că totul se poate explica și demonstra prin știință.

Chiar și în știință, fraților, – după cum demonstrează Gödel – sunt lucruri mai mult sau mai puțin evidente ce nu se pot demonstra. De exemplu, încercați să demonstrați că printr-un punct exterior unei linii drepte trece o singură paralelă la linia dreaptă respectivă. Una și numai una. Fraților, nu încercați că nu se poate. Dacă reușiți, o să luați premiul Nobel la matematică. Sunt anumite lucruri pe care trebuie să le credem, trebuie să le luăm drept bune, inclusiv în știință.

De fapt, fraților știința duce la credința în Dumnezeu pentru că creația duce la Creator. Să vă spun o întâmplare!

O întâmplare

Când eram tânăr și L-am descoperit pe Dumnezeu după așa-zisa revoluție din 1989, treceam prin fața catedralei orașului în care locuiam și eram frământat de o întrebare. O mare întrebare, mare de tot pentru mine. Și cu întrebarea asta în minte, am zis lui Dumnezeu că dacă găsesc un preot în catedrală o să-l întreb. Am intrat înăuntru, catedrala era goală pentru că nu era slujbă atunci și văd pe un părinte bătrân, bătrân care abia se mișca, adus de spate. Am zis atunci în sinea mea „Aoleu! Dacă îi pun bătrânului ăsta întrebarea pe care o am, o să ia crucea și o să mă bată cu ea peste cap!”, însă de vreme ce am zis lui Dumnezeu că întreb atunci o să întreb întrebarea cea mare pe care o aveam. Știți, îmi era frică pentru că atunci eram foarte influențat de comunismul ateu și de pseudo-democrația vestică la fel de atee care vedeau biserica retrogradă și îngustă la minte.

Deci, mă apropii ezitant de părintele și îl întreb întrebarea mare: „Știința împiedică cunoașterea lui Dumnezeu?” Părintele acesta așa gârbov cum era îmi zice cu o voce răgușită „Ăăăă??” – Când aud asta, „Aoleu!” zic în sinea mea, Maica lui Dumnezeu, zic, dar ce să fac? trebuia să repet întrebarea puțin mai tare. Și zic: „Știința împiedică cunoașterea lui Dumnezeu?”. Atunci se ridică așa gârbov cum era și se uită la mine cu o privire pătrunzătoare și zice foarte calm și sigur de sine „Nu!”. „Nu??” zic eu. „Nu” zice el. Și zic contrariat „Dar cum că atâția oameni de știință sunt atei…”. Și-mi zice „Aceștia nu au mers până la capăt. Dacă ar fi mers până la capăt L-ar fi descoperit pe Dumnezeu!”. Înțelegeți?

Semnificație

Orice om de știință care merge până la capăt trebuie să Îl descopere pe Creator în inima sa. 

De fapt, spune și la Psaltire, fraților, că „Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu!”. Sf. Ap. Pavel vorbește în epistola către Romani despre creație ca și scară către Creator. Cine nu Îl găsește pe Dumnezeu suferă de nebunie. Nu aș dori însă să dezvolt prea mult acest subiect acum, doar doresc să menționez că cel care crede absolut în știință este incorect și limitat și acest lucru este demonstrat atât matematic – apropo de Gödel, Dumnezeu să-l ierte! – cât și din punct de vedere duhovnicesc.

Depresia și credința limitată. Exemple

Din cauza asta să știți că în general ateii și cei care cred în știință au probleme pe care pot să le rezolve și ajung până la boli de nervi. Depresia este boala ateului fraților, sau cel puțin, a necredinciosului. Cel care nu crede cu toată inima sa în Dumnezeu.

Vedeți că tinerii care nu cred în Dumnezeu, ci în ei înșiși și în pseudo-puterea tehnologiei, a științei, după un prim avânt în care cred că lumea este total a lor, se deznădăjduiesc și devin ei total subjugați lumii și cad în depresie, au o viață cenușie și trăiesc de pe-o zi pe alta, chiar dacă posibil să aibă bani și cele necesare traiului. N-au viitor pentru că n-au Dumnezeu. Înțelegeți? 

Fraților, cunosc pe un tânăr aproape de 30 de ani dintr-o familie înstărită, care nu vorbește cu absolut nimeni, nici măcar cu părinții lui și nu face absolut nimic în afară de a se juca pe calculator, de a butona pe laptop pentru că a avut o decepție în dragoste în urmă cu câțiva ani. Părinții sunt disperați că tânărul e închis total. E complet singur, fără să comunice cu nimeni. Nu face nimic. 

Fraților, problema cea mare a civilizației noastre nu este problema fuziunii nucleare sau a inteligenței artificiale. Problema cea mare a noastră este problema relațiilor sociale, a iubirii dintre persoane.

Da, fraților, chiar Kurt Gödel, Dumnezeu să-l ierte!, pentru că nu era un om concentrat pe duhovnicie, ci pe știință a avut probleme săracul cu sistemul nervos la bătrânețe și pot să spun că a și murit din asta. Dumnezeu să-l ierte!

Despre educație

Însă, să vă dau un exemplu din cotidianul nostru legat de relația dintre materie, știință și duhovnicie: știu un copil deștept și foarte înstărit în ciclul primar de la o școală de elită dintr-un oraș mare din România. Acesta era, este copil de bani gata și la un moment dat l-a văzut învățătoarea în clasă cu șireturile dezlegate. Doamna învățătoare i-a zis copilului să-și lege șireturile, însă copilul i-a răspuns cu naturalețe „leagă-mi-le tu”. Atunci învățătoarea – Dumnezeu s-o binecuvânteze! – i-a zis „Hai, să te învăț cum să faci!”, la care copilul a răspuns indignat „Nu!”.

A doua zi a venit mama copilului la școală și i-a făcut observație învățătoarei pe tema asta că de ce i-a vorbit astfel copilului care are acasă o servitoare care face lucrul acesta – îi leagă șireturile. Vă dați seama? Copilul acesta dacă nu este corectat, va fi toată viața traumatizat pe tema relațiilor sociale și asta provine din prea multa știință care aduce prea multă avere. Și mama lui – Dumnezeu să o binecuvânteze! – nu are credința că ăsta se poate descurca în viață și poate să se aplece puțin să își lege șireturile. Înțelegeți? 

Tehnologia și comunicarea

Că tot vorbim de relațiile sociale și am amintit de Inteligența Artificială, mare atenție cu sistemele conversaționale, de gen ChatGPT sau Bing care, de fapt, este cam același lucru. Mare atenție, fraților pentru că cu toate că aceste sisteme sunt hai să zic impresionante în ceea ce privește problemele tehnice, în ceea ce privește problemele personale aceste sisteme sunt foarte problematice, începând de la caracterul plicticos și terminând cu distorsiuni cognitive și emoționale majore, care greu se disting.

De exemplu, îmi vine în minte acum imposibilitatea distingerii între real și imaginar, între personal și general și de aici, închiderea în sine, în nimicnicia egoismului nostru, incapabili să mai comunicăm cu alții, incapabil să mai iubim persoane și astfel incapabili să mai cunoaștem, incapabili să mai trăim. Din cauza asta mulți, după un prim entuziasm, dacă continuă cu Chat GPT și cu analoagele, cad în depresie cumplită și chiar există cazuri – de exemplu în Belgia – știu pe unul care s-a sinucis pentru că în loc să vorbească cu soția lui și cu copii sau cu alte persoane, era în continuu pe chat-urile AI.

Latura in-umană a tehnologiei

Vedeți că pentru prima dată în istorie se accentuează atât de mult pe ideea de magic, de uman în tehnologie, adică în AI. E o himeră, fraților! Fraților, umanul nu înseamnă reproducerea vocii, a feței sau a mișcărilor corpului. Acestea sunt trupești. Umanul înseamnă întâi de toate chipul lui Dumnezeu cel iubitor. În Dumnezeu să credeți! Fraților, Inteligența Artificială nu iubește, chiar dacă mulți o folosesc ca surogat pentru asta. E doar o himeră, cum spuneam. Ne distrugem capacitatea de iubire acolo.

Nu știu dacă știți, datorită idolatrizării tehnologiei și a sistemului inuman din China, în care oamenii muncesc de la 9 dimineața la 9 seara, 6 zile pe săptămână – 9-9-6, celebrul program – Partidul a cerut la 9 facultăți să dea liber o săptămână din aprilie ca să se îndrăgostească. Da, fraților! Unde mai pui că li s-a cerut să țină jurnale de călătorie, să filmeze și să documenteze progresul. De ce? Pentru că în China și mai ales în Japonia, natalitatea și numărul de căsătorii scade vertiginos. Oamenii nu mai știu să iubească. Înțelegeți? Pentru că s-au depărtat de Dumnezeu.

Deci fraților, lăsați tehnologia! Să mai lăsăm puțin tehnologia! Trebuie să credem și să credem în Dumnezeu pentru a avea un viitor, să avem credință! Persoanele sunt mai presus decât tehnologia, însă aici problema cea mare este că noi suntem căzuți, suntem păcătoși și din cauza asta putem să fim mai devastatori decât tehnologia și chiar mai răi și decât animalele.

Traumele și excluderea relațiilor interpersonale

Da, fraților, din cauza păcatului mulți oameni, mai ales doamne, se scandalizează și se retrag înspre animale și apare un soi de idolatrie și acolo. Nu mai comunică cu ceilalți oameni și uneori nici cu Dumnezeu și își concentrează toată dragostea lor asupra animalelor. Da, este oarecum de înțeles pentru că animalele sunt nepăcătoase în timp ce oamenii sunt păcătoși, însă nu este de aprobat. Nu e de aprobat pentru că problema imensă aici este faptul că animalele nu pot să răspundă cu aceeași dragoste cu care îi iubesc oamenii. Numai o persoană poate să răspundă cu aceeași dragoste unei alte persoane și din cauza asta acești oameni dacă nu găsesc pe Dumnezeu, colapsează într-o anumită formă de sentimentalism și semi-ateism cu urmări foarte triste.

Fraților, cred că e bine să menționez aici că nu îndemn la brutalitate împotriva animalelor, Doamne ferește! Însă, animalul e animal și omul e om. Noi trebuie să iubim pe Dumnezeu din toată ființa noastră după cum spune la poruncă și pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Pe animale le respectăm după cum respectăm creația lui Dumnezeu însă mare atenție cu personificarea acestora și lipirea inimii noastre de acestea.

Nu e normal să fim agresivi cu oamenii și să plângem după animalele noastre preferate. Asta arată o problemă emoțională. Înțelegeți? Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne smerim și să ne echilibrăm prin spovedanie și iubire față de ceilalți. Pentru a ne echilibra avem nevoie de un punct absolut sigur, un punct de echilibru – și acesta nu poate fi altul decât Dumnezeu. Înțelegeți? Ateul nu are echilibru.

Cauze ale necredinței

Fraților, scandalul este cauza majoră a ateismului și deci a tuturor problemelor de mai sus – adică ceva emoțional și nu rațional. De obicei scandalul apare în clipa în care reprezentantul lui Dumnezeu din conștiința celui care se scandalizează este judecat de acesta din urmă că face un lucru nepermis relativ la imaginea lui Dumnezeu din cel scandalizat.

Foarte mulți dintre tinerii atei provin din faptul că s-au scandalizat de părinții lor sau de preoți și asta pentru că ei îi au și pe părinți și pe preoți pe post de imagini ale lui Dumnezeu în conștiința lor, cum spuneam mai-sus. Desigur că n-ar trebui să fie așa, trebuie să disociem pe Dumnezeu cel perfect și perfect iubitor de un om limitat și supus greșelii, care încearcă să facă și el ce poate, însă tinerii nu o fac și e dificil la o anumită vârstă să facă. Și atunci, ei  îi identifică pe părinți și pe preoți cu perfecțiunea, cu Dumnezeu și din cauza asta se scandalizează.

Desigur, însă, că în cazul tinerilor cel mai mare scandal poate să vină din partea partenerului de viață, mai ales dacă îl iubesc foarte, foarte mult din varii motive sau/și nu au experiență – adică sunt la prima iubire. Dacă discuți rațional cu ei, pot să accepte că celălalt sau cealaltă nu este Dumnezeu, însă în practică se poartă de parcă ar fi oarecum. Înțelegeți? Acest sentiment este foarte puternic la început și trebuie să existe echilibrul necesar dat de credința în adevăratul Dumnezeu și de duhovnic pentru a gestiona cum trebuie acest lucru și a nu produce mari drame.

Fraților, căsătoria este taina credinței între un bărbat și o femeie fără ca partenerii să se idolatrizeze, ci să se iubească la maxim, credința că merg împreună pe drumul Crucii și al Învierii către perfecțiune. Să nu rănim iubirea și să nu reducem capacitatea de iubire a tinerilor pentru că se produc mari drame și tinerii astăzi nu mai au curajul să iubească și, dacă iubesc, nu mai au curajul să-și exprime această iubire. Se tem de rănire. Înțelegeți? E mare păcat, să știți! Trebuie să reînvățăm sistemul de valori corect, trebuie să reînvățăm să ne unim cu Dumnezeu de unde vine această luminare a acestui sistem de valori.

Concluzii

Totul este să avem grijă să nu-l scandalizăm pe celălalt, să nu-l înșelăm, să avem grijă să nu-i rănim credința pe care și-a pus-o în noi și, dacă e cazul, să spunem cu smerenie după cum spune Sf. Ap. Pavel să nu creadă cineva că suntem mai presus decât ceea ce suntem, ci să încercăm să răspundem credinței lor cu iubirea noastră.

Scandalul este piedică în calea credinței, în calea găsirii lui Hristos ce viu și înviat și eu cred că Domnul nostru Iisus Hristos s-a arătat lui Toma și ca să nu-l scandalizeze, coborându-se la nivelul măsurilor sale de atunci.

Vă rog să mă iertați dacă am scandalizat pe cineva și vă rog să vă rugați pentru mine. Fac și eu ce pot. Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum.

Hristos a înviat!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!