Cum să murim și să înviem – p. Arsenie Papacioc

Nu știm să trăim dacă nu știm să murim. Să învățăm cu să murim de la cineva care a avut experiența apropierii de moarte în Hristos și, deci, de înviere în închisorile comuniste: părintele Arsenie Papacioc.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Uite ce vreau să vă spun, înțelegere pentru toată lumea ca noi monahii, să vă bucurați că Mielul lui Dumnezeu, în sfârșit a smuls din lume și călugări. Sfântul Ioan Carpatinul, mare trăitor, are o scrisoare către călugării din India și spune așa: să nu mai fericiți pe nimeni decât numai pe voi călugării, că și petele voastre sunt mai de cinste la Dumnezeu decât cea mai covârșitoare faptă a mireanului. Ați plecat omenește, dar să știți că plata nu e pe primul pas, e pe ultimul pas. Ați ajuns cum spune Scriptura, v-ați lepădat de lume, lepădați-vă și de voi. Mântuitorul zice ,,ia-ți crucea și urmează-Mi”.

Știi ce înseamnă cruce, măicuță? Să duci ce nu-ți convine! Asta e! Există în ființa noastră o notă de comoditate care, aproape 100% e primejdioasă. Nu-ți vine să-ți schimbi starea de lucru care ai avut-o până aici. Avem niște voturi călugărești. Două dintre ele se mai pot atinge și afară, dar unu nu. Tăierea voii, care înseamnă un lucru extraordinar de mare, mai mare ca orice. Chiar în creație: când Dumnezeu a creat toate, dar pe om l-a făcut după chip și asemănare, și s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Adam, a jignit prin aceasta pe Dumnezeu și a trebuit să plece din Sfânta Treime cineva ca să restaureze căderea lui Adam.

Că noi moșteneam păcatul acesta al lui, și numai prin Botez, acum sunteți salvați. Dar se spune că Dumnezeu ne-a adus mai mult decât ne-a pierdut Adam. Ne-a dat putința de a ne îndumnezei după har. E de necrezut, chip și asemănare. Citim acolo și citim numai literatură, și uităm ce spune un lucru, pe care și Părintele Stăniloae, că după Înviere omul cunoaște mai multe decât cunosc îngerii, și ce e lăsat prin poziția de culme, care o are monahismul.

Și începusem cu cele trei voturi călugărești, dar m-aș lega de ,,tăierea voii”. Știți ce înseamnă? Lupta cu Dumnezeu. Și trebuie învinsă. Sigur că, sunteți gata să strângeți de gât. Dar lui Dumnezeu îi place să-l biruim. Un oarecare om sărac și-a cumpărat o haină. Și când o plătea o ținea la subsuoară, și unul i-o fura. Și el slăbea mâna să poată să i-o fure. Vedeți? În felul acesta se lasă Dumnezeu biruit. Știți cum se biruie Dumnezeu? Faci ce spune. Dacă faci ce-ți spune, șezi de-a dreapta Sa.

L-ai biruit. În armată și peste tot, dacă faci porunca cum trebuie, ești una cu cel care a comandat. Că el prin mâna ta, prin poziția ta își împlinește scopurile lui. Așa că, vă dați seama? Că nicio altă ființa din creația lui Dumnezeu nu face acest sfânt joc, de a fi una cu El, prin tăierea voii, înseamnă lupta cu Dumnezeu și trebuie biruit. Pentru că El ne-a creat cu voință liberă și aici ne tăiem voia. Acesta este balaurul cu care trebuie să dai la capăt, nu ai voință liberă.

Dacă zici că nu poți să-ți tai voia, că nu ai timp să te mai rogi…

Problema nu se pune după…problema se pune ,,biruim sau nu biruim ce căutăm aici”. Nu se pune problema, nu exista în învățătura creștină, în poziția creștină înfrângeri. Totul se poate rezolva, dacă putem să fim dumnezei după trup, vă dați seama…ce poziție avem. La un nivel oarecare trebuie să treci peste necazuri, piedici sau chiar săgeata vrăjmașului. Numai și numai cu puterea lui Dumnezeu ,,Doamne Iisuse Hristoase…”

Măicuțelor, dacă numai atât ați fi atente cu inima sfințiilor voastre ,,nu mă lăsa Doamne…” pe mine nu mă interesează dacă ați făcut sau nu, vă spun ca duhovnic. Nici nu prea am întâlnit călugări care să spună un lucru cum trebuie. Mă interesează lipsa de prezență continuă. Pentru că Dumnezeu nu e supărat pe noi pentru anumite greșeli pe care le facem, cât e supărat că suntem nepăsători. Cineva are pretenții, care a lăsat mamă, tată…are și El pretenția asta, nu ne gândim? ,,Eu v-am făcut, Eu v-am creat”, și numai și numai pentru El ne-a creat, nu și pentru dracul. Dar ne-a făcut liberi, și în libertatea asta, în care ne menajăm moliciunile, sfânta lene și mare mucenic somn.

Asta eu vă spun, eu la vârsta mea, sunt obligat să gândesc bine. Dar nu e nimeni în vârstă, toată lumea e egală. Mai târziu sau mai devreme vom fi într-un loc toți. Am observat că nu există să te rogi degeaba niciodată. Că dacă ne iubește, nu ne iubește cu măsura care crede omul, e măsură divină, imposibilă, nu putem  nici s-o trăim, nici s-o înțelegem, dar El poate face orice, dar omul nu poate să facă Dumnezeu. Să-și calce cuvântul. A zis așa, n-ai făcut, mai la vale. Și așa s-a creat iadul. Nu l-a creat Dumnezeu, l-a creat omul.

Suntem neputincioși…

Există o regulă a neputinței, dar… nu ți se cere.. Era o dată o măicuță, o soră, și a vrut o maică să o ia de la maica ailaltă, și a făcut într-o noapte 1000 de metanii să n-o ia. I-am zis ,,de ce ai făcut așa? Puteai să faci 2-3 metanii. Nu multe ci mult, zice latinul… Nu trebuie să spui ,,Doamne, Doamne, Doamne, Doamne…” cam așa vine: ,,dă-mi și mie, dă-mi și mie, dă-mi și mie…” Credeți dumneavoastră că, un prunc un copil, maică-sa știe de ce plânge ,,mi-e foame măicuță”, o topește, rupe din ea și-i dă, nu-l lasă.

Să zicem așa, în lumea noastră pipăită, mama ar fi înger în culme. Dar Mântuitorul spune că dacă cere copilul, nu-i dai șarpe în loc de pește. Dacă voi, se dă în vileag, faceți asta și o faceți într-o formă desăvârșită…cine este această ființă care într-un cuvânt a făcut tot ce s-a făcut, nu ne pune pe gânduri? Ei, El este cel care ne iubește cel mai mult, nu poate să nu ne iubească. Dar să știți, ne iubește cu ceva: să fim pe drum. Harul care vine de la El, care este de natură divină, nu-L dă Dumnezeu la leneși și la împrăștiați, dă la ai Lui, ca să știe ce să facă cu el. Că-i prea scump, ca să Îl dea chiar cu mâna Lui la prost. Dar nu e nimeni care să fi primit atât cât îi trebuie. Iar dacă primești ce faci?

Eu vă pot spune cu toată siguranța, că sunt fratele vostru, și nimic mai mult, că să îndrăznească cineva să spună că s-a rugat la Maica Domnului și nu a primit răspuns. Dar să te rogi, așa cum vrea Maica Domnului, nu cum vrea cineva de lângă tine care îți șoptește. 

Vă spun că darurile se dau la eroi. Sunt obligat să-mi cer scuze la cine a auzit, am spus eu odată despre un lucru, dar pentru cei care nu l-au auzit, merită. Mănușa e o poezie scrisă de Schuler. Despre ce e vorba. În Roma necreștină, singura distracție era la arene unde leii mâncau pe creștini. Vă dați seama ce spectacol, ce distracție, ce jertfe? Și a apărut o fată plină de ea, cu un tinerel, care îi făcea curte.

Ea știa că ăla vrea ceva, dar îl privea pieziș. Și asta scapă o mănușă între lei. Într-o versiune germană spune că ea i-ar fi dat drumul, dar asta nu contează, contează morala care o urmărim aici. Și i-a spus așa: ,,dacă iubirea ți-e fierbinte, mergi mănușa de ridică”. Vă dați seama? Îl trimitea la lei. Se potrivește cu ce trăim acum. Numai între lei trăim, că dracu-i drac. Și am văzut că nu are putere, e un neputincios, e un tolerat.

Dar insistă nu se lasă deloc. Dar nu poate să facă fără voia lui Dumnezeu nimic. Atât cât insistă, e foarte supărat. Și băiatul din poezie, o privește cu putere, și spre uimirea tuturor și a împăratului, coboară în arenă, leii au stat nemișcați. Morala: unde e virtute, natura îngheață. Vedeți, Dumnezeu ajută. Era un erou. Acela a fost momentul cel mai important de la arenă, spre uimirea tuturor. Și Quijote are un dialog între o fetiță și  un trandafir. Și spune fetița: ,,trandafirule eu te rup”, trandafirul ,,și eu te înțep”. ,,Trandafirule te-am rupt”, ,,și eu te-am înțepat”. Hristos zice ,,și Eu nu te-am înțepat. Am preferat să stau în pieptul tău, în glastră, într-un vas cu apă, nu în noroaie, dar poziția creștine e ,,și eu nu te-am înțepat niciodată”.

Măicuțelor, ce vreau eu să vă spun, ce ușor se vorbește despre datul obrazului celuilalt. Dar vă spun, e posibil, și niciun efort nu faci. Că vorba care ți-a zis-o sora s-a dus în vânt, dar tu cu ceva neșlefuit în tine, neformat ..,,am să-i zic și nu mă las cu niciun chip”. Și povestea este dinte pentru dinte…legea talionului.. Dacă vreți să biruiți, să știți să muriți. M-au întrebat mulți prin telefon, ,,dă-ne un sfat”. Dacă le spui o poezie,… dar la toată lumea am zis așa: ,,să știți să muriți în fiecare zi, și să înviați în fiecare zi”.

Nu se poate fără jertfă nu se poate fără cruce. Aici este lenea și vremea pierdută și fără. Luptători cum suntem, dăruiți,  trebuie să luptăm cu firea, cu ura. Nu vor veni prepelițe fripte gata de sus. Că suntem călugări. Și mai zice mai departe Ioan Carpatinul: ,,acul te înțeapă, pantera te mușcă, și nu se poate fără jertfă”. Dar nu suntem părăsiți…

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!