Din Joia Mare către Înviere – părintele Pimen

Ascultați pe părintele Pimen cum ne recapitulează marile evenimente din Săptămâna Patimilor ce duc către Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Săptămâna patimilor

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. Am ajuns în săptămâna patimilor, în joia mare. Cea mai mare taină a noastră este Sfânta Liturghie. Mântuitorul i-a împărtășit pe ucenici și le-a spus să facă mai departe și ei la fel. La noi aici, e obiceiul ca întotdeauna în joia mare, dimineața să facem Sfânta Liturghie, să se împărtășească toată lumea, iar după aceea, împreună cu toți preoții să facem Sfântul Maslu, slujbe speciale, frumoase… După aceea vine Vinerea Mare. Nu are mai multe ceasuri, dar e vinerea în care Mântuitorul a fost răstignit și după aia a fost pus în pământ. Cine e Mântuitorul și Dumnezeul nostru și ce am făcut noi, oamenii? Ce recunoștință I-am arătat pentru binele pe care ni l-a făcut? Vedeți cât de slabi suntem? Cât de repede ne lepădăm și cum aruncăm cu noroi în El când nu ne convine câte ceva?

Nu căutați fericirea în lucruri materiale!

Imediat îl găsim vinovat pe Dumnezeu, chiar dacă ne-a dat tot binele din lume. Mereu cârtim și suntem nemulțumiți. Avem mâini și picioare, suntem întregi, putem munci, dar tot ne gândim că Dumnezeu nu ne-a dat suficient, că nu ne-a dat avere ca la alții, că nu ne-a dat să ne fie bine, să fim fericiți. Căutăm fericirea în lucruri materiale, dar nu o căutăm la Dumnezeu! Dacă ne-am lăsa total în grija Lui și ne-am dăruim total Lui, dacă ne-am încredința viața în mâinile Lui, vom putea spune că suntem fericiți pentru că atunci nu mai trebuie să ne îngrijim de nimic. Toate care ne vin le luăm ca din mâna lui Dumnezeu, înțelegeți? Să mergeți cu toții vineri seara la Prohod, să-l petreceți pe Mântuitorul! Stați puțin la rugăciune, în liniște, lăsați un pic pregătirile acelea pentru Paști, pentru Înviere…

Sunt bune și acelea, cât puteți face ca să aveți ce vă trebuie, dar nu vă umpleți tot timpul numai cu pregătitul de mâncăruri și alte asemenea lucruri. Faceți-le și pe acelea, dar încercați să vă duceți și la biserică la Prohod, să cântați împreună acolo împreună cu toată biserica, să vă bucurați duhovnicește, să vă hrăniți duhovnicește! Sâmbătă se face iarăși Liturghie. Care puteți să vă duceți, duceți-vă! E aproape de înviere, se face Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur! După acea vine Învierea! Dar să vedem, oare putem să ne bucurăm de Înviere? Am făcut ceea ce trebuia? Cum să ne bucurăm de Înviere dacă nu ne-am ostenit un pic, dacă nu am ținut un pic de post, dacă nu ne-am spovedit? Mai sunt 2-3 zile! Care nu ați putut până acum să vă spovediți, duceți-vă!

Spovediți-vă înainte de Înviere!… Și nu fugiți înainte de sfârșitul acestei slujbe!

Alergați repede cât mai pot și preoții, că acum sunt slujbe mai lungi. Încercați cei care ați rămas, să nu vă prindă Învierea nespovediți. Nu vă dați seama ce însemnătate are spovedania! Mergeți și spovediți-vă ca să vă puteți bucura de Înviere! Și mergeți la Înviere! Mulți au obiceiul să meargă puțin la început ca să ia Sfânta Lumină și după aia fug acasă. Învierea înseamnă să mergi la slujbă, să iei sfânta Lumină și să stai până la sfârșit! Să asculți cântările Învierii, sfânta Liturghie și să te împărtășești acolo! Abia atunci trăiești cu adevărat bucuria Învierii. Înțelegeți? Nu fugiți înainte cum a fugit Iuda să își ia arginții! Stați acolo și bucurați-vă de Învierea Domnului! Mai este puțin timp, prea puțin! Se apropie Învierea, încercați să faceți ceva, ca să vă puteți bucura cât mai mult de ea!

Cântați Hristos a înviat! Și ospătați-vă cumpătat!

Iar după Înviere, după ce v-ați împărtășit, veniți acasă și bucurați-vă cu toată familia, adunați-vă cu toții, gustați ceva împreună! Fără beții, nu mâncați până vi se face rău să ajungeți pe la urgențe. Bucurați-vă, faceți totul cu măsură, un pic de aici, un pic de colo, gustați un pic de vin, cântați cu toții Hristos a Înviat, trăiți bucuria Învierii! Îmi amintesc ce spunea cuviosul Iacov Tsalikis când era copil. Am tradus cartea lui, „Un stareț sfânt, fericitul Iacov Tsalikis”. Era un copilaș de 7-8 ani și ce făcea? Se ducea la Înviere, se bucura acolo, se împărtășea și după aia venea acasă și înainte să mănânce, lua un ou roșu și fugea în pădure unde avea un loc ca o peșteră și își închipuia că e pustnic. Și zicea „Doar, pustnicul nu mănâncă de dimineață!” și cânta „Hristos a Înviat!” până răgușea!

Abia după aceea mânca oul roșu, după ce-L slăvea din belșug pe Dumnezeu. Un copil! Și uite că acum a ajuns sfânt și ne bucurăm de el, îl avem în calendar și ne rugăm lui, cuviosului Iacov Tsalikis. Așadar să avem discernământ! După slujba Învierii gustați ceva, bucurați-vă în familie și odihniți-vă pentru că o parte din noapte v-ați obosit. Odihniți-vă pentru ca după-amiază să puteți merge din nou la biserică, la slujba celei de a doua Învieri. Se face vecernia Învierii și se cântă Evangheliile, aici la noi în mai multe limbi. În unele locuri în 12 limbi, în altele în 7 după câți preoți sunt. Iarăși e foarte frumos. Să vă duceți la biserică să vă bucurați și atunci, să trăiți din plin această bucurie a Învierii. Și după aceea mai vedeți voi ce faceți. Urmează a doua zi după Înviere.

Dumnezeu ne dă câte o bucurie când vede că ne ostenim și noi

Aveți zi liberă, mergeți iar la biserică, nu  vă duceți la distracție din aceea în care pierdeți totul! Și dacă vă dă voie duhovnicul, împărtășiți-vă și a doua zi! Dar încercați să mâncați mai puțin seara!. Cumnatul meu e preot, e căsătorit cu sora mea cea mai mică și au 10 copii. Și el le-a spus la oameni că pe cei care țin tot postul mare, îi împărtășește în prima, a doua și a treia zi după Înviere fără să mai țină alt post, numai să mănânce mai puțin seara, ca să fie stomacul mai ușor. Asta ca o răsplată, de bucurie că s-au luptat, s-au ostenit și au ținut tot postul mare. Vedeți? Așa face și Dumnezeu cu noi! Când vede că ne-am ostenit, ne dă câte o bucurie. Să încercăm să ne bucurăm de aceste zile ale Învierii!

Săptămâna Luminată, săptămână minunată!

Va fi o săptămână minunată. La noi aici, se face Liturghia cu cântările Învierii în fiecare zi în Săptămâna Luminată. Adică se cântă și Slujba Învierii în fiecare zi și Sfânta Liturghie în fiecare zi, e o săptămână de bucurie! Mergeți cât mai des la biserică să vă bucurați de slujbele Învierii! Toată săptămâna dinaintea Învierii se mănâncă de frupt și spun iar, să ne bucurăm de această dezlegare fără să ajungem la urgență. Cântați și acasă „Hristos a înviat”, cântați cât de mult puteți și singuri și în familie. Trebuie să lucrezi prin gospodărie, să dai de mâncare la animale… fă treabă și cântă „Hristos a Înviat”. Nu contează ce zic vecinii. Dacă aveți concediu sau zile libere, mergeți în aceste zile pe la mănăstiri pentru că și acolo sunt slujbe frumoase și bucurați-vă de ele.

„Nu vă temeți! Bucurați-vă! Pacea mea o dau vouă”

Ce a spus Mântuitorul la Înviere când s-a arătat mironosițelor care plângeau la mormântul Său atunci când au văzut că nu mai era acolo? „Bucurați-vă!”, nimic altceva! Sau când s-a arătat apostolilor, știți ce Le-a spus? „Nu vă temeți! Bucurați-vă! Pacea mea o dau vouă”. Acestea erau cuvintele mântuitorului, să nu ne temem pentru că îl avem pe Dumnezeu care din nimic a făcut totul. De cine să ne temem dacă îl avem pe El care e atotputernic? Și a mai spus să ne bucurăm și că ne dă pacea Lui. Ce înseamnă pacea Lui? Pacea sufletească pe care nu ți-o poate lua nimeni. Acum toată lumea vorbește de pace și toată lumea provoacă războaie. La Dumnezeu e vorba de pacea sufletească pe care dacă o ai nu mai contează ce se întâmplă în jurul tău orice necazuri sau suferințe ar fi.

Să trăim în Hristos, să-l trăim pe Hristos!

Am întâlnit oameni în suferință, paralizați… dar cu toate astea se bucurau. De ce? Câștigaseră pacea interioară și atunci nu-i mai afectau atât de mult ce se întâmpla în jurul lor. Asta nu înseamnă că nu le era greu sau că nu sufereau, dar se bucurau pentru că trăiau în Hristos. La fel trebuie să facem și noi, să trăim în Hristos, să-l trăim pe Hristos, să avem legătura cu cerul, cu Maica Domnului, să ne punem la picioarele Ei și bucuriile și suferințele pentru că Maica Domnului e mamă. Gândiți-vă ce a pătimit Ea în săptămâna asta a patimilor ca mamă! Ce suferință să își vadă în acel fel copilul pe care l-a purtat în pântece și pe care l-a crescut cu atâta grijă, o copilă de numai 16 ani…

Rugați-vă la Maica Domnului căci Ea ne înțelege toate durerile!

Iosif era bătrân și Maica Domnului îi fusese încredințată ca să aibă grijă de ea. Dar Iosif a plecat la Domnul, iar Maica Domnului  a rămas singură, Mântuitorul făcea tâmplărie ca să aibă cu ce să se întrețină… Maica Domnului țesea, împletea… de asta avem și Brâul Maicii Domnului împletit din păr de cămilă de însăși Maica Domnului, cămașa Mântuitorului despre care se spunea ce era fără cusături, era pe de-a-ntregul. Au trăit în sărăcie, au muncit și s-au întreținut cu răbdare și cu dragoste… și în loc să se bucure de EL, să-și vadă Maica Domnului copilul la 30-33 de ani ucis de oamenii la care le făcuse bine. Vă dați seama câtă suferință? De asta spun mereu, rugați-vă la Maica Domnului că vă înțelege durerea în orice situație pentru că e mamă și a suferit foarte mult.

De aceea Ea se roagă permanent pentru toată lumea, înțelege ce înseamnă să pierzi un copil, când ai un copil bolnav, când suferi, când treci printr-un necaz… înțelege totul. De asta trebuie să vă rugați la Maica Domnului pentru că nu ne lasă niciodată, e de-a dreapta Mântuitorului. Ea a suferit, dar Mântuitorul i-a dat cinstea cea mai mare și a pus-O de-a dreapta Lui. De aceea trebuie să ne bucurăm permanent că o avem pe Maica Domnului mijlocitoare, care e dintre noi și e permanent acolo și cere pentru noi. Să avem multă dragoste pentru Maica Domnului, să fie ca mama noastră, să vorbim cu Ea, să-I îmbrățișăm icoana, să o strângem în brațe și să zicem: „Maica Domnului, mama mea, nu mă lăsa! Ajută-mă!” și o să vedeți cât ne ajută!

Când pleci la drum zi „Maica Domnului, ajută-mă!”, țineți iconița Ei în buzunar… Ești copil, când te duci la școală roagă-te „Maica Domnului, ajută-mă, luminează-mă să învăț, să fac ce trebuie!”. Când te duci la muncă să te rogi la fel! În orice situație, în orice problemă, cereți ajutor la Maica Domnului și o să vedeți cât de mult o să primiți. Da, dragilor! Și cum am mai spus, să vă bucurați de Înviere.

Povestea părintelui Neofit

Închei aici cu un caz de la mănăstirea „Sfântul Pavel” al unui părinte român despre care am povestit de mai multe ori, părintele Neofit, un diacon român de aici din schitul Lacu. Înainte de 1990 când muriseră majoritatea viețuitorilor din acest schit și nu mai avea cine să aibă grijă de ultimii bătrâni, și atunci mănăstirea „Sfântul Pavel” l-a luat spre îngrijire. Eu am stat vreo doi ani la mănăstirea „Sfântul Pavel”, iar el încă trăia. Iar fratele care îl îngrijea mă chema aproape în fiecare seară să îi mai citesc câte ceva în românește. Bătrânul Neofit știa prefect grecește, asculta slujbele în grecește, dar am zis să îl bucurăm puțin și să audă și în românește. Bătrânul era orb și avea și un picior rupt, nu se mai putea mișca în pat și fratele care îl îngrijea, îl întorcea de pe o parte pe alta.

Gândiți-vă că a stat așa vreo 5-6 ani, fiind întors de alții… așa a îngăduit Maica Domnului, a știut Ea de ce avea nevoie ca să se încununeze. Și mergeam seara, îi citeam Acatistul Maicii Domnului, câte un cuvânt de la Sfinții Părinți și se bucura bătrânul. Când a venit timpul plecării lui, starețul l-a vizitat duminică după Vecernia Învierii, chiar în ziua de Paști. De obicei în această zi, starețul mergea pe la bătrânii care erau bolnavi să îi cerceteze, să le spună „Hristos a Înviat!”, să ciocănească un ou cu ei. Și așa s-a dus în vizită și la diacon, la părintele Neofit și l-a întrebat „Ei, părinte, cum ești astăzi?”, iar el a răspuns „Hirotera!” – adică mai rău în grecește, având dureri, fiind paralizat, cu piciorul rupt, orb… și na, spunea și el ce simțea.

Bucurați-vă! Bucurați-vă! Bucurați-vă! 

Starețul l-a întrebat „Cum mai rău, părinte? Tu știi ce e azi? E Învierea Domnului! Cum să spui că ești mai rău? Azi trebuie să te bucuri! Nu știi că Mântuitorul când s-a arătat mironosițelor, le-a spus bucurați-vă? Ai auzit? Le-a spus bucurați-vă! Să te bucuri și tu!”, după care starețul a plecat. Bătrânul a stat câteva clipe după plecarea starețului și a început să zică așa, cumva întrebător, ca pentru el „Bucurați-vă? Bucurați-vă?”… și după aia parcă a prins viață zicând „Bucurați-vă, Bucurați-vă!”. Așa orb, fără să vadă, bătrânul striga stând în pat „Bucurați-vă!”. Fratele care avea grijă de el mi-a spus că toată noaptea aceea bătrânul a rostit „Bucurați-vă!” încât nu a putut dormi. Striga bătrânul „Bucurați-vă!” de parcă voia să audă asta toată făptura și să se bucure. Spunea într-una „Bucurați-vă! Bucurați-vă! Bucurați-vă!”.

Toată noaptea a strigat „Bucurați-vă!” și dimineață a închis ochii și a plecat la Domnul. Ați văzut ce moarte cuvioasă? A strigat la toată făptura să se bucure. Asta trebuie să facem și noi, să ne bucurăm de Învierea Domnului și că avem un Dumnezeu atât de bun, milostiv și plin de dragoste și pe Maica Domnului, mijlocitoarea noastră. Înțelegeți?

Să ne ajute bunul Dumnezeu și Maica Domnului! Și pentru că de acum dacă ajungem cu bine vom vorbi în săptămâna luminată, joi și pentru că între timp va fi Învierea Domnului, vă spun și eu de acum „Hristos a Înviat!” și bucurați-vă, fraților! Doamne ajută! 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!