Voia lui Dumnezeu și a noastră – maica Monica

Ascultați un cuvânt foarte duhovnicesc al maicii Monica în care aceasta ne explică care este relația dintre voia lui Dumnezeu și voia omului căzut și cum putem să îmbunătățim această relație.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

– Avem o întrebare care ne-a sosit: „Gherontissa, ceea ce ni se întâmplă este din voia lui Dumnezeu? Sau e de vină modul nostru de gestionare a lucrurilor?”

– Voia lui Dumnezeu este una: să devenim una cu El și să-L dorim pe El. Ceea ce ni se întâmplă e rezultatul alegerilor noastre, a ceea ce ne dorim, e libertatea noastră pe care nu o predăm de bunăvoie Domnului spunându-I: „Fă-mă precum vrei Tu.” Să vă dau un exemplu pe care mi l-am amintit acum, căci – după cum v-am spus – subiectul nostru este foarte larg și nu poți să exprimi experiența de-o viață, mărginind-o în 45 de minute.

Atunci când Gheronda a mers în armată, după facultate, pentru că avea o școală de catehism, Îl ruga pe Dumnezeu să-l avanseze în grad, să-l facă ofițer în rezervă nu pentru a deveni ofițer, ci pentru că ei aveau privilegiul de a ieși în weekenduri din garnizoană, să-și ia liber, și astfel putea să meargă la Biserică și să-și continue lecțiile de catehism, acolo unde era profesor. Așadar, Îl ruga pe Dumnezeu cu ardoare să i se implinească dorința. Însă nu a devenit ofițer și povestea că era prima dată când a mers înaintea icoanei lui Hristos, zicându-I: „Doamne, eu nu voiam să devin ofițer ca să fiu cinstit de oameni, nu mă preocupă asta, ci pentru lecțiile de catehism, aș fi mers la biserică, m-aș fi împărtășit. Nu pot pricepe de ce nu ai vrut și Tu acest lucru. Atâția copii vor rămâne acum fără profesorul lor de catehism?”

Merge, așadar, la garnizoana sa, iar apoi pleacă din Corint spre Thiva sau invers – nu știu exact cum s-au petrecut lucrurile. În timpul în care făcea de pază – atunci soldatul trebuie să aibă arma cu sine – el lăsase arma deoparte și făcea Paraclisul Maicii Domnului. Așadar, vine ofițerul cu aprovizionarea, Gheronda trebuia să spună: „Oprește-te, cine ești?!”. Ofițerul îl vede pe Gheronda citind Paraclisul, arma în altă parte, și îi face raport. Comandantul în fața căruia s-a prezentat, ca să-l pedepsească cu închisoarea – cred că așa e rânduiala în armată -, l-a îmbrățișat și i-a spus: „E prima dată când [aud] că un soldat psalmodiază [se roagă] în loc să facă toate celelalte. Și l-a mutat în favoarea lui la Kapandriti – dacă îmi amintesc bine. Și în fiecare weekend avea liber ca să meargă la biserică și să predea cursurile lui de catehism. Și nu numai atât. Puțin mai târziu, în armată au dat o lege ca ofițerii rezerviști să-și îndeplinească tot serviciul militar, pe când soldaților simpli li s-a micșorat perioada serviciului militar. Și a fost eliberat mai devreme, pricepând apoi că voia lui Dumnezeu i-a făcut și favoarea de a termina mai devreme. „Mi-a făcut Dumnezeu voia de a merge la Biserică și la catehism, și le-a împlinit Dumnezeu atât de minunat! Și eu voiam bine-mersi să-L presez pe Dumnezeu ca să-mi facă voia. De vreme ce e Părintele meu, e Dumnezeul meu, e posibil să mă chinuiască?”

Sub nicio formă Dumnezeu nu vrea să ne chinuiască oricât de păcătoși am fi. Cu niciun chip Dumnezeu nu vrea să ne pedepsească pentru că nu I-am împlinit o voie. Nu este un Dumnezeu asupritor, este Părintele nostru. Nu am spus: „Tatăl nostru Care ești în ceruri.”? Prin urmare, părintele nu-și vatămă niciodată copilul sau, ci doar îl așteaptă – precum tatăl pe fiul risipitor – când îl va strânge în brațe, ca să își asume toate celelalte voi pe care el le-a încredințat Domnului, spunând: „În final, numai pe Tine te vreau!” Orice altceva voi face, nu pot împlini nimic, să-mi cunosc neputința. Când îmi voi cunoaște neputința? Când cad mereu și zic: „Am ajuns la capătul puterilor.” Cădem și ne scufundăm – atunci e ceasul când Dumnezeu se arată. Atunci când Dumnezeu ne vede acolo, zdrobiți și eu Îi spun: „Știi, am ajuns la capătul puterilor, mă simt zdrobit, toate voile mele s-au făcut praf, nu sunt în stare de nimic. Nu pot să-mi salvez firele de păr de pe cap, să rămână acolo.” Aceasta e clipa când eu mă întâlnesc cu Dumnezeu. Atunci când, firește, alerg la Dumnezeu și nu cad în descurajare. Pentru că această luptă de a-mi taia voia trebuie înlocuită cu singura voie a lui Dumnezeu.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!