Un corp iubitor de plăceri corupe sufletul – p. Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt dureros de actual al părintelui Spiridon Bailey care ne vorbește despre marea problemă a unui trup care este iubitor de plăceri. Care sunt cauzele, efectele și ce putem face?

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Deja a trecut o săptămână din Postul Mare. Să ne străduim să păstrăm entuziasmul cu care am intrat în această perioadă sfântă. Să reflectăm din nou asupra a ceea ce facem, care e ținta noastră și de ce ne chinuim corpurile astfel. Noi, care atât de des am respins poruncile Domnului prin trupurile noastre, să ne chinuim acum chiar trupul prin care am călcat poruncile lui Dumnezeu.

Ne amintim că aceste 40 de zile, dacă scoatem duminicile, sunt aproximativ o zecime din an. Îi oferim lui Dumnezeu o zecime din timpului nostru. Devenim, așa cum spune Sfântul Pavel în capitolul 12 al Epistolei către Romani, o jertfă vie, o victimă vie. Ne oferim pe noi înșine prin această acțiune de lepădare de sine și de post.

Ce spun sfinții?

Sf. Grigorie cel Mare ne reamintește că un trup iubitor de plăceri duce la păcat. Dacă permitem trupurilor noastre să se bucure din abundență de plăcerile acestei lumi, ne va duce la păcat. Dar și contrariul este adevărat: un trup îndurerat ne aduce să căutăm iertarea lui Dumnezeu. Aceasta este îndrumarea Sfântului Grigorie cel Mare. Așa că haideți să ne chinuim trupurile, ca să găsim iertarea lui Dumnezeu. Postul ne ajută să controlăm corpul, face din suflet stăpânul trupului.

Sf. Grigorie Palama spune că postul trebuie însoțit mereu de autocontrol. Are o frază Sf. Grigorie Palama, spune că postul și stăpânirea de sine sunt ca un zid dublu de apărare, un zid dublu de apărare care păzește pacea inimii pe care ne-a dat-o Hristos, ferindu-ne de păcat, de atacurile ispitelor, ale demonilor. Un zid dublu de apărare. Haideți să construim acest zid dublu de apărare!

Sfântul Ioan Maximovici ne spune că de-a lungul acestui post noi construim, edificăm un loc sacru. Sf. Ioan spune că cu fiecare pas, pe zi ce trece, construim, ne luptam, ne apropiem de Însuși Dumnezeu, de iertarea Sa, ne străduim să ne întoarcem la pască, la Înviere prin această lepădare de sine, prin acest post. Iar Sf. Ioan ne spune: „urcușul e mai ușor pe măsură ce renunțăm la mai multe lucruri.” Când aruncăm de la noi, din inima noastră, mânia, judecata, gelozia, toate patimile inima noastră devine mai ușoară de purtat. Și într-adevăr, când începem să mâncăm mai puțin, urcușul devine mai ușor, ne construim drumul înapoi spre Dumnezeu, în căutarea iertării lui Dumnezeu, în căutarea harului lui Dumnezeu.

Dar Sfântul Grigorie Palama, evident, întărește faptul că nu doar trupul trebuie să postească. Postim atât cu trupul cât și cu sufletul. Sf. Grigorie Palama ne reamintește că e posibil să păcătuim cu toate simțurile, nu doar prin mâncare, ci prin toate simțurile. Facem pofta ochilor când privim cu răutate pe aproapele nostru, când vedem lucruri care ne par greșite și îi judecăm pe oameni, când privim cu mânie, sau cu poftă. Așa păcătuim cu simțul văzului. Dar păcătuim cu toate simțurile. Păcătuim cu urechile când ascultăm bârfe și răutăți despre oameni, delectându-ne cu veștile proaste ale nenorocirii altora. Calomnia, muzica pe care o ascultăm, unele tipuri de muzică pot tulbura sufletul, cruzimea lumii și a mass-media, curiozitatea ochilor și a urechilor care ne fac să căutăm și mai multă informație care nu ne face bine și nu ne privește. Toate astea înseamnă a te complace în simțuri și trebuie să postim, trebuie să ne refuzăm asta.

Să facem un efort suplimentar

Pentru această scurtă perioadă măcar să facem un efort suplimentar să îi dăm acest timp lui Dumnezeu. Nu este suficient să ne stăvilim un simț dar să permitem năvălirea altui simț. Nu avem niciun beneficiu în a posti de mâncare dacă nu ne impunem autocontrol și asupra celorlalte simțuri. Nu le lăsați să alerge năvalnic, nu le lăsați să ne ducă în păcat! Adevărata postire implică atât trupul cât și sufletul pentru că prin postire, spune Sf. Grigorie Palama, noi Îl chemăm pe Dumnezeu. Este ca un strigăt către Dumnezeu. Această renunțare la sine, aceasta dăruire a noastră către Dumnezeu în această scurtă perioadă este ca un strigăt către mila lui Dumnezeu.

Dar bineînțeles, după cum mulți părinți ne învață, dacă vrem să găsim milă de la Dumnezeu pentru păcatele noastre, trebuie și noi să arătăm milă. Dacă dorim milă trebuie să avem și noi milă pentru alții. Haideți să iertăm, să arătăm milă în acest post, să ne străduim să iertăm cu adevărat pe aproapele nostru. Am început postul cu Duminica Iertării. Haideți să nu fie un ritual gol, ci să căutăm sincer să iertăm. Sunt oameni, noi toți, fiecare dintre noi cărora ni se pare greu uneori în viață să iertăm. Dacă suntem onești, vedem că sunt oameni pe care simțim că nu-i vom putea ierta niciodată cu adevărat, așa cum ar trebui. Dar haideți să fim dispuși să încercăm! Să încercăm să iertăm! Să fim dispuși să permitem iertării să vină în noi pentru acei oameni. Să nu ne agățăm în secret de judecată, de mânie și de ura pe care o putem simți față de alții. Dacă eșuăm în a fi dispuși să simțim milă, cum putem cere milă de la Dumnezeu?

Și apoi, în prima duminică a postului avem „Triumful Ortodoxiei”. Sf. Ignatie ne spune că acest triumf se referă la triumful acelor lucruri care ne aduc mântuirea. Dar Sf. Ignatie ne avertizează că nu e datoria creștinului obișnuit să caute ereziile lumii și să le provoace la luptă pentru că este suficientă misiunea pe care o avem fiecare dintre noi de a ne păzi propriile inimi împotriva ereziei pentru că erezia este o otravă. Erezia, credința greșită, ne poate răpi mântuirea. E la fel de imorală ca orice acțiune… Credința greșită, eretică este la fel de imorală ca orice altă acțiune… Vom fi judecați dacă ne agățăm de credințe false atunci când credințele noastre false vor intra în conflict cu credința Bisericii. Să recunoaștem unde greșim, să schimbăm, să acceptăm că noi suntem în eroare, să ne smerim înaintea adevărului Bisericii. Credința falsă ne amenință și e o otravă care ne otrăvește însuși sufletul, ființa noastră spirituală. Respingeți erezia în orice formă a ei!

Triumful Ortodoxiei nu este o problemă a ego-ului

Triumful Ortodoxiei nu este o problemă a ego-ului desfătându-se în a avea dreptate. Este o celebrare a tot ce ne-a dat Dumnezeu pentru mântuirea noastră: sfinții, tainele, slujbele noastre, calendarul, toate tradițiile Bisericii. Acolo Îl întâlnim pe Hristos. Acesta e marele mister al auto-revelării continue a lui Hristos către omenire, că Hristos însuși poate fi găsit în aceste tradiții pe care El le-a dat Bisericii. Deci să le ținem, nu ca niște sclavi, ci prin liber arbitru. Să dăm ascultare tradiției Bisericii. Să ne supunem cu smerenie tuturor acestor tradiții. Să nu întoarcem spatele niciuneia dintre ele. Hristos este prezent la propriu în Tradiția Ortodoxă pentru că însuși Sfântul Duh a condus Biserica și i-a dat aceste tradiții.

Dar trebuie să fim atenți. Să nu căutăm, cum au făcut mulți alții, un fel de tehnică sau un sistem prin care să credem că vom obține stări spirituale. Sunt mulți oameni care s-au plictisit de natura intelectuală scolastică a creștinismului occidental și au a plecat în căutarea experiențelor promise de multe religii orientale, religiile păgâne ale hinduismului ș.a.m.d. Și prin aceste tehnici de meditație, de yoga, li se promite că dacă fac A vor experimenta B. „Fă asta și se va întâmpla asta!” Și astfel sunt învățați aceste tehnici. Nu trebuie niciodată să fim tentați să reducem tradiția ortodoxă, practicile, postul, ascetismul, metaniile, rugăciunile Bisericii să nu le considerăm niciodată ca pe niște tehnici exterioare, ca pe niște ritualuri pe care făcându-le se va întâmpla ceva anume, aproape ca prin magie.

Explicația Sf. Ioan Scărarul

Când Sfântul Ioan Climacus, [cunoscut ca] Sfântul Ioan Scărarul, a explicat aceste 30 de etape, acești pași în ascensiunea către Dumnezeu, el nu a propus o tehnică de urmat, de pus în practică pas cu pas: fă A, fă B, fă C. El a descris întâlnirea unui suflet ascultător cu Dumnezeu și ce trebuie să facă sufletul în ceea ce privește renunțarea la legătura sa cu lumea, cu păcatele și ispitele, cum trebuie să-și învingă dăruirea față de lume, față de trup, față de diavol și așa mai departe. Și în această experiență de depășire a sinelui descoperim că inima este capabilă să-L întâlnească pe Hristos, să primească harul lui Dumnezeu. Dar nu este o tehnică goală. Este întâlnirea cu Însuși Dumnezeul cel viu. Și prin toate aceste tradiții Îl întâlnim pe Dumnezeu, revelația lui Hristos este în transformarea propriilor noastre inimi, este în schimbarea, în capacitatea noastră de a ne pocăi, de a ierta, de a iubi, de a arăta milă și de a ne închina lui Dumnezeu și a-L iubi pe El, în adevăr, căci Hristos este adevăr. Hristos este calea, adevărul și viața. Și în tot adevărul pe care îl găsim, în tradiția vie a Bisericii, în întâlnirea directă și în transformarea inimilor noastre, acolo Îl întâlnim pe Hristos.

Sfinții au străbătut acest drum

Sfinții au străbătut acest drum înaintea noastră. Descrierile lor despre viața spirituală, relatările luptelor lor pe căile pe care le-au urmat nu sunt un set de prescripții pe care toți trebuie să le urmăm identic. Nu toți trebuie să spunem: „Bun, trebuie sa fac exact asta și exact cealaltă pentru că acel sfânt a făcut asta și cealaltă.” Ceea ce fac sfinții este să descrie cum sufletele lor păcătoase s-au transformat și desăvârșit în Hristos, cum au experiat ei (sfinții) slava lui Dumnezeu, un gust în această lume și perfecțiunea și gloria în plinătatea ei ce va veni. Deci haideți să urmăm aceste tradiții și să recunoaștem că ele ne-au oferit un drum de urmat, da, dar în propriile circumstanțe specifice vieții fiecăruia, în acestea încercăm să aplicăm, să biruim persoana care ne-am permis să fim, păcătoșenia propriei inimi, a fiecăruia dintre noi, ispitele particulare, păcătoșenia particulară, natura decăzută a cine suntem noi.

Sf. Ioan Scărarul ne descrie acești pași. Viețile și scrierile sfinților sunt acolo pentru a ne arăta cum putem birui în viețile noastre prin ascultare, prin iubire, prin iubirea de Dumnezeu cum putem fi transformați. Misterul revelației lui Hristos despre Sine Însuși în și prin întreaga tradiție ortodoxă trebuie descoperit în viețile fiecăruia dintre noi prin libertatea noastră și prin ascultarea noastră față de Dumnezeu.

„Diavolii se bucură mult de plinătate și beție și mângâierea trupului. Postul are o mare putere și poate înfăptui lucruri minunate. A posti înseamnă a petrece cu îngerii.” (Sf. Atanasie cel Mare)

„Adevăratul scop al vieții noastre creștine este dobândirea Duhului Sfânt. Dar postul, rugăciunea, milostenia și fiecare faptă bună în numele lui Hristos sunt mijloace de dobândire a Duhului Sfânt. Rețineți că doar faptele bune făcute pentru Hristos poartă rodul Duhului Sfânt. Orice altceva, care nu se face pentru Hristos, chiar dacă e bine, nu ne aduce răsplată în viața care vine și nu ne aduce harul lui Dumnezeu în această viață. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis ‘Cine nu adună cu mine risipește.’ (Matei 12:30)” (Sf. Serafim de Sarov) „Multe activități umane, bune în sine, nu sunt bune datorită motivelor pentru care sunt făcute. De exemplu, postul și privegherea, rugăciunea și psalmodierea, actele de caritate și ospitalitate sunt bune prin natura lor, dar când sunt făcute pentru stima de sine (din mândrie) nu sunt bune.” (Sf. Maxim Marturisitorul)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!