Sinteza săptămânii… și cuvânt de Buna Vestire al IPS Bartolomeu Anania

Înainte de a vă prezenta sinteza zilei, vă prezentăm un cuvânt de folos al IPS Bartolomeu Anania pe care acesta l-a rostit de sărbătoarea Bunei Vestiri în 2002.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul)

Powered by RedCircle

Citiți în cele ce urmează o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat. 

Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!

Răspândiți dragostea!

Lectură și vizionare plăcută! 

(…) credința în Dumnezeu înseamnă de fapt iubire, înseamnă relație, da, o relație normală, naturală, înseamnă de fapt siguranță. Era un părinte cred că în Pateric spunea: păi, eu și în iad m-aș duce, numai să fiu cu Hristos.

(…) este mai ușor ca niciodată să cădem în eroarea pe care o fac mulți oameni când vine vorba de post și anume, a vedea postul creștin ca pe un fel de „dietă”. „Dacă urmez acest set de reguli, atunci lucrurile se vor îmbunătăți pentru mine!” „O să slăbesc, o să fiu sănătos, o să fiu un creștin mai bun!”

Nu așa funcționează postul! Abordarea aceasta e pur matematică, iar postul face parte dintr-o relație, dintre noi și Dumnezeu, dintre noi și Biserică și dintre Biserică și Dumnezeu. Și când vine vorba de lucruri precum relațiile, este mult mai mult decât bifarea unor căsuțe și urmarea unui regulament al postului. Postul în sens creștin înseamnă mult mai mult decât renunțarea la unele alimente.

(…) părintele mi-a sesizat pe urmă, mi-a zis:

– Aspazia, ferește-te de Toma.

La început n-am înțeles despre ce era vorba. Nu eram singură atunci, eram cu doi teologi, unul dintre ei mi-a rămas prieten. Părintele Antonie, mitropolitul Ardealului de mai târziu.  Și ăla mi-a explicat ce-a vrut să zică părintele. Toma este simbolul lucidității. Al rațiunii, al raționamentului, omul rațional. Or, rațiunea ce scădere are? Rațiunea, nu faptul că este rece, cum zicem noi și imparțială. Nu. Rațiunea nu este capabilă să înțeleagă miracolul. Nu accepta. Ea trebuie să pună mâna în rana Mântuitorului ca să creadă în el. Or, în momentul când judeci, când tu, fărâmă mică de nisip, un nimic în vastitatea universului, îți permiți să cataloghezi lucrurile, l-ai observat și ai spus asta-i așa și asta-i așa, etc. Cine ești tu ca să le pui tu la locul lor?? N-ai voie să judeci nici de bine!

(…) să fim oameni cultivați având o altă cultură, cultura lui Hristos, cultura inimii curate. Nu înseamnă că are inimă curată cel ce nu păcătuiește, ci cel ce se pocăiește în continuu, are inima înfrântă, se retrage în sine. Omul retras, omul liniștit, care nu o face dintr-un complex de inferioritate, ci pentru că este plin de Hristos. Acesta este lumină. Astfel de oameni să devenim și noi, prin harul lui Hristos! De aceea suntem în Biserică, de aceea ne împărtășim, ca să ne facem părtași acestei lumini și acestui har.

Trebuie să știm de ce trebuie să avansăm duhovnicește. Trebuie să știm de ce trebuie să ne luptăm. Trebuie să ne luptăm duhovnicește ca să nu avem sufletul distrus și o viață ratată și aici pe pământ și în veșnicie, fraților. Trebuie să știți că omul a fost creat suveran, liber și atotștiutor după chipul lui Dumnezeu și nu rob patimilor care îl trag – mă rog, cum spunea în Scriptură – ca boul de belciug.

Ascultați ce spune Sf. Nicolae Cabasila despre ce se întâmplă atunci când primim Sfânta Împărtășanie: „În timp ce hrana naturală este schimbată în cel care se hrănește cu ea, iar peștele și pâinea și orice altă hrană devin sânge uman, aici este cu totul opus. Însuși Cel ce e Pâinea Vieții îl schimbă pe cel ce se hrănește cu El, îl transformă și îl asimilează cu Sine.” (Sf. Nicolae Cabasila, „Viața în Hristos”, Cartea 4 §8) Cu alte cuvinte, când primesc Trupul lui Hristos, nu Îl transform în trupul meu. În schimb, eu sunt transformat într-o parte a Trupului lui Hristos. În mod normal, acționez asupra mâncării mele și îmi transform mâncarea, dar în cazul acestei hrane eterne, a acestei hrane cerești, eu sunt cel asupra căruia se acționează. eu sunt cel transformat.

Ascultați o relatare a unui martor ocular – părintele diacon Mark Barna – de la deshumarea moaștelor Arhiepiscopului Dmitri de Dallas și care sunt dovezile sfințeniei sale.

Vedeți cum lucra bătrânul? Dacă a văzut pocăința mea în acele moment, nu a mai pomenit nici el de păcatele mele. Exact așa face și Dumnezeu când te căiești pentru ceva, nu te mai pedepsește, te ia în brațe! Asta a făcut bătrânul. Și până am ieșit pe ușă tot a râs și m-a binecuvântat bătrânul… El nu te lăsa să pleci mâhnit de la el, te făcea să îți schimbi starea, să pleci plutind, așa era bătrânul nostru! Din cauza asta l-am iubit cu toată inima! Mă duceam și mă puneam la picioarele lui și gata, parcă dispărea orice apăsare. Citeam la păcate și mă gândeam că iar îl supăr, iar bătrânul mi le ștergea prin harul care i se dăduse.

Templul lui Solomon nu a fost doar un reper pentru orașul Ierusalim, dar mai important, locuința Domnului. Amplasarea reprezenta întoarcerea lui Israel în prezența lui Dumnezeu și a fost conceput să-l învețe pe Israel că doar prin sacrificiul infinit al lui Mesia cel fără de păcat, se va putea bucura din nou de prezența Domnului, un sacrificiu care va fi săvârșit pe o cruce la doar o mică distanță de acest munte sfânt.

[Credința] nu este o realitate virtuală, ci o realitate a virtuților. Pentru a ne atinge chemarea, atenția trebuie să fie etosul și atitudinea fundamentală. Fără atenție [la tine însuți] nu poate fi rugăciune, iar fără rugăciune, nu este nici o comuniune cu Dumnezeu și nici o participare la viața divină. Practicarea atenției la noi înșine și coborârea minții în inimă este atât o activitate și o modalitate de viață care ne face să avem o trăire autentică în relație cu Dumnezeu. Iată de ce se spune adesea că atenția este similară cu menținerea gândului la Dumnezeu, acel sentiment de conștientizare că darul lui Dumnezeu trăiește în noi.

Vizionați episodul 2 din prima traducere ortodoxă a celebrului film „Iisus din Nazaret” regizat de Franco Zeffirelli în 1977. Este filmul de referință care a adus cei mai mulți oameni aproape de Biserică.

Vizionați un mic colaj de imagini de epocă a unor personalități istorice care au fost readuse la viață folosind Inteligența Artificială. (…) Întâi de toate, vă prezentăm acest colaj pentru că în el este inclusă și Marea Ducesă Sfânta Muceniță Maria Nikolaevna Romanov. Dincolo de aspectul artistic, vă prezentăm aceste imagini pentru a ne informa ce se poate face și cât de încredere pot fi anumite imagini de pe internet.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!