Cine sunt extratereștrii? – p. Teologos, Cristi Bumbenici

În ultima vreme am asistat la o explozie a valului de apariții mai mult sau mai puțin extraterestre sau – cel puțin – neidentificate. Ce sunt sau cine se ascund în spatele acestor apariții?

Legat de această temă, cum trebuie să ne raportăm la filmele S.F.?

Urmăriți materialul de față pentru a afla.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Un subiect la limită

Cristi Bumbenici: Dragi prieteni, suntem din nou alături de părintele Teologos, în Sfântul Munte Athos, la Chilia Intrarea în Biserică a Maicii Domnului și o să dezbatem astăzi… o să discutăm astăzi despre un subiect cumva la limita dintre cunoaștere, știință, fantezie și înșelare demonică. Sunt mai multe personaje să spunem așa, direcții pe această linie de frontieră foarte fină.

În primul rând, părinte, vă mulțumesc pentru că acceptați să continuăm…

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!

Cristi Bumbenici: Această serie de dialoguri foarte folositoare pentru cei care vă urmăresc și ne urmăresc. O să vă propun să plecăm în discuția de astăzi din următorul punct și anume, pe de o parte, avem știința care încearcă și ea să demonstreze cât poate să înțeleagă despre originea vieții; pe de altă parte, avem o temă care a evoluat într-un mod oscilant. Și mă refer aici la clasica idee ușor năstrușnică și nu o să fiu eu cel care va descâlci această năstrușnicie a faptului că se încearcă acreditarea unei idei că noi suntem rodul unui experiment extraterestru – cineva în urmă cu nu știm cât timp a trecut pe aici, a găsit o planetă care întrunea probabil condiții pentru viața organică, a plantat niște semințe, mai multe semințe din care a ieșit și această biosferă, s-a dezvoltat și omul în toată plenitudinea lui și cumva, la un moment dat, acea civilizație va veni să vadă ce a făcut creația lui.

Spuneam că este lăsată ușor în stand-by pentru că în ultimii ani observăm că ea nu a mai fost foarte mult dezbătută prin media – în mod special, în America, în Europa chiar și la noi, dar trăim cu senzația că la un moment dat ea va fi reactivată și s-ar putea să fie reactivată sub o formă foarte dură, dar despre asta vom discuta spre final.

Izvoare vechi…

Acum, părinte, vă întreb – putem vorbi despre izvoare vechi care să ateste ceva în sensul prezenței unei civilizații din afara spațiului terestru care s-a ocupat tocmai de ceea ce spuneam mai devreme?

Părintele Teologos: Da, bineînțeles. Sfânta Scriptură, de exemplu, vorbește despre îngeri; Sfinții Părinți vorbesc despre cele nouă cete îngerești. Deci există forme de viață extraterestră, dar nu în sensul în care ne sunt ele prezentate de către filmele science-fiction.

Cristi Bumbenici: Nu în sensul omulețului verde.

Părintele Teologos: Da sau…, mă rog, o mulțime de alte lucruri care sunt prezentate prin mainstream media. Deci există acești îngeri, îngerii fiind ființe raționale, știm că sunt de nouă specii – nouă cete îngerești. Știm că fiind ființe raționale, sunt liberi și deci unii dintre ei sunt rău-intenționați alții sunt bine-intenționați. Îngerii răi se mai numesc și diavoli prin descrierea comportamentului lor. Și îngerii bine-intenționați se numesc chiar așa – îngeri care este un termen umbrelă care acoperă toate cele nouă cete îngerești, dintre care una dintre aceste cete îngerești se numește chiar așa – îngeri – și care dă numele întregului ansamblu, dacă dorești.

De acolo încolo, oamenii de știință… nu ei… bine și ei, dar în principal oamenii care sunt avizi de așa ceva găsesc peste tot…, dar nu chiar peste tot… a fost un val când a fost valul OZN care astăzi a dispărut mai mult sau mai puțin, aproape a dispărut, care au interpretat tot felul de hieroglife, tot felul de lucruri din Antichitate – picturi, artefacte în general, piramide și așa mai departe cum că ar fi rezultatele unei civilizații extraterestre – lucru care nu este foarte adevărat.

Deci există, dar cum spuneam, nu în sensul… Și Biserica cunoaște foarte bine treaba asta, dar nu există în sensul, cum spuneam, a ceea ce știm noi din cărțile de ufologie și așa mai departe. Cu toate că și acolo, desigur că anumite experiențe, nu toate, dar anumite experiențe OZN sunt experiențe îngerești, în principal, bineînțeles, demonice.

Producțiile SF și impactul lor

Cristi Bumbenici: Ați început expunerea noastră aproape cu o concluzie, dar o să vă provoc în continuare, supunându-vă atenției un element constant în ceea ce privește direcționarea atenției noastre în acest context evident către ceva. Și luăm ca discuție filmele și literatura science-fiction.

Acum, fără a pronunța numele unor producții de mare succes, care s-au bucurat de o audiență fantastică la nivel global și evident și încasări pe măsură, au creat în ultimii 30 de ani o adevărată psihoză și se pare că se dorește construirea unei certitudini că da, așa este, există ființe extraterestre, există o multitudine de alte ființe care abia așteaptă să se întâlnească cu noi, dar vezi Doamne noi încă nu suntem încă pregătiți din punct de vedere tehnologic sau social să împărtășim cunoștințele cu ei. Oamenii din ziua de astăzi sunt, se pare, mai pregătiți să accepte o astfel de teorie, o astfel de idee care în esență nu are un fundament, decât să meargă către Sfânta Scriptură unde sunt expuse de la bun început toate lucrurile – le-ați spus dumneavoastră, nu mai are sens să le mai amintesc și eu.

Atunci, vin și încerc să sintetizez poate așa una din întrebările pe care le-ar putea pune cineva care a și urmărit diverse producții science-fiction, a și citit – știu că și dumneavoastră la un moment dat ați avut o perioadă în care citeați literatură, consumați producție din acest gen.

Cum putem noi explica pe înțelesul tuturor faptul că nici măcar nu ne-ar ajuta să știm că există – dacă există – asemenea ființe în contextul în care noi suntem direct creația Celui Care probabil dacă a vrut să creeze și alte civilizații tot El le-a creat? Și nu avem nevoie să credem și că cineva a venit și ne-a însămânțat cum punem noi în pământ, grâul.

O prezumție depășită și filmele celebre

Părintele Teologos: Numai puțin, să ne înțelegem: deci întâi de toate, prezumția că se încearcă inducerea acceptării faptului că sunt extratereștri și că o să vină pe pământ și așa mai departe, asta este o treabă care s-a depășit pentru că astăzi, de bine de rău, dincolo de alte probleme ale societății actuale, este și un oarecare bine – aceea că știința, în special, astrofizica a intrat destul de bine în rândul oamenilor.

Mă refer în principal, la lumea să zic așa vestică și oamenii știu că din punct de vedere astro-fizic este imposibil ca o navă sau ceva de genul cum sunt prezentate în filmele science-fiction, în Războiul Stelelor și așa mai departe este imposibil să ajungă pe pământ și asta presupune niște tehnologii foarte, foarte avansate la care noi nici măcar nu putem să accedem. Este vorba despre viteza luminii ca și viteză maximă în spațiul cosmic și o mulțime de alte lucruri – distanța ciclopică de la noi până la prima stea și ce se întâmplă acolo și toate astea.

Deci au lăsat-o mai moale cu treaba asta și din cauza asta în filmele, dar și în cărțile science-fiction, în arta, să-i zic așa, de science-fiction – pentru că prin termenul ăsta este o întreagă discuție ce înseamnă de fapt science-fiction. Înțelegi? Pentru că întâi de toate, ar trebui definit termenul de science-fiction mai ales astăzi când în sub umbrela asta intră inclusiv lucruri foarte oculte, foarte duhovnicești în sensul rău al cuvântului.

Cristi Bumbenici: Și în sensul concret al efectelor.

Părintele Teologos: Evident. Și deci nu se mai pune astăzi problema să-i convingă pe oameni că da, ok, o să vină extratereștrii mâine. Se merge pe science-fiction pentru a se promova… este o modalitate foarte facilă pentru a se promova anumite idei și în principal e vorba de idei spirituale, ca să nu zic duhovnicești, pentru că într-adevăr în neamul românesc duhovnicia are un sens pozitiv și e bine că e așa. Idei spirituale care sunt niște idei foarte discutabile din punct de vedere duhovnicesc, un amalgam de tot felul de religii, de la periculos până la foarte, foarte periculos.

Și de fapt, cam toate marile… asta vedem cu Războiul Stelelor, de exemplu, că l-am amintit puțin mai înainte, principalul fir roșu al Războiului Stelelor nu este bătălia între navele cutare, ci este forța – partea pozitivă și partea negativă a forței și se ajunge până la tot felul de lucruri clar magice: cheamă forța, folosește forța și așa mai departe. Deci ei știu că pe primul plan este planul duhovnicesc și aici ajung la ceilalți extratereștri adică la îngeri – îngerii buni și mai ales, îngerii răi.

Forța „binelui” din filme…

Și asta se vede foarte bine în aceste producții – cărți și filme – că nici chiar cei buni nu folosesc blândețea și smerenia – cum ne învață Domnul nostru Iisus Hristos și El prin asta a făcut minuni și prin asta a înviat și Domnul nostru Iisus Hristos nu este fiction, nu este ficțiune, ci chiar a făcut treaba asta, deci a fost un om care a depășit moartea. Asta în niciun film nu se vorbește sau în nicio carte nu se vorbește la modul practic de depășire a morții și mai ales, prin blândețe. Nimeni nu poate să conceapă treaba asta.

Revenind la filme și la cărți, în principal, la filme – că oamenii se uită foarte mult la filme – acolo chiar și cei buni folosesc forța da, e cu laserul mai tare, e cu arma mai tare, împușcă și așa mai departe și chipurile reușesc să învingă.

Nu-i așa! Eh, dar asta nu este numai în science-fiction, asta este peste tot: deci tot timpul filmele cu bătăi, cum se spunea mai demult, filmele cu cowboy și așa mai departe – aveau una apetit parte la oameni, filmele cu război, de ce? Pentru că omul este căzut și omul are aceste acest apetit pentru violență. Asta este așa foarte pe scurt legat de filme și ideologia este cea păcătoasă pe care…

Dar nu totdeauna, să știi, este ideologia realizatorului operei respective, care omul poate să fie un om foarte capabil, dar asta nu înseamnă că are și o minte luminată. Sunt anumite chiar ecranizări din Sfânta Scriptură puse într-un context de science-fiction sau anumite filme de science-fiction foarte…. să zic așa, cu un caracter duhovnicesc, dar marea masă este clar cu pistoalele și cu violență și așa mai departe.

Și nu putem să judecăm niciodată. Din cauza asta am spus că sunt filme care sunt foarte folositoare de suflet, dar astea sunt foarte rare și relativ așa excepții.

De ce se fac filme despre extratereștri

Cristi Bumbenici: Deci probabil că este o consecință a acestei direcții în care unii scenariști se regăsesc și își folosesc la maximum imaginația. În momentul de față noi am ajuns în punctul în care întotdeauna planeta nu mai este salvată nici de armată, nici de instituțiile guvernamentale, ci de niște eroi care la rândul lor sunt fictivi, evident și aceste personaje fictive ne apără de o invazie extraterestră care este o temă din ce în ce mai prezentă în producțiile cel puțin ale ultimilor zece ani, creând efectiv un nivel de așteptare.

Pentru că eu refuz să cred că toată această direcție care s-a dat producțiilor science-fiction nu are și un alt scop și anume, cel puțin de a deturna atenția și doi, de a performa cumva un nivel de așteptări.

Părintele Teologos: Nu, nu… E vorba Cristi, de dopamină, e vorba de șoc…

Cristi Bumbenici: Doar atât?

Părintele Teologos: E vorba de senzații. Da, pentru că eu ca să dau banul să văd filmul, filmul trebuie să îmi provoace o senzație mai mare decât filmul vechi, anterior. Și acuma tot îmi vine în minte Războiul Stelelor…

Cristi Bumbenici: E clasic…

Părintele Teologos: Da și mai ales că l-am văzut când eram în lume.

Cristi Bumbenici: Și eu la fel.

Părintele Teologos: Și îl putem folosi așa ca și model…

Cristi Bumbenici: Și foarte mulți dintre telespectatorii noștri sigur l-au văzut cel puțin o dată.

Părintele Teologos: Da, deci putem să discutăm pe trilogia originală, că am înțeles că acum au apărut și alte francize. Deci desigur, se induce și o anumită agendă, dar întâi de toate, mai pus sus de agendă, mai presus de asta, este banul, este șocul, este plăcerea, este subjugarea prin plăcere. Deci dacă până la Războiul Stelelor erau, de exemplu, navele care micuțe și se împușcau, mai trăgeau… bun, ok. Dacă țin minte primul film Războiul Stelelor care acuma se numește în A New Hope, dacă nu mă înșel, e a patra, dacă nu mă înșel, că au fost trei înainte…

Cristi Bumbenici: Au început cu partea a patra, da.

Studiu de caz – Războiul Stelelor

Părintele Teologos: Deci la începutul filmului ăstuia, apare o navă pe care era prințesa Leia că și acum țin minte și nava asta era mică precum erau navele din celelalte filme de science-fiction, care au la vremea respectivă. Și atunci, se mai trăgea cu câte un laser și ziceai da, ok, bun, dincolo de melodia fenomenală a lui John Williams – coloana sonoră. Și în spatele acestei nave, vedem cine îiurmărește – o navă în formă triunghiulară.

Cristi Bumbenici: Un mastodont disproporționat…

Părintele Teologos: Deci asta vreau să spun. Deci George Lucas știa ce face ca să le provoace șoc, să le provoace plăcere, să le provoace acel drog, acel pușeu de dopamină foarte mare. Pentru că nava aceea, mastodontul sterlar-destroyer, distrugător stelar care e ceva crunt apare ca și în celelalte filme de science-fiction. Înainte apare o navă așa micuță și când se apropie apare gigantic, gigantic, da, umple ecranul și toată lumea începe să țipe, să urle.

De ce? Pentru că era un șoc de dopamină. Înțelegi? Și după asta apare și celebrul Darth Weaver mare. Deci apar exact toate aceste mecanisme de împătimire, de drogare, dacă vrei a oamenilor prin care se prezintă niște supereroi și astăzi s-a ajuns până la niște lucruri extreme. Nu am văzut, dar am înțeles seria asta marvel comics și așa mai departe e o întreagă… Fără să aibă o anumită cursivitate sau adâncime în scenariu este o întreagă poveste cu bătăi, cu pistoale, am văzut niște trailere, dar le-am închis imediat… Deci pe tema asta se merge, Cristi. Ca omul să dea banul, are nevoie de senzație, are nevoie de îndumnezeire, de fapt, dar într-o direcție greșită, în direcția tehnologiei. Atotputernicia, nu?

Pentru că apropo și de Războiul Stelelor, distrugeau planete, distrugeau nu știu ce. Înțelegi? Din ce în ce mai atotputernic, adică o formă de Dumnezeu, dar în sensul greșit, adică nu în sensul binelui.

Cristi Bumbenici: Din 1977, dacă nu mă înșel, când a apărut prima producție și până astăzi s-a creat și Academia Star Wars, s-au creat diverse întruniri la nivel european și mondial în care apar zeci de mii, sute de mii, în funcție de dimensiunea evenimentului, de oameni care pur și simplu se deghizează în personajele din film, ceea ce cred că este ușor o scrântire cel puțin socială. Nu poți să te identifici cu un robot sau cu o creație… ceva pe care nu o vezi în realitate.

Părintele Teologos: Da, pentru că a provocat această isterie. Înțelegi? E ceva demonic. Și aici vreau să spun două lucruri, ca să vezi că nu putem să judecăm oamenii…

Cristi Bumbenici: Nu judecăm! Noi prezentăm.

O atitudine lăudabilă

Părintele Teologos: Da, exact. Întâi de toate, aș vrea să-l laud pe Sir Alec Guiness, deci e cel care a jucat rolul lui Obi-Wan Kenobi, care cu toate că a fost un rol mic, datorită apariției lui și rolului în care a jucat în toate economia filmului și în celelalte două – Imperiul contraatacă și ultimul, nu mai țin minte cum se numea, n-are importanță… cele trei… Obi-Wan Kenobi era foarte respectat, un personaj foarte respectat.

Cristi Bumbenici: Întoarcerea lui Jedi.

Părintele Teologos: Da. Ultimul Jedi cred că a fost acum, nu știu, că nu m-am uitat.

Cristi Bumbenici: Da, a fost un soi de supă reîncălzită, nici măcar în zona asta nu a fost făcută bine, adică au deturnat total…

Părintele Teologos: Deci Obi-Wan Kenobi era un personaj foarte important, toți ceilalți erau cvasi-necunoscuți ca actori în afară bineînțeles de Sir Alec Guiness care a luat titlul de Sir tocmai datorită talentului său actoricesc și nu în Războiul Stelelor, ci în Shakespeare, adică vorbim de lucruri foarte serioase. Și celălalt actor era Harrison Ford, cei doi.

În cazul lui Sir Alec Guiness, la un moment dat, se apropie de el un copil, când îl vede începe să țipe, adică l-a văzut pe idolul lui și scoate iute din buzunar, pentru că ăsta era fan Războiul Stelelor, scoate din buzunar… avea foarte multe poze și scoate una cu domnul Guiness îmbrăcat ca și Obi-Wan Kenobi, zice: Să semnați, vă rog, neapărat un autograf, vă rog eu tare mult! Și dl Guiness zice: O să semnez dacă faci ceva pentru mine! Și ăsta zice: Anything, adică orice, orice. Și zice: Well, spune Sir Guiness, te rog frumos să nu te mai uiți la Star Wars niciodată!

Cristi Bumbenici: Nu mă așteptam, sincer…

Părintele Teologos: Da, s-a spart, s-a făcut țăndări și și-a dat seama tânărul că într-adevăr este o problemă undeva. Adică tot respectul pentru Sir Guinness, că e tare…

Cristi Bumbenici: A avut totuși decența să spună un adevăr…

Părintele Teologos: Da, da, înțelegi? La fel a reacționat și Harrison Ford.

Cristi Bumbenici: El la un moment dat nu a mai vrut, a fost invitat, a fost ofertat și nu a mai vrut să continue…

Părintele Teologos: Da, a spus că asta este o nebunie. Și în Imperiul contraatacă, la un moment dat, când îl îngheață pe el… asta s-a întâmplat de ce? Și a fost o întreagă piruetă acolo. De ce? Pentru că el făcuse lobby ca să-i fie omorât personajul.

Cristi Bumbenici: Da.

Părintele Teologos: A zis „this is crazy – asta este o nebunie”. Eu renunț la bani, eu nu mă bag, adică asta nu-i normal, nu e de la Dumnezeu. Și vezi acești oameni că dacă este să vorbim din punct de vedere dogmatic, ăștia sunt eretici. Da, dar vezi că acești oameni au conștiință, adică vorbește…. totuși, măi, fraților adică nu toată lumea merge în iad și numai noi suntem aia buni.

Cristi Bumbenici: Nu-i ok.

Părintele Teologos: Nu-i ok. Este extrema cealaltă, știi și acești oameni au zis ok, stop și bineînțeles au făcut toate piruetele astea, l-au convins până la urmă pe Ford ca să joace mai departe. Și până la urmă în The force awakens sau nu știu în care…

Cristi Bumbenici: Îi omoară personajul.

Părintele Teologos: Da, îi omoară personajul pentru că el făcuse lobby și a zis da, ok, dar asta este ultima și atunci îi omoară personajul cu toate că era unul dintre personajele cele mai îndrăgite și era și o ancoră…

Cristi Bumbenici: Și o mare parte din poveste s-a creat în jurul acestui personaj.

Părintele Teologos: Deci vezi ce înseamnă energia demonică pe care ceilalți o simt, adică omul – chiar dacă are probleme – conștiința lui îi spune că nu e bine. Chiar dacă a câștigat o căruță de bani.

Dovezi…

Cristi Bumbenici: Bun, am făcut, dragi prieteni, un studiu de caz pe o temă sau pe o producție arhicunoscută și cred că a fost foarte utilă pentru că cel puțin din expunerea părintelui Teologos lucrurile reies foarte clar. Acuma, să revenim în zona dovezilor concrete, de data aceasta cu ghilimele.

Există, a existat până relativ recent o temă foarte „serioasă” – tot cu ghilimele – care se numea astronautul antic. Știți la ce mă refer. Pentru telespectatorii care poate încă n-au aflat, vorbim despre acele picturi rupestre datate ca fiind în urmă cu zeci, sute de mii de ani, în care era gravat într-o peșteră ceva care semăna cu un astronaut. Și în diverse perioade de timp și mai târziu și din cultura indiană apărea Erich von Däniken, celebrul scriitor din zona asta și susținător al dovezilor care indică astronautul antic. Ce putem să spunem de data asta în sfera realismului despre această istorie, poveste?

Părintele Teologos: Da, și Däniken și în România era cineva care scrisese o carte „Deocamdată enigme” pe care am citit-o și eu la vremea respectivă. Celebra carte pe care Dan Apostol care autorul cărții totuși are decența să zică deocamdată enigme, adică să nu se pronunțe, nu e categoric, cu toate că el într-adevăr avea o tendință înspre asta, evident. Ce putem să spunem?

În clipa în care vrei să vezi, foarte probabil că și vezi. Däniken era foarte entuziast, de ce? Și și Apostol, pentru că tocmai explodase tema universului, telescoapelor și așa mai departe și spunea că este imposibil. Bineînțeles că ei nu aveau conștiința ortodoxă că într-adevăr există îngeri și buni și răi și cu un foarte mare entuziasm căutau tot felul de astfel de lucruri.

OZN

Unde mai pui că anumite OZN-uri sunt reale și mă refer aici, există o dată lucruri demonice, dar dincolo de asta, farfuriile zburătoare au fost proiecte militare.

Cristi Bumbenici: Și în timpul celui de-al doilea război mondial și mai ales după.

Părintele Teologos: După, da. Și este vorba de un român – Henri Coandă…

Cristi Bumbenici: Și care n-a fost extraterestru.

Părintele Teologos: Care n-a fost extraterestru, da, a fost un român foarte dotat, care a emigrat în Canada și așa mai departe și a descoperit de fapt un celebru efect – efectul Coandă – pe baza căruia s-au făcut așa-numitele 

## 27:17 ##

,cum le numește el, în speță, farfurii zburătoare, care farfurii zburătoare astăzi s-au metamorfozat în drone.

Cristi Bumbenici: Exact ceea ce vedem acum.

Părintele Teologos: Da, deci sunt dronele. Dar bineînțeles că dronele astea aveau niște forme mult mai aerodinamice, pentru că e mai aerodinamic să ai ca și o farfurie adică… ca și un titirez foarte aplatizat pentru că într-adevăr merge mult mai bine prin aer. Deci dronele pe care le vedeți acum sunt făcute astfel din motive de cost, adică nu e o formă foarte aerodinamică. Forma aerodinamică este cea a unui titirez aplatizat.

Cristi Bumbenici: Ca o lentilă biconvexă.

Părintele Teologos: Da, ca o lentilă, asta este. Armata a fost foarte interesată pe tema asta, în principal armata Statelor Unite, dar și armata canadiană și făceau prototipuri, făceau experimente cu asta. Bineînțeles că este imposibil să ascunzi și oamenii le vedeau și ziceau: UFO, adică OZN pe română – obiect zburător neidentificat. Și atunci, armata n-o să zică că sunt proiecte militare secrete. 

Cristi Bumbenici: Ne-au trimis direct la extratereștri.

Părintele Teologos: Plus că a venit și Däniken și toți ăștia, plus că era AG Wells cu Războiul lumilor – scrisese înainte plus. Plus Isaac Asimov, tot în epoca respectivă, cu roboții și așa mai departe…

Cristi Bumbenici: Și s-a creat acoperirea perfectă.

Părintele Teologos: Perfectă. Luați de aici… Astăzi cele mai multe dintre aceste proiecte sunt neclasificate și se știe că într-adevăr au fost astea și s-a renunțat la ele din cauză de combustibil, din cauză de lipsă de viteză pe orizontală, sub o mulțime de lucru pe care și dronele de astăzi le au ca dezavantaj.

Cristi Bumbenici: Și le fac mai bine decât s-a presupus în urmă cu 50 de ani.

Părintele Teologos: Da, evident.

Cristi Bumbenici: Acum există un autor pe care îl recomandăm cu căldură, părintele Serafim Rose, un om care în primul rând a cunoscut tot ce se putea cunoaște despre știință la modul general în vremea sa și a scris o carte în care discută despre această înșelătorie a ideii de OZN și a unei civilizații…

Părintele Teologos: Iartă-mă, puțin! Vreau să amintesc aici și pe părintele Spiridon Bailey pe care noi îl punem pe site, care a scris tot așa, Înșelăciunea OZN, bazată pe cartea părintelui Serafim Rose, dar adus la contemporaneitate, astăzi, cu date și așa mai departe. Te rog să mă ierți, continuă!

Cristi Bumbenici: În care autorul spune și altceva foarte interesant și anume că unele dintre dovezile foarte vechi – iarăși ghilimelele sunt folosite – de fapt sunt dovezi plantate și explică inclusiv intervenția demonică a făcut în așa fel încât ele să apară și oamenii să vadă într-adevăr cu ochii ceea ce e acolo, dar lucrurile nu au fost…

Părintele Teologos: Da, dar îți spun, în general, se poate întâmpla și asta, evident, dar în general e vorba de a vedea ce vrei și asta tot diavolul ți-o pune în cap. Țin minte niște faze – erau o hieroglifă în care era foarte clar că era vorba de un bec acolo, o lampă și de fapt, dacă citea cineva hieroglifele de jos, era vorba despre un crin care într-adevăr seamănă cu un bec, crinul vieții care este simbolul vieții la egiptenii antici.

Zei și extratereștri

Cristi Bumbenici: În mare parte ați cam atins tot foarte rapid tot ceea ce mă gândeam să vă întreb și să ne ajutați să înțelegem mai bine. Ar mai fi o idee, o temă pe care măcar să o atingeți puțin – și anume, această relație… deja este simplu de făcut această relație între zeii antici – extratereștri și demonii reali.

Părintele Teologos: Zeii antici și zeii moderni, de fapt, toți zeii sunt personificări ale zeilor interiori, adică ale patimilor.

Cristi Bumbenici: Adică ale demonilor.

Părintele Teologos: Da.

Cristi Bumbenici: Ca să sărim peste extratereștri…

Părintele Teologos: Da, da. Demonii generează patimile și din cauza asta, spunem demonul mâniei adică diavol ațâță, dar e patima mea, adică eu îl întrețin. În antichitate era Marte sau cine era, astăzi este Darth Weaver sau bunul Dumnezeu mai știu ce monstru prin cine știe ce filme. Pentru că oamenii doresc treaba asta și deci dacă oamenii nu ar dori mânia, nu ar dori brutalitatea în cărți, filme și așa mai departe, nu ar apărea așa ceva. Înțelegi?

De exemplu, oamenii nu doresc blândețea sau doresc o blândețe ascunsă, o blândețe nu ascunsă – e greșeala mea – o blândețe care ascunde o duritate, asta vreau să zic și asta vezi că apare ăla smeritul – apropo de cavalerul Jedi care omoară și taie.

Cristi Bumbenici: Tot ce prinde…

Basme

Părintele Teologos: Există și latura asta, sunt foarte puține filmele care sunt într-adevăr blânde și asta vezi în spațiul ortodox, că science-fiction de exemplu și și Harap-Alb, nu?

Cristi Bumbenici: Da, putem spune că este o producție science-fiction. E un basm, noi îl considerăm a fi basm, dar conține…

Părintele Teologos: Da, cu Flămânzilă, cu Păsări-lăți-lungilă, Setilă – toate astea, înțelegi. Dar vezi pentru că în popor exista un duh ortodox, un duh blând, un duh făcător de bucurie, nu-l putem identifica cu genul science-fiction care are în principal tehnologia, știința ca și mântuitoare cu toate fenomenele astea demonice și așa mai departe. Înțelegi? Sau Capra cu trei iezi – și acolo vorbesc animalele, nu?

Cristi Bumbenici: Evident.

Părintele Teologos: Poți să spui că este science-fiction? Că este fiction, că nu s-a întâmplat treaba asta, da. Dar să mutăm capra cu trei iezi astăzi – vezi că vorbește cineva prin interfon, holografic și atunci el pe celular apasă pe buton și apare lupul. Trag cu laserele… Deci vezi că se poate muta o poveste clasică și foarte frumoasă, foarte pilduitoare, a lui Ion Creangă se poate translata în registrul actual vestic departe de ortodoxie, într-un registru brutal.

Deci este vorba de zeii pe care îi avem înăuntrul nostru, adică sistemul de valori, patimile pe care le avem înăuntrul nostru, pe astea le propulsăm în afară.

Provocările din partea tehnologiei

Cristi Bumbenici: În contextul ăsta și asta este întrebarea de final a acestei discuții. Există voci destul de autorizate care avertizează că putem fi puși în fața unui scenariu cât se poate de real, tocmai prin folosirea unei tehnologii deja existente și aici mă refer la proiecțiile holografice pentru a masca un eveniment la scară foarte mare care stimulează de fapt o invazie extraterestră. Sunt distruse niște obiective și, evident, cineva intervine, anihilează toată povestea asta, dar răul a fost făcut.

Suntem într-un teritoriu speculativ, dar ideea vine dintr-o zonă oarecum concretă, pentru că acești oameni au pus cap la cap niște lucruri și au ajuns la concluzia că dacă cineva va dori să facă lucrul ăsta, cu tehnologia actuală îl poate face foarte ușor, pentru că deja noi – populația planetei este pregătită pentru un soi de acceptare pentru că de 20 30 de ani de zile tot vede că, prin filme, cineva din spațiul extraterestru ne vrea răul și ne atacă.

Părintele Teologos: Da, ți-am spus. Deci tehnologia… Am văzut demo-uri pe tema asta, dar o dată se vede că este hologramă și dincolo de asta, nu are substanță. Holograma nu are substanță. Deci în clipa în care iei o pușcă – în Statele Unite toți au puști, pistoale, nu zic că e bine, dar toți iau așa ceva – scoți pușca și pistolul și tragi și vezi că trece prin ea. Și dincolo de asta, ca să vezi că-ți distruge ție un obiectiv la sol, trebuie să vină laserul sau ce armă o fi de la el – de la hologramă – ceea ce este imposibil.

Mă rog, se pot face, dar eu cred că este deja prea conspiraționistă treaba asta, adică nu e… După cum vezi, războaiele se poartă în Ucraina foarte terestru, la sol, e prea… Ceea ce se vorbea se vorbea despre faptul că a doua în venire a Mântuitorului o să fie ceva de genul ăsta – un simulacru.

Cristi Bumbenici: Da, da, da…

Părintele Teologos: Înțelegi? Și atunci lucrurile sunt puțin mai perverse pentru oamenii care într-adevăr vor să creadă orice. Cum spuneam, datorită faptului că tema imposibilității venirii unor extratereștri din punct de vedere astro-fizic este deja destul de cunoscută, cum spuneam, datorită vitezei luminii, distanței și așa mai departe, din cauza asta oamenii s-au cam liniștit pe tema asta și nu se prea… Și astăzi se vede treaba asta și în filmele de science-fiction și în jocuri – apare ocultul, apare mult mai mult partea ocultă.

Apropo că am făcut bucăți Războiul Stelelor, deci vezi că cei care sunt cu armele, cu navele și cu steaua morții și așa mai departe, sunt ăia de jos. Ăia de sus sunt ăia cu ocultul, adică vrăjitorii, mai pe față.

Cristi Bumbenici: Da.

Vrăjitoria

Părintele Teologos: Și asta în toate filmele… Ăia mai mari și mai tari sunt  vrăjitoarele, adică o frăția acolo de femei care alea conduc. Ăia de jos sunt luptătorii, sunt cu bătăile.

Cristi Bumbenici: Deci întâmplător este introdusă și tema vrăjitoriei, dar așa sub o formă chipurile fanteziste.

Părintele Teologos: Da, modernă,  înțelegi. Deci acolo ne îndreptăm, deci asta este principalul pericol astăzi: acceptarea vrăjitoriei și acceptarea extratereștrilor ca duhuri nu atâta ca și un distrugător stelar care vine de la intersecție pe dreapta. Nu, ci ocultul, magia, toate lucrurile astea, forța, toate astea… Și inteligența artificială, să nu uit de ea.

Cristi Bumbenici: În concluzie, chiar dacă repetăm cine sunt de fapt extratereștrii?

Părintele Teologos: Cum spuneam, sunt mai mult mai mulți actori. O dată, este mi s-a părut, nu-i adevărat și așa mai departe. După care, sunt proiecte militare plus minus sau mă rog și alte proiecte științifice și bineînțeles, pot să fie și fenomene îngerești – 99% dintre ele sunt demonice.

Concluzie

Cristi Bumbenici: Cam asta este, dragi prieteni, singurul erou pe Care Îl recunoaștem și Care există și-L vom întâlni și noi la un moment dat – este foarte important din ce poziție ne vom întâlni cu El – Mântuitorul nostru Iisus Hristos și ne face invitația să ajungem la un moment dat alături de El într-un proiect mai mare decât galactic, mai mare decât orice fel de federație, republică sau mai știu eu ce imaginație.

Părinte, vă mulțumesc foarte mult și să vă lumineze bunul Dumnezeu și să vă păstreze tonusul pe care îl aveți pentru că, deși noi am discutat așa despre o temă aparentă în lumească, era necesar să faceți niște lămuriri, pentru că mulți, spuneam și mai devreme, spuneați și dumneavoastră mult mai bine, mulți dintre noi și-au însușit idei desprinse din nimic. 

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! 

Cristi Bumbenici: Doamne ajută!

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați