Avortul este o problemă cruntă la nivel mondial care, datorită, depărtării noastre de Dumnezeu, nu (mai) este văzută ca o crimă. Este una din cauzele de păcat frontal în care nu trebuie să facem compromisuri.
Ascultați câteva propuneri practice pe care părintele Iosia le face clericilor în lupta cu acest flagel.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Pr. Iosia: Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți! Mulțumesc mult pentru prezență.
Mesajul meu de astăzi îl intitulez: „20 de lucruri de făcut pentru episcopi și preoți în legătură cu avortul”. Și înainte de a vă citi sugestiile mele, aș vrea să reflectăm puțin la situația în care ne aflăm. Unii dintre voi, fără îndoială, cred că măcar au încercat să urmărescă transmisiunea de la „Starea Uniunii” („State of the Union”) de joia trecută și să asculte discursul președintelui Joe Biden. Mie mi-a fost foarte dificil să fac asta. Ceea ce mi s-a părut foarte șocant a fost că parte din politicienii democrați purtau broșe pro-avort.
Acum, unul din motivele pentru care au făcut asta este faptul că în ultimii câțiva ani Partidul Democrat a insistat pe o propagandă sălbatică pro avortul la cerere, și chiar sprijinind… nu doar opunându-se răsturnării deciziei curții supreme în celebrul caz Roe versus Wade, dar și susținând promovarea validării avortului în toate cele 50 de state, cerând statelor să adopte amendamente în fiecare stat, cum a făcut din păcate California, garantând dreptul constituțional de stat la avort și, de asemenea, promovând pruncuciderea în California, nepermițând nici măcar ca un copil născut accidental la termen, să fie îngrijit, dacă supraviețuise unui avort nereușit. Este foarte foarte greu de acceptat cât de întunecat a devenit totul și cât de adânc am coborât cu sacrificiul de copii în cultura noastră, care cred că este ceea ce este.
Am fost uimit că acești politicieni democrați purtau acele broșe pe care scria Avort, dar dacă vă uitați bine la aceste broșe aveau în ele și o inimă. Își proclamau iubirea pentru uciderea copiilor nenăscuți, iubirea pentru avort. Nu era doar: „credem că avortul trebuie să fie legal pentru că unele femei au nevoie de asta pentru sănătatea lor fizică sau mentală, sau pentru siguranță.” Nu, nu, acum e: „dragostea noastră”. Este îngrozitor să vezi o astfel de degradare și este o reamintire foarte clară că noi creștinii trebuie să facem ceva.
Cred că probabil sunteți de acord cu mine că motivul pentru care avortul a existat așa și am avut un astfel de măcel universal al copiilor nenăscuți în ultimii 50 de ani, a fost [și] indiferența creștinilor, pentru că am permis să se întâmple aici și… din păcate, profesia noastră de credință nu a avut conținutul pe care trebuia să îl aibă: dragostea noastră pentru ceilalți, ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu, care ne cere să ne ridicăm și să-i apărăm pe cei care sunt duși pe nedrept la măcel, pentru a-i apăra pe cei fără apărare. Nu am întreprins acele acțiuni virtuoase ale Justiției. Dumnezeu să ne aprindă inima să facem asta!
Și în acest scop, în anul 2022, am scris o propunere. A fost o propunere pentru episcopi și preoți. 20 de lucruri pe care episcopii și preoții le pot face practic și fără mari dificultăți chiar acum pentru a pune capăt avortului. 20 de lucruri. Am fost inspirat să le scriu de regretatul Părinte Paul Marx, preot romano-catolic și campion al mișcării pro-viață din America, fondatorul „Human Life International” („Viața Umană Internațională”). Când eram preot tânăr la începutul anilor ’90 și petreceam mult timp rugându-mă în vecinătatea organizațiilor de planificare parentală din diverse locuri, am fost inspirat în mod deosebit de curajul acestui preot. Datorită propagandei pe care o făcea, Cardinalul Mahoney i-a interzis să intre în Arhiepiscopia Romano-Catolică din Los Angeles. Nu i se permitea să intre acolo. Asta pentru că era un așa mare vorbitor de adevăr și un preot atât de harismatic, iar cardinalul Mahoney era atât de profund compromis. Apropo, este cea mai mare eparhie romano-catolică din America. A scris un mic tratat despre (cred că) 25 de lucruri pe care episcopii catolici le-ar putea face să oprească avortul. Eu nu am uitat niciodată acel tratat, deși au trecut vreo 30 de ani, și am decis să scriu și eu unul deoarece scena de astăzi este foarte diferită. Așa că permiteți-mi, vă rog, pentru încurajarea voastră și, sper, și pentru aplicarea lor în propria voastră scenă locală…
Iată 20 de lucruri pe care episcopii și preoții le pot face referitor la avort. Când am scris acest tratat, l-am trimis la cei 56 de episcopi din Adunarea Episcopilor Ortodocşi din America, doar ca o încurajare și ca o provocare de idei. Propunând niște idei, eu sper că o parte din ele se vor concretiza:
1). „Adevărul despre avorturi poate ocupa mereu un loc în mintea și inima noastră.”
Nu este nicio diferență morală între a ucide copii nevinovați și a ucide alți oameni nevinovați. Dacă nu ar fi fost bebeluși sacrificați în pântece ci ar fi fost copii de cinci ani, chiar nu cred că am fi tolerat așa de mult timp. Trebuie să lăsăm durerea să intre în inimile noastre și să rămână acolo. Știu că asta e greu de făcut, că e nevoie de multă dragoste pentru a putea suporta amintirea a cât de îngrozitor este că ucidem copii în numerele în care s-au ucis în Statele Unite și în Occident, dar trebuie să o facem, sau altfel trăim într-o realitate falsă. Trebuie să lăsăm asta să ocupe un loc constant în inimile și mințile noastre.
2). „Episcopii își pot ruga preoții, pe fiecare dintre ei (și sunt mii de preoți ortodocși în U.S.A) să se implice.”
Ceea ce sugerez e că ar trebui să fie parte din responsabilitatea de a fi preot să fii lider în parohia ta pentru activitățile pro-viață. Asta nu înseamnă că parohiile nu vor avea și alți oameni speciali care să-și asume activități speciale de conducere în cauza pro-viață. Dar prin definiție preoții ar trebui să ridice vocea împotriva celui mai nedrept măcel din istoria rasei umane. Asta ar trebui să fie parte integrantă din lucrarea unui preot. Și sugerez ca episcopii să comunice așteptarea ca preoții să se implice.
3). „Fiecare eparhie ar putea să finanțeze un departament oficial al ministerului eparhial pro-viață și fiecare parohie o filială oficială a creștinilor ortodocși pro-viață.”
Asta pare foarte de bază, nu foarte costisitor, dar trebuie să avem oameni care să se îngrijească de asta, să ne țină la curent, să ne educe, să ne ghideze, să organizeze evenimente. Asta e foarte important.
4). „Putem adăuga rugăciuni speciale în toate cărțile standard de rugăciuni.”
Aceste rugăciuni pot fi pentru încetarea avorturilor, pentru vindecarea femeilor care au avut avorturi, pentru pomenirea copiilor și a celor care au murit prin avort, astfel încât oamenii să poată include aceste rugăciuni în canoanele lor. Sugerez să fie printre rugăciunile de bază în toate cărțile de rugăciuni.
5). „Episcopii și preoții se pot întâlni cu marii lideri actuali pro-viață.”
Acest lucru este extrem de important. Știți, oamenii noștri, cei care sunt devotați acestei cauze, depind foarte mult de rugăciunile credincioșilor și primesc mult curaj știind că liderii lor spirituali sunt în spatele lor și îi susțin. Este foarte foarte important ca marii oameni ai bisericii, episcopii de aici din America, dar și preoții care slujesc sub patronajul lor, să afle care sunt acei lideri din comunitățile lor și să îi binecuvânteze, să se roage pentru ei, să-i susțină cu aprobarea și încurajarea lor. Deci, dacă trebuie să-i cunoaștem, trebuie să onorăm foarte mult oameni precum David Daleiden, de exemplu, și Lila Rose și alți oameni care sunt adevărați campioni ai cauzei pro-viață.
6). „Putem crea materiale catehetice pro-viață de bază și să cerem ca acestea să fie utilizate în formarea catehumenilor și în educația noastră creștină, în programele școlii duminicale și perișcolare.”
Foarte mulți oameni devin creștini ortodocși în Statele Unite, și acest lucru trebuie să facă parte din educația lor, din formarea lor. Și în școlile noastre duminicale și școlile noastre bisericești și școlile parohiale aceasta trebuie să fie o componentă importantă.
7). „Seminariile noastre pot fi rugate să-i pregătească pe viitorii preoți ca lideri pro-viață,”
Multe dintre seminariile noastre cer să se scrie o teză pentru diploma de Master în Teologie. Uneori, nu mai este necesară, ceea ce cred că este foarte trist. Dar dacă bărbații noștri vor fi educați și vor avea diplome de Master în Teologie a ști să scrie și să se exprime articulat este extrem de important și acele teze pot fi ghidate și subiectele sugerate de decanii noștri și de marii profesori de la seminar și ar trebui să le îndrumăm către subiecte importante, ca de exemplu probleme legate de sfințenia vieții, etica ortodoxă și apărarea nenăscutului. Trebuie să scriem, ne trebuie gânduri referitoare la asta, planuri dedicate și o gândire dezvoltată, din ce în ce mai mult.
8). „Putem oferi un catehism specific și foarte necesar despre etica medicală pentru medicii noștri, infirmiere, lucrători medicali și farmaciști.”
Lobby-ul pro-avort a invadat atât de mult comunitatea medicală sunt atât de multe școli de medicină care acum își asumă că vor preda proceduri de avort, ca și cum acesta ar fi un medicament și nu o barbarie. Trebuie să ne pregătim oamenii pentru asta, trebuie să ne pregătim medicii în devenire, trebuie să-i ajutăm pe cei care sunt deja medici și infirmiere să știe că Dumnezeu se așteaptă ca ei să fie foarte atenți să nu aibă nimic de a face cu avortul și să se asigure că i se opun pretutindeni și că îl denumesc ca ceea ce este. Deoarece atât de mulți dintre medicii noștri ortodocși, asistente și farmaciști lucrează în organizații medicale seculare părăsite de Dumnezeu, este foarte important să-i sprijinim cu predare etică. Pe farmaciști de exemplu. Avem atât de mulți farmacişti și acum multe farmacii pur și simplu își asumă că un farmacist va coopera la a da pilula de a doua zi. Asta e cooperare la crimă. Și farmacistul care participă la asta va fi tras la răspundere pentru crimă în ziua Judecăţii. Trebuie să îi încurajăm pe oamenii noștri care sunt farmaciști să nu aibă nimic de-a face cu asta. E foarte important pentru noi să-i educăm etica medicală.
9). „Episcopii și Preoții pot exalta virtuțile castității și fecioriei și să-i hrănească pe credincioşi cu învățătura sexualității legiuite.”
Asta este extrem de important.
10). „Putem să încurajăm masiv adopția prin stabilirea serviciilor de adopție în fiecare eparhie și predicând despre măreția adopției.”
Desigur, fiecare creștin, fiecare credincios care trăiește viața sa în biserică, trăiește ca fiu sau fiică adoptivă a lui Dumnezeu. Dumnezeu are un singur fiu prin natură și un număr nenumărat de fii și fiice prin harul adopției, al înfierii. Și adopția este prețioasă pentru noi. Din acest motiv creștinii au fost mereu în spatele serviciilor de adopție. De aceea am adunat copii abandonați, lăsați pe drumuri, începând din primele secole, și i-am îngrijit și i-am adus în propriile case. De aceea, atât de mulți creștini sunt implicați în servicii de plasament ca o expresie a manifestării iubirii lui Dumnezeu față de cei în mare nevoie. Tot de aceea îmbrățișăm și toți copiii pe care îi avem biologic noi înșine.
11). „Fiecare eparhie poate deschide un cămin pentru mamele necăsătorite, iar parohiile pot fi încurajate să sprijine aceste case.”
Acest lucru era ceva obișnuit, nu mai e atât de comun astăzi și este tragic.
12). „Noi episcopii și preoții putem da mare onoare familiilor numeroase din parohiile noastre și putem oferi sprijinul moral semnificativ necesar pentru a promova această înaltă responsabilitate de a accepta în îmbrățișarea noastră copiii pe care Dumnezeu dorește să ni-i dea.”
Eu am primit încurajare de la cunoscutul bătrân de la sfârșitul secolului al XX-lea din Atena, Grecia, bătrânul Epifanios Theodoropoulos. Avea o frumoasă chiliuță și capelă în centrul Atenei, făcea o slujire incredibilă pentru bărbații și femeile care munceau în viața publică de acolo, din Atena și mai ales pentru părinții și copiii lor. Și ori de câte ori făcea un botez pentru al cincilea copil al unei familii, îi onora întotdeauna [pe părinți] și numea aceasta îmbrățișarea unui mic martiriu. Îi onora foarte mult și le spunea că recompensele sunt ca să le amintească de recompensele pe care li le va da Dumnezeu pentru că au făcut un sacrificiu atât de iubitor, cum ar fi aducerea copiilor în viețile lor și lăsând ca grija pentru [copii] să fie interesul principal, nu grija pentru sine. Nimeni nu este salvat dacă se îngrijește în primul rând de sine însuși.
13). „Putem cere spitalelor noastre locale custodia copiilor avortați și să îi înmormântăm corespunzător.”
Acest lucru mi se pare foarte elementar, mai ales că este ușor de făcut în acele zone în care avem cimitire ortodoxe. Ar trebui să avem o parte din cimitir dedicată înmormântării rămășițelor copiilor care au fost uciși. Și toate spitalele, cu excepția spitalelor conștiente religios care refuză să participe la avort, ucid copii în fiecare zi. Acesta este cu siguranță cazul în zona unde locuiesc eu, aici în sudul Californiei. Și pur și simplu aruncă cadavrele acestor copii în depozite industriale masive de gunoi. Asta fac cu copiii avortați spontan prin pierdere de sarcină, ai căror părinți nu cer să îi ia. Și asta fac și în cazul avorturilor. Este absolut tragic și ar trebui să cerem rămășițele acestor copii, ca să îi putem înmormânta corect. Trebuie să fim răspunsul la barbaria culturii noastre.
14). „Episcopii pot să iasă în masă și să își îndrume preoții să iasă în masă, și împreună să ceară poporului să iasă în masă pentru a se alătura în fiecare ianuarie la Washington DC, San Francisco, San Diego, Los Angeles, Indianapolis și toate orașele mari din Statele Unite ale Americii care fac plimbări pentru viață.”
Plimbările pentru viață sunt cele mai mari plimbări umanitare din Statele Unite. Nimeni nu organizează mai multe decât cei de la pro-viață și nicio demonstrație publică nu are mai mulți participanți decât plimbările pro-viață și noi ar trebui să fim lideri în asta.
15) „Niciodată nu trebuie să-i onorăm pe politicienii ortodocși care susțin sau promovează avortul”.
Ce rușine absolută! Orice alte virtuți au, fie că susțin Ciprul, fie că susțin Orientul Mijlociu sau… Nu contează, dacă sunt criminali. Ce rușine! Nu onorăm ucigașii!
16). „Când abordăm subiectul avortului, să nu fim niciodată ipocriți în public, spunând că susținem protejarea copiilor nenăscuți, și în același timp spunând că susținem autonomia femeilor asupra corpului lor.” Asta se numește pur și simplu a avea o limbă de furculiță și a vorbi ca diavolul. Femeile însărcinate nu au autonomie asupra corpului lor până la punctul de a fi libere să-și omoare copiii nenăscuți. Gâdilarea urechilor și încercarea de a evita cu orice preț a deveni nepopulari în rândul susținătorilor avortului este nedemn de un om al lui Dumnezeu.
17). „Episcopii își pot disciplina preoții care susțin avortul, preoții își pot disciplina credincioșii care susțin avortul.”
Niciun creștin ortodox nu are voie să susțină avortul fără disciplină.
18). „Putem să ne angajăm noi înșine, împreună cu mari personalități pro-avort din societatea noastră, în dialog activ, în speranța de a le câștiga inimile.”
Angajament. Să apelăm la aceste persoane pentru a le ajuta să-și vină în fire. Aceasta e ceea ce facem.
19). „Putem forma alianțe morale cu romano-catolici tradiționali și cu protestanți care sunt pro-viață.”
Asta este elementar și una dintre grozavele forme de adevărat ecumenism moral.
20) „Putem avea încredere în Dumnezeu că dacă susținem copiii Lui, oricât de înfricoșătoare ar fi această perspectivă pentru noi și oricât de persecutați am fi pentru că facem asta, atunci și Domnul Dumnezeu ne va susține pe noi în această viață și la marea Judecată care va veni cu siguranță”. Așadar, aceasta este mica și umila mea oferta de idei: „20 de lucruri de făcut pentru episcopi și preoți în legătură cu avortul”. Sper că va fi ceva în asta care să vă încurajeze, dragilor, să vă implicați, să vă implicați cu rugăciune, cu umilință. Și dacă ești episcop sau preot și asculți asta sper că ți-a fost și ție de ajutor. Dumnezeu să ne aprindă inimile și să ne ierte pentru indiferență și să pună capăt acestei barbarii a avortului legal din Statele Unite. Domnul fie cu voi!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
11 Comment
Sărutăm dreapta Părinte!
Vă rog iertați pe mine păcătoasa!
Bunul Dumnezeu să ajute la această lucrare frumoasă de unitate pentru Viață!
Viața în ADEVĂRUL CREȘTIN ORTODOX!Amin
Parinte, sunt in proces de aprobare finala ( sunt multe trepte de verificare si background check, criminal check) sa activez ca voluntar odata pe saptamana la terapie intensiva din cadrul sectiei de neonatologie, unde, bebelusii nascuti din mame drogate, au nevoie de „cuddling” pe perioada crizelor de sevraj, precum si de afectiune. Rolul meu ar fi sa-i iau in brate si sa-i legan usor, asta insemnand un ajutor imens pentru ei in procesul lor de dezintoxicare/recuperare si lipsa afectiunii. Ma gandeam, daca ar fi o idee ok sa-i botez pe cei care nu prea mai au sanse sa traiasca( spunandu-le doar Crezul si formula „se boteaza …”) Stiu ca prin iconomie, botezul este valid. Dar daca, totusi, ajung si traiesc si adulti fiind habar nu au ca au fost botezati ortodox si devin neo-protestanti, care ar fi consecintele duhovnicesti atat pentru ei cat si pentru mine? Multumesc!
Tu vorbești serios??? E fenomenal! Desigur că e bine să-i botezi! Mare binecuvântare peste tine!
Am înțeles ca este bine sa fie botezați. De aceea am si luat in calcul asta. Aveam nevoie sa clarific dacă un bebe botezat ajunge totuși matur ( deci, contrar prognosticurilor, trăiește) . Eu nu am control unde ajung Bebelușii ( cel mai probabil in orfelinate) și dacă acolo este vreo congregație neoprotestantă care ii “ botează”, ce consecințe duhovnicești ar putea fi atât pentru mine cât si pentru ei? Mai are botezul ortodox valabilitate?! Voi da eu răspuns pt re-botezarea lor?
Tu nu ai răspundere pe ce nu poți controla. Da, ai mai scris asta și în cunoștință de cauză ți-am spus.
Ok. Mulțumesc! N-am înțeles ca ați înțeles!! 😊
M.A., aceste inițiative sunt în străinătate sau la noi în țară? Oare m-ai putea ajuta cu un link pentru mai multe detalii? Aș fi interesata. Mulțumesc!
@Georgiana-Teodora, in străinătate. Dar, și in România se poate. Încă mai usor. Eu a tb sa trec prin multe etape de verificare și orientare, adeverința de vizita medicală anuală, pana am primit unda verde. In România, ați avea acces mult mai usor intr-un spital, de ex. Sau intr-un orfelinat. Sunt atâtea variante. Va încurajez cu tot sufletul sa mergeți la copiii abandonați, la bebeluși! Nici nu suntem conștienți câta nevoie de dragoste au acești îngeri! Sunt cu totul și cu totul dependenți de noi. Așa ne va judeca Hristos, cred!
Mă gândesc deseori cum să-mi pregătesc copiii pentru viața reală…nu virtuală așa cum doresc ei…
De aș putea să mă înscriu și eu într-un astfel de program MINUNAT și mi-ar da voie personalul medical să am copii alături ne-am ajuta cu toții!
Ce frumos ar fi să pot ține bebeluși în brațe…eu care nu am avut parte de ei…
Copii noștri sunt înfiați la vârste mari… șapte anișori… Destul de complicat pentru mine…aveam 47 de ,, anișori „…
Dacă chiar va doriti, deschide Dumnezeu o cale. Eu mi-am luat o săptămâna off de la job sa definitivez procesul. Verificarea din partea poliției federale am aplicat-o cu aprox o luna in urma, dar a tb sa merg la medicul meu sa aduc dovada examenului medical si a faptului ca nu sufăr de boli contagioase precum si dovada ca vaccinurile mele sunt la zi, pentru ca nu acceptau dovada prin fax. Apoi, am fost la orientare. Este ceva alergătura birocratică. Se poate. Și chiar este multă nevoie nu numai in spitale (dacă România are alt policy si nu accepta voluntari, dar mai ales in orfelinate unde grupa de vârsta este de la câteva săptămâni la 18 ani. Acei copii chiar au nevoie de afecțiune! Multă! Și chiar mi-as dori ca cei/cele care citesc aceste comentarii sa inițieze ( dacă nu sunt deja implicați) astfel de demersuri acolo unde le-a rânduit Domnul sa trăiască. Succes!
Doamne ajuta,multumim frumos pt. acest podcast minunat! As dori sa stiu ce este corect sa facem duhovniceste fata de fratii nostri despre care am aflat ca au fost avortati din varii constrangeri …marturisesc asta intrucat si cu mine s- au incercat unele ‘solutii’ in acest sens, fara succes, fiind ultima salvata…in fine, am aflat ulterior ca bunica facuse un avort de Craciun singura fiind, din dificultate ,insa si- a pierdut viata atunci in urma unei administrari gresite de sange…acest fapt m-a marcat profund desi nu am avut bucuria sa o intalnesc vreodata,tatal meu a ramas astfel orfan din adolescenta si de mama..uneori imi Vine in gand,este si asta o ispita..?multumesc.doamne ajuta.