Ascultați un cuvânt scurt și foarte bine țintit al părintelui Iosia Trenham care ne explică de ce poziția protestantă care bazează orice învățătură numai pe Sfânta Scriptură este o greșeală – greșeală numită „Sola Scriptura”.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Pr. Iosia: Să spun ceva despre Sola Scriptura? Austin: Dacă vreți, da. Ați menționat, cred, că este erezia care generează celelalte erezii protestante. S-ar putea să nu vă citez chiar exact, dar da, poate ne vorbiți puțin de asta. Pr. Iosia: Știi, cred că majoritatea protestanților care susțin cu entuziasm Sola Scriptura o fac din evlavie. Ce încearcă ei să spună este că aceste cuvinte sunt de la Dumnezeu și avem încredere în ele 100%. Dar de fapt nu asta înseamnă Sola Scriptura. Asta este gândirea ortodoxă și catolică cât și cea protestantă, că nimeni nu pune la îndoială valoarea și centralitatea Sfintei Scripturi. A fost un timp în lumea romano-catolică când Biserica a descurajat credincioșii să citească Scriptura, este adevărat. Și protestanții au dreptate să critice asta. Deși ideea opusă, ca toți să o citească și să creadă că este complet inteligibilă, care este o doctrină protestantă… („perspicere” în latină înseamnă să vezi prin ceva, sa fie translucid.)
Ideea că Scriptura se va clarifica singură celor care o citesc nu este realistă. Creștinii ortodocși sunt foarte conștienți că trebuie să citim Scriptura dar trebuie să o citim conform cu modul în care a fost înțeleasă de Biserică. Sola Scriptura în definiția ei formală spune că Scriptura are o autoritate unică, și că este singura autoritate căreia ne putem adresa pentru stabilirea dogmei. Și am putea spune că asta nu se spune nicăieri în Scriptură. De fapt, Scriptura însăși ne spune că nu este „sola” (unică).
De exemplu Sf. Pavel, care era părintele spiritual al Bisericii din Tesalonic, care este o biserică foarte vibrantă și astăzi,… Am fost o dată în Grecia după ce tocmai devenisem preot ortodox, și slujeam Sfânta Liturghie împreună cu un foarte apreciat preot mai în vârstă. Eram într-una dintre bisericile antice din Tesalonic și eu am observat că tronul episcopal din spatele altarului, care e mereu pe peretele dinspre Est, era numit tron-scenă, un tron care este o anexă la altar, unde episcopul să stea în anumite momente cheie, cum ar fi când se citește Evanghelia. Și am observat că acel tron era îngrădit cu o funie și avea pe el o icoană a Sfântului Pavel. Și am întrebat: „De ce e tronul legat cu funie și de ce este Sf. Pavel acolo?” A zis: „O, episcopul nostru nu s-ar așeza niciodată acolo”. Am zis: „Dar e tronul lui, ce vreți să spuneți?”
Și a spus: „Nu, nu! Acela este amvonul de unde predica Sfântul Pavel în centrul Tesalonicului în secolul I.” După 2000 de ani e îngrădit cu funie și poartă icoana Sfântului Pavel. Acum înțeleg de ce niciun episcop nu s-ar așeza acolo. Dar când Sf. Pavel predica acolo, a stat multe luni în cadrul acelei Biserici, predicând zilnic. Și le-a scris două scrisori care sunt în Noul Testament: Tesaloniceni I si II. Și le-a spus în acele scrisori să stea tari [în credință] și să țină învățăturile pe care el le-a dat lor, fie în scris, fie prin viu grai. Așa că imaginați-vă că ați fi fost un creștin al acelei Biserici și că Sfântul Pavel v-a fost părinte spiritual, v-a botezat, v-a învățat credința, și ați petrecut un an ascultând zilnic învățăturile lui pentru că el încerca să vă statornicească pe cale.
Și v-ar fi lăsat numai două mici scrisori, opt capitole. Asta comparativ cu tot ce ați auzit timp de un an… de învățături zilnice. Chiar putem să credem că atunci când a fost ucis de Nero în Roma toți creștinii din Tesalonic ar fi zis: „din tot ce ne-a învățat înainte tot ce trebuie să urmăm de acum sunt lucrurile scrise în scrisori”? Chiar la o privire superficială pare ridicol să credem asta. Nu așa merg lucrurile. Nu era nimeni în Biserică să nu creadă că învățătura apostolică este autoritatea și că ea vine pe două căi, atât oral cât și în scris. Aceea e autoritatea. Ceea ce ai auzit din gura apostolilor este inspirație [divină].
De aceea Scriptura e Scriptură pentru că vine direct din gura apostolilor. Aceasta e gândirea ortodoxă, ideea că a separa partea scrisă a învățăturii apostolice de contextul oral nu este fezabil. Austin: Și atunci, concluzia, corolarul ar fi că tradiția a trăit în continuare în Biserică și s-a transmis prin succesiune apostolică sau prin Biserică în general? Pr. Iosia: Da. Asta nu înseamnă că totul este tradiție apostolică, dar sunt multe lucruri care sunt.
De exemplu, Sfântul Vasile cel Mare în faimoasa lucrare despre Duhul Sfânt descrie aspecte ale sfintei tradiții apostolice care nu au fost niciodată codate în Scriptură dar pe care Biserica nu le-a contestat niciodată. Unul din ele este cum ne facem semnul sfintei cruci, altul este rugăciunea către răsărit, altul botezul prin trei scufundări în numele Sfintei Treimi. Acestea sunt trei aspecte clare ale tradiției apostolice, care sunt universale și au fost practicate de Biserică pretutindeni de-a lungul istoriei. Spusele Sfântului Vasile cel Mare sunt la fel de autoritare ca orice găsim în Sfânta Scriptură.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
