Bucuria ținerii postului – părintele Pimen Vlad

Mulți dintre noi vedem postul ca pe un lucru dureros și de evitat însă să știți că nu este așa. Ascultați un cuvânt cald al părintelui Pimen Vlad care ne demonstrează că, de fapt, postul este aducător de mare bucurie.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Cuvânt la începutul Postului Mare

Iată, dragii mei, ca ne vedem iarăși. Despre ce să vă vorbesc acum? Ultima oară am vorbit despre sfântul Gherasim, cu leul. Să vă prezint și eu leii mei, motăneii. O să mai apară ei pe aici, sper să nu-mi răstoarne telefonul. Le-am permis să vină și aici, la filmare și de asta o să mai apară și ei pe aici. Sunt prietenii mei s-au obișnuit pe lângă mine, când fac treabă imediat sunt în acțiune și ei. Ca să îi știți pe motăneii mei: Ursuleț, Tigruleț și Jaguar.

Începutul poate cere mai mult efort

Uitați-vă că a trecut prima săptămână din Postul Mare. Eu fac filmările cu câteva zile mai devreme întotdeauna. Deci noi tocmai am trecut prima săptămână din Postul Mare și am observat un lucru: vedeți acuma timpul este plăcut, e un pic înnorat așa, dar păsărelele cântă, motăneii se bucură și ei, dar cu toate acestea, săptămâna asta de post a fost cu mai multă osteneală, cu mai mult efort. Toată săptămâna o plouat, dar nu tare, ci ca prin sită, ușor frumos, a făcut Dumnezeu în așa fel să fie o săptămână liniștită cu ploaie, cu liniște. Am închis și noi poarta, am încercat săptămâna asta să evităm contactul cu oamenii, nu pentru că i-am urî, ci pentru că am avut nevoie de o săptămână de liniște. Bineînțeles că nici nu s-a mâncat, după cum știți, am avut slujbe mai multe.

Postul curăță trupul, mintea și sufletul

S-a mâncat doar miercuri și vineri. Am încercat puțin să curățam și trupul, dar și mintea, să ne limpezim sufletul, chiar dacă poate la început, trecând de la mâncare în fiecare zi, deja în a 3-a zi trupul se simte slăbit. Dar mereu îmi venea în gând un lucru: la cutremurul din Turcia au fost oameni găsiți și după opt zile, după zece zile, 12 zile… M-am întrebat cum au rezistat acolo 12 zile sub ruine, nu se puteau mișca, în frig, poate au avut dureri alți răniți, fără apă, fără mâncare. Ei au rezistat și noi care  facem lucrul ăsta din dragoste față de Dumnezeu și pentru folosul nostru, să nu putem nici trei zile? Mereu îmi venea gândul ăsta și mă întărea: ”Se poate, de ce să nu se poată?”. Se poate dacă avem un pic de voință, toate pornesc un pic de la minte.

”Hai, că pot!”, așa ne mobilizăm…

Nu vorbesc despre cei care sunt slabi trupește, cei cărora le e greu, dar multe lucruri pornesc din minte: ”Nu mai pot, mi-e greu, sunt obosit, slăbit!”. Dacă accept asta, atunci renunț, nu mai pot. Nu mai pot duce posturi, nu mai pot face metanii, nu mai pot citi în biserică pentru că cedez. Tot timpul trebuie să avem dispoziția bună: ”Mai pot! Se mai poate un pic! Nu-i nimic, până mâine nu mor eu” și dacă vreau să lungesc un pic postul, se poate. Un pic de voință și un pic de tărie ne trebuie. Și să cerem ajutorul lui Dumnezeu: ”Doamne ajută! Maica Domnului, întărește-mă să o scot la capăt, să mă nevoiesc un pic!”. Și după ce faci un efort de-ăsta, nu mănânci trei zile, poate mai mult (alții țin câte o săptămână), simți o bucurie când vezi că te-ai ostenit, că ai depășit un prag.

Să mâncăm cât mai simplu!

Bineînțeles, cu rugăciune, cu tăcere, cu liniște, încerci astfel să iei legătura mai mult cu Dumnezeu. Ca să nu mai povestesc atât de mult despre post, am să vă spun că se poate mai ales că sunt atâtea mâncăruri de post. Uitați, noi aici consumăm mai mult fasole, năut, linte, orez. Facem câte un borș aproape în fiecare zi: punem cartofi, câteva urzici, pătrunjel, morcovi și iese super bun. Se găsesc mâncăruri bune, o grămadă. După aia un dulce. Îmi amintesc chiar de părintele Iulian, duhovnicul care are nouăzeci și șapte de ani, care îmi spunea odată: ”Măi, cel mai bun dulce e ăla când iei o felie de pâine caldă și-ai pus o lingură de miere pe ea!”. E cel mai natural și mai bun dulce, nu prăjituri de tot felul. Deci lucruri simple. Știți câtă valoare au lucrurile simple și cât de bune sunt!

Dar nu atunci când ești încărcat de mâncăruri. Nu mânca până seara, să vezi cât e de bun un ceai și o bucată de pâine sau un borș de ăsta, simplu. Dar când începi de dimineață să mănânci bine, deja nu mai sunt bune. Te uiți prin supermarket-uri să vezi ce-ar mai fi de post, ceva cu miros de cârnați, ceva cu miros de brânză. Adică tot timpul cauți ceva să simți gustul bun? Cu cât reduci lucrurile astea, cu atât sunt bucuria și împlinirea sunt mai mari.

Fructe de mare cu cumpătare…

Îmi amintesc că am mai văzut discuții uneori pe-o temă: fructele de mare, dacă sunt de post sau nu. Să vă spun, aici, în Sfântul Munte, fructele de mare se mănâncă sâmbăta și duminica. Aici, în Postul Mare, pentru că toată săptămâna se mănâncă fără ulei, sâmbăta și duminica se dezleagă la fructele mare.

Dar asta nu înseamnă că toată lumea, în fiecare sâmbătă și duminică, mănâncă fructe de mare. Este dezlegare, dar depinde de fiecare: care are, care vrea, că și aicea se poate  să nu ai tot timpul fructe de mare. Adică nu înseamnă că gata, tot timpul se mănâncă numai fructe de mare. Fiecare după posibilități. Deci în Sfântul Munte sunt îngăduite pentru că au fost și perioade grele. Știu că timpurile vechi, când era sărăcie mare, pe lângă ce mai scoteau din grădină, mai consumau ce mai prindeau din mare: fructe de mare sau pește când era dezlegare. Deci nu este un păcat că mănâncă cineva fructe de mare, dar să nu fie toată ziua, sau măcar lunea, miercurea și vinerea, dacă se poate, să nu se mănânce în Postul Mare. Măcar un pic, cât de cât să simt postul. Nu degeaba este postul Sfintei Învieri!

Copiii mici să țină măcar miercuri și vineri

Alt lucru ce aș dori să mai spun: despre copii. Mulți se întreabă daca să pună copii la post sau nu. Dacă ne luăm după ce spunea părintele Cleopa, acasă la el, cu o zi înainte înainte de a începe postul de Lăsatul Secului, mama strângea toate farfuriile și oalele, le spăla și le punea deoparte și avea oale pentru post în care făceau numai mâncare de post și de la cel mic până la cel mare toată lumea mânca de post. Eu acum nu vreau să zic că gata, să pui copiii de mici la post, dar e bine de la o anumită vârstă să înceapă să obișnuiască și ei. La început, mai de mici, să țină și ei miercurea și vinerea și apoi încet-încet, deja de pe la 10 ani, mă gândesc că ar trebui să poată ține posturile și copiii. Care vor mai devreme, foarte bine!

Cunosc familie ai căror copii, de la patru-cinci ani au început cu toții să postească. Depinde de fiecare și de duhovnicul pe care îl au. Nu-i o lege, ca să știți, dar e bine cum cresc copiii, să se obișnuiască și ei cu așa ceva, pentru că e de folos, e chiar sănătate și pentru copii. Nu vă gândiți că dacă postește se îmbolnăvește copilul, sunt atâtea mâncăruri! Dacă intri în post, ai tot felul de borșuri din astea, faci din legume de tot felul, salate. Cum am mai spus, sunt atâtea mâncăruri de post care înlocuiesc și carnea și toate încât se întâmplă nimic!

Copil sănătos, deși nu mâncase carne

Îmi amintesc la o familie din Atena cu ani în urmă, la primul lor copil, pentru că părinții erau așa, mai râvnitori și aveau deja câțiva ani de când nu mai mâncau carne, au decis să nu dea nici la copil carne. Deci, chiar de la început nu i-au dat carne deloc. A supt la pieptul mamei mai mult de un an de zile, dar când a început să-i dea mâncare, îi dădeau pește, curățat, cu atenție, supiță de pește, după aceea brânză, lapte, toate de felul ăsta. Dar până la vârsta de trei ani, nu i-au dat carne. Au mers odată la un medic și stând de vorbă, i-au spus: ”Măi oare e bine? Uite, noi la copil nu i-am dat carne”. ”Cum? Va nenorociți copilul, rămâne handicapat! Cum adică să nu-i dați voi carne?”.

Asta i-a pus un pic pe gânduri și atunci au decis să-i facă celui mic analizele, dar la alt doctor, nu la cel căruia îi spuseseră că nu îi dau carne. Când a văzut rezultatul, al doilea medic a întrebat ce îi dau să mănânce, pentru că nu a văzut copil mai sănătos! Nimic nu-i lipsea din organism, deci avea o sănătate de fier. Deci ați auzit ce a spus doctorul care nu a știut că nu îi dădeau carne? Cum au ieșit analizele? Avea atâta energie copilul ăsta când am fost în casă la ei, încât numai pe tavan nu se urca. Toată ziua alerga, atâta energie avea. Bineînțeles după aia încet, încet, crescând mai mare, i-au dat și lui carne. Dar vreau explic că dacă nu mâncăm mâncărurile astea, asta nu înseamnă că se întâmplă ceva rău, ci suntem mai sănătoși.

Alimentația cumpătată și rugăciunea lungesc viața

Vedeți, în mănăstiri în general nu se mănâncă carne. S-a făcut o statistică aici, în Grecia, despre cât viețuiesc călugării din Athos comparativ cu restul populației din Grecia. Cam cu 10 ani mai mult trăiau călugării din Athos decât oamenii din Grecia. Alimentația care nu include carne, starea de liniște, rugăciunea (adică altă viață, cum zicem aici) au făcut ca Dumnezeu să îngăduie să trăiască mai mult. Avem aici în Athos, bătrâni de peste 90 de ani, pe la 100 de ani. Bătrâni care care au trăi frumos. Vedem asta și din etimologia cuvântului călugăr – calogeros, adică om bun, om frumos sau am putea spune exact cuvântul bătrân, bătrân frumos sau bătrân bun. Asta înseamnă călugăr, să ajungi să fii un bătrân frumos, un bătrân bun. Adică să îmbătrânești frumos. Când te uiți în urmă să vezi că noi n-am trăit degeaba pe pământ.

Povățuiți copiii de mici spre lucruri duhovnicești

Acum să revin la copii. La 5 ani, la 7, la 10, la 15 ani, gândiți-vă că o să treacă anii ăștia și acum puteți să face multe. Nu vă mai întâlniți cu vârsta asta! Încercați și voi un pic din toate. Un pic de post, câteva metanii în plus. Spune la duhovnic: ”Părinte, dă-mi și mie voie să fac și eu 20 de metanii pe zi, 30-50”. Nu se întâmplă nimic este un fel de gimnastică. Trupul crește cum trebuie, dar faci ceva ce la o anumită vârstă n-o să mai poți face și toate astea se adună undeva acolo. Încercați să câștigați în fiecare zi câte ceva, nu contează cât de mici sau cât de mari sunteți. Îmi amintesc și eu acasă, când eram copii, ne luam la întrecere, cine face metanii mai multe. Încet, încet aduni și minte, zici o rugăciune, ceva.

Sau unul citea rugăciunea de seară cu voce tare și ceilalți făceau metanii. Se poate și așa, ca să fie cumva ceva adunat acolo, la bagajul nostru, pentru că în tinerețe avem putere. În copilărie ai energie, chiar de ai obosit, după 5 minute ți-ai revenit și poți să faci multe lucruri frumoase. Dacă nu le faci, o să regreți mai târziu pentru că anii trec și o să ajungi la o vârstă când te mai îmbolnăvești, când nu mai poate duce trupul atâta și-ți pare rău: ”Măi, când am fost copil, când am fost tânăr, puteam să fac atâtea, aveam rezistență și uite că n-am făcut. Și acuma mă uit în urmă și îmi pare rău!”. De asta, dragii mei, faceți tot ce se poate bun. Cu cât sunteți mai tineri, cu atât mai mult. Nu  stați toată ziua pe telefoane. Este timp pierdut.

Nu vă pierdeți viața pe telefonul mobil

Gândiți-vă, stai pe telefon, trece o oră, două, zece… timp pierdut, în care puteai să te duci să te întâlnești cu vecinii, cu prieteni, să te joci, să alergi. Jucam înainte șotron, ne jucam cu mingea, tenis, orice. Atâtea jocuri frumoase care erau, țineau de gimnastică, întăreau trupul, îi dădeau rezistență. Mai văd uneori pe cei care vin pe aici și vor să ne ajute: nu știu măcar mătura să o țină în mână sau o sapă ori să taie ceva. Se vede că nu au avut de-a face cu așa ceva. Trebuie să învățăm de toate. Mie de când eram copil, mi-a plăcut să învăț de toate. Dacă cineva zidea ceva, mă duceam și mă uitam și eu, ca să învăț. M-am uitat la unul care lucra și am văzut ce-a făcut și am încercat și eu. Chiar de n-am reușit la început, încet am învățat.

Învățați mereu! Și Slăviți-L pe Dumnezeu!

Mi-a prins bine, am construit aici, am făcut de toate. Adică, la timpul meu, am învățat de toate și mi-a prins bine în viață pentru că nu a trebuit să apelez la alții să-mi facă câte ceva, ci am putut să fac eu. Deci să încercăm să învățăm, că de asta ne-a dat Dumnezeu rațiune. Ne-a dat minte pentru ca noi să putem să  o dezvoltăm. Dacă stăm numai pe Internet mintea se strânge și devine din ce în ce mai mică, nu se dezvoltă. Însă când creăm noi, practic încercăm lucruri frumoase, devin toate mult mai simple. Învățând ne este ușor  în viață, totul devine ușor. Dar totdeauna cu nădejdea sus.

Satisfacția postului, bucuria Învierii…

Ne sculăm dimineața si spunem: ”Slavă Ție, Doamne! Mulțumesc, Doamne, că m-am trezit și azi! Ajută-mă și ai grijă de mine, unde mă duc și ce fac, ca să nu fac rău nimănui, să nu greșesc, să nu Te supăr!”. Seara, iar: ”Mulțumesc, Doamne, mulțumesc, Măicuța Domnului, că am ajuns acasă. Mulți poate nu au ajuns, dar eu mă bucur că am ajuns la familia mea!”. Da, dragilor, să încercăm un pic să ne fortificăm trupul, mintea și sufletul. Mai ales acum în perioada postului, cu puțin efort, să ținem oleacă de post. Haideți! Poate cei care n-ați reușit prima săptămână, începeți de acuma, renunțați un pic, nu se întâmplă nimic, nu muriți! O să vedeți câtă bucurie o să aveți la Sfânta Înviere când o să vedeți că ați reușit și voi să țineți postul, cum o să trăiți Sfânta Înviere și câtă bucurie o să primiți!

În biserică aflați rugăciunile

Veți putea spune: ”M-am ostenit și eu. Atâta am putut,  Doamne! Printre muncă și copii, am reușit și eu să țin postul ăsta!”. Puțină rugăciune, o metanie, mers la biserică un pic mai des. Sunt atâtea slujbe minunate! Nici nu vă dați seama câte slujbe, câte lucruri frumoase puteți învăța la biserică! Acum sunt rugăciunile acelea cu metanii: ”Doamne și Stăpânul vieții mele. Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iară duhul curățirii, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, slugii Tale! Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor! Amin!”. Rugăciunea asta se repetă permanent în biserică, tot timpul Postului Mare. Se face cu trei metanii și după aceea se fac 12 închinăciuni.

Sunt patru care se repetă: ”Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul! Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul! Cel ce m-ai zidit, mântuiește-mă! Fără de număr am greșit! Doamne, iartă-mă!”. Asta se repetă de patru ori. Se fac 12 închinăciuni și iarăși se repetă prima rugăciune pe care am spus-o și se mai face o metanie. Măcar o dată pe zi spuneți rugăciunea asta. E atât de frumoasă și e Postul Mare acum. Sunt atâtea rugăciuni la biserică, dacă mergeți acolo: ”Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem. Doamne al puterilor, miluiește-ne pe noi!”. Sunt și alte rugăciuni: ”Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu!” și multe altele, care nu-mi mai vin acuma în minte. Încercați pe la o vecernie, când mai puteți, pe la o liturghie (unde se mai face).

Dumnezeu se va îngriji de copiii noștri

Duceți-vă, profitați oleacă de timpul ăsta care de multe ori e pierdut în zadar și bucurați-vă, dragilor. Dumnezeu nu ne-a făcut să stăm, să ne plângem de milă, să ne auto-compătimim. Mai întreabă câte unii: ”Părinte, dar mai e timpul să mai facem copiii? Nu vezi ce este în lume?”. Da, dragii mei, faceți cât vi-i dă Dumnezeu, că tot Dumnezeu o să ocupe și de ei, o să aibă grijă. Dacă tu te lupți acolo, cum poți, El o să aibă grijă și de ei. Nu contează ce o să fie mâine, tu trăiește frumos azi. Bucură-te azi de tot ce ți-a oferit Dumnezeu și El are grijă de toate celelalte. Da, dragilor, să ne bucurăm de tot ce ne-a dat. Dumnezeu, să-L slăvim pe Dumnezeu în fiecare zi, să-i mulțumim în fiecare zi să trăim frumos, că viața este scurtă.

Să ne ajute Maica Domnului și bunul Dumnezeu să aibă întotdeauna grijă de noi.

Motăneii, ce au mai alergat ei pe aicea. Îmi tot distrăgeau atenția, se băgau și ei în seamă, ce să le fac?

Să ne ajute Maica Domnului! Doamne ajută, dragilor! Curaj, în toată nebunia asta a lumii! Nu vă lăsați prinși în vraja ei,  toată ziua știri că ăla-i rău, că ăla-i bun, că ăla e erou, că ăla-i nebun. Nu vă luați după astea, lăsați-le deoparte, voi rugați-vă, îndreptați-vă viața, spovediți-vă, împărtășiți-vă și chiar de mâine ar fi sfârșitul, ne-am duce la Hristos, ne-am duce în bucurie. Nu mai contează, viața pe pământ trece, în fiecare zi mor oameni. Când ne vine timpul cel puțin să fim spovediți, împărtășiți, împăcați cu cei din jur și ne ducem în veșnicie cu drag și cu bucurie, dragilor!”.

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!