Sfântul Gherasim de la Iordan: Simplitatea omului nepăcătos – părintele Pimen Vlad

Ascultați pe părintele Pimen cum ne povestește viața unui sfânt extraordinar – Sfântul Gherasim de la Iordan, viață în care se vede frumusețea și extraordinarul simplității omului nepătimaș care se aseamănă cu Adam cel de dinainte de cădere, care poruncea animalelor.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Intrarea în Postul Mare

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. A început Postul Mare, fiecare știe mai bine ce a făcut, cum s-a nevoit, dacă a intrat cu râvnă în post, dacă a început să țină postul, să schimbe ceva în viața lui, conștiința îi spune fiecăruia. Am mai vorbit și săptămâna trecută de pregătirea pentru post, acum am intrat în el. Știți cum este: cu cât ne luptăm mai mult, cu cât ne nevoim mai mult, cu atât o să ne încununăm mai mult, mai frumos, mai bine de Dumnezeu, prin harul Lui.

Sfântul Gherasim de la Iordan

Ce m-am gândit acum? Pentru că pe 4 martie este Sfântul Gherasim de la Iordan, să vă spun câteva cuvinte despre el. S-a născut undeva în Lichia, în Turcia de astăzi, și de acolo s-a gândit să se călugărească. S-a dus în Tebaida, în Egipt –  în zona aceea cu sfinți mulți la timpul acela, cu nevoitori mari – s-a călugărit și s-a nevoit acolo o perioadă.

După aceea, s-a întors din nou în patria lui. A stat o perioadă, și de acolo s-a dus în Palestina și a făcut o mănăstire acolo, aproape de Iordan. Cei care ați fost la Ierusalim, știți mănăstirea Sfântului Gherasim, care are un leu făcut din aramă la poartă, poate ați fost și ați văzut.

Al patrulea sinodic ecumenic

Sfântul Gherasim a trăit în perioada împăraților Marcian și Pulcheria, când a fost al patrulea sinodic ecumenic, împotriva lui Dioscor, care credea doar într-o fire a Mântuitorului, și atunci s-au adunat Sfinții Părinți la sinodul acesta și au dat anatemă pe Dioscor și parcă pe Eutihie. S-a încheiat sinodul, să zicem că biserica se liniștise, dar s-au găsit câțiva care să spună că nu sunt de acord cu sinodul, că nu-i bine ce s-a făcut și a început o vânzoleală, o luptă.

Sfântul Gherasim era în pustiu atunci. S-a ridicat unul –  parcă-l chema Teodor, Teodosie, cam așa ceva – un eretic de-asta, a început să facă vâlvă mare împotriva sinodului și a început să umble pe la pustnici prin pustie să-i convingă că sinodul a greșit. I-a convins pe mulți din pustnici – fiind singuri acolo cu Dumnezeul, nu erau atât de plini de carte, erau în simplitate acolo.

Mai mult decât atât, împărăteasa Evdochia (sau Eudoxia) era la Ierusalim atunci și a fost convinsă și ea, deci îi ajuta pe eretici fără să își dea seama că e rău. Atunci, cu nedreptate, l-a dat jos pe patriarhul Iuvenalie și l-a pus pe Teodosie, care a luat, cum se zice, cu japca scaunul patriarhal al Ierusalimului – a fost pus de oamenii lui patriarh al Ierusalimului, fiind susținut de împărăteasa Evdochia.

Întâlnirea cu Sfântul Eftimie

Sfântul Gherasim a fost și el prins în această urzeală fără să-și dea seama de lucrul ăsta, din neștiință, cu toate că avea o viață sfântă. În aceeași perioadă era și Sfântul Eftimie cel Mare și alți nevoitori în pustie, care, când au văzut asta (aveau darul de la Dumnezeu), și-au dat seama că este o înșelare și s-au dus mai în adâncul pustiului, ca să nu fie prigoniți. Gherasim s-a dus la Sfântul Eftimie și acesta l-a ajutat să înțeleagă că era greșită calea pe care o luase.

Între timp, patriarhul și împăratul de la Constantinopol și-au dat seama de rătăcirea asta și au trimis imediat să-l scoată pe patriarhul Teodosie din scaun. Atunci a priceput și împărăteasa că a greșit. Când a văzut că vine ordin de la împărat, Teodosie a fugit și s-a ascuns undeva prin Sinai.  Astfel, s-a liniștit biserica și s-a făcut pace în sânul ei, adică toți cei care țipau și strigau că ei au dreptate, ușor-ușor s-au retras. Unii s-au întors la biserică, alții s-au dus cu tot cu erezia lor departe.

Întoarcerea la nevoință

Sfântul Gherasim s-a reîntors la nevoință. La mănăstirea lui a pus o rânduială: toți care trăiau acolo, după ce treceau primii ani de nevoință, cinci zile pe săptămână se retrăgeau în pustie, fiecare la o chiliuță a lui, doar cu pâine și apă, și împleteau rucodelii (lucru de mână). Și astfel se nevoiau acolo cele cinci zile în rugăciune, tăcere, post și lucrul pe care îl făceau, iar sâmbăta și duminică veneau la mănăstire cu toții ca să împărtășească cu Sfintele Taine. Se spovedeau, se împărtășeau și gustau o masă împreună acolo (un pic de vin, ceva ce aveau cu ulei, ceva ce-și permiteau cumva o dată la săptămână) și după aia iar se retrăgeau. În felul ăsta, duceau o viață de nevoință.

Și dacă tot începe acum Postul Mare, se spune că Sfântul Gherasim ținea postul, până la Sfânta Înviere, fără mâncare deloc și fără apă, doar cu Sfintele Taine. Se împărtășea și cu harul lui Dumnezeu reușea să țină Postul Mare până la Sfânta Înviere. Omenește, știți, e imposibil, dar cu darul lui Dumnezeu se poate!

Povestea leului din icoană

Așa se nevoia Sfântul Gherasim acolo și ajunsese la o măsură mare. Se zice că alunga și duhurile necurate din oameni. Era mare nevoitor. El e cunoscut peste tot, dacă ați văzut și-n icoana lui, că are un leu lângă el (așa cum am eu, dacă ați văzut pe aicea, motăneii).

De unde a ajuns să aibă leu la mănăstire? Se spune că odată a venit un leu din pustie, care avea o rană la picior, avea un ghimpe mare înfipt în laba piciorului și i se umflase de nu mai putea pune piciorul în pământ. Și a venit la Sfântul Gherasim, s-a apropiat de el, și a plecat capul la pământ și i-a întins laba, i-a arătat că are nevoie de ajutor. Atunci Sfântul Gherasim i-a luat laba în mână, ușor-ușor a scos ghimpele, a curățat rana, i-a bandajat piciorul și s-a vindecat leul. Și ca să vedeți sfințenia lui Gherasim și recunoștința animalului: a simțit el ca la Adam în Rai nevinovăția, curăția și de atunci leul nu l-a mai părăsit pe Sfânt, îl urma oriunde se ducea, era ca un motănel ascultător în urma lui.

Leul avea ascultarea lui în mănăstire

Și atunci Sfântul Gherasim s-a gândit că dacă stătea pe acolo, îi mai da de mâncare, să-i dea și de treabă. Adică l-a încadrat cumva în programul mănăstirii și a căutat ceva ce putea să-i dea de treabă. Aveau un catâr la mănăstire și cu el cărau apa din Iordan. Era o distanță destul de mare, se zice aproape un kilometru până la Iordan, de acolo cărau apa cu catârul. Și i-a spus leului că el o să aibă grijă de catâr: o să îl scoată la păscut și va merge la Iordan să aducă apă. Catârul avea două vase care atârnau într-o parte și în alta pe el, iar leul intra în Iordan împreună cu catârul până se umpleau vasele celea cu apă și după aceea ieșeau și aduceau vasele pline. Asta era ascultarea leului.

A trecut timpul, se minunau toți de ascultarea leului. Odată, leul adusese apa și lăsase catârul să pască un pic pe aproape de Iordan, că era iarbă verde, iar el s-a pus la soare, ați mai văzut și în filmări că leilor le place să doarmă la soare. La un moment dat, catârul s-a depărtat mai mult oleacă de zona lui și a trecut o caravană pe acolo, cu un negustor care avea câteva cămile și mergea spre Ierusalim.

Pedepsirea leului pe nedrept

Omul ăla, când a văzut un catâr acolo, că păștea singur, a crezut că e al nimănui, a văzut că-i blând și l-a luat, l-a legat de cămile și a plecat. După un timp, s-a trezit și leul și nu a mai găsit catârul. S-a dus leul, a umblat tot malul Iordanului la deal, la vale, nimic. A venit înapoi cu capul plecat (exact ca unul dintre cei din mănăstire care n-a făcut ascultarea cum trebuie) că a dormit și-a pierdut catârul.

A venit în fața Sfântului Gherasim, care l-a întrebat unde este catârul. Leul nu zicea nimic, ținea capul plecat, ce să mai explice când nu știa nici el unde era?! Și atunci, a zis Sfântul Gherasim: ”După cum stai tu cu capul plecat, mi se pare că l-ai mâncat, așa că de azi înainte nu vei fi liber. Ceea ce făcea catârul, de acum vei face tu: vei aduce apă.” Și a pus vasele pe el. Vă dați seama, leul nu-i animal să care povară, era o osteneală mare pentru el, dar se ducea, intra prin Iordan să umple vasele și cu osteneală multă aducea la mănăstire apa.

A trecut o perioadă, leul era pedepsit nevinovat fiind, să zicem, și a venit pe acolo un om cu posibilități, care îl iubea pe Sfântul Gherasim, și văzându-l pe animal aducând apă a întrebat de ce l-a pus la osteneală. Sfântul i-a răspuns că leul îl mâncase pe catâr, iar atunci negustorul i-a dat trei galbeni de aur și l-a rugat să cumpere alt catâr, ca să nu se mai ostenească leul. Astfel, s-a cumpărat alt catâr, care a fost dat din nou în grija leului și așa și-au continuat ei treaba acolo.

Găsirea catârului pierdut

Trecând un timp, leul se plimba pe malul Iordanului, iar negustorul acela a trecut din nou pe-acolo și avea și catârul legat de cămilele lui. Făcea negustorie și avea încărcată ceva marfă și pe catâr acum. Când l-a văzut leul și l-a recunoscut, a început să ragă de bucurie și bineînțeles a răspuns și catârul, că l-a recunoscut și el. Leul a început să alerge cu toată viteza spre negustor și acela a lăsat și cămilele și a fugit. Leul s-a dus repede, l-a apucat de căpăstru pe catâr, care era bineînțeles legat de cămile, și i-a adus pe toți la mănăstire, încărcați cu grâu, cu vin, cu ce avea negustorul.

Și atunci a înțeles Sfântul Gherasim că nu a mâncat catârul și că l-a pedepsit pe nedrept și i-a pus numele de Iordan și l-a lăsat liber pe leu prin mănăstire, pe acolo – se ducea când voia, venea când voia, dar tot timpul era prezent și leul prin jurul Sfântului Gherasim. 

Moartea Sfântului și durerea leului

Au trecut anii, Sfântul s-a nevoit acolo, a făcut multe minuni, se adunaseră foarte mulți în jurul lui, dar a venit timpul să plece din viața asta. Din rânduiala lui Dumnezeu, în ziua aceea leul era plecat undeva pe la Iordan și părinții, fiind cald în zona aceea, cum a murit Sfântul pe la amiază, până seara l-au îngropat. A doua zi, a venit leul și s-a dus unde știa că era Sfântul și a început să ragă, că el venea cumva și îl saluta în fiecare zi pe Gherasim, lua ca o binecuvântare. Când a văzut că Sfântul nu iese, a început să alerge prin mănăstire, să ragă pe acolo strigându-l pe Sfânt.

Și atunci, un ucenic pe nume Savatie, apropiat al Sfântului, a venit la el și i-a spus: ”Iordane, nu mai plânge, ne-a părăsit părintele nostru, a plecat!”. Leul mai tare răgea, iar atunci ucenicul l-a dus la mormânt, unde s-a pus în genunchi și a început să plângă pentru că îl iubise mult pe Sfânt, care fusese povățuitorul lor, părintele lor. Leul, când a înțeles că acolo e Sfântul și l-a văzut pe Savatie plângând, și-a plecat genunchii și a început să-și lovească și el capul de mormânt și să plângă acolo. Și așa a făcut mult timp, până a murit acolo, pe mormântul Sfântului.

Așa a îngăduit Dumnezeu să arate sfințenia lui Gherasim și dragostea leului față de Sfânt, care nu a mai suportat să trăiască când nu mai era Sfântul.

Moaștele Sfântului au mare putere asupra duhurilor necurate

Deci, l-a slăvit Dumnezeu pe Sfântul Gherasim în felul ăsta, ca să înțeleagă că și animalele cele necuvântătoare l-au cinstit. De asta și în mănăstire, acolo, leul Iordan e făcut la poartă, mare, iar în icoane, peste tot, leul și măgarul sunt la picioarele Sfântului Gherasim.

Sfânt mare, Gherasim! Cei care ați ajuns la Iordan, poate ați ajuns și la mănăstirea lui, la moaștele lui. E izgonitor de duhuri necurate, are mare putere asupra diavolilor, căci din viață i-a dat Dumnezeu darul acesta Sfântului Gherasim.

Vedeți, dacă ne luptăm pe calea lui Dumnezeu, ne curățim oleacă de toată murdăria asta, pe care o adunăm prin gânduri, prin fapte, prin tot ceea ce facem noi și ne apropiem mai mult de Dumnezeu și vine harul Său la noi, se îmblânzesc și animalele în jurul nostru, încep să ne recunoască ca un fel de Dumnezeu al lor, așa cum a făcut Dumnezeu pe Adam în Rai și i-a spus ”Adame, toate animalele la picioarele tale, ia și le pune nume și toate o să te asculte pe tine!”.

Concluzii și sfaturi duhovnicești

Deci, vedeți, tot ce a făcut Dumnezeu în jurul nostru, a făcut ca să fie supuse nouă, dar nu să ne batem joc de ele. Să ne fie supuse și noi să le arătăm dragostea noastră. Dar, pentru că noi ne-am depărtat de Dumnezeu și ne-am murdărit cu tot ce se poate în lumea asta, toate urgiile, toate nebuniile, toate mizeriile ne trec prin cap, se depărtează harul lui Dumnezeu și atunci fug toate animalele. Cât de blânde or fi, fug din jurul nostru.

De asta avem nevoie de spovedanie, de Sfânta Împărtășanie, de fapte bune, de rugăciune, de participarea la Sfânta Liturghie cât mai des, pentru ca în felul ăsta să ne miluiască Dumnezeu, să ne dea din harul Lui ca să ne curățim, să putem fi puțin mai limpezi.

O hotărâre, dacă o luăm în viață, s-o luăm pe cea care trebuie, că vedem acuma ce se întâmplă în lumea asta, câtă nebunie, cât rău își fac unii altora permanent. Parcă toți vor acum din ce în ce mai mult să facă rău celorlalți. Parcă toți se implică să aducă, să fie, să provoace războiul cât mai mare. Parcă nu este suficient câți oameni mor, toată lumea se înarmează. Ca un foc, care nu cumva să se stingă, pune unul benzină, altul pune lemne, unul pune hârtie, altul cartoane. Fiecare pune ceva pe foc, ca nu cumva să se stingă, adică să se facă cât mai mare.

Să avem milă și să ajutăm

Ar trebui să avem milă, să încercăm să nu ne mai facem rău unii la alții, să ne rugăm unii pentru alții, să ne ajutăm unii pe alții pentru că în felul ăsta coboară pacea și harul lui Dumnezeu și se liniștesc toate.

Nu intru în mai multe, pentru că trebuie să încercăm să ne adunăm un pic în Postul Mare, să fim mai buni, să judecăm mai puțin, dacă se poate deloc, să ne spovedim mai des, să ne împărtășim mai des, că avem nevoie. Fără așa ceva nu putem merge mai departe.

Dragilor, să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului și Sfântul Gherasim de la Iordan ca să putem duce postul cu pace, cu liniște, cu bucurie și cu putere până la capăt și să ajungem la Sfânta Înviere a Mântuitorului cu pace, cu drag, cu tot ce se poate.

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!