Deznădejdea și relația personală cu Dumnezeu – Pr. Varnava Iankou

Ascultați un scurt cuvânt al părintelui Varnava Iankou care ne dă un sfat folositor legat de situațiile în care avem dorințe neîmplinite și momentele în care ne bântuie deznădejdea.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Tristețea și starea mea sufletească o pun în mâinile Domnului, i-o încredințez Lui, nu rămân cu deznădejdea. Firește că îmi trăiesc deznădejdea, eșecul, însă ce fac? Această deznădejde și durere a mea nu le analizez în mintea mea, nu le țin pentru mine, nu mă închid în mine și primesc gândurile, încât mă zăpăcesc și mai mult, ci Îi dau lui Dumnezeu inima mea și toată situația în care mă aflu. Însă, acest lucru nu e un fapt de moment, ci situație a întregii vieți. E nevoie să o punem în lucrare și nu doar să o spun o singură dată și [apoi] să zic: „Dacă am spus-o o dată…” Permanent să o spui ! Mereu să ai această stare de trezvie, această raportare la viață în această situație.

Așadar, această realitate, când îți trăiești deznădejdea ta, când experiezi tristețea ta și o accepți și încredințezi Domnului inima ta îndurerată și ca vai de ea – ca o stare și întoarcere continuă către Dumnezeu -, atunci acesta este începutul nașterii noastre duhovnicești. Este timpul nașterii noastre în duh. Nu credem în Dumnezeu pentru că am citit [despre Acesta] în cărți, nu credem în Dumnezeu pentru că am auzit [vorbindu-se] lucruri frumoase. Avem experiența lui Dumnezeu, și pentru aceasta credem.

Însă această experiență a lui Dumnezeu înseamnă căutarea lui Dumnezeu în această situație concretă. Trăiesc eșecul meu, intru în situația în care mă aflu. E cumplit să mă păcălesc că nu aș fi astfel – cum am mai spus-o. Îmi accept starea, sunt copleșit de ea, închid inima și mintea oricărui gând, și îngenunchez. Și spun: „În mâinile Tale las totul, Doamne al meu!” Atunci, încet-încet e clipa când dobândesc o relație [personală] cu Dumnezeu.

Spun unii: „Cum să dobândesc o relație personală cu Dumnezeu? Ne-ai sufocat, Părinte, cu relația vie cu Dumnezeu!” Relația vie cu Dumnezeu înseamnă ceea ce v-am zis acum: îngenunchezi în deznădejdea ta; izolezi gândurile de inima, gura și mintea ta, și spui: „Doamne al meu, aici sunt. Las totul în mâinile Tale!”. Această situație e dureroasă, nu e ceva simplu. Trebuie mult curaj și bărbăție, osteneală și disponibilitate [lăuntrică].

De ce trebuie să avem bărbăție? Zici: „Doamne, miluiește-mă!”, și zice gândul: „De ce să te miluiască? Niciodată nu te-a băgat în seamă!” Zic: Și dacă o să-mi dea ceva ce nu-mi convine? Spui: „Doamne, miluiește-mă!, însă eu îți spun că vreau asta, aceasta e bucuria mea: eu îl vreau pe Georgel!” Și dacă mi-l dă pe Costache? Pricepi că aici lucrurile stau diferit, atunci când îngenunchezi și Hristos devine centrul atenției, și nu modul în care ți-l va da pe Georgel? Cum să pricepi dacă te vei folosi apoi de [prezența] lui Georgel? Îți va lua 10 ani să te dezmeticești, în chinul tău pierzi 10 ani din cauza asta.

Așadar, atunci când intri pe acest drum, atunci începe, încet-încet, să apară o alinare, o mângâiere [în suflet]. Nu e plânsul care provine din egoismul meu, când nu ni s-a făcut voia și nu mai suport – de genul bărbatul țipă și femeia plânge. Dar, despre ce este vorba? Despre un plâns lăuntric, un plâns tainic al inimii, care se aseamănă cu plânsul bebelușului atunci când iese din pântecele mamei. Este ceasul în care începem să simțim că suntem oameni vii. Nu e o stare masochistă, ci e durerea ce naște viața înlăuntrul nostru. Însă noi ne împotrivim. Vrem rezolvarea problemei după cum spune mintea noastră. Egoismul nostru nu suportă să acceptăm lucrurile așa cum vin, și să spunem: „Să fie binecuvântat!”

Însă, în acea clipă Îi putem auzi glasul Domnului vorbindu-ne în inimă. Și atunci primim ca pe o comoară glasul Domnului, duhul Domnului, și suntem mereu oameni vii. Și atunci nu ne deranjează „singurătatea de duminica seară”. Toate zilele vor fi luminoase și pline de prezența lui Dumnezeu. Toate zilele vor fi o binecuvântare și atunci vom simți că putem iubi și că ne iubim. Altfel doar ne chinuim.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!