De ce folosește Biserica tămâie?

Ascultați un cuvânt documentat despre motivele pentru care Biserica folosește tămâie în cultul acesteia. Este unul dintre cele mai întâlnite aspecte din cult, însă foarte puțini dintre noi știm de ce și de unde vine acest lucru.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Tămâia este menționată de peste 150 de ori Sf. Scriptură, atât în legătură cu practicile de rugăciune cât și cu cele privind viața veșnică. Vom discuta un pic despre tămâie astăzi, deoarece nu contează ceea ce credem noi despre tămâierea în biserică ci ceea ce ne spune Sf. Scriptură, și anume că în ceruri vom avea parte din plin de mirosul de tămâie. Biserica Ortodoxă Răsăriteană utilizează din plin tămâia.

Acum nu vreau să ne identificăm ca fiind singurii care facem asta dar chiar și acei care o mai utilizează, la rîndul lor, afirmă că Bisericii Ortodoxe chiar îi place [tămâierea]. La diferite momente din timpul slujbelor noastre, preoții, sau diaconii, cădesc în interiorul bisericii, utilizând cădelnița într-un mod anume rânduit, urmând anumite reguli și metode, și eliberând un miros frumos și parfumat de tămâie. În interiorul cădelniței arde o bucată de cărbune iar deasupra sa se așează tămâia.

Creștinismul tradițional al ortodoxiei de azi caută să implice fiecare din simțurile noastre în rugăciunea către Dumnezeu, iar tămâia este modul în care se seduce simțul mirosului, care este simțul cel mai apropiat de memorie. Așa cum amintirea unei mâncări delicioase ne-ar putea aduce aminte de un moment deosebit din copilărie, în același fel, mirosul tămâiei pentru un creștin îi aduce aminte instantaneu despre biserică, numai prin acel miros i se aduce aminte despre Crăciun, Paști, de fiecare duminică în care au fost la biserică, la o cât de mică slujbă, și îi aduce înapoi acolo [la biserică]. Un creștin ortodox poate să intre în orice biserică ortodoxă de pe pământul acesta și va avea instantaneu simțurile conectate în același mod, și în mod automat își va aduce aminte că se află în casa lui Dumnezeu. Tămâia reprezintă ofranda noastră, rugăciunea noastră și slava Sfântului Duh. Aceasta este mirosul care intră în noi și stă cu noi chiar și după ce plecăm de la biserică. Dar toate acestea arătă ce efecte are tămâierea, dar nu ne spune nimic despre motivele pentru care o utilizăm.

Trei forme principale de jertfă

Putem afirma că în timpul Vechiului Testament existau trei forme principale de jertfe: jertfa de laudă, jertfa de tămâie și jertfa de sânge. Toate aceste trei forme de jertfe au continuat să existe, […] în biserica creștină până în ziua de astăzi. Jertfa de laudă este una ușor de constatat și reprezintă jertfa de timp, jertfa zilei de duminică, jertfa de timp pentru slăvirea lui Dumnezeu. Jertfa de sânge a continuat în totală desăvârșire cu jertfa fără de sânge a Sfintei Euharistii, care este Trupul și Sângele lui Iisus Hristos în Sfânta împărtășanie. Iar ultima este jertfa de tămâie care este chiar tămâia, care datează din timpurile Vechiului Testament. Poporul iudeu, de-alungul întregii perioade a Vechiului Testament a utilizat tămâia după cum au fost învățați de Dumnezeu. Prima descriere a utilizării tămâiei ca jertfă adusă lui Hristos s-a întâmplat în timpul primului secol (Matei, cap. 2), atunci când cei trei magi vin la Hristos și-i aduc daruri, unul dintre ele fiind tămâia. Fiecare dintre cele trei daruri are propria sa explicație pentru a fi oferită ca ofrandă, iar tămâia fiind utilizată de preoți, este oferită lui Iisus, [în calitate] de Mare Preot.

De asemenea, aceste daruri sunt date cuiva, iar tămâia este dată lui Dumnezeu pentru că Iisus este Dumnezeu întrupat. De altfel, în biserica ortodoxă, toate cele trei daruri oferite de magi tind a intra în alcătuirea tămâiei. Astfel cădelnița [aurită] simbolizează darul în aur iar ceeace se arde în interiorul este, în general, un amestec de tămâie și mir. Cei înțelepți, de pe întreg cuprinsul pământului, oferă și în prezent tămâie [ca jertfă] lui Hristos. Aceste lucru a fost profețit în Vechiul Testament, cu secole înainte de creștinism, în Proorocia lui Malachi. Aici este citat Dumnezeu când zice că „s’a preamărit numele Meu printre neamuri; şi-n fiecare loc i se aduce numelui Meu tămâie şi jertfă curată; că mare e numele Meu printre neamuri, zice Domnul Atotţiitorul.” Această profeție, fără ocoliș, s-a adeverit, în tămâia fiind oferită lui Dumnezeu oriunde în lume, în afara darurilor oferite de magi.

În biserica ortodoxă există și alte forme de simbolism cu privire la tămâiere, variind de la o biserciă la alta, sau între Răsărit și Occident, dar sunt unele care se întâlnesc peste tot. Spre exemplu, cădelnița are de obicei patru lanțuri, reprezentând cele patru evanghelii, câteodată sunt numai trei, reprezentând Sfânta Treime, pe care sunt montați 12 clopoței, reprezentând cei 12 apostoli, dar clopoțeii pot avea și o altă semnificație care ne duce la Vechiul Testament. Atunci, veșmintele preoților aveau atașat mici clopoței ca în momentele în care aceștia se flau în spatele cortinei, în Sfânta Sfintelor, poporul îi putea auzi după zgomotul clopoțeilor și astfel se știa că preotul era bine. Sunetul clopoțeilor se poate auzi încă în zilele noastre în locurile unde se dă slavă lui Dumnezeu.

Locul de origine al cădelniței este în biserică, pentru că din biserică tămâia se ridică la ceruri așa cum rugăcunile noastre se ridică la ceruri. În Evanghelia după Luca (1:9-11), Zaharia utilizează tămâia și asta ne arată că tămâierea era ceva familiar pentru creștini de-alungul primului secol. [Alte] două referințe despre tămâire în „Apocalipsa” lui Ioan pare a arăta că primii creștinii erau familiari cu aceasta, tămâierea fiind puternic legată de notiunile de „ceruri” și de „veșnicie”, arătând prezența în rai a mirosurilor parfumate de tămâie.

Trei dintre cele mai vechi slujbe liturgice creștine au numeroase referințe de utilzare ale tămâiei. Liturghia Sf. Iacov, pe care mulți cercetători o datează în timpul primului secol, conține 10 relatări cu privire la arderea de tămâie în timpul slujbei. De asemenea, tămâierea este mentionată în Liturghia Sf. Marcu și în Liturghia Sf. Apostoli care datează încă din secolul doi, sau trei. Textul canoanelor apostolice menționează utilizarea tămâiei de către creștini. Eusebius, în secolul 3, face referire la utilizarea de către creștini a tămâiei. La începutul secolului 4, tămâia este menționată ca fiind utilizată în mod curent la funeraliile creștine. De subliniat că oricare din aceste cazuri datează de dinainte de constituirea canoanelor Noului Testament din secolul 4, și implementarea lor pe scară largă în timpul secolului 5, deoarece creștinii au ars tămâie [spre slava] lui Dumnezeu mai devreme de a avea Biblia ca s-o citească.

Mai există și alte mențiuni ale utilizării tămâiei în perioada bisericii timpurii, și la o primă vedere, acestea par a avea o conotație negativă dar, atunci când te uiți mai îndeaproape, partea negativă nu este propriu tămâierii în sine ci este vorba despre arderea de tămâie pentru închinare către idolii păgâni, care înseamnă idolatrie, iar creștinii s-au poziționat, pe bună dreptate, împotriva ei. Problema nu a fost cu tămâierea în sine deoarece Dumnezeu a instituit utilizarea tămâiei așa cum vedem în Sf. Scriptură. Creștinismul nu a venit dintr-o dată cu asta; noi ardem tămâie încă din timpul Vechiului Testament.

Pentru mine, gestul magilor de a oferi tămâie pruncului Iisus este un motiv minunat pentru de a continua a face acest lucru și în zilele noastre. Este bine de știut că aceste daruri sunt în continuare oferite Mântuitorului nostru. Regele David afirmă în Psalmi: „Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.” Acesta este unul dintre cele mai utilizate versete în slujbele ortodoxe când oferim [jertfa de] tămâie lui Dumnezeu, iar această imagine este apoi preluată în Apocalipsă într-un mod foarte adânc [afirmând] că tămâia și rugăciunile sfinților se ridică la tronul lui Dumnezeu. Este o imagine foarte sugestivă: tămâie va exista din belșug în ceruri, iar călătoria noastră către acolo a început deja. Călătoria nostră a început deja deoarece cerurile se deschid aici, în biserică, în relația noastră cu Hristos, aici pe Pământ.

Vă mulțumesc pentru vizionarea acestui video introductiv despre tămâie. Sunt foarte bucuros pentru asta și bineînțeles că există mult mai mult de spus despre tămâie, [cum ar fi] tradiția tămâierii, forma cădelnițelor, și toate acele lucruri în jururl acestora, dar aceasta a fost numai o scurtă introducere. Vă mulțumesc. Ceaiul pe care îl beau astăzi este un ceai negru, cu bergamut și vanilie, și câteva siropuri, printre care lămâie și struguri. Este cu adevărat un ceai foarte plăcut.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!