Întrebări și răspunsuri despre: rugăciune, pocăință, Duhul Sfânt, dezvoltare personală…
19 februarie 2023
Neurolog: Ei te doresc dependent și fără țeluri!
20 februarie 2023
Ce probleme și ce sistem de valori au studenții de astăzi? Care sunt problemele cu care se confruntă? Care este nivelul iubirii de Dumnezeu și de neam în rândul studenților? Ascultați răspunsurile la aceste întrebări precum și la altele în materialul de față.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri , ne aflăm aici cu reprezentanții, cu conducerea și nu numai cu conducerea ligii studenților din Universitatea Iași, pe care eu îi iubesc foarte mult, chiar pe Silvian îl cunoaștem puțin mai demult, am făcut cu el un podcast și acum aș dori să extindem puțin discuția noastră pe temele problemelor tinerilor de astăzi și în viitor – cum se vede în viitor evoluția tinerilor studenți din România.
Trebuie să vă spun înainte de a le da cuvântul că mie îmi plac foarte mult podcasurile acestea pe care le fac cu invitați. De ce? Pentru că aflu foarte multe lucruri noi. Trebuie să știți că nu sunt nu sunt „staged” adică nu sunt bătute în cuie și cu răspunsuri predefinite, ci eu într-adevăr aflu și într-adevăr smeresc în fața lor și lucrurile sunt foarte simple, foarte sincere și chiar vă rog să ascultați pentru că totdeauna încerc să îi întreb pe oameni în ceea ce au ei expertiză, în ceea ce au ei experiență și în cazul de față ei au experiență cu viața studențească și cu învățământul românesc.
Din cauza asta aș ruga pe cineva – nu știu pe cine pe Toma sau pe Silvian care este așa mai în vârstă, să zic așa, nu numai din punct de vedere biologic, ci și ca experiență – care sunt problemele studenților astăzi? Cum le vedeți?
Probleme ale studenților
Toma Tătaru: În primul rând vreau să mă prezint, mă numesc Toma Tătaru și sunt președintele ligii studenților din Iași. Tocmai am terminat licența în domeniul istoriei și momentan sunt la master în același domeniu. Din perspectiva mea ca student și ca membru al acestor organizații de vreo trei ani de zile cam așa, pot spune că în primul rând problemele studenților se rezumă foarte mult la chestiunile acestea de ordin psihologic. În sensul că încă din perioada liceului regimului comunist a rămas această mentalitate că statul sau oricine altcineva trebuie să aibă grijă de noi.
Părintele Teologos: Ei. Unde ei este uneori abstract.
Toma Tătaru: „Ei”, exact, da. Fără ca noi să facem nimic în sensul ăsta. Cumva toată această problematică este moștenită și din familie de multe ori, în cazul meu personal, când părinții mai spun: măi nu face chestia asta pentru că trebuie să fie acolo cineva sus care deja să se gândească la asta…
Părintele Teologos: „Are statul grijă”…
Toma Tătaru: Da, cumva e gândirea asta etatistă care a ajuns să pătrundă în toate păturile sociale, în toată viața noastră de zi cu zi și atunci se pune problema ca studenți… Bun, noi ce facem noi cu ce putem să ne implicăm pentru că vedem că totuși odată cu căderea regimului comunist regimul, regimul a căzut, dar ideologia sau gândirea comunistă s-a perpetuat într-o foarte mare măsură în societatea românească pentru că represiunea a fost atât de puternică încât deja gândirea a fost foarte mult schimbată în sensul ăsta.
Și atunci, am spus bun, trebuie să existe o cale prin care noi ca studenți să avem un cuvânt de spus pentru că așa cum poate foarte mulți dintre noi știm chestia asta – aceea că generațiile tinere sunt cele care aduc de fapt schimbarea în societate și dacă o generație este bine educată și bine intenționată poate să aducă o schimbare în bine. Dacă nu, e clar că societatea o ia pe alte căi greșite să spun așa.
Tocmai de asta, eu cât eram tânăr am spus: bun, nu vreau să mă implic în chestiunile legate de voluntariate, am preferat să duc așa o viață personală mai închisă să spun așa, dar am conștientizat faptul că participarea într-o astfel de organizație cum este chiar liga studenților din Iași poate să-mi deschidă căi spre a cunoaște mai mulți oameni, pentru a putea înțelege fenomenele care se întâmplă într-o societate și în special în învățământul superior din România. Și astfel să pot să contribui într-o anumită măsură, cât pot eu după putințele omenești la schimbarea în bine a sistemului de învățământ superior.
Există foarte multe probleme care de fapt au apărut tocmai pentru că studenții din trecut din trecutul apropiat începând cu anii 2000 să spun așa au fost acaparați de anumite fracțiuni politice și atunci politizarea aceasta a sistemului de învățământ a cauzat multe probleme care nu au fost rezolvate, pentru că nu a existat dorință în sensul acesta din partea factorului politic.
Politizarea sistemului universitar
Părintele Teologos: Deci învățământul universitar este politizat, nu? Adică există…
Toma Tătaru: Da, inclusiv cu profesori care fac parte din anumite partide politice sau anumite partide care își recrutează dintre asistenți.
Părintele Teologos: Bun asta da, ok, dar ei fac, cum să spun, pentru că politica actuală nu este politica Bisericii adică politica lui Hristos, politica globală, ci este o politică divizată și divizată. Există aceste tendințe de diviziune să zic așa?
Silvian Emanuel Man: Cumva e foarte interesant că se întreține, să zic, o formă de conflict social, pentru că pe de o parte, ai o divizare aparentă și asta s-a întâmplat în general după 2000, înainte în anii ’90 era vechiul sistem al legii studenților la nivel național. Mai erau și câteva organizații pe lângă, dar era un dar era un colectiv studențesc general, imediat ca după revoluție sau după loviluție, care a avut să zică moment de fapt catalizator Piața Universității 13 – 15 iunie 1990 și care a stat la umbra unor mari foști deținuți politici care cumva au transmis mai departe lucrul acesta cel mai important aici fiind Petre Țuțea. Chiar fondatorii ligii studenților la nivel național au stat pe lângă Petre Țuțea, în București, în Cișmigiu la final de anii 80.
Părintele Teologos: El a fost ideologul lor deci.
Cum se produce divizarea
Silvian Emanuel Man: Da, el chiar a fost ideologul lor și în 2000 odată cu celebra schimbare de regim atunci au început partidele politice să trimită agenți în universități care să înființeze organizații cât mai separate. dacă înainte era organizațiile erau la nivel de universități în general, acuma au început organizațiile la nivel de facultăți, poate chiar și două asociații pe facultate, de la partide diferite. Dacă în realitate ele de fapt, să spun, comunică și oricând pot șefii să spună „băi, ăștia sunt ai tăi sau sunt ai celorlalte?”, în teren se menține aparența de conflict: studenții la facultatea cutare trebuie se certe cu cei de la facultatea ailaltă, că asociațiile au avut nu știu ce conflict istoric neînțeles între ele de 20 de ani de zile, dar pe care prin tradiție… Și au un fel de anti-predanie, aș spune, proprie pe care trebuie să o ducă mai departe.
Părintele Teologos: A, da?
Silvian Emanuel Man: Da, deci sunt tot felul de ritualuri, de uri care trebuie perpetuate și așa mai departe.
Părintele Teologos: Lăsați-le baltă, oameni buni!
Silvian Emanuel Man: Deci ei știu că trebuie să se certe între ei.
Metode și intenții
Pe partea cealaltă, aici e și împărțirea fragmentarea ideologică. Dacă asta politică, partinică este cea care determină, să zic, anumite poziționări cu privire la lucrurile care se întâmplă în societate în general. Și în general, să nu credeți că organizațiile astea neapărat împart brichete, găleți, pomană electorală. Exact ca în anii ’90 – să fie pace, să fie liniște, să nu se întâmple nimic deci ăsta este dictonul, s-a păstrat. Intenția era deci să blocheze orice inițiativă liberă care nu poate să fie controlată de către structurile de stat.
În schimb, cele ideologice caută să mențină un anumit curent în principal de stânga în rândul studenților. Adică toată deschiderea spre tot ce înseamnă marxism cultural, cultura anulării ușor, ușor începe să pătrundă în special prin facultățile sau departamentele de litere – acolo tot timpul au penetrat foarte ușor – prin facultățile sau departamentele de științe politice, științe sociale și așa mai departe. Deci exact cum s-a întâmplat în America în 1968 când și în Occident când marea revoluție de fapt roșie în sistemul de învățământ superior occidental, la fel a început penetrarea și la noi. Mai erau oameni care discută chiar dacă în cercuri interne, dar nu public despre despre a treia toaletă și tot felul de alte minuni. Deci valul vine.
Din punctul ăsta este foarte greu să-ți asumi ca organizație o opoziție conservatoare de dreapta, care să țină să zic piciorul în prag la toată nebunia asta. Și asta mai ales pentru că chiar dacă sunt foarte mulți studenți care de fapt rezonează cu noi, adică să nu credem că cei care sunt de stânga sunt majoritatea. Tinde cumva stânga să fie majoritară prin spiritul epocii, prin spiritul lumesc netflix and chill.
Părintele Teologos: Prin spiritul turmei și al păcatului.
Spiritul de turmă și minoritățile. Impact
Silvian Emanuel Man: Asta e. Ce te face de multe ori să fii de stâncă ideologic? Pentru că intri într-o asociație care nu neapărat are un plan ideologic, dar să ți se spune că la noi în asociație se bea foarte mult, băutură, doar balul bobocilor, o activitate caritabilă de fațadă adică fix milostenie fățarnică și cam atât. Și atunci tu trăiești cu ideea că ăsta este etosul, ăsta este spiritul pe care trebuie să ți-l asumi și tu așa ajungi mai departe în viață. Majoritatea tinde să fie tăcută. Sunt foarte mulți vocali, cei de stânga mereu au fost mai vocali.
Părintele Teologos: Da și cred că e vorba de o minoritate foarte toxică și foarte vocală.
Silvian Emanuel Man: Corect, dar majoritatea este învățată, cum spunea Toma, să stea cuminte, să nu comenteze, să nu supere, să nu mărturisească. Noi am văzut chestia asta cea mai gravă – se întâmplă la facultățile de medicină unde acolo organizațiile studențești tind să fie și cele mai stângizate ca să spun așa, în mentalitate, cele mai ideologizate și sunt foarte mulți studenți creștini la medicină cărora le este frică să-și mărturisească propria credință, să se afișeze cu obiecte religioase, să se ridice în picioare sau să conteste anumite practici, nu spun neapărat anti-creștine, atenție, cât neetice.
Deci raportat numai la termenii de bioetică, nu pot să le conteste pentru că nu sunt moderni, nu sunt în pas cu știința. Dacă ajungi să nu fii de acord cu uciderea asistată, cu faptul că – și atenție vorbim de principii legale unele – faptul că medicul are dreptul de a decide absolut orice peste capul pacientului, ca și cum pacientul nu are niciun drept. Ești văzut ca înapoiat, medieval, toxic, țuțist și toate cele.
Lipsa motivării bune
Părintele Teologos: Deci e vorba de un război ideologic din câte îmi dau seama și iarăși îmi dau seama că de fapt nu mai este vorba de posibilitatea unei alegeri pentru că deja ieșim din ideologic și intrăm în duhovnicesc, adică în problemă de păcat și mai ales, păcat frontal. Cum credeți că s-ar putea rezolva lucrul ăsta?
Toma Tătaru: Cred că la momentul de față există și problema asta de motivare a tinerilor în a face ceva, adică cum a spus cum a spus cum a spus Silvian netflix and chill este cumva curentul general, să spun așa, al generației noastre din păcate.
Părintele Teologos: Pentru cine nu știe netflix and chill este un slogan foarte păcătos, adică vezi niște firme păcătoase pe Netflix și după care chill adică te descarci făcând păcate. Iartă-mă!
Toma Tătaru: Și cred că rezolvarea ar fi tocmai în motivarea tinerilor în sensul ăsta, adică să le oferi un alt ideal decât cel oferit de societate în general. Pentru că altă posibilitate eu zic că este foarte greu de găsit în sensul ăsta.
Părintele Teologos: Numai Hristos…
Toma Tătaru: Da și o dată găsit acest ideal, ei pot foarte bine sau ar putea foarte bine să și-l asume. E vorba până la urmă de motivare și eu recunosc personal că la începutul studenției și Silvian poate să confirme cât de mult a tras de mine ca să pot să să putem mișca niște lucruri pentru că așa este în general, studenții intră în facultate ca boboci, ei sunt preluați prin proiecte de mentorat de către liceele de universități, le spun uite, hai, ce bună este prietenia, mergem la băutură, chestii de genul acesta și se leagă prietenii între ei, dar practic nu se concretizează în ceva concret anume. Da, mai mult decât atât, se îndeamnă unii pe alții la rău.
Părintele Teologos: Da, mare problemă.
Atitudini
Toma Tătaru: Ca să nu mai zic de faptul că este o ură viscerală împotriva organizației noastre din partea unor organizații studențești pe facultate care această ură este promovată de veterani către boboci și bobocii ajung să creadă în niște minciuni doar pentru simplul fapt că le-a spus un prieten, dar un prieten pe care și l-au făcut la băută sau la un bal al bobocilor fără să verifice…
Silvian Emanuel Man: Și dincolo de informație, adică sunt și chestii de batjocură, e o chestie obsesivă pe care o avem la niște dragi colegi de-ai noștri care nu au altă preocupare decât să-l batjocorească pe Valeriu Gafencu.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Silvian Emanuel Man: Ei au o obsesie cu chestia asta pur și simplu.
Părintele Teologos: O fixație…
Silvian Emanuel Man: Și spre asta se tinde foarte mult – spre batjocorirea simbolurilor sfinte. Deci noi o vedem, adică știm. Stema noastră, sigla noastră a fost schimonosită în meme-uri și glume în mii de feluri.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Silvian Emanuel Man: Adică cumva e o formă prin care ei se cred superiori.
Părintele Teologos: Da, ce se întâmplă? Știi ce se întâmplă, Silvian? E vorba de faptul că ei trăiesc iadul interior și astea sunt ecouri ale iadului interior – agresivitatea pe care ei o afișează față de cineva care nu le face nimic, arată că ei au înșiși înăuntrul lor treaba asta, această încrâncenare și încrâncenarea asta explodează în afară, iese în afară.
Silvian Emanuel Man: Și ei caută conflict, ei caută cumva starea asta de ceartă, de conflict, patima asta de control, de supunere este constantă. Adică, voi să faceți ce vă spunem noi. Dar în baza a ce?
Adică doresc să stăpânească, să aibă control. Adică înțelegem pe de o parte, anumite aspecte, să spune. Efoarte important și știm ca organizație: să ai oameni în structurile de conducere, să fii poate primul care reușește cu un demers. Dar trebuie să aibă o argumentație în spate, nu doar ideea în sine de a fi primul, de a avea, de a impune – astea sunt mijloace, dar care este scopul până la urmă?
Și aici e o problemă generală pentru că așa a apărut și chestia cu cu liga și aici Claudiu e mai vechi el are vreo șase ani în ligă.
Părintele Teologos: Chiar aș dori să vorbească puțin.
Un obiectiv: neîmpătimirea
Silvian Emanuel Man: Problema principală, că de aici am plecat, din contactul cu foștii deținuți politici, au fost în închisorile comuniste și care anterior au fost în organizații anticomuniste studențești. Ei făceau niște lucruri care nu aveau nicio treabă cu ce se întâmplă acum în organizații și am spus că totuși obiectivul minimal pe care trebuie să ni-l asumăm este ca liga să fie cel puțin un mediu de neîmpătimire.
Părintele Teologos: Evident.
Silvian Emanuel Man: Pentru că înainte luasem contactul cu tot ceea ce înseamnă organizații studențești. În diferite contexte am lucrat cu zeci de organizații din țară, toate erau medii de cultivare a patimilor, cultivare a păcatelor cumva în ideea că la un moment dat chestiile astea chiar se făceau în team-building-uri în ideea că facem o prostie și chestia asta ne unește pentru că avem un secret murdar și nu-l trădăm. Deci astfel de creăm astfel de legături.
Părintele Teologos: Fenomenul de bandă.
Silvian Emanuel Man: Pe partea cealaltă era ideea că cumva erau folosite și încă sunt folosite, din păcate, în unele structuri studențești ca mijloace de control și de putere. Adică păcatul ca și formă de șantaj sau ca monedă de schimb pentru a obține funcții de conducere, pentru a obține diverse beneficii, trebuie să faci anumite păcate.
Îmi aduc aminte chiar am destăinuit chestia asta, plecând de la o manifestare studențească de la Timișoara, am trecut prin Craiova și prin Brașov unde m-am întâlnit cu Ilie Tudor și cu Nicolae Purcărea, fost-deținuți politici. Și mai ales Nicu Purcărea care el a fost și ultimul președinte al centrului de stat Brașov și care a preferat să facă pușcărie decât să-și închine asociația comuniștilor, a zis: măi, băiete, este exact ca la Pitești.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Silvian Emanuel Man: Dar chiar mai rău decât la Pitești, adică Pitești după Pitești așa ca o continuare.
Suntem și suflet și trup
Părintele Teologos: Claudiu, vrei să spui ceva?
Claudiu: Da, sunt de acord cu ce au spus colegii. Problema principală, discutam și aseară e că din păcate, noi, tinerii nu mai avem conștiința că avem un suflet și toate ideologia… De fapt, oamenii astăzi cred că au doar trup.
Părintele Teologos: Da.
Claudiu: Și că sunt doar trup.
Părintele Teologos: Exact. Cum spunea cineva: I don t have a body, I am a body. Nu am trup, sunt un trup.
Claudiu: Problema aceasta este și din păcate și lucrul acesta îl cultivă și se cultivă poate din mediul de familie, unii nu au educație religioasă, să zic așa, duhovnicească în familie, nu se duc la biserică, au fost botezați s-au împărtășit când erau mici și după aceea taie legătura cu biserica.
Părintele Teologos: Da.
Claudiu: Nu au duhovnic și după aceea ajung în liceu să fie la universitate și atunci ei chiar dacă neagă că au doar trup, sufletul lor tot are nevoi duhovnicești, spirituale.
Părintele Teologos: Așa este și se chinuie.
Claudiu: Se chinuie și acolo dau peste profesori care la fel îi învață că au doar trup și dau peste alți colegi de la alte asociații care îi învață la fel că au doar trup. Biserica și Facultatea de Teologie este pusă la colț.
Mai ales, cum este cazul facultății de la Iași, ești în alt corp al Universității. În universitate nu există niciun niciun loc de închinare sau nicio icoană, n-am văzut eu, doar stema țării atât…
Părintele Teologos: Tot e ceva, dar foarte puțin, da.
Claudiu: Și atunci studenții neavând contact măcar vizibil cu icoană, cu sfânta cruce nu se gândesc deloc la Dumnezeu.
Părintele Teologos: Da și problema cea mare e că dacă nu-L au pe Dumnezeu, n-au viitor, n-au sens pentru că sunt sensul nu poate să fie altul decât Dumnezeu, decât perfecțiunea personală veșnică.
Lipsa vieții spirituale: consecințe
Claudiu: Și am văzut chiar la cei care sunt potrivnici că nu le contestă nimeni inteligența lor, sunt foarte inteligenți, nu contestă nimeni faptul că poate că ard în interiorul lor și nu știu de unde vine această ardere și spre ce să o îndrepte. Problema este că dacă nu există, cum din păcate majoritatea asociațiilor universitare promovează exclusiv patimile trupești și chiar și sufletești – mândria aceasta, dorința de putere, de stăpânire, asta o promovează – problema este că ei sunt majoritari și atunci majoritatea studenților se ghidează după ei.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Claudiu: Și am avut experiența aceasta chiar recent când am candidat pentru un loc de studenți senator la Litere. efectiv am fost calomniat, mi s-a găsit o postare pe Facebook în care spuneam ceva împotriva avortului și am fost calomniat că nu-l votați pe Claudiu că el este împotriva avortului, vedeți că este un retrograd, este din Evul Mediu.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Claudiu: Da și este bisericos, nu-l votați pentru că… La fel și la Istorie, mi-au spus și colegii, am aflat mai pe urmă, chiar recent că le-au zis că eu voi susține numai studenții creștini ortodocși, ceea ce n-am spus, n-am susținut numai…
Firea omului – Ortodoxia
Părintele Teologos: Evident, evident astăzi într-adevăr sunt forme de război și provin din războiul lor interior. Acuma când vă auzeam pe voi mă gândeam cu groază la faptul că după cum spunea părintele Rafael Noica și nu numai el, toți Sfinții Părinți că Ortodoxia este firea omului. Adică nu este posibilitatea de alegere. Alegerea este în clipa în care eu aleg să fotografiez și să filmez cu Canon – asta e o alegere. Am făcut și cu Nikon și cu Sony și așa mai departe.
În clipa în care însă ieși din Ortodoxie, e iadul adică e această încrâncenare, omul nu mai poate să doarmă, omul este războit de gânduri, este chircit de gânduri, este tulburat nu-și mai găsește pacea, nu-și mai găsește liniștea. Înțelegi? Pentru că Hristos este pacea noastră. Deci e o mare problemă. Pe mine mă doare foarte mult de ei. Acuma că tu n-ai ieșit, cum să spun, pentru tine e mai bine că ești mai liniștit.
Claudiu: Slavă Domnului!
Părintele Teologos: Slavă Domnului, exact! Nu vreau să mă înțelegi greșit, dar pe de altă parte, mă gândesc la această visceralitate, la acest chin al tinerilor care nu o să-și găsească niciodată raiul pentru că ei toți caută raiul, toți caută pacea, toți caută iubirea, dar nu știu unde să o caute. Pentru că prin definiție, ei au dat cu piciorul la sursa raiului, la sursa păcii, la sursa iubirii.
Claudiu: Și plus că nu mai spun că efectiv vrăjmașul, diavolul este ignorat, dar el lucrează.
Părintele Teologos: Lucrează, evident.
Lupta
Claudiu: Și caută să stăpânească și problema este că mediul acesta universitar cumva afectează și activitatea organizației noastre. În ce sens? Că și noi ajungem să fim cumva stăpâniți în aceeași luptă adică să intrăm în jocul lor, ceea ce nu mi se pare corect.
Părintele Teologos: Nu, nu, evitați, ieșiți pe alt plan! Voiai să spui ceva, Toma!
Toma Tătaru: Da, voiam să spun că ura asta a lor viscerală – ei simt nevoia să o exteriorizeze asupra acelora care nu cred ca ei sau nu fac exact ca ei și pentru că vezi totuși că cineva, că o organizație anume are mult mai multe rezultate decât tine și atunci tu ești predispus să elimini competiția cumva, să încerci să…
Părintele Teologos: Mentalitatea de călău. Deci mucenicia a venit exact astfel prin încercarea disperată a călăului de a scoate raiul din celălalt raiul, raiul care există într-adevăr sau mă rog, i se pare lui…
Silvian Emanuel Man: Câteodată eu așa zic și îmi fac și cruce, slavă, Ție, Doamne că le mai întuneci și mintea! Din anumite puncte de vedere sunt organizații – mai ales astea la nivel național unde ne hârjonim destul de tare, mă rog, încearcă să ne blocheze accesul la diverse negocieri la nivel guvernamental, pe la ministere și de vreo doi ani de zile ni s-au închis cam multe uși prin foarte mult lobby și presiuni politice în acord din păcate, cu stăpânirea. Dacă unele au culoare clară, altele au culoarea banului și puterii adică culoarea universală.
Mă gândeam tocmai la chestia asta cumva că dacă noi facem niște lucruri așa foarte nișate și nu te aștepți la o organizație studențească și recunosc când am plecat la drum cu liga, prima chestie pe care am făcut-o a fost să contestăm niște alegeri pentru șefii de cămine. Irelevant față de faptul că acum ne implicăm în dezbateri majore în sistemul de educație, nu ne mai referim la când rezolvăm problemele doar la studenții din Iași și ne-am extins din 2018 la nivel național. Asta pe de o parte, adică cumva aici și activitatea noastră se vede și în mass-media și în demersurile noastre și e comparabilă cu cea a federațiilor studențești care sunt vreo trei la număr care în total au vreo 250 de organizație. Adică 1 la 250 e un pic de…
Activitatea ligii
Părintele Teologos: Chiar m-ar interesa foarte mult – Toma sau tu sau Claudiu, care vreți voi să vorbiți despre ce faceți concret? Mai ales în domeniul învățământului care mă doare pe mine aici.
Silvian Emanuel Man: Aici chiar aici voiam să răspund acuma că e foarte practic – în primul rând monitorizăm tot ceea ce înseamnă politici publice, modificări care apar la nivel de legislație, fie că e legislație primară în parlament, fie că e ordin de ministru sau alte chestiuni care pot pe de o parte să afecteze inclusiv studenții chiar și într-o manieră socială, pentru că aici avem și o înțelegere a milosteniei ca să spun așa. Noi ne imaginăm milostenia numai sub forma asta din păcate, limitată: uite, ia de aici în numele Domnului pomană, un colăcuț și așa mai departe.
Dar este greșit. Cea mai bună formă de milostenie este în primul rând când îl ridici pe un om din șanț și îl ajungi să parcurgă un drum și cumva asta este mentalitatea noastră când ajutăm studenții că lor le apar anumite probleme în cale și nu au cui să se adreseze. Ei se duc la reprezentanții lor și am am avut niște situații oribile tot cu universitățile de medicină și farmacie – studenți nedreptățiți de exemplu, la UMF Iași.
Ajutorarea studenților
Se majoraseră taxele de școlarizare în timpul anului universitar. Noi am contestat măsura inclusiv cu demersuri clasice, prima dată petiție, adică nici noi nu sărim imediat la baionetă, dar scurtăm timpii adică nu ne lălăim, mergem eficient. Bun, petiție, protest, acțiune în instanță, plângere penală, deci toate căile legale am uzitat și a trebuit în final… am pierdut în instanță, de ce? Pentru că organizațiile studențești din UMF Iași au luat au dat o hârtie colectivă prin care au spus că ele sunt de acord cu majorarea taxelor de cazare și că ele reprezintă studenții și reprezentând studenții ele sunt vocea studenților UMF Iași și nu noi, deși aveam dreptul acesta legal și prin statut să facem chestia asta. Și instanța de judecată s-a folosit de această declarație a asociației și studenții au rămas cu taxele majorate.
Deci apar astfel de situații în care ajung studenții să fie trădați de proprii lor reprezentanți aleși. Ca să nu mai spun că sunt situații în care la unele universități s-au falsificat alegerile. Adică ai la un moment dat niște camarile studențești care ca să se mențină în putere de frica poporului ajung să falsifice alegerile, știind că nu o să mai aibă continuitate, pentru că au o serie de beneficii: reduceri la cămine, burse suplimentare pentru diverse activități de voluntariat și așa mai departe. Și ca să-și mențină beneficiile și finanțările din partea universităților, că aici este o mare problemă, noi ne permitem să vorbim așa pentru că suntem independenți, nu suntem afiliați la nicio structură, avem sediul propriu pentru care trebuie să plătim chirie și aici ne adunăm și strângem cotizații, donații ca să putem să ne plătim chiria.
Nu poate să vină nimeni să spună nu mai vorbiți că vă iau sediul sau nu vă mai dau finanțare. Ia-ne boii de la bicicletă!
Realitatea dură
Părintele Teologos: Toma, tu ce spui acum?
Toma Tătaru: Păi, exact cum a spus și Silvian. Noi ca organizație studențească fiind independenți de universitate asta ne ajută enorm de mult în sensul că se pot pune presiuni la nivelul personal al conducerii, dar organizația nu poate să aibă de suferit în sensul că vai să ne ia sediul, să avem astfel de probleme. Pur și simplu ne asumăm noi ca și conducere toate, tot noroiul care se aruncă asupra noastră și nu rămâne altceva decât să ne continuăm treaba. Adică la un moment dat ajungem în punctul ăla încât tocmai că se aruncă cu noroi în tine parcă te motivează și mai mult evident în sensul ăsta.
Valorificarea experienței deținuților politici
Și aici vine și faptul că noi intrând în contact cu fost-deținuți politici și cunoscând și cercetând din punct de vedere istoric și duhovnicesc în același timp toată această perioadă a represiunii comuniste, am învățat foarte mult că este foarte important să ne menținem pe poziție. Adică dacă niște oameni tineri ca noi, în închisoare au reușit să supraviețuiască și să spună nu regimului ateu comunist, cu siguranță noi putem să facem, să continuăm cumva lupta aceasta, având în vedere faptul că nu suntem în aceleași condiții atât de dure. În schimb, războiul este mai perfid, atunci era mai pe față.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Toma Tătaru: Și în sensul ăsta chiar una dintre activitățile cele mai importante pe care le facem la ligă este aceea de a lua interviuri deținuților politici pe care îi găsim în viață…
Părintele Teologos: Neapărat, neapărat…
Toma Tătaru: Pentru că dincolo de documentele care se pot găsi în cărți sau un documentele securității, în arhive peste toate astea foarte importantă este inclusiv mărturia personală.
Exemplul personal
Părintele Teologos: Da, trebuie promovați. Și pe voi vă va ajuta foarte mult exemplul lor personal și pe alții îi va ajuta foarte mult exemplul lor personal.
Toma Tătaru: Da, pentru că uitați, vă dau un exemplu. Mi-am făcut tema de licență legată de grupul de rezistență de anticomuniști din Bacău și documentele din arhivele securității m-au ajutat, dar dincolo de astea, foarte importante au fost mărturiile personale pe care le-am avut pentru că unii dintre ei abia după anii ’90 sau poate chiar după anii 2000 au început să spună ceea ce le-a fost frică să mărturisească în cadrul anchetelor.
Și văzând și ascultând mărturiile acestor oameni și văzând mimica și modul cum trăiesc în momentul în care explică prin ce au trecut, este ceva să spun așa extraordinar. Pot să vă dau un nume cum ar fi părintele Valerian Grecu sau doamna Galina Răduleanu, Tache Rodas, doamna Elena sora lui Constantin Oprișan. Sunt nume mari pe care le-am cunoscut, mulți dintre ei fiind inclusiv colegi să spunem așa de organizație pentru că sunt membrii seniori de onoare, inclusiv părintele Iustin Pârvu.
Silvian Emanuel Man: Le-am conferit acest titlu pentru că au avut un rol foarte important în susținerea noastră morală în primul rând, ne-au ghidat și tocmai de aceea noi am considerat că ei sunt cumva colegi cu noi. Și atunci când facem o acțiune, noi la asta apelăm, gândiți-vă că ei sunt colegi cu noi și atunci însăși acțiunea noastră și comportamentul nostru trebuie să fie cumva în acord.
Toma Tătaru: Și foarte important în toată activitatea noastră este după mine chiar sunt de fapt acele cuvinte pe care le-a spus părintele Gheorghe Calciu: noi vom muri, dar de acolo, de sus vă vom ajuta.
Dacă un om care a pătimit atât de mult în închisorile comuniste, care a avut căderile lui, dar mai important decât căderile a fost ridicarea, dacă un asemenea om spune așa ceva cu siguranță așa o să fie.
Provocări în învățământ
Părintele Teologos: Da, așa este. Care este cea mai mare, după voi, provocare, challenge, cea mai mare problemă a învățământului actual și în viitor și ce puteți să faceți, ce vă gândiți să faceți?
Toma Tătaru: După părerea mea cred că cea mai mare problemă a învățământului general este faptul că are a renunțat la ideea promovării valorilor naționale și la ideea promovării unui caracter puternic al omului pe care să-l aibă în societate. Un un stat cum a fost cel comunist a căutat cât mai mult ca să formeze oameni care să fie supuși din punct de vedere psihologic. Ori din păcate s-a menținut ideea aceasta în societate și e cenzura asta pe care uneori noi ne-o asumăm de frica de a nu fi blamați de către cei din exterior. De fapt acesta este foarte păguboasă să spun așa.
Părintele Teologos: Deci omul nu mai vrea să voteze și când spun să voteze nu numai din punct de vedere politic, ci și social adică să-și exprime…
Toma Tătaru: Da pentru că merge pe ideea asta preconcepută că el nu poate să schimbe societatea.
Silvian Emanuel Man: Eu aș merge undeva mai profund. Este un circ, o sarabandă fățarnică totul. Plecând de la așteptările și cerințele acestor beneficieri, adică elevii și studenții, până la ceea ce oferă efectiv instituțiile de învățământ. Adică există tendința asta de relaxare constantă și asta o vedem pe an ce trece în special în învățământul preuniversitar – să fie mai ușor de la bac, cum creștem rata promovabilității la bac? Păi, îi punem să zică doar 1 + 1 cât fac și am încheiat povestea.
Existau toate glumele alea că de la nu știu ce calcule matematice ajungem să spună: desenează un triunghi la geometrie… Tot timpul vorbim despre scăderea standardelor, asta pe de o parte. Vedem de fapt, fățărnicia într-o problemă crucială de care se vorbește foarte mult și inutil. Deci efectiv vorbire în deșert.
Abandonul universitar
Abandonul universitar. De ce se produce abandonul universitar? Pentru că universitățile nu sunt oneste cu privire la oferta pe care o au, mint studenții în campaniile de promovare că oferă, că fac, că dreg, că vei descoperi lumea întreagă dacă vii la facultatea noastră și când elevul intră ca student la facultate și dă contact cu realitatea, renunță evident. Adică își dă seama de falsitatea ofertei și atunci el nu o să stea acolo unde a fost mințit, unde i s-a vândut ideea că este potrivit să urmeze specializarea respectivă și a plecat în altă parte. Și atunci ce se întâmplă? Se alocă fonduri de la guvern, evident tot din buzunarele noastre, fonduri de la diverse instituții mondiale – banca mondială, comisia europeană și așa mai departe – ca să combatem abandonul universitar.
Cum îl combatem? Programe de reinserție, programe în care trebuie să îi luăm pe studenți să-i chinuim să-și continue programele unde și-au dat seama – lasă-l domne, să renunțe să își găsească drumul!
Deci e tendința asta tot de instituționalizare, dacă a intrat pe un drum ține-l acolo. Adică la un moment dat unii aveau ideea asta cu mulți ani în urmă că dacă ai urmat o specializare socio-umană să poți să urmezi numai o facultate în domeniul socio-uman, cum la un moment dat se sugerase pe aici, prin Grecia. Dacă ai făcut un liceu de științe exacte, numai la o specializare…
Adică cumva ideea asta să fii blocat. Deci asta se dorește foarte mult și fățărnicia asta o vedem în chestiuni legate – vă dau un exemplu: evaluarea cadrelor didactice de către studenți. Este o temă centrală de care noi ne-am ocupat pentru că după 68 în vest, acesta a fost mecanismul prin care profesorii considerați incorecți politic au fost eliminați și atunci noi am spus că vrem să stăpânim acest mecanism, să înțelegem cum se face ca să putem să prevenim… Și atunci noi am început să cerem de la universități, metodologiile de evaluare și inclusiv rezultatele plus alte documente ca să vedem cum se întâmplă. Pentru că până la urmă este o chestie practică. Studentul trebuie să fie întrebat de către instituție și de către profesor – măi, ți-a plăcut cum ți-am predat, a fost bine, m-am descurcat, ți-a lipsit ceva?
În foarte multe instituții, am constatat, nu se întâmplă treaba asta și oricum ca să ajungem la aceste documente, din păcate, a trebuit să dăm în judecată vreo 70 și ceva de universități.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
O situație actuală
Silvian Emanuel Man: A fost o aventură totală pentru că am avut vreo opt colegi din organizație care fiind chiar boboci, ei au reprezentat organizația în instanță, dar am obligat universitățile un pic, dar i-am smerit un picuț, pentru că există această tendință din păcate a instituțiilor de a spune „nu, eu sunt aici sus, cine sunteți voi?” Și chiar dacă legea este de partea ta, ei se pun deasupra legii, caută chestia asta, se pun deasupra legii naturale sau deasupra legii lui dumnezeiești. Ei asta caută și chiar dacă folosim astfel de mijloace care par contondente, ele până la urmă sunt îngăduite, sunt necesare tocmai pentru a putea pune un pic de ordine, pentru că atunci studenții capătă încredere. Când văd că cineva se luptă pentru ei, că au curajul chiar să se bată un pic cu universitățile, capătă un curaj și încep să mărturisească.
Am văzut treaba asta acum în perioada asta cu pandemia pentru că am fost singura organizație studențească care s-a opus restricțiilor covid. Am avut precedentul minunat cu Universitatea din Târgu Mureș în instanță unde acolo am blocat orice tentativă de restricționare a accesului la cursului pe bază de certificat verde. Au fost și alte universități care au rezolvat problema asta nu neapărat în instanță, au fost și alte mijloace, unele au retras numai la o plângere penală pentru că era într-adevăr, sub infracțiunea de abuz în serviciu, adică au emis acte, creezi condiționări în afara cadrului legal, nu poți să faci treaba aceasta. Dar atunci studenții care au avut această problemă, au avut această liniște că uite cineva se bate pentru ei.
Chiar mulți atunci a fost un val extraordinar de tineri care au intrat în ligă, a fost imens valul acela atunci.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Silvian Emanuel Man: Ne aducem aminte că a fost amuzant și a creat foarte multe dezbateri și noi am avut un anunț de recrutare că – ceva de genul acesta – că noi suntem împotriva certificatului verde și vino în ligă dacă vrei să oprim chestia asta și a contat foarte mult. Dar a fost la fel, singura voce.
Problema plagiatului
Pentru că mai este o chestie foarte importantă care trebuie menționată ca activitatea noastră, că fiind vorba de fățărnicie două chestiuni, unul ne batem cu plagiatorii. Pentru că problema plagiatului este cea mai înaltă formă de fățărnicie și profesorii universitari, politicieni care vor să aibă din slavă deșartă titluri cât mai multe, diplome doctorate, dincolo de beneficiile financiare, dar mai ales slava asta lor deșartă, aici cu Claudiu am stat nopți să lucrăm pe niște dosare, pe analize, să facem sesizări. Este foarte important ca acești oameni să fie vădiți. De ce? Pentru că ei de fapt sunt niște preoți ai fățărniciei, ai acestui păcat pentru că dacă studenții văd că profesorii, că politicienii plagiază fură, mint de ce să nu facem și noi chestia asta, nu?
Părintele Teologos: Da, păi, exact.
Discursuri contemporane
Silvian Emanuel Man: Și atunci se duce chestia asta mai departe. Deci dacă reușești acolo să tai la rădăcină chestia asta, este extraordinar și tot o chestiune care aș spune că e tot de fățărnicie, cu contextul sau fără contextul geopolitic actual, a existat întotdeauna un discurs foarte corect politic din păcate la București, referitor la Basarabia și la românii din afara granițelor.
Ba chiar până acum câțiva ani erau și oameni politici care se lăudau în Parlament la noi că ei cunosc trei limbi: română, engleză și moldovenească.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Silvian Emanuel Man: Adică era o situație penibilă: verii noștri moldovenii, poporul moldovenesc, limba moldovenească, marii istorici nu mai dăm numele – genul ăla de istoric al cărui nume se pune în mâncare la papricaș – spuneau că Ștefan cel Mare vorbea limba moldovenească.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Silvian Emanuel Man: Și evident fragmentul respectiv într-o emisiune televizată a fost utilizată de către oameni politici pro-ruși din Basarabia pentru a susține chestia asta. Ba chiar persoana în cauză decorată de către oameni politici anti-români din alte state tocmai pentru declarații de genul acesta.
Și tu critici un astfel de profesor – am avut această situație: l-am criticat în spațiul public și au început să apară telefoane: măi, cum puteți să-l criticați pe acest mare profesor? Voi ați înnebunit? Voi știți cine este omul acesta? Da tocmai pentru că știm îl știm, îl și criticăm.
Adică astfel de afirmații nu pot să treacă. Adică există această tendință și mai ales cum s-a și spus – poporul român există de maxim 150 de ani, ni s-a zis acuma la centenar.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Silvian Emanuel Man: Da, că națiunea română este doar creația pașoptiștilor că ei și-au imaginat-o și au transpus-o, dar ea există medieval, adică o recunosc străinii. Ungurii vorbesc despre națiunea română că au găsit-o aici în Transilvania cu tot cu structuri social-politice care s-au menținut de-a lungul Evului Mediu în special în Maramureș și în Țara Hațegului. Dar mai ales problema asta cu Basarabia. Pentru că aici sunt două extreme și niciuna nu este românească.
Este extrema occidentală sau cum zic cei care sunt mai obișnuiți cu limba rusă, zapatnica, gata, nu, Moldova trebuie să intre în Uniunea Europeană calea europeană a Republicii Moldova, poporul moldovenesc în Uniunea Europeană și atât. Da, dar nu cu România, nu unire cu România. Noi suntem moldoveni, dar nu români, noi suntem altceva decât români, dar suntem europeni. Preferăm să fim cei mai europeni dintre europeni dacă se poate și se vede cum propaganda aceasta deșănțată, marxistă în Basarabia nu face altceva decât să înscrie puncte în plus pentru partidele pro-ruse care își asumă discurs conservator. Și astfel se îndepărtează de fapt Basarabia de România.
Mai e extrema cealaltă pro-rusă care spune că nu, Basarabia vrea să fie rusificată, ei vor să fie cu Rusia, ei sunt scăparea noastră, Rusia ai scăparea noastră, să vină Rusia să ne elibereze de Occident, să ne elibereze de lgbt și stângiști și așa mai departe. Când a atacat Rusia Basarabia? Deci noaptea minții din punctul ăsta de vedere și oameni care neagă realitățile geopolitice din Basarabia.
Implicarea
Dar noi aici încercăm să oferim o poziție de echilibru și clar românească pentru că au existat diverse organizații unioniste mai ales în anii ’90 – a fost un curent să spun așa mai romantic cu poduri de flori, cu cântări și așa mai departe, drumul crucii care a fost o chestie foarte practică făcută de liga studenților în 1992. Astfel s-a atras atenția opiniei publice asupra războiului din Transnistria când armata rusă tocmai ca Basarabia să nu se unească cu România a intrat în Basarabia și au fost tineri care au murit atunci pentru integritatea noastră națională, de fapt și asta este o chestie care nu e în manualele de istorie – războiul din Transnistria, din păcate și este o pată foarte dureroasă în istoria noastră națională.
Pentru că tinerii români din liga studenților au mers pe jos de la Chișinău, Iași, Bacău, Brașov, București atunci oamenii au conștientizat, au început să susțină altfel cauza românească în Basarabia. Noi acolo în primă fază am început să aducem cărți și să știți că este o mare problemă cu cartea și profit acum și fac un apel: cartea școlară și cartea duhovnicească! E nevoie de consolidat cultura. În Basarabia știți că acolo oamenii citesc!
Părintele Teologos: Da? Slavă lui Dumnezeu! Foarte bine.
Cultivarea spiritului
Silvian Emanuel Man: Nu ca la noi. Deci eu mărturisesc și de fiecare dată când am ocazia o spun eu nu mi-aș da copilul la școală publică în România acum. Dar m-aș muta la Chișinău să-mi cresc copilul în Basarabia pentru că acolo sunt foarte mulți profesori care nu se uită la portofolii, la rapoarte la inspectorat așa, ci care sădesc ceva în sufletul copilului se face mai mult educație artistică, se cultivă spiritul. Știu foarte mulți profesori care îți vorbesc atât de frumos de limba română, de marii clasici, de istoria românească și nu batjocura asta demitizatoare care a ajuns din păcate la noi, în școli.
Oamenii aceia au nevoie de susținere și asta cu cărțile este o chestie foarte importantă și e un paradox: deci noi am fost în școli unde au fost emoționați elevii că cineva le aduce carte cu literă latină.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Moldova
Silvian Emanuel Man: Deci îmi aduc aminte mai ales la Furlădeni, dar și în alte părți la granița cu Transnistria sunt licee în care peste jumătate din volumul de carte este limba română, dar cu alfabet chirilic.
Și atunci neavând carte în limba română oamenii aceia aparțin cultural de spațiul rusesc. După, noi nu avem o cultură duhovnicească foarte bine lucrată în Basarabia. Noi acolo avem o mitropolia noastră, mitropolia Basarabiei care ține de Patriarhia Română, ea a fost de fapt restabilită cu mari chinuri, cu un proces la CEDO și cu mari demersuri și avem o mitropolie majoritară numită a întregii Moldove pentru că are pretenție și asupra Moldovei din dreapta Prutului, care este subordonată Patriarhiei Moscovei.
Și acolo există această problemă – când un preot de-al nostru român basarabean trece de la mitropolia rusească la mitropolia românească, niște băieți trimit racheți peste el, amenințări cu moartea și așa mai departe, niște presiuni enorme pe care le are preoțimea noastră românească acolo pentru păstrarea credinței. De ce? Pentru că în biserică se face cultura fundamentală.
Unirea, reunirea națională este imposibilă fără biserică și fără întregirea mitropoliei Basarabiei pentru că atunci când se duce acolo românul nostru și ascultă pomenindu-se de România, de țara noastră, este una, dar când se duce în bisericile din mitropolia Moldovei unde se mai fac ectenii și pentru Vladimir Vladimirovici adică pentru Putin și pentru eroismul armatei ruse și pentru refacerea imperiului rus sovietic și așa mai departe, evident rămâne blocat acolo și de ce rămâne blocat? Pentru că pe de o parte, poporul din Basarabia din cauza pro-rușilor a fost descreștinat, deci acolo fiind biserica majoritară pro-rusă e aproape o luptă identitară și mulți tineri nu ajung să cunoască biserica din cauza asta. Adică Rusia prin ceea ce face, prin instrumentarea politică a Bisericii interpretează pe Hristos.
Adică îi face cum se zice în perioada comunistă bezbojnici adică fără Dumnezeu. Pe partea cealaltă, te îngrozești că n-ai preoți care fac rugăciuni ca armata 14 de la Tiraspol să elibereze Bucureștiul. Este o luptă care nu prea se vede din păcate, la București. Este foarte frumos că se dau fonduri, se fac lucruri, dar nu e aici am lucrat și la nivel de sate, am mers prin sate să stăm de vorbă cu sătenii și unii au avut un șoc. Vorbeam cu ei – voi de unde sunteți? Apăi, noi suntem de la Iași. Dar cum, grăiți moldovenește!
Sunt oameni care uitându-se numai în mass-media rusească ei nu au conștiința identității comune a limbii și au o revelație când întâlnesc tineri care vorbesc limba română curat și își dau seama că se pot înțelege. Și așa ușor, ușor trebuie câștigate sufletele. De fapt, asta este Basarabia și povestea reunirii și cu studenții și cu tot este o bătălie pentru suflete.
Toma Tătaru: Și se pornește de jos în sus.
Silvian Emanuel Man: Asta este.
Standardul
Toma Tătaru: Standardul, provocarea noastră în educație este de fapt să impunem, nu să fim cu capul în nori, dar să fim cu mintea la Dumnezeu și atunci avem un ideal, cu picioarele pe pământ și avem un ideal divino-uman.
Părintele Teologos: Evident.
Toma Tătaru: Acesta ar fi provocarea principală, pentru că din păcate, repet, sistemul acum de educație să spunem că nu te înrobește total, nu s-a ajuns chiar să fie totalitar, însă spre asta tinde: să te prindă doar în închisoarea trupului și sufletul să nu poată să iasă, să nu se poată înălța să aibă comuniune cu Dumnezeu.
Părintele Teologos: Exact.
Un caz
Silvian Emanuel Man: Este un paradox și mi-am adus aminte de chestia: asta eram în comisia de etică și la un moment dat, eram reprezentant al studenților și la o grupă, un cadru didactic – n-am să dau facultatea sau numele, evident – le-a batjocorit pe fete, le-a spus toate lucrurile urâte care s-ar putea, imaginabil despre femei. Ha ha ha – râdeau toate – ah, că e amuzant. Măi, fetelor, voi vă lăsați așa batjocorite? Demnitatea voastră! Faceți-mi sesizare la comisia de etică și mă ocup personal de caz, fac raport și toate cele. Nu au vrut, li s-a părut amuzant.
Același grup de fete avea o problemă cu Sfântul Apostol Pavel. Da și cu lucrurile pe care le spune în epistolele sale despre locul femeii. Măi, fetelor, stați puțin, de fapt asta este bătălia, pentru că descreștinarea tinerilor de fapt spre ce tinde? Tu când ești asumat în biserică, știi că ai demnitate, știi care este valoarea ta intrinsecă a sufletului tău și valoarea tuturor pentru că asta este valoarea în creștinism – pui preț pe toți, fiecare persoană are valoare în sine. Pe când așa a luat, altfel, îi vezi pe oameni ca mijloace, te folosești de ei ca să ajungi și la niște scopuri și asta este durerea celor care…
Valoarea persoanei
Părintele Teologos: Dacă nu există Hristos, nu există valoarea persoanei.
Silvian Emanuel Man: Cei care sunt stăpâniți de cine nu trebuie, vor doar să înrobească să stăpânească.
Toma Tătaru: Îi vezi doar ca pe ca animale.
Părintele Teologos: Evident.
Toma Tătaru: Cel mult animale politice.
Părintele Teologos: Zoon politikon.
Silvian Emanuel Man: Când ți-l asumi ca stăpân pe Dumnezeu, vrei să slujești.
Părintele Teologos: Da, evident, pentru că vezi în ceilalți chipul nemuritor al lui Dumnezeu.
Toma Tătaru: Cum spunea părintele Stăniloae.
Părintele Teologos: Da, evident.
Claudiu: Și de fapt, asta încercăm noi pe cât posibil să facem în ligă adică să servim drepturilor studenților pentru că nouă ne-ar fi foarte bine să stăm acasă, să ne vedem de locul nostru de muncă, să nu avem de suferit blamări în spațiul public și așa mai departe. Am putea vorbi foarte bine să stăm să fim foarte comozi. Dar din fericire nu facem asta.
Silvian Emanuel Man: Și chestia asta cu dreptul, adică dreptul de a avea bursă, dreptul de a avea cămin, dreptul de a avea demnitate, de a dreptul de a avea libertatea de a spune absolut orice îmi trece prin prin gând.
Părintele Teologos: Cum ai spus acuma, slavă lui Dumnezeu!
Silvian Emanuel Man: Da, dar e această libertate adică care trebuie să existe pentru că oamenii prea s-au învățat- e șocul acesta – ne este foarte ușor să criticăm, îl negăm pe Dumnezeu, El e undeva acolo sus. Președintele, primul ministru, dar tremurăm în fața unui profesor sau unui decan. Nu este normal, ar trebui să tremurăm în fața lui Dumnezeu și cine își asumă chestia asta când este chemat la raport nu mai are nicio frică.
Toma Tătaru: Și pe lângă asta și spiritul de jertfă – nu este niciun antagonism între a fi student, a învăța bine și a-ți face rugăciunile, a face milostenie dacă treci pe lângă un om și îl vezi sărac și lipsit, să-l ajuți! Să te duci la biserică, să te împărtășești, să te spovedești…
Părintele Teologos: Evident pentru că studentul trebuie să fie întâi de toate om.
Rugăciunea
Claudiu: O chestiune pe care poate să o confirme și Silvian este aceea a faptului că totuși, în trecut, organizațiile studențești aveau un program de rugăciune.
Silvian Emanuel Man: Deci începând cu perioada interbelică, chestia asta a fost asumată și cumva și ca o continuare a apelului la metanoia pe care a făcut-o în discursul său de la Putna A. D. Xenopol în 1871. Și că urmare a experienței carcerale pe care au început-o în anii ’20, studenții.
Toma Tătaru: Apropo de rugăciune, știți, romanii aveau o expresie sau un slogan, dacă am putea spune așa, divide et impera. Este foarte interesant ce se întâmplă azi deoarece, știți, cu trupul suntem cumva de spiritele rele, să spunem așa, să ne unim, să fim această sexualizare, această politizare a tot ce e lumesc, a plăcerii, cumva ne unește.
Părintele Teologos: Unirea trupurilor…
Toma Tătaru: Dar ne divide din punct de vedere spiritual și apoi vine impera. E foarte rău.
Concluzii
Părintele Teologos: Foarte foarte rău. Da, pentru că asta ducele fărâmițarea societății, duce la pulverizarea societății, să știți. Plăcerea trupească, spunea chiar un filozof în secolul IV î. Hristos, Parmenide spunea „lipsa rușinii este pulverizarea societății” și lipsa rușinii înseamnă de fapt păcatul trupesc, la asta se referă.
Eh, ce să zicem?! Eu am mare nădejde în voi după Dumnezeu și mă bucur tare mult că ați venit aici și că am putut să vă iau, chiar am vrut să vă iau acest podcast acest pseudo-interviu, de fapt, pentru că a fost mai degrabă o discuție așa foarte frumoasă ca să puteți să spuneți mai departe, să puteți să spuneți oamenilor ce se întâmplă în mediile universitare și mai ales, să clarificăm anumite prejudecăți pe care oamenii le au și să aveți și voi o voce ca să puteți să spuneți mai departe. Și dacă putem în viitor să vă ajutăm cu ceva, să ne spuneți și vă ajutăm. Da.
Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
expus intr-un mod plicticos, inchis, intunecos, fara perspectivă, nimica nou.. Nu am simtit folos. NU e nimica nou in faptul ca lumea traieste un iad…
De regula ascult cu sufletul la gura postarile de pe Chilie atonita. Am ascultat si de 3 ori alte videouri, si am gasit intelesuri care imi scapasera la ascultarea anterioara… Pline de inteles. De data asta cu greu am ascultat jumatate…
Noutatea ar fi ca e din ce in ce mai greu sa fii student si ortodox asumat, pentru ca mediul universitar preia si impune toate mizeriile posibile, asta in timp ce calitatea invatamantului e la pamant (bine, asta a fost asa de mult timp). Sincer, nu as putea sa fac din nou facultatea in plina manifestare a doctrinei elgebete si corectitudinii politice.
Imi amintesc cu mult drag ultimul indemn de la slujba de absolvire: ”Indrazniti, Eu am biruit luma!”