Toxicitatea judecării altora – părintele Pimen Vlad

Este foarte toxic să-i judecăm pe alții – este o distrugere a iubirii dintre noi în inima noastră, fie că celălalt știe că îl judecăm, fie că nu. Pentru a afla câteva sfaturi pe această temă ascultați materialul de față.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Să ne bucurăm de tot ce ne dă Dumnezeu

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. Vedeți câtă frumusețe avem acum? După cum numeam eu zăpada – ”Îmbrățișarea lui Dumnezeu, care acoperă toată murdăria din lumea asta și care face totul frumos.” Așa face întotdeauna Dumnezeu în viața noastră, șterge totul, dar e nevoie să ne cerem iertare, de un pic de pocăință. ”Doamne, iartă-mă!” și Dumnezeu șterge, face frumos totul în jurul nostru. Vedeți câtă frumusețe? Uitați-vă ce zăpadă frumoasă! Să ne bucurăm de ea pentru că pentru noi a dat-o Dumnezeu. Da, dragilor, a ajuns și la noi zăpada. Toate au frumusețea lor, toate la timpul lor: când e cald ne bucurăm de căldură, de ploaie, acum ne bucurăm de zăpadă, mai înghețăm un pic, ne mai călim un pic, dar ne bucurăm de tot ce ne dă Dumnezeu.

Pilda vameșului și a fariseului

De curând a fost Duminica Vameșului și a Fariseului. Ați înțeles, cei care ați ascultat Evanghelia? Ați văzut ce spune acolo? S-au dus la templu (cum ar fi acum la biserică) să se roage un fariseu și un vameș. Bineînțeles, fariseul s-a băgat în față, credea el că o să îl audă Dumnezeu mai bine, dar nu s-a dus cu smerenie: ”Doamne, știi că-s om, sunt neputincios, greșesc, te supăr în fiecare zi.”, El s-a dus cum era el obișnuit în lucrurile astea pământești: ca atunci când te duci cu pachețelul, dai plicul și se rezolvă treaba. S-a gândit că Dumnezeu nu știe și poate să-i spună ce vrea el. I-a spus ”Mulțumescu-Ți că nu sunt ca ceilalți oameni!”. S-a dus să se laude.

Rugăciunea fariseului

Dădea zeciuiala din toate, postea de două ori pe săptămână, el s-a dus ”Doamne, vezi, ce grozav sunt eu! Nu mă aplauzi? Uite ce bun sunt eu, nu ca păcătosul ăla de vameș, de colo!”, chiar dacă avea o burtă rotundă, mare, el credea că este ăla bun și celălalt era păcătosul. Așa cum îl vedea el. Nu s-a gândit cum îi privește Dumnezeu pe ceilalți, ci doar cum îi privea el: ”Doamne, eu nu sunt ca păcătosul ăla!”. Dar de unde știa el cum e păcătosul acela? Cine i-a dat lui dreptul să-l judece pe păcătosul acela? Într-adevăr, atunci erau socotiți vameșii ca fiind păcătoși pentru că întotdeauna din banii strânși își mai luau porția, dar nu înseamnă că toți erau așa, sau nu înseamnă că unii dintre ei nu se căiau pentru ce au făcut. 

Rugăciunea vameșului

În timpul ăsta, vameșul stătea tocmai la ușă, într-un colțișor, nici nu îndrăznea să vină în față. S-a pus în genunchi, cu capul în pământ, își bătea pieptul și zicea: ”Milostiv fii mie!”. Nu conta ce zicea fariseul, el n-avea treabă cu ceilalți, se privea pe el că-i păcătos: ”Nu mă interesează ceilalți. Doamne! Tu știi, poți să-i miluiești pe toți, dar eu știu că sunt cel mai păcătos! Milostiv fii mie, Doamne!”.

Cum s-a încheiat? Mai îndreptat s-a întors vameșul la casa lui decât fariseul, despre care se spune undeva că într-adevăr făcea lucrurile acelea cu care se lăuda. Postea de două ori pe săptămână, își făcea rugăciunile lui (cum și le făcea am văzut și noi). Avea, cum se zice, dovada: ”Am citit două acatiste, Doamne, am împlinit datoria. Îmi ești dator!”. De parcă Dumnezeu ar avea nevoie de asta.

Și noi facem așa, de multe ori: ”Păi, mi-am citit o catismă, două acatiste, am rezolvat cu Dumnezeu, de acum pot să fac ce vreau!”. Nu, Dumnezeu vrea inimă smerită și să nu judecăm! Mulți cred că sunt apărători, taie în dreapta, în stânga, spun că ei apără și luptă. Dar cum fac asta? Judecând pe toată lumea. Vrei să aperi cu adevărat? Du-te și fă ca vameșul, fără să judeci persoanele (uite ce face cutare): ”Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul și ne iartă pe toți, că toți greșim!”. Cu smerenie, pentru că se spune că Dumnezeu celor smeriți le dă har, celor mândri le stă împotrivă.

Îndreptarea aproapelui se face prin rugăciune

În momentul când ne-am înălțat, ne-am ridicat deasupra celuilalt și am aruncat cu noroi în el (uite ăla, ce rău, uite ăla ce face) ne-am ridicat împotriva lui Dumnezeu. Devenim luptători împotriva lui Dumnezeu și îl facem pe Dumnezeu să fie împotriva noastră. Atâta timp cât ne-am smerit, ne cerem iertare la Dumnezeu și ne îndreptăm, devenim mai buni. Facem mai mult bine fără să judecăm. Vreți să îndreptați pe altul, mergeți și faceți 50 de metanii în fiecare seară pentru el. Faceți rugăciuni pentru el, dacă vreți să îl îndreptați și o să vedeți că se îndreaptă! Crezi că dacă arunci toată ziua cu noroi, el se îndreaptă? Nu se îndreaptă și mai rău îi faci, îl întărâți!

Mai primesc și eu mesaje uneori: ”Părinte, de ce nu spui? De ce nu lupți? De ce nu zici nimic? Înseamnă că ești trădător!”. Adică, ce vreți? Să încerc să judec pe toată lumea, cum face mass-media, ca să fiu aplaudat? Nu! Facem ce trebuie, fiecare în dreptul nostru, fără să trâmbițăm. Fiecare să ne smerim în fața lui Dumnezeu. Ăsta este începutul la toată fapta bună: să ne smerim, să ne vedeam păcătoșenia noastră. Să înțelegem ce suntem noi în fața lui Dumnezeu – un fir de nisip. Să nu ne credem grozavi! Nu suntem nimic fără Dumnezeu, suntem zero, nimic! Ați înțeles, dragilor? Nădejde multă în Dumnezeu! Asta o să ne salveze pe noi, în toate timpurile de acum!

Să avem smerenie și dragoste pentru cei din jur

Să ne smerim cu adevărat și să strigăm la Dumnezeu și o să vedeți atunci că El face minuni, că Dumnezeu poate! El a zis și s-a făcut, poate să înnoiască totul, să oprească toată nebunia lumii. Da, Dumnezeu poate să liniștească, să trezească mintea fiecăruia, dar ne trebuie pocăință multă, nu judecată! Nu se poate să ne batem în piept că suntem grozavi, pentru că nu suntem. Începând de la mine, până la toți ceilalți, suntem oameni supuși la patimi și trebuie să ne luptăm continuu, pentru că Dumnezeu, cu mila Lui, vede că noi am dat din mâini, noi ne-am luptat! Să ne luptăm și Dumnezeu face El mai departe! Să avem dragoste față de cei din jur, să ne rugăm pentru ei!

Sfinții Părinți spun că Dumnezeu acoperă greșeala celui ce acoperă greșeala fratelui lui. Nu spune să scoatem public, cum se face în mass-media, și toată ziua să aruncăm cu noroi. Acoperă greșeala fratelui tău și Dumnezeu o va acoperi pe a ta – asta trebuie să facem noi. Adică ”fermoar la gură”, cum am spus de multe ori, sau ”apă în gură”. Nu degeaba au spus Sfinții Părinți că tăcerea este de aur, vorbirea, cuvântul lui Dumnezeu, de argint, iar restul e deșertăciune. 

Nu uitați să vă bucurați de orice clipă, că s-ar putea să fie ultima zi. E zăpadă, nu cârtiți împotriva lui Dumnezeu, că-i frig, că e scump gazul sau curentul. Când cârtești, se ieftinește? Nu, tot așa rămâne. Dă slavă lui Dumnezeu, ia-ți familia și du-te în zăpadă și te joacă, să vezi cum te încălzești. Ia-i pe toți, aleargă  pe acolo și joacă-te ore întregi, până nu mai poți, până obosești, și o să vezi că te împrospătezi, se aerisește creierul, plămânii să deschid, se întărește imunitatea. Toate sunt făcute de Dumnezeu frumoase, e de ajuns să avem noi ochi să le vedem.

Să le oferim din timpul nostru copiilor

Să aveți un pic grijă în familie, un pic de atenție în creșterea copiilor. Oferiți-le timp, asta au nevoie copiii, de timp, nu de celelalte lucruri. Când le dai bani, când le cumperi calculatoare ca să aibă și ei acolo, să-și omoare timpul, nu-i ajută cu nimic. Oferiți-le din timpul vostru! Îmi amintesc o mică istorioară: era un părinte care avea o fetiță de vreo șapte anișori, pe care o ducea la o sală de sport, mergea la gimnastică. Spera și el să crească cum trebuie, sau poate chiar să urmeze un sport și o ducea de două ori pe săptămână. Odată, când a ajuns acolo, ca de obicei fetița s-a dus la antrenament, erau și alți copii aduși de părinți, antrenorul se ocupa de ei, iar omul a scos telefonul din buzunar, însă i s-a închis destul de repede. Uitase să-l încarce, se descărcase bateria.

Nemaiavând altceva de făcut, omul s-a gândit să urmărească antrenamentul fetiței și a observat un lucru care i s-a părut la început ciudat: alerga fetița un pic și se uita la el și zâmbea, el îi zâmbea înapoi, iar mai făcea un pic de gimnastică și după 2 minute iar se uita la el și iar îi zâmbea. Apoi a văzut că și ceilalți copii se uitau la părinți, dar părinții nu se uitau la copii pentru că erau pe telefoane. Copii se tot uitau și se vedea o tristețe în ochii copiilor, că părinții nu se uitau la ei, adică nu-i încurajau în ceea ce fac, să se vadă că se bucură de ce fac copiii lor, ci erau toți adânciți pe telefon, butonau și se uitau acolo.

Să ne încurajăm copiii și să le fim alături.

Atunci și-a dat seama că și fetița lui trecuse la fel prin ce treceau ceilalți copii, pentru că și el a stat pe telefon la fel ca ceilalți, doar acum, pentru că i s-a închis telefonul, și-a dat seama de realitate, că fetița lui avea nevoie de el, să o încurajeze, să se uite la ea. Adică să-i fie alături, să-i ofere timp din timpul lui, să îi ofere atenție. De atunci, povestea omul, atunci când ajungea acolo, închidea telefonul și-l lăsa în mașină, pentru că și-a dat seama ce înseamnă pentru fetiță atenția lui ca tată. Ați văzut? Atenție, ce faceți!

Asta nu înseamnă că îi faci toate mofturile la copil, nu la asta m-am referit. Îi explici ce e bine, ce e rău, dar îi oferi timp ca să-l faci să înțeleagă ce-i bine și ce e rău. Timp ca  atunci când face ceva bun, să-i dai curaj, să-i fii alături.

Ați auzit, dragilor? Trebuie multă atenție în asta, pentru că timpul trece, îl folosim aiurea, uitându-ne numai pe telefon, pe internet. Timp de copii n-avem și într-o zi o să ne ducem la Dumnezeu și o să fim întrebați cum am petrecut timpul ăsta. Folositor sau nefolositor? Copiii cum i-am crescut?

–  Păi, Doamne, n-am avut timp.

–  Cum n-ai avut timp? Ore întregi ai fost pe telefon pierzând timpul!

Ați auzit, dragilor? Un pic de atenție și o să vedeți în timp și roade în creșterea copiilor. Dacă ai pus o sămânță undeva și o uzi și o îngrijești, o să înceapă să crească până îți dă rod –  dacă e o floare, îți dă flori, dacă-i copac, îți dă rod. La fel și copilul tău o să dea roade, de care o să te bucuri mai târziu, dacă într-adevăr oferi ce trebuie.

Rugăciune multă la Maica Domnului.

Rugăciune multă la Maica Domnului. Să știți că mult ajută Maica Domnului în viața noastră de zi cu zi, tot timpul. Orice am face, să nu plecăm de acasă fără să sărutăm icoana Maicii Domnului, să spunem ”Maica Domnului, ajută-ne, fii cu noi!”. Este Mama noastră, care ne acoperă și care ne ia în brațe tot timpul. Am mai spus-o cândva și mă repet, se spune că undeva era un om la care a venit un pustnic, care i-a bătut la poartă și i-a spus: ”Omule, m-a trimis Maica Domnului să te întreb de ce nu te mai rogi la ea.”. Ăla a rămas surprins: ”Bine, dar m-am rugat 20 de ani la Maica Domnului și n-am primit niciun ajutor și atunci am renunțat.”

Atunci pustnicul i-a răspuns: ”Hai să luăm viața ta. Când aveai vreo cinci anișor și a venit o boală în sat și au murit mulți copii, dar tu n-ai avut nimic, nu te-a afectat, știi cine te-a ajutat? Maica Domnului! Pe tine te învățase mama ta de mic să zici rugăciuni la Maica Domnului și Ea te-a protejat. Știi când aveai vreo zece anișori și ai mers cu căruța cu părinții tăi și s-a răsturnat căruța, și-au rupt ceilalți picioarele, dar tu n-ai pățit nimic? Maica Domnului te-a luat în brațe!”.

Maica Domnului ne ține în brațe

Și așa i-a repetat din viața lui diferite lucruri, când el niciodată n-a pățit nimic, dar toți din jurul lui pățeau câte ceva, însă el parcă era ținut în brațe. La sfârșit i-a spus: ”Vezi, Maica Domnului a fost prezentă mereu în viața ta și acum m-a trimis să te întreb de ce ești nemulțumit. De ce ai dat-O deoparte, când Ea te-a ținut în brațe?”

Ați văzut? Deci Maica Domnului ne ține în brațe, dar să nu O uităm. Nu că ar avea Ea nevoie de așa ceva, ci noi avem nevoie de ea. Avem nevoie de Mama noastră, să ne țină în brațe. Chiar nu vreți să stați în brațele Maicii Domnului? Să vă gândiți că nu se termină aici: dacă Ea ne ține în brațe și are grijă de noi aici, la urmă, la judecată, va merge cu noi acolo și va pune cuvânt și va spune ”Doamne, te rog, fă-Ți milă cu el, că a stat la picioarele Mele și și-a pus nădejdea în Mine și chiar dacă a căzut de atâtea ori, s-a ridicat și nu și-a pierdut nădejdea în mine. Ajută-l, Doamne, fă-Ți milă cu el, primește-l și pe el în Rai!”. Să vedeți atunci cât de mult o să ne dorim s-o auzim pe Maica Domnului că mijlocește pentru noi, să ne primească acolo unde trebuie!

Dragilor, nu uitați să vă bucurați de zăpadă! Uitați-vă cât este de frumoasă! Zăpadă, zăpadă curată și frumoasă, bucurați-vă de ea. Luați-vă copiii, ieșiți și vă jucați, întăriți-vă imunitatea naturală!

Să ne ajute Maica Domnului și bunul Dumnezeu să devenim mai buni, și să ne luptăm să devenim și noi, prin smerenie și dragoste, albi ca zăpada.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!