Plin de nădejde și discernământ este cuvântul părintelui Spiridon Bailey pentru noi cei nevrednici din vremurile din urmă. Să avem curaj și să nu ne despărțim de Hristos Mântuitorul nostru!
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Asistăm la manifestarea răului în lumea noastră, vedem războaie, înșelări, o îndepărtare de la adevăr și credință, o răceală tot mai mare a iubirii oamenilor unii pentru alții și pentru Dumnezeu și nu doar pentru alți oameni. Trebuie să recunoaștem cât de rece devine iubirea în propriile noastre inimi. Există o respingere a Adevărului în jurul nostru și în fața tuturor acestora, mulți oameni se-ntreabă, cum putem fi mântuiți în acest timp? Cum în această generație, cum găsim mântuirea lui Dumnezeu? Și vedem cât de slabi suntem în credința noastră care este comparată cu giganții spirituali ai trecutului.
Să ne amintim care e realitatea spirituală
Trebuie să ne amintim că realitatea spirituală este în opoziție directă cu aceste idei false de evoluție care ne spun că lucrurile se îmbunătățesc, dar din ce în ce mai mult se complică! Omul devine mai slab cu fiecare generație, e mai infectat cu păcat, omul devine mai lumesc cu fiecare generație, omul se îndepărtează mai mult de Dumnezeu pentru felul în care trăiește, cu fiecare vârstă care trece, suntem din ce în ce mai slabi și mai lumești și iată, ne apropiem de sfârșitul vremurilor.
Am intrat în vremurile din urmă. Și în aceste vremuri care vor veni miracolele vor fi mai greu de găsit, sfințenia va fi mai greu de manifestat, sfințenia va fi mai greu de găsit în cei din jurul nostru, virtutea va fi batjocorită și respinsă, adevărul va fi respins într-o măsură și mai mare pe măsură ce omul se îndepărtează și mai mult de Dumnezeu. Diavolul a petrecut multe secole pregătindu-se, manipulând culturile, filosofii, idei, pentru a construi o barieră, un mare zid între om și Dumnezeu.
În epoca noastră, putem spune că cea mai mare manifestare, mai presus de toate celelalte păcate în acest timp sunt acele ispite josnice ale carnalității. Acestea sunt principalele mijloace prin care omul este acum înstrăinat de Dumnezeu. Carnalitate prin gânduri, prin simțuri și prin toate acestea sufletul este spurcat, făcându-l incapabil să primească Duhul Sfânt și să fie transformat de iubirea lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt, desigur, se mișcă în mod constant în căutarea sufletelor unde să locuiască. Pentru aceste sufletele care s-au luptat, au respins răul, au respins ispita, dorind să fie purificate. Duhul Sfânt dorește în mod constant să intre și să-și facă locuința în acele suflete și totuși noi ne dăruim lumii, trupului, ispitei.
Martirii din Biserică
Istoria Bisericii este plină de martiri. Desigur, au existat perioade în care martiriul s-a intensificat. Știm că sub romani, sub comuniști, sub anumite națiuni islamice, creștinii au experimentat perioade intense de persecuție și martiriul s-a manifestat din plin. Sfinții și-au dat în mod constant de-a lungul istoriei Bisericii viața fizică pentru dragostea lor față de Dumnezeu. Și privitorii au fost șocați, s-au minunat de bucuria cu care sfinții și-au dăruit viețile ca și cum nu ar fi nimic, așa a fost dragostea lor pentru Dumnezeu.
Dar pentru noi, un astfel de martiriu, este o fantezie, o fantezie pentru toți cei care trăiesc conform mentalității trupului. Atunci când ne dăruim impulsurilor corporale și devenim sclavii nevoilor corpului, la dorințele sale, la patimile sale, sufletul devine sclavul său, iar trupul stăpân peste sclav. Și în această condiție cum putem îndrăzni să ne imaginăm martiriul pentru noi înșine? Cei care consideră trupul ca un nimic și noi, care devenim sclavii lui – fiecare poftă, fiecare impuls pe care-l are, orice dorință de ușurință și confort noi căutăm să o împlinim.
Dar trebuie să ne bucurăm, trebuie să ne amintim că este același Dumnezeu Tată, Fiul și Duhul Sfânt, care a întărit, care Și-a dat harul sfinților pentru a deveni martiri, care acum trăiește și ne întărește. Este același Dumnezeu care trăiește și ne cheamă la Sine chiar și în slăbiciunea noastră, chiar și în această generație căzută, Dumnezeu continuă să ridice sfinți. Și în ciuda păcatelor noastre, oricât de departe am căzut, oricât de departe am lăsat patimile să ne biruie, oricât de lipsiți de valoare am fi, trebuie să ne încredem în Dumnezeu, trebuie să avem încredere în mila lui Dumnezeu.
Trebuie să ne luptăm, chiar dacă nu putem face nimic
Trebuie să știm că nu putem face nimic. Trebuie să ne luptăm, da, trebuie să ne pocăim, trebuie să luptăm cu ispitele dar numai când Dumnezeu vede că tânjim după El, când Dumnezeu ne observă cu adevărat nevoia și recunoașterea noastră față de El, Duhul Sfânt ne va aduce acest har. Și Dumnezeu continuă să intervină. Dacă Dumnezeu alege să ne dea martiriul, ne va da puterea să-l înfruntăm. Dacă ne dă martiriul… martiriul nu este o pedeapsă, este o binecuvântare pentru cei care locuiesc acum în cer! Puterea martiriului este harul lui Dumnezeu și este un dar dacă suntem dispuși să-l primim!
Știm că Biserica are să se confrunte cu vremuri dificile, deja în Ucraina vedem acest lucru întâmplându-se, dar ni se reamintește: Nu vă temeți! Nu vă temeți! Nu vă temeți de puterile acestei lumi! Sau de lucrurile pe care această lume le pot face trupului!
Trebuie să ne pregătim în fiecare zi căci Hristos și sfinții ne-au spus că aceasta va veni. Trebuie să ne pregătim fiind cât mai aproape de Dumnezeu acum, să ne pocăim! Să ne rugăm, să construim o structură, un cadru de rugăciune în viața noastră, să ne apropiem de Dumnezeu pentru a primi Sfânta Împărtășanie, să mergem la spovedanie, să facem tot ce ne stă în putință pentru a trăi ca creștini în aceste zile. Să ne pregătim, așa încât să fim pregătiți pentru acele încercări dacă și când vor veni. Și bineînțeles că trebuie să ne încurajăm unii pe alții, de asemenea, să ne încurajăm în credință.
Duceți copiii la biserici, rezistați ispitelor lumești ale tehnologiei, rezistați multor antihriști care vor veni înaintea Antihristului final. Trebuie să ne punem toată nădejdea în Hristos și să ne încredem numai în El! Trebuie să încercăm să fim ascultători de poruncile Lui acum, în aceste zile, trăind la fel de aproape de El așa cum putem, pentru ca viața Lui și mântuirea Lui să se manifeste în noi.
“Înaintea venirii lui Antihrist, se pregătește deja în lume posibilitatea apariției lui: taina fărădelegii se și lucrează (2 Tes. 2:7)” – Sf. Ioan Maximovitch
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
6 Comment
Eu nu știu unde se uită părintele și pe unde umblă. Acolo unde sunt eu, băltește lumea de iubire, oamenii se ajută între ei își vorbesc frumos indiferent de religie, apartenență politică, culoare a pielii sau gen.
Nu-i vedeți pe miile de oameni care donează, ajută benevol în toată lumea, se roagă pentru binele lumii și ajută practic unde pot? A mai fost vreodată așa ceva în istoria lumii? Dară chiar orb să fiu și tot aflu despre faptele multe pline de dragoste și jertfă.
Vremea de apoi este atunci când spune Domnul. Nici Iisus Hristos nu știa când. Dar noi, da. Noi știm. Noi le știm pe toate.
poate ca binefacerile unora nu-s tocmai corecte. ei isi lasa mortul lor si se duc sa-l planga pe-al altuia, iar in neamul ĺor traiesc dezbinati.
Nu cred că la astfel e binefaceri se referă, ci la oameni care ajută, așa cum pot, pe cine pot, prin orice mijloace. Și, apropo, oamenii din neamul nostru și din jurul nostru sunt toți oamenii de pe pământ. Avem obligația să îi ajutam în primul rând pe cei cu nevoile cele mai mari, nu pe cei din aceeași nație sau țară. De exemplu, acum, oamenii din Somalia, din cauza secetei și a încălzirii globale, sunt mult mai năpăstuiți și mai înfometați decât cei din România; efectiv mor de foame. Acum și cei din Turcia și din Siria sunt mai năpăstuiți decât noi, românii. A ne îngriji de neamul sau de familia noastră în detrimentul altora nu este nici creștin, nici omenește, e egoism și adevărata dezbinare între oameni.
Ești ironică, nu-i așa? Este bine totuși să precizezi asta când scrii.
Ironie? Nici nu am observat. Ui! Îmi cer iertare oameni dragi.😕
Un ego devenit spiritual sau religios este tot mai fin în sabotare și mai greu de depistat. Mulțumesc de atenționare părinte.💐
Dar are antihristul vreo putere de amăgire asupra credincioșilor, creștinilor adevărați? Ar trebui să ne îngrijoreze pe noi creștinii (dacă eu pot sa mă numesc așa), venirea și lucrarea antihristului? Poate că tocmai asta se va vedea și se va dezvălui atunci: cine e cu adevărat creștin și următor al lui Hristos, nu doar cu numele și cu ideea.
Și în 2 Tes 2:10-12, se spune ca antihristul îi va înșela și rătăci doar pe necredincioși, pe cei care nu trăiesc în adevăr, în Hristos. Doar pe cei care sunt antihristi la rândul lor.