Vrăjitoria – o realitate tristă a zilelor noastre – Cristi Bumbenici, p. Teologos
11 februarie 2023
Sf. Neagoe Basarab și filmele ortodoxe – Cristian Ciorăneanu, p. Teologos
12 februarie 2023
Vă oferim o selecție de comentarii de tipul întrebări și răspunsuri, de pe platformele O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte, scrise în cursul săptămânii care tocmai se încheie.
Să facem ce putem să punem pe primul loc viața duhovnicească și împlinirea faptelor bune.
Vă mulțumim pentru comentarii!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Vezi Sf. Isaac Sirul, Sf. Ioan Damaschin și Sf. Sofronie de la Essex. Sigur sunt și alți părinți. Însă la aceștia se vede foarte clar că iadul și raiul este întâi de toate permanentizarea și intensificarea unei stări interioare (rea sau bună, după caz). Desigur că e și un loc în ambele cazuri – însă întâi de toate vorbim de stare.
Lipsa de credință. Să avem mai multă credință în bunul Dumnezeu.
La monahism: sfințenia, desăvârșirea. În viața de familie: mântuirea.
În măsura 0 (zero).
Nu. Și nici nu trebuie. Omul mântuit este deasupra heruvimilor. Omul este fiul lui Dumnezeu după har. Heruvimii nu sunt chipul lui Dumnezeu.
Nu. Mai ales la suflet.
Trebuie și tu să fii hotărât.
Da, oricând. Nu trebuie să îndeplinim nimic.
Da, sunt primite. Însă, nu puteți forța și nu e bine să-L forțați pe Dumnezeu. Pe de altă parte, este și libertatea lui pe care Dumnezeu nu o calcă în picioare.
Răul nu este necesar, însă noi alegem răul din pricina neputinței noastre. Răul nu există ci este o știrbire a binelui.
Din tăierea voii. Dacă facem ascultare și ne tăiem voia ușor, atunci suntem smeriți.
Da, e foarte periculos! Nu fă niciodată asta. Dacă vei continua SIGUR vei izbândi, cu ajutorul lui Dumnezeu! Cere-i ajutorul!
Lipsa discernământului este rea. Extremele sunt rele. Altruismul este bun.
Și nu numai – ci și de faptele noastre și de voința harului.
Nu se poate păstra constant. E nevoie de timp și multă smerenie, ascultare pentru asta.
Spune la Scriptură ca grija de trup să nu o facem spre pofte.
Ascultare și răbdare. De asemenea, rugăciunea să fie pe cât posibil neîncetată – cu „Doamne Iisuse,…”. De asemenea, spovedania ajută foarte mult!
Noi trebuie să dorim și să ne nevoim pentru asta. Însă numai harul face asta.
Totdeauna discernământul a fost mai important decât „iubirea” așa cum o știm noi.
E foarte periculos. Nu fă asta. Mai bine întreabă. Monahii clar nu trebuie să facă asta.
Nu, nu este păcat să dorești să te însori. Ai grijă însă să nu păcătuiești pentru asta pentru că n-o să iasă bine.
Făcând poruncile lui Dumnezeu!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
19 Comment
„Părinte, este păcat să ne mărim singuri pravila ?
E foarte periculos. Nu fă asta. Mai bine întreabă. Monahii clar nu trebuie să facă asta”
Doamne ajuta. Va rog, puteți să explicați mai bine acest aspect de ce este periculos? Care este măsura rugăciunilor a metaniilor pt un mirean sa nu fie periculos?
Este periculos pentru că omul o face de capul lui. Este mult mai bine să întrebăm pe duhovnic. Mirenii pot să aibă o anumită libertate însă să nu se aventureze foarte mult pentru că nu au experiență.
Iertați insistenta dar nu se înțelege. Nu am duhovnic și as vrea sa inteleg de ce este periculos ,ce se poate întâmpla. Rugăciunile de dimineață și de seara ,uneori câte o catisma ,și câteva metanii după rugaciuni este periculos? 3 acatiste pe zi in unele perioade ,e periculos? Părinte să-mi fie cu iertare dar nu înțeleg și tare as vrea să înțeleg . Un Duhovnic bun e greu de găsit,din mai multe motive.
Părinte,ce înseamnă a mării pravila? dacă eu decid să fac un Acatist în plus? Nu prea înțeleg
Da. Vezi și celălalt răspuns înrudit al meu aici, la această postare.
Mulțumesc. Eu cred că mi am mărit un pic pravila ..trebuie să vorbesc cu duhovnicul meu?
Blagosloviti si iertati! Parinte, ce sa faca o persoana care, intrata in manastire la 54 de ani, dupa 2 ani constata ca nu face fata ascultarilor ce necesita stat in picioare mai multe ore (in special la bucatarie) datorita lipsei tonusului muscular al coloanei vertebrale si tulburarilor de statica – cifoza, lordoza (inainte a lucrat multi ani la birou avand o postura incorecta)? Sa se intoarca in lume pentru a face o recuperare medicală si apoi sa reincerce la manastire (eventual alta)?
Să vorbească întâi cu starețul și să-i expună situația cu smerenie și să încerce să găsească împreună o soluție.
Va multumesc pentru raspuns! Aceasta a facut inca din primele luni cand a constatat problema, dar raspunsul a fost ca trebuia rezolvata inainte, inca din lume. Intre timp afectiunea a progresat.
Doamne ajută Părinte si rog sa ma iertati. Vroiam sa va intreb cum ne putem da seama ca am iertat pe cineva din inimă? Intreb pentru a imi da seama daca cu adevărat iert pe cineva care ma întristează si nu traiesc cu impresia falsă ca am iertat dar în realitate sunt departe de adevarata iertare. Multumesc din suflet.
Părinte, chiar așa de strict să fie în legătură cu permanentizarea stării dinainte de moarte? Dacă e așa, atunci vorba ceea: cine se va mântui? Mă gândesc, de exemplu, și la situația mea din ultima vreme, când adesea am stări de nervozitate, amintiri și sentimente de aversiune, furie, chiar ură. Știu că nu sunt bune și mă străduiesc să nu le iau în seamă sau să mă identific cu ele, și spun adesea rugăciunea lui Iisus. Mai au aceste stări vreo influență finală dacă suntem conștienți de nebunia lor, sau dacă ne luptăm cu ele? Sau dacă sunt însoțite de rugăciunea lui Iisus?
Sau ce se întâmplă dacă murim în somn, cu astfel de stări în vise? Sau în somn fără vise, fără nicio stare.
Ca o precizare: am auzit teoria cum că, totuși, nu ar exista somn fără vise, sau inconștiență, ci pur și simplu nu ne amintim toate stările de conștiința în care am fost.
Aș mai da ca exemplu faptul că mulți oameni pot muri și mor în timpul unor conflicte pe care nu le-au provocat, apărând-și viața sau pe a altora, situații în care adesea stările de nervozitate, aversiune sau furie sunt greu de evitat. Înțeleg că și în astfel de situații ar trebui să ne păstrăm blândețea, luciditatea și dragostea față de oponent, făcând tot ceea ce ne stă în putere să facem bine, și desigur că Dumnezeu ne judecă cu dreptate în fiecare situație.
Părinte, și eu am întrebări despre permanentizarea stării dinaintea morții în Eschaton (viața veșnică de apoi). De ce trebuie ca sufletele să rămână „încremenite” și nu mai pot evolua după judecata de apoi? Și apoi, cum poate un om vrednic care ajunge în rai să se bucure de el și să cunoască desfătarea veșnică știind că alții, din care și unii din cei care le‐au fost dragi în viață (părinții, copiii, frații, prietenii, soțul/soția) vor suferi chinul veșnic? Înțeleg că asta e pentru a le respecta libertatea de a nu-l alege pe Dumnezeu, fiindcă respectarea libertății voinței omului e poare măsura cea mai mare, mai neînțeleasă și cea mai puțin apreciată a iubirii lui Dumnezeu față de om, fiindcă fără ea omul nu ar fi cu asemănarea lui Dumnezeu (parte din asta însemnând că e o persoană cu voință liberă), fără ea nu am fi cu adevărat vii ci doar niște marionete pe sfori, doar niște ecouri ale lui Dumnezeu. (Dacă greșesc aici vă rog să mă corectați)
Dar… chiar și așa, nu-mi pot închipui cum să poți fi fericit și împăcat și să te bucuri de rai când știi că alții, mai ales cei dragi sunt veșnic în agonie și departe de tine? Eu am încredere că Dumnezeu știe mai bine decât ni, că e iubitor și e drept, chiar arunci când poate nu pare așa, dar totuși mintea mea ar dori și un răspuns mai concret, dacă e îngăduit. Așadar, ce puteți să mă învățați și ce mă sfătuiți să citesc despre asta (din Sf Scripturi, Sf Părinți, Filocalii etc?).
Vă mulțumesc anticipat. Doamne ajută și ne luminează!
Părinte , puteți să îmi răspundeți va rog , eu nu am duhovnicul meu la care să merg permanent , merg la sfânta Liturghie la catedrală unde slujesc mai mulți preoți, și câteodată mărturisește unul , câteodată altul. Eu m-am mărturisit la mai mulți din ei , nu am fost legat de nici unul să nu mă împărtășesc pentru că nu am avut păcate care să mă oprească de la Sfânta Împărtășanie dar am vrut sa vă întreb dacă nu e un păcat că m-am mărturisit la mai mulți duhovnici?
Păcat nu e, însă nu se recomandă. Este mult, mult mai bine să ai un duhovnic care să te urmărească cum evoluezi duhovnicește în timp.
O! De Ne-am împrumuta din bucuria cea din chinurile Mucenicilor, ale Mântuitorului, sau cea din ale Nașterii celei fără de putința înțelegerii ori închipuirii omenești cum și în ce fel a născut Fecioara Maria de se și putea bucura în timpul Nașterii Fiului din Veșnicie din Tatăl, mai înainte de veci născut, ATUNCI, am avea răspuns la cum să te poți bucura în Rai, când ceilalți ÎNCĂ SUFERĂ, căci Răscumpărarea Noastră, când de către Mântuitorul se făcea CHIAR ÎN TIMPUL CHINURILOR Sale, mângâierile Duhului Sfânt, pe care Tatăl Ceresc, Fiului I le trimetea, săltau cu bucuria și veselia pe Iisus în cugetele veseliei Raiului, în care URMA SĂ Ne AȘEZE DUPĂ PĂTIMIRE (așa, Iisus, în timpul pătimirii Sale, așa și Maica Sfântă, Fecioară ÎN TIMPUL NAȘTERII, căci Duhul, îi da NĂDEJDEA ȘI BUCURIA A CEEA CE VA FACE Fiul Ce se va naște Dintr-Ânsa, așa și Mucenicii, precum copilul Haralambie, în cărunteți sfințite de Duhul bucura Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în RĂSCUMPĂRAREA CHINUITORILOR SĂI, cum adică, că a și văzut în Duh, vindecarea chinuitorului său de mâinile cele nevăzute, ale lui mâini tăiate fiind, apoi vindecate, și nu numai, căci, Mucenic sa făcut în Lumină Dumnezeiască și Sfântă Slavă, mai înainte, DECI, HARALAMBIE, SFINȚIT SFINȚITOR SE ÎNCĂ BUCURA ÎN CHINURILE SALE – deci, unde la oameni, NU, la Dumnezeu, Rai și petrecere se face, căci, CELE VIITOARE, CA ASTĂZI, DE FAȚĂ SUNT INVESELITORE ȘI PREZENTE, IAR CHINURILE, iată, cele, ce au trecut, SUNT BUCURIE, CĂCI PREZENTE SUNT TOATE ȘI POSIBILE ÎN RAI, numai, DE AR FI UN GRAM DE NĂDEJDEA VESELIEI ÎNVIERII ÎN PLUS – DECI, „Toate, bune foarte s-au făcut” de mai de dinainte ACUM, SE ARATĂ, ca să se și bucure cei ce au și întrebat, încă de pe ACUM, când alții încă suferă, nu numai lipsa loruși de nădejde, DAR ȘI PE A LOR) – ca SĂ NU FIE, Doamne, DECÂT RAI ȘI VESELIE, DE VOIM, AVEM PE Dumnezeu, unde este ȘI AȘA CEVA CU PUTINȚA CREDINCIOȘIEI Sale, prezenței în Iubire, dor Dumnezeiesc de râvnă Sfântă …+🙏🙏🙏+++
Niste intrebari legate de feciorie:
1.daca o fecioara a fost pupata pe gura si atinsa de un ciudat in mod necuvincios (se intampla prin autobuze sau tramvaie) ea mai este fecioara?
2.prin spovedanie imaginile si impresile adunate de la lume care murdaresc copii se sterg definitiv?
1. Da
2. Nu. Se șterge doar păcatul. Dacă omul se luptă să nu mai primească aceste imagini, atunci ele vor dispărea în timp.