Sfântul Haralambie este cel mai bun exemplu care ne arată că sfinții se îndreaptă, de fapt, de la moarte la viață, în timp ce omul păcătos înaintează în moarte către dezintegrarea totală.
Ascultați-l pe părintele Pimen Vlad care ne povestește viața Sfântului Haralambie, viață care demonstrează acest lucru.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Cel mai în vârstă mucenic din calendar.
Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. Uitați ce frumuseți sunt în spatele meu, vârful Athonului înveșmântat în alb, în zăpadă, parcă este de cristal! Vedeți cât e de frumos? Chiar aseară a fulguit un pic de zăpadă și la noi, cam vreo 10 minute. Doar atât, ne-a amintit că e iarnă. E destul de rece, vedeți și eu mi-am luat geaca, că a fost soare, dar avea un pic de dinți, din ăștia ascuțiți. Așa că ne bucurăm de zăpadă. Abia aștept să coboare și la noi!
Voiam să vă vorbesc acum despre un sfânt mare în toate privințele. Uitați icoana lui aici, cei care îl știți. Sfântul Mare Mucenic Haralambie. Unii îi poartă numele. În timpurile noastre, poate că acest Sfânt ar fi fost trecut în Cartea Recordurilor. De ce? Pentru că a trăit 113 ani. E cel mai în vârstă Sfânt dintre toți mucenicii pe care îi avem în calendar. Au mai trecut unii de 100, dar el a trăit 113 ani. Vă dați seama? Și încă era în putere la 113 ani, slujea, își făcea misiunea lui.
Sfântul Haralambie ajunge episcop și săvârșește multe minuni
El era din Magnesia, undeva în Asia Mică, să zicem Turcia de azi. A crescut acolo și pentru viața lui sfântă a ajuns episcop. S-a născut la începuturile creștinismului, în anul 89 și în 202 a trecut la Domnul. Deci 113 ani. Era pe timpul lui Sever, un împărat păgân, prigonitor. Se spune că Sfântul Haralambie făcea multe minuni între creștini, își făcea misiunea acolo, și vestea despre el a ajuns până la cei mai mari, pe care el îi mustra în predicile lui. Le povestea creștinilor ce fac prigonitorii, cum îi ucid pe creștini, cum se închină la tot felul de bolovani și aduc jertfe acolo. În același timp, el îi întărea pe creștini și le spunea să nu se amestece cu păgânii.
Chinurile la care este supus Sfântul Haralambie
Bineînțeles că acestea s-au aflat la cei mai mari. În zona aceea, era ighemon Luchian și avea un ajutor pe nume Luchie, cei doi comandau acolo, erau puși de împărat. Bineînțeles că imediat au trimis ostași care l-au adus pe Sfântul Haralambie și au început să-l ocărască pentru că îndrăznea să nu se închine și nu aducea jertfe zeilor, și mai ales pentru că vorbea împotriva împăratului. Apoi au poruncit să-l dezbrace de veșmintele lui. Sfântul, așa cum vedeți și în icoană, avea o barba lungă până mai jos de brâu. Și au început să-l chinuiască în toate felurile. L-au legat și l-au spânzurat în aer și au pus doi slujitori cu un fel de gheare de fier să rupă carnea de pe el.
Atât au tras ei cu ghearele acelea, până au obosit și au spus: ”Ighemoane, are trupul mai tare decât ghearele astea de fier, s-au tocit ghearele și trupul lui n-a pățit nimic!”. Și atunci, Luchian s-a îngrijorat: ”Oare nu Hristos îl păzește pe el? Nu cumva Dumnezeu vrea să ni se descopere și nouă în zona noastră, aici, în Asia Mică, să ne creștineze și pe noi? Cum îndrăzniți să vorbiți așa ceva? Dați-vă de-o parte că vă leneviți!”.
Aduce la creștinism mulți păgâni
Luchie, ajutorul, a luat el ghearele acelea și când le-a pus pe trupul mucenicului, o sabie nevăzută i-a tăiat mâinile. Au rămas mâinile atârnate pe trupul mucenicului și Luchie, fără mâini de la coate, a căzut și a început să strige la ighemon să îl ajute, dar acesta era speriat și nu știa ce să facă.
Atunci, cei doi slujitori au spus că și ei sunt creștini și alte trei femei, care erau în jur, au recunoscut și ele. Văzând minunea asta, mulți din cei din jur au cerut să fie botezați creștini. Chiar și Luchie, ajutorul a vrut să îl roage: ”Sfinte, știu că tu poți să-ți faci milă cu mine…”, dar ighemonul, care era foarte îndrăcit, s-a apropiat de Sfânt și l-a scuipat în față, și momentul cela i s-a răsucit capul la spate și a început a avea dureri mari. Atunci, ajutorul a început să se roage: ”Știu că tu nu faci rău, tu faci numai bine, te rog, roagă-L pe Dumnezeu să-Și facă milă, să ne miluiască pe noi, pe mine și pe ighemon, că am greșit!”. Și a început Sfântul să se roage la Dumnezeu pentru ei, chiar dacă ei îl prigoneau.
Răsplătește cu bunătate pe cei ce îl chinuie
Mi-am pus un semn în carte, unde scrie așa: ”Atunci, toți păgânii și toți care erau acolo au început a striga către Dumnezeu, zicând: „Să nu ne pierzi pe noi, cei care Ți-am greșit Ție. Iartă-ne pe noi, o, Dumnezeule, căci acum ai pedepsit pe boierii noștri, ca să ne aduci la lumină și să ne faci vrednici vieții veșnice”. Au crezut în Hristos foarte mulți atunci și Sfântul s-a rugat pentru ei și a venit glas din cer, din nori, care a spus așa: ”Bucură-te, Haralambie, luminătorul pământului și strălucitorul cerului, părtaș al îngerilor, împreună viețuitor al prorocilor, prieten al apostolilor și împreună vrednic ostaș al mucenicilor. Am auzit rugăciunile tale și am primit cuvintele buzelor tale. Iată cuvântul tău să fie vindecare bolnavilor!” și îndată se tămăduiră Luchie și Luchian, ighemonul.”.
Ați văzut? Sfântul a răsplătit cu bunătate, a primit răspuns din Cer și au fost vindecați. Și atunci, se zice, Luchie a cerut botezul și s-a botezat, iar ighemonul l-a lăsat în pace pe Sfânt, n-a mai îndrăznit să-l mai prigonească. L-a lăsat în pace o perioadă, până se va duce la împărat să vadă ce se întâmplă.
Între timp, în Antiohia a venit împăratul Sever. Și atunci, ighemonul s-a dus și i-a spus că există unul de 113 ani și i-a povestit ce lucruri face. Împăratul a trimis 300 de ostași, cei mai cruzi pe care îi avea el, un fel de mercenari, să-l aducă.
Multele chinuri prin care trece Sfântul
S-au dus aceia, l-au luat pe Sfântul Haralambie, l-au bătut, i-au bătut piroane ascuțite în tot trupul și după aceea l-au luat și au început să-l tragă de barbă, să-l aducă la împărat. Și cum mergeau ei pe drum, calul unui ostaș a început să vorbească cu glas omenesc: ”Oare nu vedeți că-i Dumnezeu cu omul ăsta și Duhul Sfânt e cu el? Ticăloșilor și neomenoșilor, oare nu vedeți că o să vă aștepte pedeapsa lui Dumnezeu pentru ceea ce faceți?”. Și deodată a intrat frica în ostași, când au auzit calul vorbind. Dar, cum era porunca împăratului, l-au dus la împărat.
Când au ajuns acolo, fără să-l întrebe nimic, împăratul a luat trei sulițe mici și ascuțite și le-a înfipt cu ciudă în pieptul lui Haralambie și a început să-l ocărască pe Sfânt că are 113 ani și nu s-a înțelepțit să slujească zeilor în atât timp. În timp ce era ocărât, Sfântul Haralambie a început să vorbească împăratului cu blândețe, să-l mustre și să-i spună despre Dumnezeu. Și atunci împăratul, cu multă ură, a poruncit să-l chinuiască, să-l ardă.
Pentru că, înainte de a ajunge Sfântul la împărat, diavolul a luat chip de om, s-a dus la Sever și i-a spus: ”Împărate, ai grijă, în împărăția mea a venit unul, Haralambie, și a întors pe toți soldații împotriva mea și mi-a luat împărăția, iar eu am fost alungat. Am auzit că ajunge la tine acum, să ai grijă! Scapă de el cât mai repede, ucide-l ca să nu pățești și tu la fel!”. Și de asta împăratul era foarte pornit când a venit Sfântul.
Împăratul este sfătuit de diavol
Se mai zice că soția împăratului, în timp ce Sfântul era ocărât, a luat cenușă fierbinte, aproape cu jar, și a turnat pe capul Sfântului, a aruncat pe fața lui, și a strigat: ”Mori, bătrânule, mori să scăpăm de tine, să nu ne mai chinuiești!”. Și atunci, sora ei a mustrat-o: ”Nu îți e rușine de omul lui Dumnezeu? Îndrăznești să faci asta doar ca să-i faci voia împăratului? Nu ți-e frică de Dumnezeu?”.
Împăratul a poruncit să-l chinuiască în tot felul pe Sfânt și după ce s-a stins focul, a început să-l întrebe dacă știe a învia morții, ca să îl ispitească pe Haralambie. Sfântul i-a răspuns că nu este în puterea omenească să facă lucrul ăsta, ci numai în puterea lui Hristos.
Sfântul face o exorcizare și învie un om la porunca împăratului.
Atunci împăratul, știind că se afla pe acolo un îndrăcit pe care de 35 de ani îl chinuia diavolul, a poruncit să fie adus, să vadă ce poate face Haralambie. Când l-au dus pe îndrăcit, numai cât s-a apropiat de Sfânt și a început diavolul să țipe: ”Te rog, omul lui Dumnezeu, nu mă chinui pe mine înainte de vreme. Dacă vrei, poruncește-mi să ies din om și voi ieși, dar nu mă chinui. Dacă vrei îți spun și cum am intrat în omul ăsta!”.
Și atunci diavolul a povestit cum omul acela a văzut pe un vecin de-a lui că are multă bogăție și s-a gândit să ia el toată bogăția și s-a dus în ascuns și l-a omorât. Pentru că era în păcatul ăsta, a avut putere diavolul să intre în el și de 35 de ani îl chinuiește. Și atunci, Sfântul i-a zis să iasă din om, iar în momentul acela a ieșit diavolul cu țipete și a plecat.
S-a minunat împăratul, și nu l-a mai chinuit, dar l-a băgat în temniță pe Sfântul Haralambie.
După câteva zile, a murit un tânăr, iar împăratul a poruncit să îl aducă pe mort și l-a scos pe Sfânt din temniță spunându-i că, dacă Dumnezeul lui este adevărat, să învie mortul acela. S-a rugat Haralambie și s-a ridicat mortul, înviat. Și atunci s-a minunat împăratul de lucrul ăsta și iarăși s-a oprit să-l mai chinuiască. Era nedumerit, ce să facă?! Chiar o fi Dumnezeu adevărat cel la care se închina Haralambie?!
Împăratul și eparhul sunt spânzurați în văzduh
Împăratul avea un eparh, un fel de senator, între sfătuitorii lui, pe nume Crisp, care era foarte răutăcios. Acesta a venit la împărat și l-a învățat să îl chinuiască și apoi să îl omoare pe Sfânt. La fel cum se întâmplă și în ziua de azi, când cei mai mari, care au puterea în mână, au în jurul lor oameni vicleni, care tot timpul îi sfătuiesc să facă una sau alta, așa era atunci Crisp. El l-a întors din nou pe împărat, care l-a supus iar la chinuri pe Haralambie.
Însă, în clipele când au început a-l chinui pe mucenic, Sever s-a îndrăcit și cu atâta ură a început a huli pe Hristos și pe Dumnezeu, începând să tragă cu arcul, cu săgeata spre cer strigând: ”Hristoase, oricând poți să te pogori aici, pe pământ, să mă lupt cu tine, că-s pregătit, am oștire să te înfrunt și pot să cobor și soarele de pe cer să-ți iau Împărăția!”.
Și cum spunea el cuvintele astea, în momentul acela, a început un cutremur și au început fulgere, tunete, se auzeau glasuri cutremurătoare prin cer, și o putere nevăzută i-a luat pe împărat și pe eparh și îi ținea spânzurați în văzduh. Atunci au început amândoi să tremure de frică și văzând acestea, fiica împăratului (care era o fată cu creștere bună, care începuse și ea să fie atrasă de credința ortodoxă) văzând și chinurile Sfântului, a venit la tatăl său și l-a îndemnat să se pocăiască și să își ceară iertare pentru ca Dumnezeu să îl miluiască.
Fiica împăratului este sfătuită de Sfântul Haralambie se creștinează iar mai târziu ajunge Sfânta Galina
Aș vrea să vă spun că, în timp ce era Sfântul Haralambie în închisoare, venise fiica împăratului la el și i-a povestit că a avut un vis în care era într-o o grădină foarte frumoasă, care avea un izvor prin mijlocul ei și erau copaci frumoși, flori bine mirositoare și în centrul ei era o vie roditoare, iar în mijlocul viei era un cedru frumos, care se înălța în sus și de sub cedrul ăla izvora o apă. La poarta grădinii era un paznic înfricoșător, care atunci când tatăl ei și eparhul au vrut să se apropie, i-a alungat de acolo. Când fata a cerut îngăduială să se apropie, paznicul a spus că el însuși o va duce pe umerii săi în gradină.
Auzind povestea visului, Sfântul Haralambie a îndemnat-o să meargă pe calea aceea înainte, spre Dumnezeu, și va ajunge în grădina din vis. Și astfel, fata a primit credința creștinească, fiind cunoscută astăzi ca sfânta Galina. Deci Galina, fiica împăratului Sever.
Împăratul și eparhul se căiesc pe moment.
Și acum să revenim la momentul acela când împăratul și eparhul erau în văzduh, ținuți de puterea lui Dumnezeu. A venit fiica împăratului și i-a spus tatălui ei să se pocăiască și să nu se ridice împotriva lui Dumnezeu. Atunci au început ei să se căiască și să-și ceară iertare. După aceea, fata a venit la Sfântul Haralambie și l-a rugat să îi fie milă de ei și să îi ierte. Și Sfântul s-a rugat și s-au liniștit cutremurul, tunetele și fulgerele și a ieșit soarele, iar tatăl ei și eparhul au fost lăsați pe pământ. S-au dus în palat, împăratul și cu slujitorul lui, și trei zile n-au mai ieșit de acolo de frică și de spaimă.
Dar după un timp, eparhul, care era și foarte îndrăcit, iar a reușit să îl convingă pe împărat că trebuie să ia viața Sfântului. Și atunci a poruncit să-l ia pe Sfânt și să-l ducă la o femeie văduvă ca să-și bată joc de el, pentru că era o femeie de aceea care făcea lucruri necurate.
…alte minuni.
Și când l-a dus în casa ei, bătrânul de 113 ani s-a rezemat de un stâlp al casei, iar în momentul ăla stâlpul a prins viață și a crescut copac mare. Când a văzut văduva minunea asta, i-a cerut iertare lui Haralambie și i-a spus să iasă din casa ei pentru că este doar o păcătoasă. Dar Sfântul a învățat-o despre dreapta credință și astfel femeia a început a crede în Hristos. Bineînțeles, au venit vecinii toți și când au văzut copacul crescând din casa văduvei, au văzut minunea și au văzut pe Sfânt cum vorbea de Dumnezeu, au dorit cu toții să ceară botezul și toți au început să creadă în Hristos.
Când a auzit împăratul de minune, a poruncit slujitorilor să îl ia pe Haralambie și să îi taie capul. L-au dus la locul de tăiere și acolo Sfântul a început să se roage. Mi-a plăcut cât de frumos s-a rugat și mi-am notat rugăciunea:
Rugă către Dumnezeu
”Și l-au dus la locul de tăiere și glas din cer s-a făcut: „Vino, Haralambie, prietenul Meu, cel ce ai răbdat multe pentru numele Meu. Cere de la Mine ce voiești și îți voi da”.
Iar Sfântul a spus: „Mare este taina aceasta, Doamne, că m-ai învrednicit a vedea înfricoșata Ta slavă. Doamne, de-Ți place Ție, mă rog să dai slavă numelui Tău, ca oriunde se vor pune moaștele mele și se va cinsti pomenirea mea, să nu fie foamete în locul acela sau aer stricăcios, care să piardă rodurile. Ci să fie, mai ales în locurile acelea, pace și sănătate trupească, mântuire sufletească și îndestulare de grâu și vin, cum și înmulțire de dobitoace, pentru trebuința oamenilor. Doamne, Tu știi că oamenii sunt trup și sânge, iartă-le lor păcatele și le dă îmbelșugare din rodurile pământului ca, cu îndestulare, pentru osteneala lor, să se sature și să se îndulcească, preamărindu-Te pe Tine, Dumnezeul lor, Dătătorul tuturor bunătăților; iar roua ce se pogoară de la Tine, să le fie tămăduire. O! Doamne Dumnezeul meu, varsă peste tot darul tău și îi izbăvește de boala ciumei”.
Astfel rugându-se Sfântul, Domnul i-a zis: „Fie după cererea ta, viteazul meu ostaș”.
Ridicarea lui la cer cu îngerii și cu Hristos
Ați auzit cererea Sfântului și cum Dumnezeu i-a răspuns? Se zice că se arătase Dumnezeu și Mântuitorul Hristos, împreună cu cete îngerești și chiar ostașii care erau acolo au văzut lucrul ăsta. Si după aceea, Dumnezeu s-a înălțat la cer cu îngerii și, în același timp, și Sfântul Haralambie a plecat la Domnul, fără să apuce să-l taie soldații. El parcă a adormit și i s-a ridicat și sufletul lui la cer, împreună cu Hristos.
Soldații s-au dus la împărat și i-au spus că nici nu au apucat să îl taie pentru că a coborât Dumnezeul lui din cer, cu îngerii și i-a luat sufletul la cer. Și atunci fiica lui, Galina, a ieșit și a cerut voie să ia ea trupul Sfântului, ca să nu îi pedepsească Dumnezeu tatăl pentru ceea ce a făcut. Împăratul n-a mai îndrăznit s-o mai pedepsească pe fiica lui, chiar dacă înainte o amenințase și o bătuse, ci i-a dat voie să ia trupul Sfântului. Astfel, Galina a luat trupul Sfântului și l-a dus cu multă cinste și l-a îngropat.
Așa și-a săvârșit viața Sfântul mare mucenic Haralambie. Ați văzut ce-a cerut el de la Dumnezeu? Deci, să vă rugați la el pentru pace și să ne ferească de ciumă, de diferitele boli, cum sunt și acuma. Pentru îmbelșugare, pentru sănătate ajută foarte mult Sfântul Haralambie. Să vă rugați la el cu credință și n-o să vă întoarcă spatele, n-o să rămâneți fără ajutor! Cel mai bătrân dintre sfinți, Sfântul mare mucenic Haralambie să ne ajute și să mijlocească la bunul Dumnezeu pentru noi!
Doamne ajută! Uitați, Sfântul cel mai în vârstă decât toți sfinții, să ne ajute pe toți! Doamne ajută!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Sarut-mana, parinte! As dori sa povestesc pe scurt cum a vindecat-o Sf. Haralambie pe mama, acum un an. Am internat-o de urgenta la Bals, caci avea covid. Afectarea respiratorie nu era mare, mai degraba neurologic era afectata si nu reactiona la cele din jur, nu se putea tine pe picioare. Dupa 2 zile de spitalizare – terapie cu antivirale, cu masca de oxigen si altele – doctorita era sceptica si ne-a spus ca ii scazuse saturatia si ca starea generala i se inrautatise.
Pe 9 feb. 2022, o prietena mi-a scris despre Sf. Haralambie a carei zi de praznuire urma sa fie a doua zi, pe 10 feb. Spre rusinea mea, eu nu citisem nimic despre Sfant pana atunci, doar stiam de existenta lui. Am cautat imediat despre viata lui si am gasit si ca Sfantul ajuta mult in cazuri de boli infectioase. M-am rugat si lui sa o ajute pe mama si am citit acatistul lui. Am mers la liturghie la biserica Otetari din Bucuresti, ctitorie a mitropolitului Nifon, o bisericuta veche, o oaza de liniste in centrul capitalei. Am mers acolo deoarece biserica adaposteste moaste din trupul Sf. Haralambie.
„Aşa se face că Mitropolitul Nifon a înzestrat ctitoria sa, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil şi Sfântul Ierarh Nicolae din Bucureşti, cunoscută şi sub numele de Biserica Oţetari, cu Sfinte Moaşte din trupul cel făcător de minuni al Sfântului Mucenic Haralambie.”
Ii duceam mamei paine si biscuiti sfintiti la finalul liturghiei. Ma rugam pentru ea la racla Sfantului.
Usor, usor, a inceput sa mearga spre bine si dupa o luna de spitalizare a venit acasa. Avea inca terapie cu oxigen prescrisa pentru acasa, iar doctorita de la Bals nu s-a pronuntat asupra duratei acesteia pentru ca dumneaei era medic infectionist si nu pneumolog. Ne-a spus ca medicul pneumolog va decide. Dar mama avea nevoie de tot mai putin oxigen si era clar ca mergea spre bine cu pasi repezi. Cand am dus-o la medicul pneumolog (am ales un profesor cu experienta), acesta a spus ca, din punctul lui de vedere, plamanii erau foarte bine si nici nu avusesera mare afectare (?!!). I-a mai prescris ceva de intretinere, iar dupa inca o luna, mama era foarte bine.
Imi este clar ca Sf. Haralambie a ajutat-o si ii multumesc cat de des imi amintesc. Ii multumesc pana la pamant Maicii Domnului careia m-am rugat si Sf. Nichifor Leprosul, caci si ei au ajutat-o. Slava Lui Dumnezeu pentru tot!