Relațiile dintre tineri – părintele Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt de învățătură pe care părintele Pimen Vlad l-a adresat tinerilor când a fost în România. A fost abordată în principal spinoasa problemă a relațiilor dintre tineri.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Dacă vă lăsați duși de valul lumii, că este și valul acesta, cu tentațiile lui, par atât de frumoase lucrurile acestea ale lumii când le întâlnești, mai ales pentru prima dată, ți se pare că acolo e frumusețea, dar de fapt, nu aduce decât durere. Deci e tentația aceasta ca ambalajul la ceva. Poate fi cât de rea dacă e ambalat frumos, ți se pare că e bun, că e frumos, dar îți dai seama la un moment dat, când desfaci, că nu e același lucru. De aceea să încercați să fiți puțin așa cu discernământ în ceea ce întâlniți în lume, și unde nu știți, când vă întoarceți aici să întrebați întotdeauna , dacă e bine sau e rău ceea ce ați văzut, ce ați întâlnit. Că nah, pentru voi, majoritatea părinții voștri sunt aici, cei care au grijă de voi și vă ajută.

Cum am spus în primul rând e Maica Domnului și Dumnezeu, așa deci, la cine aveți mai multă deschidere, la părintele la care vă spovediți, să întrebați la ceilalți care au grijă de voi, ca să puteți face puțină deosebire între lucrurile bune, între lucrurile mai puțin bune. Ca să vă dați seama, noi oamenii avem un obicei. Și cei mici și cei mari de multe ori. Până nu ne lovim noi, nu credem ceea ce ni se spune. Cum se spune ,,până nu dai cu capul de pragul de sus, nu vezi pe cel de jos”.

Să vedem binele în orice situație

Adică ni se pare că nu e chiar așa cum ni se spune. Și trebuie să încercați să vedeți binele în orice situație. Adică, poate de multe ori vă gândiți că o duceți greu, dar să vă gândiți că sunt copii care o duc mult mai greu. Chiar care au familii, am întâlnit copii care în suferință nu aveau ce mânca, am întâlnit o dată, o familie undeva, o bunică care avea grijă de patru nepoți. Nu aveau ce mânca, aveau un singur castron pe masă cu mâncare, și spunea bunica: ,,nu am mâncat nimic, las castronul ăsta să aibă copiii ce mânca”. Deci nu aveau nici necesarul de pe o zi pe alta. Trăiau într-o cămăruță mică și ea și nepoțeii, pe un singur pat, o căsuță cu o singură cameră. Deci sunt mulți care trăiesc în lume și trăiesc mult mai greu decât voi.

Nu au părinți, dar nu au nici cele necesare. Vouă v-a rânduit Dumnezeu și Maica Domnului aici să aveți de toate. Și persoane care să vă iubească, să aibă grijă de voi, adică să vă dorească binele. Pentru că sunt multe suferințe în lume, necazuri, am întâlnit mulți copii, situații grele care trăiesc în lume. Voi trebuie să vă socotiți, indiferent care e trecutul, ,,Maica Domnului m-a luat în brațe, m-a adus aici”. Vedeți că și aici aveți o biserică, deci sunteți în grija Maicii Domnului. Nu trebuie să vă gândiți ce o să fie cu voi, pentru că se rânduiesc de sus pentru fiecare, o să vedeți că în viață o să vă ajute foarte mult. O să găsiți lucruri multe de care în viața o să vă amintiți de ele, care le-ați învățat aici și o să vă fie de folos.

„Pollyana”

Care ați mai citit dintre voi, este o carte, de fapt sunt patru volume, care ați citit cartea ,,Pollyana”. Care știți de ea, sunt patru volume și este vorba de o fetiță orfană, care, cumva, în prima carte  Pollyana – Jocul Bucuriei, Pollyana – Domnișoara a doua carte, Pollyana – Flori de portocale a treia carte, și Pollyana și comorile ei a patra carte, când deja are copii. Deci ca să vedeți o fetiță, avea doar tată la început. Tatăl ei era preot, mama murise. Și își dorea și ea, nu aveau, era o sărăcie…doar o dată pe an primea un pachet de la o asociație de unde primeau și ei câteva jucării, câteva lucruri necesare, restul aveau doar ce mânca.

Și își dorea și ea, tot se ruga, zice ,,Doamne, vreau și eu o păpușă, și când privește în pachet, ce era? O pereche de cârje. Un fel de cârje pentru cei care și-au rupt un picior, nu pot merge, și ea a început să plângă, ,,dar eu îmi doream o păpușă”, și atunci tatăl ei i-a spus ,,trebuie să te bucuri!”. Cum să mă bucur, dacă îmi doream păpușă și am primit cârje?”. Zice ,,să te bucuri că nu ai nevoie de ele!. Gândește-te cineva care are picioarele rupte, cât se chinuie pentru că are nevoie de ele. Tu trebuie să te bucuri că nu ai nevoie de ele”.

Și i-a spus atunci tatăl ei ,,hai să jucăm un joc. Să vedem partea bună la orice lucru din viața noastră, orice lucru, cât de greu ni s-ar părea, să ne gândim la partea bună. Să zicem că trebuie să mergi într-un loc. Ai de mers jumătate de km pe jos. Și plouă afară și nu ai umbrelă, și te gândești, cum să mergi așa, dar poți transforma în gândul bun, să vezi partea bună a lucrului. La fel fetița asta, a reușit, să transforme totul, împreună cu tatăl ei, când îi lipsea un lucru zicea ,,bine că nu-mi lipsește celălalt.

Dacă avea o durere, dacă o durea o măsea, zicea ,,bine că nu mă doare capul, că ar fi fost mai rău”. Deci întotdeauna a privit lucrurile bune. Și bineînțeles, la urmă a rămas și orfană, și a ajuns în sat unde s-a dus ea la o mătușă, a reușit ea, o fetiță de 13 ani să transforme tot satul, să bucure tot satul. Alerga din casă în casă, deci transforma totul în bine. Și la fel viața ei, merge în felul acesta. Puteau fi o sută de lucruri rele și unul bun, din cele rele vedea pe cel bun. Adică cumva, din tot ce întâlnești în viață greu, suferință, să te gândești că este un lucru bun și acolo.

Adică să încerci să-i vezi partea bună a lucrului. Și mai mult decât atât, aici sunteți împreună atâția copii. A rânduit Maica Domnului să fiți împreună, să încercați să vă ajutați unii pe alții. Adică să aveți dragoste între voi. Cei mai mari cu cei mai mici, să existe respect între voi. Dacă unul e mai slab, dacă unul nu poate învăța bine, sau nu are anumite calități, să vă gândiți ,,uite Dumnezeu nu mi-a dat lucrul ăsta, mi-a dat să mă descurc mai bine, să fiu alături de celălalt. Să știți un lucru: orice faceți, vouă vă faceți. Dacă aveți grijă de altul mai mic și îl ajutați, lucrul acesta se revarsă asupra voastră.

Dumnezeu ne dă har și ajutor din belșug

Deci Dumnezeu vă dă vouă din belșug, și ajutor și har, și are grijă de voi în viață. Dacă cumva nedreptățiți pe unul, sau băieții loviți pe unul, toate acestea se întorc împotriva voastră. Deci încercați totdeauna să fiți cu dragoste unul față de celălalt. Să fiți adică prieteni adevărați. De multe ori se fac cerculețe, se adună câțiva și râd de ceilalți, sau profită. Nu! Să încercați totdeauna să vedeți partea bună la orice om din jurul vostru, la orice copil, și să-l ajutați. Să fiți să vă susțineți, pentru că lucrul acesta vă va ajuta foarte mult în viață.

De multe ori poți să nedreptățești, să râzi de cineva, ca mai târziu să ți se întoarcă ție dublu, mult mai rău înapoi. Pentru că Dumnezeu le vede toate și le știe toate. Deci la El orice gând ajunge, dacă e rău sau bun, dacă e o rugăciune, sau când vedeți că unul dintre voi are un necaz, suferă, puteți să vă rugați pentru el. Toți care sunteți aici, dacă spuneți un ,,Doamne ajută-l pe copilul ăsta, pe fata asta, pe celălalt”, să vedeți atunci Dumnezeu cum lucrează, și Mica Domnului, și îl ajută.

Adică puteți de veni ca un cerc puternic în care să vă susțineți unul pe altul, să vă ajutați, adică nu numai așa în practic, dar și cu rugăciunea. Și atunci vă puteți ajuta, că am mai întâlnit cazuri, un învățător când avea o problemă, îi punea pe toți copiii din clasă să se roage. Și îmi spunea, era undeva în Atena. El era profesor de sport, dar avea o legătură așa deosebită cu copiii. Și spunea ,,eu când am unul bolnav, pun pe toți să se roage”. Și s-au făcut minuni și s-au vindecat. Atât de puternice erau rugăciunile celorlalți copii, fiind mai curați. Și întotdeauna se ajutau unii pe alții. 

Relațiile dintre băieți și fete

Cei mai mari, vedeți, deacuma vin și tentațiile vieții, băieții, fetele, cum creșteți mai mari, este firescul acesta, ajungeți la școli, poate vă plac fetele de băieți, băieții de fete, trebuie să vă gândiți că aveți timp de lucrul acesta, nu trebuie grăbit. Urmați școala, toate vin la timpul lor, fără să vă dați peste cap. Ajungeți și vă îndrăgostiți de nu mai știți ce e cu voi, nu mai merge școala, vin altele una după alta…deci lucrurile acestea să le lăsați să vină la timpul lor.

Adică trebuie să vă gândiți ,,trebuie să-mi termin școala”, lucrurile acestea sunt lăsate de Dumnezeu. Să te îndrăgostești e lăsat de Dumnezeu, e un firesc în sufletul omului, e ceva frumos. Dar în momentul în care lucrul acesta de a te îndrăgosti se transformă în ceva urât, deja nu mai e frumos. Și nu numai, chiar și față de unul sau altul care se înțeleg mai bine, deci lucrul acela până la un punct este frumos.

Dacă se depășește un punct devine urât. Vedem și cu îndrăgostitul ăsta, cum era pe timpuri, vedeți acum sunt telefoane, sunt toate astea, trimiți o sută de mesaje pe zi. Înainte știți cum era? Era viața simplă. Îți plăcea de o persoană, îi trimiteai o scrisoare, puneai acolo o petală, o floricică, și așteptai opt luni de zile să vină răspunsul. Aveai răbdare, îți plăcea de persoana aceea, te gândeai la ea, dar aveai răbdare până îți venea răspunsul, depinde unde era, în ce zonă, până ajungea scrisoarea, uneori ajungea la părinți…dar exista mult respect înainte, exista frumusețe. Deci lucrul acesta, să trimiți la celălalt o scrisoare și să ai răbdare, exista să-i pui o petală, erau persoane care păstrau petala aceea toată viața, care era primită într-o scrisoare. 

Se punea preț pe toate lucrurile acestea frumoase simple. Acum scrii o sută de mesaje într-o zi, dacă te-a supărat îl înjuri de o sută de ori, sau o înjuri, adică nu înjuratul în sensul de rău, dar că te superi că nu ți-a răspuns la timp, adică lucrurile frumoase le transformăm în ceva urât. Pentru că lucrul frumos este frumos atâta timp cât este respect. Dacă doi se înțeleg bine, dacă există respect între ei atunci e frumos. În momentul în care nu mai este respect, atunci deja lucrul acela nu mai este frumos. Oricât ții la cineva, dacă nu mai este respect unul față de celălalt, atunci  se pierde frumusețea.

Respectul în familie ține familia

O să aveți familii, întotdeauna respectul în familie ține familia. Deci este dragostea, sunt toate celelalte, dar întotdeauna să nu se piardă respectul. În momentul în care există respect unul față de celălalt, și chiar între voi, copiii, să existe respect unul față de celălalt. Să-l respecți ca om, ca persoană, ca suflet. Că e mic sau e mare, în fața lui Dumnezeu are un suflet, are valoare. Deci tu-l respecți pe el pentru sufletul pe care îl are și pentru că are și înger păzitor. Gândiți-vă, copilul la 3 ani are înger păzitor. Dacă tu nu respecți pe copilul acela, nu -i respecți îngerul păzitor. Dar spune undeva la Sânta Scriptură, că îngerii în fiecare zi văd fața lui Dumnezeu. Deci ceea ce faci tu toată ziua, el fuge seara la Dumnezeu, ,,uite ce a  făcut sufletul acesta”. Și atunci noi dacă nedreptățim pe cineva, facem rău la alt copil, ajunge la Dumnezeu.

Și zice ,,nu a făcut bine! Ia să te duci să-l faci să înțeleagă și pe celălalt”. Și îi dă un necaz, te simți înlăuntrul tău nu ai bucurie, nu te mai bucuri, din cauză că nu te-ai purtat cum trebuie cu cei din jur. Deci întotdeauna, cum v-am mai spus, nu pierdem respectul unul față de celălalt. Și prin respectul acesta, respectul între voi ca și copii, respectul și față de cei mai mari, întotdeauna. Și atunci se revarsă mai departe prin respectul față de Dumnezeu, de Maica Domnului, și atunci viața noastră o formăm frumoasă, o îmbogățim și ne bucurăm. Și cum v-am zis, să încercați să trăiți prezentul. Adică să nu vă loviți de exemplu, de trecut, de perioada trecutului, să trăiți prezentul.

Uite cum v-a rânduit Dumnezeu, să aveți aici persoane dragi în jur, un pat cald, o masă, posibilitatea de a învăța, să fiți mai mulți împreună, să nu fiți singuri abandonați, toate lucrurile acestea sunt motive de bucurie. Și să căutați să trăiți prezentul. Sau de multe ori ne putem gândi la viitor dar să nu trăim numai acolo și să nu-i mai înțelegem pe ceilalți. Adică să încercăm să ne bucurăm pentru ceea ce avem, pentru ziua de azi. Pentru oamenii din jurul nostru, pentru toți cei dragi din jurul nostru și să încercăm să trăim frumos și să ne bucurăm. Pentru că dacă nu ne bucurăm, atunci suferim și noi și suferă și ceilalți din jurul nostru.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!