Ar trebui ortodocșii să ia parte la viața academică? Este o întrebare la care răspunde printr-o cultă, duhovnicească și echilibrată analiză Dr. David Bradshaw, unul din reputații profesori universitari ortodocși din SUA.
Trebuie să înțelegem că deși ortodoxia este pregustarea raiului, omul înduhovnicit trebuie să aibă un cuvânt de spus în cotidianul Văii Plângerii în care ne aflăm.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Deci: „Provocări și oportunități ca profesor creștin”. Este una ușoară, pentru că sunt atât de multe provocări și oportunități. Una dintre binecuvântările pe care le ai este că, eu predau la Universitatea din Kentucky, din „Bible belt”, și am iubit atât de mulți dintre studenții creștini pe care i-am avut de-a lungul anilor, foarte puțini dintre ei ortodocși, câțiva, dar majoritatea protestanți, unii catolici, dar m-a inspirat să-i cunosc și să văd cum și-au adus propria credință în viața lor academică, i-am văzut vorbind la cursurile mele, predau filozofie, religie și filozofie politică, știți, subiecte controversate în care există întotdeauna multe dezbateri și în multe medii universitare uneori, această dezbatere este foarte unilaterală, unde doar latura seculară și latura anti-creștină, în multe cazuri, au cu adevărat o voce și am fost recunoscător că am avut destui studenți care să ofere și cealaltă parte la cursurile mele și să-i cunosc a fost una dintre marile oportunități, cred că, de asemenea, încercând să fac tot ce pot pentru a ajuta unele dintre inițiativele creștine din campus a fost atât o oportunitate, cât și o provocare.
Aș spune că este o provocare să fii unul dintre puținii creștini din cadrul facultății, în sensul că, desigur, ești puțin singur, te simți uneori puțin izolat, pe de altă parte, este o oportunitate și un lucru pe care l-am învățat este că, cu cât mă rog mai mult pentru colegii mei și poate mai ales ai putea spune, dușmanii mei, cu atât lucrurile merg mai bine și cu atât Dumnezeu răspunde acestor rugăciuni. Un lucru pe care l-am învățat de-a lungul anilor este că a fi într-o universitate este într-adevăr o chemare la rugăciune și include și dacă predai, include colegii tăi, oamenii cu care lucrezi, include și studenții tăi și rugăciunea pentru studenții tăi, este o altă oportunitate pe care ți-o oferă Dumnezeu dacă predai, pentru că ajungi să cunoști lucruri despre acei elevi și să înțelegi perspectiva lor asupra problemelor profunde, în moduri în care chiar și propriii lor părinți sau prietenii lor s-ar putea să nu-i cunoască pentru că am citit ce au scris despre Dumnezeu sau despre moralitate sau despre politică și astfel vă puteți ruga pentru ei ca Dumnezeu să-i ajute să-i conducă la înțelepciune și așa aș îndemna oricui se gândește la intrarea în viața academică.
Este un fel de slujire, este un apel la rugăciune, este o chemare la slujire, și aud o mulțime de oameni astăzi, se uită la mediul academic, la universitățile pe care le văd, este atât de ostil creștinismului, atât de alienant, încât pur și simplu nici nu vor, se cam îndepărtează cu disperare. Nu face asta, cu cât este mai ostil cu atât harul lui Dumnezeu e mai prezent și cu atât te vei simți motivat să te întorci către Dumnezeu și asta e ceea ce îți dorești când te gândești la ceea ce vei face în viața ta, nu vrei ceva simplu și ușor și care vine de la sine, vrei ceva care te va împinge mai aproape de Dumnezeu, și a fi împins, vreau să spun că înseamnă a face ceva ce nu ai face altfel.
Nu sunt o persoană care s-ar ruga în mod natural pentru dușmanii mei, a trebuit să învăț din experiență și așa îndemn pe toți să nu vă lăsați dezamăgiți de ostilitate, un alt lucru pe care îl auzi uneori este „să zbori sub radar”, să încerci să ascunzi ceea ce crezi cu adevărat, astfel încât oamenii să nu te recunoască ca inamicul lor. Asta e necinstit, nu ar trebui să compromiți niciodată onestitatea ta sau integritatea, și dacă oamenii te urăsc pentru ceea ce crezi, atunci acceptă asta cu bucurie, pentru că Domnul a spus: „Βinecuvântați veți fi când vă vor urî și vă vor prigoni din pricina Mea”, așa că acesta este un dar minunat și nu ar trebui niciodată să renunți la acel dar și dacă asta înseamnă că în cele din urmă nu găsești un loc în care să nu obții un loc de muncă, orice ar fi, și asta face parte din voința lui Dumnezeu pentru viața ta, așa că trebuie să te deschizi la risc dacă vrei ca Dumnezeu să aibă deschiderea pentru a-ți arăta unde vrea el să fii.
Așa că toate aceste sfaturi care, în cele din urmă, echivalează cu timiditate, resping asta complet, cred că nu avem nevoie de timiditate, avem nevoie de curaj și de perseverență și avem nevoie de supunere față de voia lui Dumnezeu și nu de propria noastră voință și dacă faci acele lucruri, atunci orice viață vei găsi va fi binecuvântată. Poate fi academică, poate nu, dar orice ar fi, vei avea binecuvântarea lui Dumnezeu, așa că la asta aș îndemna pe oricine care este student astăzi să se gândească mai întâi.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Bun materialul…pe langa faptul ca David Bradshaw are o abordare academica prin aceea ca vorbeste despre metafizica ortodoxa si energiile necreate- un Palama( indraznesc sa spun) al mediului universitar american- materialul a picat manusa intr-o problema de cearta personala cu Dumnezeu ( fara a-l plagia pe Cioran) referitor la problema talantilor; cum ii recunoastem, cum ii acceptam, cum ii inmultim, cum ii multumim Domnului pentru ca ne-a creat fapturi atat de minunate( vezi ps. 138,14). Cum acceptam ca nu suntem toti Einstein, dar putem fi pretuiti chiar si pentru oamenii normali care suntem, putem intr-un mediu ostil sa aducem lumina, pentru ca, nu-i asa? Hristos ne rezerva doar privliegiul de a ne autodepasi, fara sa ne complacem in ” ceva simplu si usor” ca sa parafrazez autorul. Dimpotriva, Hristos ne da talantii pe care ii dispretuim cel mai mult, adica acei talanti care, in raport cu Evanghelia, ne fac inima smerita si infranta. Ispita vine de la pomul cunostintei; cunoasterea care plaseaza Einsteinii intotdeauna deasupra celorlalti talanti si, in loc sa fie complementaritate si uimire in fata celuilalt, exista concurenta si competitivitate, adica crestinismul intors pe dos. Efortul care ni se cere este chemarea asta la slujire plenara, interdependenta, cu multumire si cu bucurie, fiecare in locul pe care Hristos i l-a randuit, dupa cum insusi sf Ap Pavel ne spune in 1 Corinteni cap XII, 27-31. Si acest efort trebuie facut deopotriva atat de cei din meiul laic cat si de cei din mediul duhovnicesc ( da, chiar si de cei din mediul duhovnicesc). 🙂