Cea mai mare ispită a oamenilor – părintele Teologos

Care este cea mai mare ispită a oamenilor cu care L-a ademenit diavolul pe Însuși Hristos? Ce forme îmbracă această ispită astăzi la început de secol XXI în era electronicii, mai ales pentru tineri?

Urmăriți acest material pentru a afla.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Ispita cea mare

Am vorbit până acum de cele două mari ispitiri ale Domnului nostru Iisus Hristos de către diavol. Acum o să vorbim despre cea de-a treia care este și cea mai mare, concentrându-ne, ca de obicei, pe latura practică – pe ce putem face noi ca să devenim mai buni.

Care a fost ispita Lui cea mai mare? Evident aceea în care diavolul L-a dus pe Domnul pe un munte foarte înalt – cum spune la scriptură – și I-a arătat toate împărățiile lumii și slava lor și I-a zis Domnului: „Toate acestea ți le voi da Ție în stăpânire și strălucirea lor (adică slava lor), că mi-a fost dată mie (adică diavolului) și eu o dau cui vreau, numai să te supui mie.” Capitolele 4 de la Matei și Luca și capitolul 1 de la Marcu, dacă nu mă înșel. Adică diavolul a oferit toată materia, toată averea, toată lumea din punct de vedere material numai ca să supună sufletul lui Hristos. Vedeți că diavolul nu are drepturi asupra noastră. Trebuie noi să-i dăm, să fim de acord. Acesta este marele secret al diavolului, fraților! Că el nu poate să facă nimic. Doar să ispitească! Mare atenție, fraților. Nu credeți gândurilor și să nu cădem de acord cu diavolul.

Întorcându-ne la întâmplarea din Evanghelie, Hristos pe drept cuvânt – și așa trebuie să facem și noi, fraților – și-a folosit corect partea mânietoare a sufletului Său zicând: „Mergi înapoia mea, satano! Piei satano! Domnului Dumnezeu să te închini și numai Lui să-I slujești!”. Mânia o folosim împotriva răului din noi – la Hristos, bineînțeles nu exista asta – și o folosim și împotriva diavolului ca sursă a răului și nu împotriva celorlalți, fraților. Mântuitorul a folosit-o numai împotriva diavolului ca sursă a răului pentru că El nu avea rău în Sineși. Libertatea noastră provine din slujirea Ființei perfect libere, perfect iubitoare și nu din slujirea diavolului care este perfect închis în egoismul său.

Ispitirea noastră

Revenind la ispitire, să știți că așa face cu fiecare dintre noi. Ne oferă – să zic așa – toată lumea, – bineînțeles, la măsurile noastre – numai să ne supunem lui. Desigur că pentru noi, toată lumea oferită de diavol înseamnă mult mai puțin. Este vorba de patimile noastre, de ceea ce ne dorim noi cel mai mult, ceea ce năzuim, gândurile noastre. Cineva își dorește succes în afaceri? Diavolul îl va momi cu asta. Altcineva își dorește succes în artă – adică în muzică sau în film și așa mai departe? Vrăjmașul îl va momi acolo.  Putere? Faimă? Plăceri trupești? Diavolul îl va momi acolo unde are el punctul slab, adică acolo unde omul are tendința de a absolutiza lucrurile, acolo unde omul idolatrizează un scop, are un ideal în afara lui Dumnezeu. Diavolul atacă acolo. Diavolul știe că nimic nu este mai de preț ca libertatea umană și îl face pe acesta să se lepede de ea, de dragul unor iluzii sau a unor lucruri trecătoare care nu pot împlini persoana.

Vedeți că diavolul susține că „toate acestea mi-au fost date mie și le dau cui le vreau” – acuma, în realitate, există o parte de adevăr în această afirmație, ceea ce o face foarte periculoasă. Din din punct de vedere dogmatic, desigur că zidirea este a lui Dumnezeu Care a oferit-o în dar omului și acesta, omul, prin prostia sa a oferit-o mai departe, diavolului; însă această stăpânire diavolească este iluzorie, ambiguă, schimbătoare, nu este o stăpânire reală și deci din cauza asta cei care cred că stăpânesc lumea sau – ca să fiu mai exact – lumea lor, de fapt, nu sunt liniștiți niciodată. Simt acest caracter schimbător, iluzoriu. Ei se tulbură în continuu datorită acestei pseudostăpâniri care nu numai că are un caracter parțial, ci și temporar. Dispare adică. Și din cauza asta cei care doresc să-i stăpânească pe toți și pe toate nu sunt liniștiți, pașnici.

Cum ne comportăm

Înainte de a înainta puțin în analiza acestei mari ispite care, fraților, cum spuneam, pe toți ne paște ispita asta și trebuie să fim atenți să nu cădem în ea. Pe de altă parte, fraților, să nu ne credem gândurilor și să nu credem că orice om care este într-o poziție de invidiat după logica noastră mai mult sau mai puțin căzută, este neapărat acolo pentru că s-a supus diavolului! Adică dacă cineva are o anumită putere să nu credem că neapărat de la diavol este. Nu-i judecăm pe oameni, fraților! Nici vorbă.

Vedeți că Avraam, David și Iov au fost în astfel de poziții. După Hristos avem chiar sfinți împărați – la noi Sfântul Mucenic Constantin Vodă Brâncoveanu dimpreună cu familia lui și cu Sfântul sfetnic Ianache. Desigur, Sfântul Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu care a fost și el un om cu viață sfântă și lista ar putea continua. Pe plan artistic avem atâția mari, mari sfinți care au avut o voce și un talent compozițional fenomenal – numai dacă amintim pe Sfântul  Ioan Damaschin care, nota bene, a fost și ministrul de finanțe al califului plus baza dogmatică a sinodului 7 ecumenic. Sfântul  Roman Melodul, Sfântul Ioan Cucuzel și alții – însă acum nu vreau să mă întind aici. Spun că nu putem să-i judecăm pe oameni, ci trebuie să ne ferim de rău, să ne concentrăm pe duhovnicie și să avem atenție maximă la această ispită a diavolului că ne oferă toată lumea, chipurile.

Chiar Dumnezeu a zis: „Dați cezarului cele ale cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu”. Desigur că Hristos știa cât este de păcătos Tiberius, ce orgii și la ce distorsiuni sexuale se deda și cu toate acestea zicea să dăm dările materiale conducerii politice astfel încât să ne putem ocupa nestingheriți de cele duhovnicești. În clipa în care conducerea politică se bagă peste duhovnicie se schimbă lucrurile total. Înțelegeți?

Ce ascunde o atitudine de scandalizare

Oamenii, sunt foarte agasați pe tema asta, uneori chiar scandalizați, însă ceea ce este foarte interesant aici este faptul că cei agasați – vă rog să mă iertați! – sunt cei care nu se prea ocupă de cele duhovnicești, ci de bani și le pare rău să dea banii altora și-i invidiază pe cei de la putere. Desigur că nu e bine deloc când oamenii sunt exploatați peste măsură, însă, fraților, tot timpul trebuie să avem pe prim plan viața duhovnicească, viața în Hristos. Și de fapt, când sunt oamenii exploatați peste măsură? Atunci din cauza asta a grijilor materiale se depărtează de duhovnicie, de Hristos, de Dumnezeu. Și atunci revoluția, tulburarea este aproape pentru a scăpa de exploatarea, de puterea care îi apasă pe oameni. Înțelegeți?

După cum vedeți, această ultimă ispită se bazează pe tendința omului de a avea relații pe verticală – de a stăpâni și de a evita să fie stăpânit. De fapt, diavolul speculează tendința omului de a deveni ca Dumnezeu, de a deveni atotputernic. Această dorință este înrădăcinată în noi și deci diavolul nu o poate distruge.

O înșelare

Totuși încearcă să o strâmbe și cum o strâmbă? O distorsionează. Deci omul întotdeauna vrea să devină ca Dumnezeu și diavolul o distorsionează adică îi propune o altă cale. Și să vedem în mod concret cum face asta. Desigur, că într-un cuvânt face așa cum scrie la Matei și Luca în capitolul 4, adică îi oferă omului tot ceea ce își dorește din punct de vedere material pentru a-i subjuga sufletul – toată lumea adică –  însă diavolul fiind o ființă rațională știe că omul nu o să accepte și din cauza asta, o să facă oferta mult mai mare, mai puternică astfel încât omul atras fiind, să nu se mai poată opune. Cu alte cuvinte, omul să fie atât de excitat, să poftească atât de mult, încât să nu mai poată gândi, să nu mai poată opune rezistență, să fie total atras departe de Dumnezeu.

Un caz

La un moment dat, a venit un tânăr aici într-un grup care avea o rezervare de mai multe zile și chiar în prima zi în care a venit, nu mai putea să stea locului – dorea să plece. Seara cu lacrimi în ochi mă ruga să plece – cu toate că evident, Doamne ferește! – nu-l țineam eu și nu depindea de mine să rămână sau nu, însă trebuia să se reverse pentru că nu mai rezista, mă ruga cu lacrimi în ochi să plece pentru că aici la noi e prea multă liniște, e pace. Înțelegeți? Era într-o stare de agitație, de căutare disperată de excitare materială așa cum era obișnuit din lume, din țara europeană unde locuiește, nu din România. Și pentru că aici nu găsea acești centri de dopamină, de adrenalină, serotonină și toate astea, căuta în continuu lumea asta de care el era dependent. Ei, fraților, pentru mine a fost icoana iadului.

Să rămâi singur cu tine, înconjurat de iubirea celorlalte persoane și a lui Dumnezeu, însă tu să fii concentrat pe centrii de plăcere, centrii de excitare materiali și egoiști cu care te-ai obișnuit din lumea ta pe care diavolul ți-a dat-o, chipurile, în stăpânire – când, de fapt, tu ești stăpânit de vrăjmașul și de aceste patimi. Înțelegeți?

Băiatul respectiv e un băiat foarte bun și am discutat cu el și i-am spus: „Știi că dacă acum mori, starea asta o să o ai în veșnicie? Cu mult drag îți spun”. Încet-încet, s-a liniștit puțintel în următoarele zile. Și chiar a plecat așa foarte bucuros.

Educația copiilor

Practic, asta se face prin sistemul de învățământ. Când spun „sistemul de învățământ” nu mă gândesc numai la școală – desigur și asta – ci la tot ceea ce învață omul din fragedă pruncie.

Pe primul plan este familia sau, mai bine zis, ar trebui să fie. Acuma, desigur că nu vorbim de cazurile extreme în care părinții își învață copiii în mod intenționat la rău, cu toate că există și astfel de cazuri, din păcate. Cea mai mare problemă astăzi este faptul că părinții își lasă pradă copiii ecranelor, celularelor, tabletelor, calculatoarelor și atunci copiii sunt crescuți de aceștia, adică de tata celular și de mama tabletă și nu de părinți. Oameni buni nu faceți asta ca să scăpați de copii și ziceți că „e cuminte”. O să plătiți amarnic mai pe urmă, mai ales dacă e vorba de un copil mic. Din cauza asta am zis că ar trebui să fie familia pe primul plan și nu e, pentru că astăzi vedem că familia tânărului sunt cipurile, electronica, ecranele.

Sfinții Părinți contemporani au profețit pe tema asta. Nu au spus de un anumit cip, o marcă… NXP sau Infineon …sau astea din PC-urile… Intel și AMD…. Da? Ci vorbesc de electronica ce subjugă omul. Înțelegeți?

Consecințe

Asta o să îi distrugă intervalul de atenție, o să aibă tânărul o gândire foarte rapidă, haotică și foarte, foarte superficială, o să aibă un interval de atenție foarte redus, o să învețe numai lucruri trupești fără o perspectivă duhovnicească – știți foarte bine că astăzi agenda care se promovează este una obsedată trupește, fraților, nu pot să zic altfel. Știți foarte bine la ce mă refer. Înțelegeți? Cea mai mare problemă însă, mai ales pentru tineri, este faptul că toate acestea se promovează într-un mod în care excitarea, plăcerea trupească, șocul, pușeul de dopamină este împins cât de mult se poate și astfel tinerii trăiesc într-o aproape continuă stare de drogare mai mult sau mai puțin intensă în funcție, desigur, de ceea ce consumă.

Remarc cu tristețe că astăzi Ortodoxia nu mai apare în primul rând ca drumul spre sfințenie, cu toate că este, ci ca singura modalitate să-și mai țină cineva capul pe umeri – să mai fie normal, fraților.

Mediul și obișnuințele

Înainte de a mă concentra pe electronica tânărului și – în general – a omului desprins de familie, aș dori să vorbesc puțin legat de școală unde acest sistem de gândire diabolic este din ce în ce mai pregnant și asta nu subînțeleg că este vina profesorilor în sine – ci a unui sistem de învățământ obsedat trupește care vine din afara Ortodoxiei și din afara României și se încearcă a se impune pentru a distruge curăția copiilor.

Pe de altă parte, în general vorbind, copiii care sunt învățați de acasă să fie dependenți de celulare, adică de aplicații și de jocuri și nu mai sunt deloc atenți la ore și în ultimă instanță se întâmplă chiar să plece de la acestea fără să știe părinții. Da, știu, profesorii, dar au o autoritate aproape nulă. Sper să nu fie așa și desigur că sunt cazuri fericite, însă din păcate din ce aud, în general, situația este tragică cu școlile.

Un sfat

Tinerilor, mă adresez, dragii mei, ar trebui, poate, să vorbesc puțin mai duhovnicește, însă mi-e teamă că o apar ca neînțeles… Din cauza asta vă spun simplu, la firul ierbii: dragii mei, mâine va trebui să munciți. Să vă câștigați pâinea. Și ca să munciți nu trebuie să știți să duceți o tavă la un restaurant oarecare, la MacDonalds. Trebuie să știți să faceți acest lucru mai bine decât celălalt de lângă tine care dorește să fie și el angajat. Și el nu numai că știe să ducă tava mai bine, are un CV mai bun decât tine și dacă are un CV mai bun decât tine, tu nici măcar nu o să fii testat. Iertați-mă, însă asta e realitatea. Când angajatorul are în față nu știu câte documente nu o să se uite el, nu o să aibă el compasiune față de tine. 

Nu zic că e bine, fraților, nu mă bucur de asta, însă trebuie să fim puțintel realiști. Înțelegeți? Dincolo de asta, ca să vă treziți, nu uitați că am intrat deja destul de bine în ceea ce se numește de către unii „A 4-a revoluție industrială” și multe dintre posturi vor fi preluate de robotică, de electronică. Deci o să vă fie foarte greu să vă angajați, mai ales pe un post unde vă doriți voi dacă nu faceți școală. Dar, hai să zicem că vă angajați. Iertați-mă că vă spun, însă dacă voi veți fi cu mintea vraiște și plini de patimi, cine o să vă țină la muncă? Și dacă o să vă țină, o să vă dea puțin sau firma o să meargă în jos, dacă se bazează pe voi pentru că voi o să aveți intervalul de atenție și gândirea foarte reduse. O să fie o atmosferă toxică și într-un final tot într-un mediu nedorit veți ajunge și veți avea probleme în viață dacă nu învățați la timpul potrivit și mai ales nu vă cizelați caracterul. Fraților, diavolul știe ce face.

Rolul modelelor

Da, ok, o să-mi spuneți că la școală sistemul de învățământ ar trebui să fie mai bun. Da, știu asta. Chiar am spus-o înainte. Fraților, alegeți-vă o școală cât mai bună, cu profesori cât mai buni pe care să-i aveți ca modele. Mă refer aici la modele duhovnicești. Modele de oameni care să vă învețe cum să gândiți și cum să fiți personalități duhovnicești și nu gonaci după bani. Vă rog să mă iertați! Este foarte dificil pentru că nu știm ce se ascunde în spatele fiecăruia însă e foarte important să avem exemple duhovnicești, astfel încât să nu cădem în această mare ispită a lumii acestea despre care discutăm în acest cuvânt, adică să ne supunem vrăjmașului pentru bani și pentru plăceri chiar fără să știm.

Știți, lucrurile sunt foarte fine, pentru că energia demonică vine încet-încet și pe baze logice. Spuneți că vedetele acestei lumi, oamenii cu influență de toate felurile sunt anticreștini și/sau sataniști – insist aici asupra influențelor demonice de ordin artistic, în principal mă refer la cântăreți și actori pentru că astăzi aceștia sunt mult mai influenți asupra tinerilor decât oamenii politici. Da, fraților, ok, cu toate că nu putem să judecăm pe oameni – asta e clar – Domnul a spus-o și v-am dat exemple bune la începutul cuvântului, este clar că duhul acesta care provine de la polul așa zis cultural al lumii este foarte satanic, fraților și trebuie să ne ferim.

Pervertirea

Acuma, cum spuneam, lucrurile sunt foarte fine, pentru că indubitabil mulți dintre acești oameni vorbesc despre valori acceptate de cei mulți, au harisme naturale de la Dumnezeu foarte mari, cum ar fi vocea, un talent oratoric, o anumită agerime a minții, o frumusețe trupească, motiv pentru care sunt evidențiați între ceilalți, însă dorind mai mult și mai mult, nu sunt atenți și, din păcate, nu cunosc Ortodoxia și deci nu au luminarea și experiența necesară în mintea lor, intră pe acest făgaș în care vrăjmașul le oferă așa-zicând toată lumea, dacă se supun lui.

Vedeți că și în cazul filmelor, fraților, și aici includ și desenele animate, din păcate, s-a început de la filme așa zis nevinovate, iar azi s-a ajuns la filme pline de brutalitate, de păcat trupesc și ocultism toate împachetate într-o formă excitantă la maxim. Pe când în muzică, mai bine zis anti-muzică avem niște versuri și clipuri – unele din ele – cu totul incalificabile. E și rușine să vorbesc despre asta.

Fraților, cum spuneam, trebuie să știți că și pentru noi e valabil, această ispită desigur, păstrând proporțiile. Vedeți, din cauza asta spun Sfinții Părinți să ne tăiem voia, să nu dorim nimic. Ca să nu ne agațe vrăjmașul. Înțelegeți?

Cum suntem ispitiți astăzi

Acuma, cum ne oferă nouă vrăjmașul „toată lumea” numai să ne supunem lui? Când să zic așa, noi nu avem o voce frumoasă… Mai demult era prin gânduri rele, idei viclene, intrigi care însă pentru un om de rând rămâneau de cele mai multe ori neîmplinite pentru că omul zicea: măi, nu pot eu, chiar dacă aș vrea. Desigur că acest mod este valabil și astăzi. Și omul se limitează la adulter sau ferească Dumnezeu, păcate de genul ăsta care sunt grave… 

Însă astăzi acest mod a căpătat o nouă dimensiune: ecranul și electronica. Am vorbit mai-sus de arta actuală ca și o mare ispită inclusiv pentru noi cei care dorim să ne asemănăm cu starurile promovate de mass-media, de rețelele sociale actuale. De asemenea, am vorbit în trecut despre TikTok ca și cea mai puternică armă la ora aceasta pe pământ dacă ne gândim că are puterea cea mai mare de distrugere în masă a minților oamenilor prin tot ceea ce promovează și cum promovează, având în spate un algoritm de Inteligență Artificială foarte nociv care ne distruge mintea prin maximizarea plăcerii și minimizarea  intervalului la care această plăcere trupească, acest pușeu de dopamină este livrat. Am vorbit puțin și la începutul acestui cuvânt despre asta, nu o să mai revin.

Spun acum doar că, din păcate, și celelalte platforme se aliniază la acest trend, fiecare platformă având propria ei implementare a acestor filmulețe. Pușeuri de dopamină din ce în ce mai dese și mai intense.

Acum însă vreau să vorbesc despre o nouă armă, o nouă fiară prin care diavolul ne oferă, să zic așa, „toată lumea” numai să ne supunem lui adică egoismului, brutalității, urii. Fraților, e vorba de jocurile pe calculator.

Jocurile pe calculator

Fraților, sper să mă înșel, însă se pare că generațiile tinere sunt aproape distruse de jocurile pe calculator. Aproape toți se joacă pe celulare la școală și nu numai și învață tot ceea ce este distructiv – acționează brutal și imediat fără să se gândească. Este de așteptat asta pentru că în quasitotalitatea jocurilor jucătorul are de a face cu un mediu foarte ostil, dușmănos, războinic care îl excită la maxim și primește puncte, premii, este recompensat, dacă omoară, îi chinuie pe ceilalți, dacă este brutal și asta bineînțeles foarte ușor stând în scaunul său de gaming.

Nu știu dacă știți, sunt campionate mondiale cu mulți, mulți bani pentru asta. Nu știu dacă știți numai în 2022, industria jocurilor a avut venituri undeva în jur de 200 de miliarde de dolari – jumătate fiind de pe celulare. Da, fraților, m-am interesat.

Industria jocurilor

Industria jocurilor are cheltuieli și venituri mai mari decât Hollywood și asta este de așteptat pentru că dacă un film la care te uiți ca spectator generează atâta dependență cu atât mai mult jocurile în care cineva este parte integrantă acolo – și asta mai ales astăzi când intră în forță căștile de realitate virtuală și realismul aproape complet al graficii. Avem niște plăci grafice fenomenale astăzi și niște cipuri fenomenale de grafică, oferind tinerilor o experiență total imersivă care îl schimbă profund pe om, îi prăjește mintea, învățându-l printr-o plăcere imensă toate păcatele – inclusiv omorârea și chinuirea oamenilor și, mă rog, a monștrilor – pentru că indiferent de cine este oponentul, ni se cultivă ura și brutalitatea. Desigur că peste toate acestea sunt adăugate multe elemente frontal demonice, de ocultism, spiritism, vrăji și altele asemenea. Toate acestea într-un mediu quasireal care îl transformă complet pe tânăr din rău în mai rău, inundându-l în acea plăcere totală provocată de „lumea sa” oferită de diavol.

Diavolul îi oferă o lume cât de perfectă se poate pentru a-l împătimi pe om, pentru a-l înrobi pe om. Vă amintesc că la ora asta de departe principala (dacă nu singura) forță motrice care împinge înainte industria calculatoarelor și a celularelor este industria jocurilor. Deci nu Word și Excel și să vorbești la telefon. Jocurile împing înainte dezvoltarea. Avem niște super-procesoare la ora asta, nu avem nevoie de așa ceva, dacă nu ar fi jocurile.

Din păcate, fraților, nu am auzit de multe jocuri care să cultive virtutea și pacea, milostenia, însă am auzit de jocuri foarte populare care să te învețe să furi mașini și să faci și alte multe păcate. Da, fraților GTA – Grand Theft Auto – Mare Furt de Mașini – ce nume! E un joc distructiv. Ferească Dumnezeu! Nu jucați așa ceva! Desigur că cele mai multe sunt cele în care îi omori pe ceilalți sau te crezi cineva, joci un rol brutal de super-erou, de un super-tare, dar nu în sens de blând, duhovnicesc, ci în sens de războinic, de sălbatic.

Fraților, să ne înțelegem, industria jocurilor nu se concentrează pe Șah sau pe Go. Bine ar fi. În ultimă instanță, acestea se pot juca și în afara lumii cipurilor. Marea lor problemă pentru cei de la butoane este că aceste jocuri în viața reală nu generează dependență și ruperea de real ci, din contră, omul este în real, este cu prietenii lui, socializează, are unitate cu ceilalți și se generează o prietenie între colegi, iubire. Celor din industria jocurilor nu le convine asta.

Da, ok, sunt și pe calculator și sunt și jocuri de strategie pe calculator sau în care fiecare își are rolul său care unele sunt mai moi și nu generează atâta dependență însă altele generează foarte multă, ferească bunul Dumnezeu!

Exemple negative și efectele lor

Cunosc cazuri în care cineva e aproape să-și distrugă viața, își pierde ani întregi din viață, om cu familie și copii, din cauza unui joc de strategie foarte cunoscut și foarte adictiv, obsedant. Să nu-i zic numele ca să nu dau idei. Mă rog, World of Warcraft. Ferească bunul Dumnezeu! Asta se întâmplă pentru că, după cum am spus, diavolul le oferă o lume care să le satisfacă dorințele, ofertă care este foarte greu, dacă nu imposibil de refuzat, mai ales în cazurile în care tinerii se află în medii lipsite de iubire – adică certuri acasă, indiferență, indiferență din cauza carierei, a banilor și a altor cauze mai păcătoase.

De exemplu, există un joc horror complet satanic al cărui ultim episod a apărut în urmă cu vreo câteva luni, în care, chipurile, distrugi pe cel rău, pe diavol, însă este plin de o violență și un ocultism de neimaginat – joc care a adus companiei producătoare 110 milioane $ – dacă țin bine minte, o sumă de genul ăsta – în două luni, fraților. Iar cei care joacă sunt efectiv marcați în cel mai rău mod de jocul acesta și sunt efectiv jupuiți de bani în timp ce se joacă. Chiar ei o recunosc, de la ei știu. Imaginați-vă! Și unde mai pui că jocul mai are și greșeli de programare prin el. Ei, aici nu este influență demonică, fraților? Jocurile horror, satanice sunt groaznice, fraților! Înțelegeți? 

Tinerii se închid în lumea lor. Au lumi imense în jocuri care îi rup total de realitate; chiar în țările asiatice este un fenomen în care tinerii amenință cu sinuciderea dacă îi scot părinții din cameră înainte să termine jocul care – nu știu dacă știți – ține luni și posibil chiar ani. Practic, părinții bătrâni își întrețin odraslele pentru aceste jocuri cu foarte mulți jucători în aceste lumi virtuale.

În cazul celorlalte jocuri pe calculator, cunosc cazuri în care tinerii de liceu i-au amenințat cu bătaia pe părinți sau cu sinuciderea dacă li se ia jocul. Și aici am în minte cazuri de jocuri care nu sunt atât de agresive ca și de exemplu, Fifa, fotbal. Și ăsta era să-și bată mama. Ferească bunul Dumnezeu!

Pe când, pe de altă parte, FPS-urile – adică First Person Shooter, jocuri în care tu nu te vezi pe tine, ci ești chiar în lumea respectivă și vezi doar pistolul, pușca. Ferească bunul Dumnezeu! Cunosc cazul unui copil care și-a împușcat părinții pentru că i-a luat jocul. Mama a murit, iar tatăl a ajuns la spital, la urgență. Înțelegeți? Toți au spus, inclusiv tatăl, că tânărul de 16 ani sau câți avea nu știa ce face, crezând că părinții lui se vor reseta la viață ca și caracterele din joc.

Astăzi la modă sunt RPG-urile, asemănătoare cu FPS-urile. RPG – Role Playing Game în care tu joci rolul, ești un supererou brutal, cu puteri magice, oculte și nu un smerit, un blând. Evident că și în RPG-uri distrugi și omori pentru un scop final care chipurile este bun – de o pseudobunătate foarte discutabilă, distrugi inclusiv planete. Desigur că acestea sunt promovate ca Fantasy sau Science Fiction. Nu e așa, fraților! Este satanism. Lumea nouă a diavolului nu este o fantezie neutră.

Altă caz țin minte acum cu un tânăr era într-o mașină cu tatăl său și când s-au oprit la culoarea roșie a semaforului și a trecut prin fața lor o bătrânică, copilul a început să strige: „Calc-o! Calc-o! Facem puncte!”. Nu mai făcea distincția dintre real și imaginar.

Jocurile și VR

Apropo de mașini, datorită un joc cu mașini, într-un mare oraș din România, niște tineri care erau dependenți de adrenalina din joc, s-au urcat într-o mașină pe un bulevard drept din orașul respectiv și au apăsat accelerația până la fund cât a ținut motorul. Desigur că la prima curbă nu au mai putut să controleze mașina și aceasta s-a înfipt într-un copac, rupându-se în două, pe lung, fraților. Bineînțeles că au murit toți. Asta s-a întâmplat în urmă cu destui ani și jocul este relativ vechi – se numește Need for Speed. Darămite astăzi când avem jocuri cu mașini și grafică mult mai realistă și căști cu ochelari VR – realitate virtuală – în care ești total imersat, în jocul respectiv. Ferească Dumnezeu! 

De asemenea, apropo de FPS-uri, îmi amintesc de cineva care plângea la spovedanie pentru că imita – ținea așa mâna în continuu în fața lui – cum e în joc cu pistolul. Și nu se putea debarasa de reflexul acesta oriunde era. Gândiți-vă prin casă, la masă, la școală – groaznic. În continuu făcea scheme de genul ăsta. Ferească bunul Dumnezeu, fraților!

O să ziceți că astea astea sunt cazuri extreme, însă nu izolate. Cele mai frecvente sunt violența acasă, obrăznicia la școală, în viața de zi cu zi, inclusiv bătăile, obrăznicia, dezinteresarea de toate, lipsa de respect, inclusiv de igiena personală, ca să nu mai zic de viitorul propriu sau de ajutorul, atenția și respectul pe care ar trebui să-l ofere celorlalți, inclusiv părinților.

De plăcerea lumii false în care este afundat omul uită de toate: de virtute, de iubire, de a fi om. Se uită în continuu la ecran. Sunt milioane de jucători și milioane de abonați la canale de YouTube unde se joacă unii toată ziua, nu fac nimic altceva. Fraților, în cel mai bun caz vă pierdeți timpul, dacă nu și mintea, în forma asta puternică de drog. Că e o formă de drog.

Și să vedeți anul acesta și anii care vin în care jocurile devin și mai atractive și asta nu zic numai datorită realismului din cauza vitezei amețitoare de progres a subsistemelor grafice, adică GPU-urilor și plăcilor cât mai ales a motoarelor de inteligență artificială care devin din ce în ce mai bine antrenate pentru a-i ține robi pe oameni în lumea lor, în lumea foarte serioasă și pătimașă a jocurilor. Acesta este marele pericol în viitor: lumea inteligenței artificiale legată de realitatea virtuală care poate să fie foarte demonică, fraților. Sper să nu fie, însă tare mă tem că o să fie. Poate să fie o armă mai puternică decât bomba nucleară, o armă care să extermine civilizația, să o împingă într-o involuție a cărei primi pași catastrofici îi vedem deja.

Îndemnuri și concluzii

Oameni buni, haideți puțin în viața reală și să nu fim atât de dependenți de adrenalină și dopamină, să nu mai fim atât de drogați și atunci vom descoperi frumusețea blândeții, frumusețea virtuții! O să descoperim ce frumoși sunt ceilalți de lângă noi, și ce bine este să ne rugăm și să citim și să merge la Biserică și toate celelalte, chiar dacă la început ni se va părea plictisitor. Nu este, fraților. Persoanele sunt mult mai complexe și pot să iubească mult mai mult decât ecranele. Ecranele nu iubesc. În lumea diavolului nu există iubire. Doar, cel mult, un simulacru.

Fraților, este libertatea noastră în joc, este viitorul nostru veșnic. Să nu le pierdem și trebuie să știți că numai Hristos ne poate ajuta aici pentru că aceasta este, socotesc, cea mai mare ispită a omenirii: oferirea lumii întregi ca să ne închinăm păcatului. Astăzi cred că una din principalele forme prin care ni se oferă așa-zisa lume întreagă fiecăruia dintre noi sunt jocurile pe calculator, realitatea virtuală. Fraților nu e de joacă.

Vă mulțumesc că ați stat în real cu mine până acum. Să nu uităm să iubim!

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!