Pregătește-te pentru moarte cu ajutorul Sfintelor Taine – p. Spiridon Bailey
30 ianuarie 2023
Lucrurile trecătoare ale acestei vieți sunt efemere – IPS Athanasie de Limassol
31 ianuarie 2023
Vizionați un interviu personal și delicat pe care părintele Radu Brînză, coordonatorul asociației „Pro Vita” Iași l-a luat părintelui Teologos, în care sunt dezvăluite aspecte din drumul devenirii unui tânăr din mirean în monah.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Părinte binecuvântează!
Pr. Radu Brînză: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Un dialog în oglindă
Părintele Teologos: I-am luat interviu la părintele Radu Brînză, acum vrea să îmi ia și el mie un interviu și o să-l las pe el să…
Pr. Radu Brînză: Da. Evident că am emoții pentru că este primul interviu din viața mea și îl fac cu tot dragul pentru că sunt într un loc foarte drag aici, la Lacu și în prezența foarte dragă mie, prezența sfinției voastre.
Dacă ar fi să dau un titlu, i-aș spune Despre schimbarea locului sau Un dialog în oglindă pentru că, de fapt, e tot folosul meu. Încerc să să rămân tot pe terenul Pro Vita și să am această dialog cu dumneavoastră. O să intru cu o întrebare despre Pro Vita și anume: de ce Pro Vita? Dacă îmi pun întrebarea mie – asta pentru că eu coordonez, am această misiune la nivel de centru eparhial – dar întrebarea acum este pentru dumneavoastră.
De ce pentru părintele Teologos este Pro Vita un subiect drag?
Părintele Teologos: Nu este. Să ne înțelegem. Deci eu încerc să-L iubesc pe Hristos. Încerc să-L iubesc pe Hristos și în cadrul lui Hristos, prin Hristos, trebuie să-i iubim pe oameni. Pentru că spune Sfântul Ioan Teologul că cel care spune că-L iubește pe Dumnezeu și nu-și iubește aproapele, minte. Ei, cum deci pe aproape pe care îl vezi nu-l iubești și pe Dumnezeu pe care nu-L vezi Îl iubești? Cum se poate? Nu se poate.
Iubirea
Deci în clipa în care Îl iubim pe Hristos în mod automat, să zic așa, ca o consecință firească a iubirii față de Hristos, față de Dumnezeu, apare și iubirea față de oameni. Dacă această iubirea față de oameni ne depărtează de Hristos deja nu mai este iubire față de oameni, este o iubire pervertită. Dar dacă vedem că înăuntrul nostru crește iubirea față de Dumnezeu prin iubirea față de oameni, înseamnă că iubirea față de oameni este adevărată, este genuină, este cum trebuie și atunci înaintăm.
Și în cazul de față, ajutăm Pro Vita și pe foarte mulți prin ceea ce facem, pentru că noi, de fapt, facem toate lucrurile astea pentru oameni, nu facem nici pentru bani, nici pentru nimic altceva, ci facem pentru oameni pentru că altfel crește iubirea în noi, crește dragostea față de Dumnezeu, primim har.
Pr. Radu Brînză: Cu alte cuvine, în iubirea deplină trebuie să fie și Hristos și omul.
Părintele Teologos: Evident, evident. Prin Hristos…
Pr. Radu Brînză: Prin Hristos la om și prin om la Hristos.
Părintele Teologos: Evident.
Pr. Radu Brînză: De multe ori Îl descoperim pe Hristos prin cel de lângă noi sau prin atitudinea lui, prin reflexul lui de iubire care apare uneori în…
Părintele Teologos: Evident. De obicei, uneori, astăzi apar tot felul de scurtcircuitări, să știți, adică apare iubirea sentimentală, că ați atins punctul ăsta. De exemplu, un băiat iubește pătimaș o fată sau iubește pătimaș un idol – chiar așa se și numește, un compozitor, un cântăreț, cineva – asta este o scurtcircuitare a iubirii nu este prin Hristos și asta îl face scrum pe celălalt, efectiv îl termină.
Pr. Radu Brînză: Este ceea ce Sfinții Părinți atunci când vorbesc despre iubire, vorbesc despre cele trei paliere: suprafirească, iubirea firească și iubirea nefirească.
Părintele Teologos: Evident.
Pr. Radu Brînză: Suntem aici într-o zonă de iubire nefirească, atunci când este extrem de egoistă, iubirea când ești atent doar la plăcerea ta.
Copilărie…
Prima întrebare am depășit-o, trecem la a doua. Copilul sau copilărie…. Sigur, respectând intimitatea și vocația monahală în care trebuie să se vadă doar chipul lui Hristos, pe mine m-a ajutat foarte mult în viață și mă ajută în continuare unele lucruri pe care le-am trăit în copilăria mea. Spre exemplu, am crescut într-o familie cu cinci, suntem cinci copii, patru surori mai mari și de aici am rămas, pentru că am văzut în fața mea foarte mult chipul feminin, am rămas cu anume sensibilitate în sensul că așa cred eu că un bărbat trebuie să fie extrem de delicat în fața unei femei. Neavând însă niciun frate asta e partea tristă, m-a ajutat foarte mult să prețuiesc prieteniile și să îmi doresc să am așa un frate și trebuie să spun că am câțiva prieteni foarte buni încă din liceu din primii ani de școală și suntem în continuare, cum spunem, ca frații.
Puteți puțin să îmi spuneți cum v -ajutat sau cum vă ajută acum experiența de dinainte de a fi monah? Copilul Teologos…
Părintele Teologos: Sunt două lucruri distincte aici: una este copilul Teologos și alta este cum m-a ajutat experiența de dinainte de a fi monah.
Pr. Radu Brînză: Da.
Părintele Teologos: Sunt doar lucruri diferite. Ceea ce m-a ajutat foarte mult la școală, m-a ajutat că au fost niște profesori eminenți eminenți eminenți printre care și un hacker care m-a învățat cum să gândesc. Asta e foarte important. Adică noi trebuie să învățăm cum să gândim și la școală mergem nu ca să învățăm atât datele, ci să avem exemple de viață, oameni care sunt exemple pentru noi și mulțumesc mai ales tuturor profesorilor în principal de la liceul – cum e acuma Colegiul Național „Moise Nicoară” din Arad – să-i binecuvânteze Dumnezeu și de la facultatea pe care am făcut-o.
Pentru că dincolo de detaliile care nu știu dacă mai îmi aduc aminte de ele, e vorba de cum să gândesc. Trebuie să învățăm cum să gândim.
Copilăria pentru un monah
Copilul Teologos și în general tinerețea la ora asta când m-ați întrebat era un black-out, adică a dispărut totul. Pentru că trăirea în Hristos este atât de intensă, încât trăirea în amintire este o patimă. Omul trebuie să trebuiască prezentul. Întotdeauna diavolul încearcă să-i fure omului prezentul sau îl împinge în trecut – ce bine era în butoiul cu melancolie și așa mai departe, sau în viitor – antihristul, 666 și nu știu ce că ce o să fie. Nu, noi trebuie să trăim prezentul. Prezentul este mântuitor. Acum trebuie să trăim aici. Aici și acum.
Din cauza asta monahul, omul duhovnicesc, monahul ar trebui să fie exemplu de om duhovnicesc – ghinionul dumneavoastră că ați dat peste mine – monahul trebuie să aibă mintea de cristal astfel încât să poată să-L iubească pe Hristos și prin Hristos pe toți. Să nu aibă paraziți, adică gânduri fără substanță în cotidian – că ce bine a fost când am fost la Geoagiu și nu știu ce mai departe. Cred că am fost la Geoagiu o dată sau de două ori, nu mai țin minte ce a fost acolo.
Cum spuneam, este capital ca omul să trăiască ca și un diamant cu mintea adunată – ăsta este de fapt rodul rugăciunii și ăsta este de fapt rodul ortodoxiei, fraților. Ortodoxia vindecă mintea umană, depășește moartea, depășește sfâșierea, depășește îmbucățirea. Ăsta este rolul ortodoxiei, fraților. Ortodoxia nu este, cum să spun, colacii, coliva și lumânarea care bineînțeles astea o să fie la momentul potrivit, la slujbă, ci este vorba de refacerea bucăților lui Adam. Ăsta este omul și atunci în clipa în care monahul merge prin ascultare, prin smerenie și toate celelalte, mă rog, cum spuneam, ghinionul vostru că ați dat peste mine, toate aceste lucruri din trecut dispar. Dispar. Și atunci omul nu își mai aduce aminte, efectiv. Își aduce aminte în clipa care îi dă harul să povestească o anumită întâmplare de folos din experiența sa. Povestește, dar altfel el nu mai își mai aduce aminte de ce s-a întâmplat.
Pr. Radu Brînză: Dar starea de copil….
Părintele Teologos: Da, da…
Pr. Radu Brînză: Aia nu trebuie să te părăsească niciodată.
Starea de copil
Părintele Teologos: Niciodată, niciodată. Starea de copil – asta este vorba de altceva, aici spune Sfântul Apostol Pavel: să fiți copii cu păcatul și nu cu mintea. Adică cu mintea trebuie să fie de diamant, cum spuneam, adică să fie de oțel foarte tare, dar foarte iubitoare. Ăsta e un paradox lui Dumnezeu, dar se poate întâmpla prin harul lui Dumnezeu și trebuie să se întâmple prin harul lui Dumnezeu. Și pe de altă parte, trebuie să fii copil cu păcatul, adică să fii curat să nu ai tangență cu păcatul, să fii simplu. Nu simplist. Simplu. Da și această simplitate dă o cunoaștere desăvârșită pentru că Dumnezeu este simplu.
Până și Einstein spunea: dacă vrei să explici un fenomen fizic și nu poți să-l explici unui copil de cinci ani înseamnă că n-ai înțeles bine fenomenul. Și atunci vine un mare comediant care, bineînțeles în spatele faptului că era foarte mare comediant, era și un om foarte deștept, un om foarte înțelept, a făcut un calambur cu un sens foarte adânc care spune „domnul Einstein, domn profesor a avut dreptate – problema noastră este să găsim un copil curat cinci ani”. Pentru că noi suntem total distorsionați de păcat de fățărnicii, de interese și așa mai departe.
Pr. Radu Brînză: Cred că aici se poate vorbi despre inocență și infantilism.
Părintele Teologos: Sunt două lucruri total diferite, opuse…
Pr. Radu Brînză: Să ne ferim de infantilism, dar să ne păstrăm, să să ne descoperim inocența. Da, răspunsurile dumneavoastră sunt foarte frumoase și îmi pun în pericol programul pe care îl fixasem, dar mă bucur că ajungem și în zone în care nu mă așteptam, dar fac bine.
Maica Domnului și mama
Următoarea întrebare: mama mea și mama noastră? Care este raportul dintre mama noastră biologică și mama noastră Măicuța Domnului?
Părintele Teologos: Da.
Pr. Radu Brînză: Unde o plasăm pe mama noastră în existența noastră? Și cum o aducem alături de…?
Părintele Teologos: Trebuie să-i iubim pe toți oamenii, evident, deci inclusiv pe părinții noștri care au conlucrat cu Dumnezeu la aducerea noastră în existență. Adică e vorba de un sfat format din cinci persoane – trei Persoanele Sfinte Treimi și două persoane, un bărbat și o femeie. Adică vorbim de ceva foarte înalt, foarte înalt. Cu toate astea, Sfinții Părinți spun în felul următor și asta se spune în Sfântul Munte și a fost un caz real pe tema asta.
Avenit cineva la un monah cu viață sfântă și i-a spus: „părinte, ți-a murit tatăl.” Și el a spus: „nu blasfemia, Tatăl meu este nemuritor”. Deci omul trebuie să-și – e un cuvânt cam dur acum, dar trebuie să-și mortifice aceste scurtcircuitări ale iubirii sale față de părinți, față de rude, față de prieteni. Trebuie să-i iubească pe toți cu iubire cristalină, totală, dezinteresată și asta se poate numai pentru Hristos.
Pentru că altfel devine o bulă existențială în care se află el cu familia sa, sentimentalistă, bazată pe sentimente și atunci în loc ca monahul să-i tragă pe părinții lui în sus, se duce el la vale dimpreună cu ei în jos.
Din cauza asta în Sfântul Munte noi nu ne vedem părinții și așa mai departe decât în cazuri foarte clare, adică, eu știu, dacă trebuie făcută o procură sau semnat ceva, un act și așa mai departe.
Pr. Radu Brînză: Da, dar chiar dacă sună foarte dur, de fapt e cel mai frumos mod de a-ți aduce părinții biologici în veșnicie.
Optica hristică
Părintele Teologos: Evident, evident, pentru că ce se întâmplă? Este foarte dur de ce? Pentru că sunt optici diferite.
Este optica hristică – Hristos totdeauna are ca scop maximizarea, să zic așa, fericirii umane în veșnicie, raiul, perihoreza, desăvârșirea noastră și scopul omului căzut, dintre care sunt și eu, adică băltirea existențială în păcat, în materie , în străfundul materiei, în sentiment. Pentru că materia direct legată de sentiment, pentru că noi experiem materia prin simțuri. Senzualism.
Pr. Radu Brînză: Da. Vă mărturisesc că spunând aceste lucruri m-am dus la cuvântul la mama mea biologică, încă trăiește.
Părintele Teologos: S-o binecuvânteze bunul Dumnezeu! Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Sunt bucuros de ea. Mă bucur de ea, dar eu ca preot într-o parohie în comunitate, în orașul Iași, am în continuare în ea acel veghetor și rugător și îmi este foarte dragă atunci când chiar și acum îmi atrage atenția „fii atent, ai grijă cu oamenii, vezi ce faci!”. Îmi face foarte bine.
Părintele Teologos: Da, evident.
Pr. Radu Brînză: Dar pentru că este o sfătuire tot în Hristos.
Părintele Teologos: Evident, evident.
Pr. Radu Brînză: Deci dacă la prima vedere, într-o gândire păcătoasă aș putea să zic că domne sunt acuma om bătrân, te rog lasă-mă în pace, nu știi dumitale cum funcționează o parohie, primesc cu mare drag acestea de la ea pentru că știu că pentru ea este grija de mamă ca al ei copil să nu greșească în lucrarea cu și pentru Hristos.
Părintele Teologos: Așa este.
Pr. Radu Brînză: Pentru că asta mi-ar face foarte mult rău și mărturisesc că am simțit de foarte multe în viață și simt în continuare puterea rugăciunii mamei mele pentru mine care sigur și eu la rândul meu am copiii și nepoții mei.
Părintele Teologos: Maica Domnului.
Pr. Radu Brînză: Maica Domnului.
Maica Domnului
Părintele Teologos: Maica Domnului. Aici, la Maica Domnului, se pot pune trei planuri. Primul plan este că Maica Domnului a fost o fecioară evreică, care a fost crescută în templu, a fost foarte curată și pe care a ales-o Domnul nostru Iisus Hristos pentru de săvârșirea ei. Să nu uităm că Dumnezeu a făcut trei lucruri desăvârșite, Dumnezeu trei lucruri nu putea să le facă mai presus decât ce a făcut. E vorba de fericirea Raiului, întruparea Cuvântului și Maica Domnului.
Și deci Mântuitorul a ales-o pe Maica Domnului ca să fie mama Lui și după aceea, să fie prin extenso și mama noastră, a tuturor creștinilor și ea este grabnic ajutătoare. Din cauza rugăciunile care se adresează Maicii Domnului sunt ascultate imediat. Acesta este primul plan.
Al doilea plan este: Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru!.
Al treilea plan este tăcerea cu lacrimi… Adică sunt lucruri care nu se pot explica. Înțelegeți? Da…
Pr. Radu Brînză: Sărut-mâna…
Tatăl în familie
Revin la familia cu care lucrez eu. În lucrarea Pro Vita vorbim foarte mult despre copil pentru că este cel mai vulnerabil, apoi lângă copil neapărat trebuie să fie mama pentru că ea îl ține în brațe și este grija ocrotitoare pe care numai o mamă poate oferi.
Mereu tata rămâne într-un plan mai retras. De multe ori parcă el chiar lipsește din familie. Această lipsă din familie uneori este și o realitate tristă, trebuie să spunem acest lucru că de foarte multe ori avem situații în care copiii sunt crescuți doar de mamă și unul din cele mai dure momente e atunci când o mamă cu 13 copii povestea cum alăpta și legăna copilul, având ambele mâini în gips în urma unei bătăi încasate de tatăl.
Sunt din păcate și astfel de situații, dar de cele mai multe ori tatăl nu se prevede pentru că el este – și ăsta este planul bun – este plecat să aducă cele care trebuiesc. Este mai mult plecat, în general, tații nu prea sunt aproape de copii, pentru că de cele mai multe ori, de dimineață până seara sunt cei care aduc și lucrează la confortul celor care sunt în familie.
Cât de mult ne putem apleca către tatăl? Și vă mărturisesc aici și îndrăznesc să aștept un răspuns, un sfat pentru că de ani de zile mă tot întreb. Avem spre exemplu program Pro Vita o zi doar pentru mame. Avem nenumărate pentru copii. Avem și în general așa pentru familie în care sigur este cuprins și tatăl. Dar o zi doar pentru tata sau nu știu.
Părintele Teologos: Ce trebuie să facă tata?
Pr. Radu Brînză: Sau cum putem să evidențiem rolul tatălui, mai mult rolul tatălui?
Părintele Teologos: Rolul tatălui, deci tata trebuie să fie acasă, e adevărat că el trebuie să meargă să muncească și așa mai departe, dar el trebuie să fie acasă să fie protector. Trebuie să fie protector, să fie cel care își apără familia. Mai demult și-o apăra cu sabia, da și acuma trebuie să și-o apere adică trebuie să-și transmită experiența sa, curajul său, bărbăția sa membrilor familiei. Să-i îmbărbăteze pe membrii familiei. Să-l învețe pe copil să bată cuie, adică să transmită din experiența sa, din meseria sa. Hai, copile, să te învăț meserie! Hai, să te învăț să faci asta!
Asta este. Pentru că mama este o prezență eminamente mângâietoare, tatăl este o prezență conducătoare. Bărbatul e o prezență conducătoare și tatăl trebuie să îl învețe pe copil ceea ce mama nu poate să-l învețe. Și tatăl bineînțeles că devine mai dur – nu sens pătimaș! că dacă e acolo, ferească Dumnezeu! Trebuie să-l învețe pe copil să fie bărbat, să fii curajos.
Noi astăzi suntem generația pampers și principala vină este a noastră, a bărbaților că suntem feminizați și așa mai departe, nu suntem bărbați. Trebuie să fim bărbați. Bărbații sunt la extreme – sau unii care își bat de-și sting soțiile sau, ferească Dumnezeu, se comportă dur cu cuvinte nelalocul lor, înjurături, ferească Dumnezeu! Sau cei feminizați și așa mai departe.
Nu! Bărbatul trebuie să fie bărbat, să-și protejeze, cum spuneam, familia să fie exemplu de bărbăție și să fie învățător, să dea din experiența sa mai departe.
Pr. Radu Brînză: Mă bucur foarte mult că ați amintit de cea de-a doua categorie, a celor efeminați pentru că am observat tatăl cât de mult tatăl nu trebuie să-și exprime doar autoritatea față de copii, dar cred că bărbații trebuie să ofere în continuare suportul mamelor ca să meargă mai departe.
Părintele Teologos: Evident.
Pr. Radu Brînză: Am observat un lucru în activitatea Pro Vita. O femeie care are alături un bărbat ocrotitor, iubitor, un bărbat în care se poate încrede pentru că adevărata bărbăție nu stă în fizic, nu stă în forțe pătimașe, ci stă spre exemplu în puterea de a lua decizii. O femeie are nevoie de un bărbat pe care să se sprijine. Dar în astfel de situații o femeie poartă cu nespusă bucurie în pântece, rodul întâlnirilor lor.
Părintele Teologos: Dă dovadă de un spirit de renunțare la care bărbatul nu poate să ajungă.
Pr. Radu Brînză: Absolut, dar în cazul în care bărbatul nu este acolo, în cazul în care este violent sau efeminat, în cazul în care se pierde în lucruri absolut infantile, autorul moral al avortului este până la urmă tatăl.
Părintele Teologos: Da și întotdeauna la spovedanii se întreabă. În Sfântul Munte vin bineînțeles bărbați: „sunteți autorul moral al unui avort?”
Pr. Radu Brînză: „A, nu. Eu nu. Nevasta”…
Femei fără soți
Părintele Teologos: Să vă spun în caz acuma că vreau să mă adresez acum femeilor care nu au un bărbat, care au copii și nu au un bărbat.
E vorba de un duhovnic care încă trăiește. Nu o să-i spun numele și nici nu are importanță numele în discuția noastră, care la un moment dat a fost în Creta, un aghiorit este și în Creta, oamenii sunt foarte duri, așa este stilul lor acolo. Și vine o femeie cretană și vrea să se spovedească la duhovnicul respectiv. „părinte, doresc să mă spovedesc.” ”ce dorești?”
Și spune respectiva: „eu am un soț, m-am căsătorit cu el din dragoste, dar mi-am dat seama că el își pierde toți banii, tot timpul, tot la cărți la cărți, la băutură și așa mai departe, jocuri de noroc. Avem și nu știu câți copii și eu n-am vrut să mă despart de dragul lui Hristos, de dragostea lui Hristos. Și atunci am zis: Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mă pe mine, că eu de dragul tău nu vreau să mă despart de soțul meu, așa cum e, că el nu numai că nu aduce banii în casă, nu numai că nu mă ajută, ci îi și bea. Ajută-mă pe mine, fii tu soțul meu!”
Și apare Hristos în fața ei. În fiecare zi sau foarte des și îi zice: „azi mergi și cumperi hăinuțe la copii și te duci la magazinul ăla, dar ai grijă că o să te vadă femeie singură și s-ți spună prețul respectiv, mai mare și tu o să insiști că nu e ăla, că e celălalt preț.” După care zice: „poimâine, vezi că vine iaurt proaspăt și te duci și ceri iaurt, ofertă și să insiști să îți dea ăla proaspăt, nu ăla care e așa pentru copii și așa mai departe”. Și asta vreme de nu știu câți ani s-a întâmplat treaba asta.
Deci știu că e foarte dificil foarte dificil, încercați pe cât posibil să vă puneți nădejdea în Hristos că ajută Hristos. Hristos nu numai cu înmulțitul pâinilor, cu toate că poate să facă și asta inclusiv pentru familia voastră, să știți.
O amintire esențială pentru Pro Vita
Pr. Radu Brînză: Da, un alt fel de a lucra Hristos să îndrăznesc să cred și mai ales să nădăjduiesc că este. O întâmplare pe care am avut-o în primii ani. Am fost cu ani în urmă preot într-un spital maternitate din Iași. Evident mă întâlneam cu bucuria nașterii, dar și cu teribila situație când se avorta.
Și nu uit o femeie, avea un copil de mână, în cealaltă mână suma cât era un avort, avea ochii vineți, tumefiați de la lovituri. Când m-a văzut nu mi-a spus nimic, ne-am intersectat, dar prezența mea ca preot a afectat-o cumva și fără să o întreb eu nimic mi-a spus atât printre lacrimi: „Știu că e păcat, nu vreau, dar nu mă primește acasă, m-a bătut și nu mă primește dacă nu avortez. Ce să fac?”
M-am simțit depășit, neputincios, am purtat povara asta ani de zile și vă mulțumesc că mi-ați adus aminte acum pentru că pentru că atunci când peste ani am ajuns să gestionez acest subiect Pro Vita, această femeie cu ochii înlăcrimați, cu banii banii de avort și copilul de mână au fost și sunt motivația de a dezvolta în nădejdea că: l-o fi omorât nu, Dumnezeu știe, pe acela, dar cu siguranță de la ea alții prin lucrarea care se face la noi în biserică o să scape.
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!
Îndemn
Pr. Radu Brînză: Ultimul cuvânt?
Părintele Teologos: Da, ultimul cuvânt: sau Hristos sau haos! Nu carele cumva să credeți că Hristos este o broască în formol pe care o scoateți la ora de biologie să o examinați. Aceasta este și hulă, da. Hristos este activ în cotidian și ne rezolvă problemele în viața noastră de zi cu zi. Dacă nu este Hristos, dacă nu este echilibrul lui Hristos este întunecarea minții și dăm cu capul de toți pereții. La figurat și uneori chiar la propriu.
Pr. Radu Brînză: Sărut-mâna! Slavă lui Dumnezeu!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Și curaj! Să aveți curaj! Și să nu uităm să iubim!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
