Una dintre cele mai mari probleme astăzi este sistemul de valori sau mai bine zis lipsa parțială sau aproape totală a unui sistem de valori corect – mai ales în rândul tinerilor.
Cum putem să avem un sistem de valori corect și ce înseamnă, de fapt, valoarea? Vizionați acest cuvânt pentru a afla.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
M-a rugat cineva să vorbesc despre o temă cu titlul Tinerii în fața valorilor vieții. Este o temă foarte vastă și eu o să vorbesc foarte pe scurt. Principala problemă aici este cea a definirii acestor termeni – în principal, ce înseamnă valoare, dar dacă doriți, și ce înseamnă tânăr, până la ce vârstă este tânărul tânăr. Luăm vârsta biologică – este discutabil. Luăm maturizarea – pentru că astăzi, oamenii se maturizează mult mai târziu. De ce? Tocmai din cauza asta asta – pentru că nu au valori. Și nu au valori din cauză că nu Îl mai au pe Dumnezeu în viața lor.
Valoarea – ce este
Trebuie să știți că valoarea este dată de prezența lui Dumnezeu. Fără Dumnezeu nu există valoare. Pentru că omul ca orice ființă rațională, de fapt, are un scop în viață și scopul acesta nu poate să fie altul decât perfecțiunea veșnică și personală. Perfecțiunea personală veșnică. Și aceasta este îndumnezeirea pentru că omul nu poate să ajungă de unul singur la perfecțiune pentru că nu știe cum arată perfecțiunea, nu știe cine este perfecțiunea și atunci vine Dumnezeu și îi arată omului în inima sa cum este perfecțiunea, cum este El Însuși.
Deci datorită faptului că omul nu mai știe ce este și cine este perfecțiunea – este depărtat de Dumnezeu – înseamnă că omul nu mai are un sistem de valori corect pentru că valoarea se definește ca… sau hai, să zic altfel. Orice lucru, orice entitate, orice idee care este de valoare este entitatea respectivă care îl ajută pe omul respectiv ala împlinirea scopului său. Ei, de vreme ce omul și-a băltit scopul, și-a diluat scopul, nu mai are scop, este într-o societate fără sens – chiar avem o postare pe site-ul nostru, O Chilie Athonită, despre lipsa de sens, în care am tratat pe larg treaba asta.
Valoarea dă sens
De vreme ce omul nu mai are sens înseamnă că nu mai există valoare. Dacă însă omul are sens, adică omul are un Dumnezeu personal pentru că sensul omului poate să fie doar personal, sensul adevărat, atunci înseamnă că avem și valoare. Și valorile sunt date de sensul nostru, adică de Dumnezeu și Dumnezeu prin expresia cea plenară sub timp care este Domnul nostru Iisus Hristos, întruparea lui Dumnezeu Cuvântul.
Și ce a spus Hristos? Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima. Deci fraților, principalele virtuți, valori sunt: blândețea și smerenia inimii, deci nu la arătare, ci în inimă.
Suntem blânzi și smeriți?
Acum, din păcate, dacă ne uităm în jur, vedem că există o foarte mare presiune asupra oamenilor, în principal asupra tinerilor prin toată cultura – film, muzică, jocuri pe calculator – societate în care omul este învățat să fie fie mândru și să fie dur, agresiv, războitor. Nici măcar nu pot să spun războinic pentru că deja are o anumită idee de vitejie, de bărbăție, de iubire față de neam. Astăzi, din cauza că nu mai există iubirea față de neam, nu mai există noblețe, de aceea nu folosesc cuvântul de războinic, ci folosesc cuvântul de războitor, de hărțuitor.
Fraților, e nevoie de puțină credință. Eu am trecut prin multe, nu aș dori să vorbesc foarte mult despre mine acum, dar credeți-mă că sunt aici, mărturisesc: cu blândețe și cu smerenie, omul învinge. Pentru că aceasta este natura tainică a ipostasului divino-uman al Domnul nostru Iisus Hristos. Înțelegeți? Întotdeauna să încercăm să fim blânzi! Nu o să reușim tot timpul, dar să încercăm pe cât posibil. Să încercăm să fim blânzi și să avem credință că o să iasă! ȘI o să vedeți că o să vă liniștiți pentru că starea naturală a sufletului este starea de blândețe, starea de pace.
Modul corect de a fi
Smerenia este modul corect de a fi. Este o altă latură a existenței umane. Și smerenia de fapt înseamnă cunoștința Adevărului, cunoștința lui Hristos. Că Hristos este Adevărul. În clipa în care omul cunoaște pe Hristos, pe Dumnezeu cel perfect comunitar atunci și omul știe că trebuie să fie perfect comunitar pentru a reuși. Adică să-i iubească pe toți ceilalți și să se unească cu toți ceilalți în inima sa din punct de vedere existențial, bineînțeles. Deci nu e vorba de o figură de stil, ci chiar trebuie să se unească cu ceilalți. Poate că e puțin cam dificil ceea ce spun eu acum, însă urmăriți postările noastre în care vorbim pe larg pe tema asta. Citiți și cărțile Sfântului Sofronie.
Deci în clipa în care ne unim cu ceilalți, atunci suntem smeriți și suntem de valoare pentru că îi ajutăm pe ceilalți să se apropie mai mult de Dumnezeu, de perfecțiune care este unitatea în Dumnezeu. Și ca să existe unitatea, cum spuneam, trebuie să existe smerenie. Prin definiție, egoismul este iadul. Singurătatea iadului este singurătatea egoismului exacerbată, împinsă până la maximum.
Spovedania
Deci acestea sunt principalele două valori care ne ajută cel mai mult: smerenia și blândețea. Ca și expresie foarte concretă a smerenie, fraților, este spovedania. Trebuie să ne spovedim, trebuie să întrebăm pe cei pe care îi validează bunul Dumnezeu în fața noastră. Când spun spovedanie, mă refer eminamente, întâi de toate, da, la duhovnic, la conducătorul duhovnicesc al nostru. Dar uneori trebuie să întrebăm mai ales de exemplu din punct de vedere profesional – trebuie să întrebăm șeful. Sau din punct de vedere social – trebuie să întrebăm soția, soțul – partenerul de viață. Deci să nu ne credem gândurilor, să nu credem că le știm pe toate. Trebuie să fi dispuși să întrebăm și să ascultăm.
Ascultarea
După cum Iisus Hristos Este întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, la fel și ascultarea este întruparea smereniei, a iubirii. Ascult de celălalt pentru că îl iubesc, pentru că sunt smerit sau, mă rog, încerc să fiu. Dacă eu spun „te iubesc și nu te ascult”… unde este dovada iubirii mele? Este adevărat că aici trebuie discernământ. Adică dacă vedem că celălalt – din lipsă de experiență, din lipsă de discernământ – spune ceva care este evident păgubitor atunci, bineînțeles, cu mult drag, îi spunem că nu putem să facem asta. Când este evident, frontal.
Dar nu la fiecare cinci minute – „da, că nu te ascult pentru că tu ești întotdeauna întunecat la minte” ca să nu zic o expresie mai dură, că nu se cade. Nici chiar așa fraților! Asta este o formă de mândrie, adică eu mă cred pe mine cel mai mare și mai tare și pe celălalt sau pe cealaltă – mai ales dacă este egalul nostru, partenerul nostru de viață – îl cred mai prejos tot timpul. Ne e așa, fraților. Trebuie să fim smeriți, cu discernământ, să avem această flexibilitate a smereniei de care vorbim destul de des în clipurile noastre pentru că este foarte importantă.
Pentru asta, cum spuneam, trebuie să avem această reflexivitate în gândire. Trebuie să gândim foarte adânc. Nu iute, imediat ce ne vine gândul să-l scoatem pe gură și să ne îmbrățișăm cu gândul și să-l acceptăm zicând că asta e. Lăsați-o, fraților, că nu e așa! Trebuie să întrebăm: Oare așa vrea Dumnezeu? Oare nu rănesc pe fratele meu, pe soția mea, pe ceilalți? Înțelegeți? Întotdeauna trebuie să întrebăm, să vedem cum ar reacționa și ceilalți. Asta e foarte important.
Rugăciunea
O altă virtute, valoare care ne apropie foarte mult de Dumnezeu, care unește toate acestea este rugăciunea pentru că avem nevoie de luminare de la Dumnezeu astfel încât să putem să înaintăm, dar tema rugăciunii este foarte mare. În orice caz, fraților, foarte pe scurt, trebuie să vă rugați constant. Să aveți zilnic un program de rugăciune și pe primul plan să fie rugăciunea, nu după toate știrile, tiktok-urile, rețelele sociale pe care bunul Dumnezeu știe pe unde sunteți. Întâi de toate vă rugați!
Și la lucru, la școală, la facultate, întâi de toate să aveți timp pentru grija de a vă ruga. Asta este foarte important. Și să vă rugați cu îndrăzneală: „Doamne, ajută-mă pe mine! Doamne, nu mă lăsa pe mine!” Și bineînțeles, să vă rugați cu Rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Pentru că este cea mai puternică rugăciune.
Am vorbim extensiv pe tema asta pe site-ul nostru – chilieathonita.ro. Nu o să intru acum în detalii pentru că am făcut nu știu câte postări pe tema asta, vreo 40 de minute pe tema Rugăciunii lui Iisus. Puteți să căutați acolo.
Răbdarea
Acum, foarte pe scurt, cum spuneam, să aveți grijă că vrăjmașul o să vă împingă departe de rugăciune și asta pentru că nu aveți o valoare, o virtute care este cea a răbdării. Fraților, trebuie să ne oprim puțin din goana asta nebunească de a face, de a drege, de a ne uita în continuu pe celular ce s-a mai întâmplat, goană de care nu sunteți voi de vină, e devărat. Mă rog, fiecare își poartă vina sa, dar principala vină aici este cea a societății departe de Hristos, de veșnicie, căzute în imanent, în lumea aceasta și care în continuu vrea să scape de grozăvia iadului interior, de grozăvia singurătății interioare și din cauza asta caută să facă, să facă, să facă…
Concluzie și îndemnuri
Fraților, haideți să lăsăm puțin cartea afacerii și să citim și cartea facerii. Să stăm puțin să ne liniștim să redescoperim personalitatea celuilalt, frumusețea celuilalt, să redescoperim iubirea. Să stăm puțin să ne liniștim, să ne rugăm, să citim și mai presus de toate, să iubim. Să-i iubim pe ceilalți.
Vă mulțumesc frumos! Vă rog frumos să mă iertați!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
2 Comment
Sărut mâna, voiam să vă întreb legat de duhovnic, că trebuie să ne „odihnim” în dânsul, a ieșit la pensie duhovnicul nostru și nu ne mai poate spovedi și când l-am întrebat la cine să mergem ne-a trimis la duhovnicul dânsului care ne-a și primit la spovedit. Dar, la duhovnicul nou, deși îi simțim rugăciunea, nu are timp să stea de vorbă cu noi (mă refer la mine și membri fam.mele) și am multe nelămuriri și confuzii legate de viața duhovnicească astfel încât îmi pun problema dacă să caut și un psiholog creștin care să-mi mai descâlcească gândurile sau să caut un alt duhovnic dar nu vreau să trec peste ce ne-a zis părintele nostru când a ieșit la pensie (deși, dragul de el, ne-a dat un sfat, el a zis că la alt părinte nu știe să ne trimită decât la duhovnicul lui!).
Chiar suntem, fiecare în parte, chiar și eu, de neprețuit pt.Domnul? Asta nu ne face să ne mândrim? Nu ne crește ego-ul?
Și mai am o întrebare: emoțiile ce sunt? În principal emoțiile puternice pe care nu le putem controla(n-ar fi rău să faceți un material despre asta mai ales că acum sunt la modă toooaaaate discuțiile astea despre emoții și cum trebuie să le scoatem noi afară ca să nu ne traumatizăm, bla-bla) nu sunt patimi? Nu fac parte din puterile iraționale ale sufletului pervertite si care trebuiesc vindecate și întoarse potrivit firii, către Dumnezeu?
Mulțumesc mult și mă iertați,
Claudia
Îmi permit un răspuns legat de faptul că fiecare suntem de neprețuit pentru Dumnezeu.
Dacă înțelegem că suntem fii ai lui Dumnezeu, ne putem gândi ca la un om obișnuit care are doi – trei copii sau mai mulți. Fiecare copil este neprețuit pentru omul respectiv, pentru acel tată. Chiar dacă se întâmplă ca unul dintre fii să o ia pe cărări greșite, tatăl acela suferă pentru copilul lui, pentru că este important pentru el, în ciuda faptului că fiul nu-i dă motive de bucurie, de mândrie.
Deci, de unii se bucură, pentru alții suferă, pentru că fiecare copil este de neprețuit pentru un părinte.