Provocările familiei creștine astăzi – Cristian Filip (Alianța Părinților), p. Teologos

Vizionați o discuție extrem de importantă cu Cristian Filip, președintele Alianței Părinților din România, despre provocările și gravele ispite cu care este confruntată familia astăzi.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere. Alianța Părinților

Părintele Teologos: Ne aflăm cu Cristian Filip pe care îl cunosc de ceva vreme, care este președintele Asociației părinților. Aici la chilia noastră și la inițiativa mea o să-i luăm un mic… hai, să nu zic interviu, o să facem o mică discuție cu Cristian pentru că Asociația părinților din păcate este o structură foarte necesară astăzi pentru părinți și mai ales, pentru tineri. Eu aș fi dorit să nu fie, dar din păcate condițiile și mai ales învățământul – când mă refer la învățământ, nu mă refer la învățământul de la școală neapărat, ci mă refer în general la imperialismul cultural neortodox. Fac foarte necesară această organizație din păcate, aceste structuri. Ai putea să ne spui puțin ce face…?

Cristian Filip: Alianța Părinților este o organizație nonguvernamentală. A apărut mai mult la tendința de ingerare a statului din ce în ce mai accentuat în viața familiei românești, călcând în multe rânduri drepturile fundamentale ale părinților de a-și educa copiii conform propriilor convingeri morale, filozofice și religioase. A apărut în prima instanță ca urmare a tendinței tot mai accentuate de introducere a educației sexuale comprehensive în școlile din România. Nouă ne-a fost atrasă atenția de către părinți și nu în ultimul rând chiar de către profesori pentru că la momentul acela profesorii ne spuneau: domnule, de când au venit și organizații care au început să introducă educația sexuală în școli, noi practic ne-am ne-am pierdut autoritatea didactică.

Context

Părintele Teologos: Deci au fost forțați de fapt?

Cristian Filip: Cumva da pentru că în momentul în care veneau aceste organizații și concret au zis, domnule, în momentul în care pe catedră unde de regulă este catalogul, unde stă profesorul, de unde predă, se pune organul sexual din clipa aia copilul nu mai are în fața lui autoritatea profesorală.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!…

Cristian Filip: Da, ori lucrurile astea s-au întâmplat în timp fără a fi fost introdus în mod concret în planul de învățământ educație sexuală. Astfel noi, un grup de părinți am luat atitudine, s-a constituit această organizație numită Alianța Părinților din România în urmă cu vreo șase ani și jumătate și practic, nu e frumos să spun așa, dar am fost ca niște câini de pază ai părinților, cum spuneam, la ingerințele tot mai accentuate ale statului în viața de familie.

Părintele Teologos: Dar mă gândesc acum, din câte am înțeles de la tine, nu este chiar statul, ci sunt de fapt niște organizații nonguvernamentale care au inițiativa, nu?

Cristian Filip: Este foarte adevărat, însă aceste organizații au reușit să aibă o influență asupra ministerelor ușor, ușor implicit în Ministerul Educației, sigur că da, care are un rol preponderent și de acolo a plecat această tendință de introducere a educației sexuale comprehensive. Încă o dată spun că nu e tot una.

Adică una e să faci o educație delicată pe zona de biologie, de anatomie și de la o anumită vârstă și alta este să vrei să introduci conform cu standardele Organizației Mondiale a Sănătății care prevede începând de la vârste de patru ani, de șase ani să explici copiilor cum ar fi bine să meargă spre zona atât de mult discutată acum, numită LGBT, cum e potrivit ca astăzi să te simți fetiță, mâine băiat, poimâine tot felul de genuri fluide de nu mai înțelegi nimic. Și în contextul acesta sigur că se intervine asupra, cum spuneam, asupra vieții de familie încât părinții și copii nu mai au o viață firească cum noi o cunoșteam de atâția și atâția ani. 

În afară de asta, a se încerca să se introducă educația sexuală este un nonsens pentru că, slavă Domnului de peste 2000 de ani, românii au fost au constituit un neam sănătos, un neam care a dat lumii atâtea și atâtea valori recunoscute în istorie în toată domeniile. Adică avem inventatori pe toate zonele de interes ale lumii – de la zona medicală până la celebrul avion cu reacție al lui Coandă, sigur că da.

Părintele Teologos: Da, și pe mine mă impresionează foarte mult treaba asta. Adică nu este vorba de, ce să zic, mersul pe Marte sau inteligența artificială sau biotehnologii noi care să fie o temă de discutat. Este o temă foarte veche adică se cunoaște de nu știu cât timp această zonă a problemelor sexuale și bineînțeles că se cunosc și rezultatele.

Educația și exemplele

Cristian Filip: Mai mult decât atât, eu am un exemplu foarte concret. Unul dintre oamenii care mie mi-au marcat viața în mod spectaculos, aș putea spune, domnul Dan Lucinescu, cel cu care am și pornit la drum în urmă cu 14 ani și jumătate, am fondat împreună Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca. Domnul Dan Lucinescu este unul dintre foștii mărturisitori și deținuți politici, care a făcut 15 ani de temniță.

Și l-am adus în repetate rânduri să le vorbească tinerilor. Am organizat chiar tabere cu tineri și unul dintre lucrurile pe care el le spunea era acesta: dragilor, încercați să vă țineți de învățătură până când terminați liceul! Aveți timp să le faceți pe cele ale vieții după aceea, și băutură și fete sau băieți, depinde ce sunteți și așa mai departe.

Adică mai e un aspect – dacă ar fi să se facă educație sexuală ar trebui să se meargă întâi pe termeni științifici să se înțeleagă faptul că nu este suficient dezvoltat cortexul prefrontal, faptul că trebuie, dacă vrem să le vorbim tinerilor, să le vorbim de hormoni și de feromoni. Cum o fată trebuie să știe că dacă are de gând să aibă o relație cu un bărbat, cu un băiat, mă rog, un tânăr, dacă stă mai mult de 16 secunde în brațele acestuia ea va fi extrem de mult influențată în relația cu acest băiat de apropierea de el. De ce? Pentru că atunci funcționează chestiunile chimice, acești feromoni de care am vorbit. Sunt chestiuni simple pentru oamenii de știință care se știu, sigur că da.

Or ei reacționează emoțional la o vârstă fragedă, nu au încă mintea formată, coaptă, cum se spune, maturitatea, sigur că da, de a lua niște decizii în cunoștință de cauză. Sunt promovate în prezervative care nici alea nu sunt 100% sigure, sunt promovate tot felul de alte lucruri care duc către o întrerupere a sarcinii și am constatat că în decursul multor ani în care s-a făcut reclamă până și oamenii adulți, în vârstă chiar unii, am constatat lucrul ăsta, au reușit să-și însușească această reclamă pe care, să spunem, adversarii noștri au reușit să o promoveze în decursul anilor și anume: prea multe avorturi, prea multe tinere gravide la vârste foarte fragede și prea multe boli cu transmisie sexuală.

Or studiile, nu altceva, studiile făcute în Marea Britanie, în Danemarca, în Suedia, în Italia, în Franța – acolo unde educația sexuală s-a pornit de peste 50 de ani chiar, în urma introducerii educație sexuale numărul de avorturi a crescut, numărul de boli cu transmisie sexuală a ajuns până la 500% mai mare decât era înainte.

Problema avortului

Noi am făcut ca Alianța Părinților, am solicitat de la Institutul Național de Sănătate Publică niște documente ca să vedem exact ce s-a întâmplat de-a lungul timpului, din 1990 încoace, pentru că până în 90 avortul era interzis. Și am constatat o scădere semnificativă a numărului de avorturi până în ziua de azi raportat la anul 90 când una dintre primele legi care s-a dat atunci foarte foarte interesant ce a făcut guvernul de atunci da.

Să-l numim guvernul Roman a dat această lege a libertății avortului. Din momentul ăla a crescut puternic numărul de avorturi în anul ’90 și de atunci încoace a fost în scădere semnificativă. Nu înseamnă că nu s-au făcut. E adevărat că la Institutul de Statistică probabil că nu apar toate cazurile pentru că sunt și foarte multe clinici particulare, dar deja sunt foarte mulți medici în toată țara, în România, care au înțeles că avortul nu este numai o întrerupere de sarcină, o chestie tehnică, este o crimă împotriva unui copil care nu se poate apăra.

Părintele Teologos: O crimă… Da…

Cristian Filip: Noi ca oamenii adulți, deci gândiți-vă că omul plătește întotdeauna când face o crimă.

Părintele Teologos: Evident

Cristian Filip: Și uneori poate să fie… nu vreau să spun un lucru rău mai ales din punct de vedere teologic, adică să spunem că ar putea fi îndreptățit. Avem acum cazul unui război, nu? Și unii spun – domnule suntem în război de apărare, putem să-i împușcăm pe ăialalți sau să-i omorâm. Are un temei omul ăla în mintea lui.

Ce temei ai ca să ucizi un copil în pântecele mamei?

Părintele Teologos: Da și mai ales, mama să-l ucidă…

Cristian Filip: Exact, cu acordul mamei. De multe ori, mamele fac treaba asta la presiunea din afară: la presiunea părinților, la presiunea societății, la presiunea prietenului cu care…

Părintele Teologos: Tatălui, da…

Cristian Filip: Exact, da.

Părintele Teologos: Dar dincolo de aceste efecte spun așa tehnice, medicale există și efecte duhovnicești, psihologice, există traume pe…?

Cristian Filip: Întotdeauna, întotdeauna. Deci din toate discuțiile pe care le-am făcut de ani mulți încoace sunt foarte, foarte multe mărturii ale unor mame care au întrerupt sarcina, au făcut avort după care au ajuns la tot felul de situații psihotice, la cancere și la drame pentru că de multe ori se întâmplă ca să nu mai poată da naștere unui copil după aia deși și-ar dori foarte mult.

Părintele Teologos: Da…

Cristian Filip: Or noi astăzi vorbim exact de această iarnă demografică, de această natalitate negativă care, iată, populația românească a scăzut dramatic.

Părintele Teologos: Natalitatea negativă – ca să explicăm este natalitatea sub limita sustenabilă, adică atunci când mor mai mulți decât se nasc.

Cristian Filip: Exact. Să nu uităm că anul ăsta noi am avut recensământ.

Părintele Teologos: Da. Și?

Cristian Filip: Am ajuns la concluzia că suntem mai puțini cu vreo câteva milioane…

Părintele Teologos: Serios?

Cristian Filip: Da, nu știu cât 18, 19 milioane, nu știu câți au ieșit la acces recensământ în România și eram 22 până la 23 de milioane ajunseserăm. Unde mergem în ritmul acesta? Se estimează ca România în câteva zeci de ani să ajungă la o populație de 10 milioane. Ori a spus-o profesorul Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române: un teritoriu care nu mai este populat automat va fi populat de către alții. Asta ne dorim noi în România? Să vină alții să populeze teritoriul milenar românesc?

Activitatea Alianței Părinților

Părintele Teologos: Concret ce face Alianța Părinților?

Cristian Filip: Alianța Părinților în acești șase ani și jumătate de existență a intervenit în spațiul public în dese rânduri cu memorii, cu notificări cu… nu în ultima instanță chiar cu proteste atunci când a fost necesar pe diverse teme de interes general în momentul în care, efectiv, era afectat interesul părinților și al copiilor la nivel național. Pentru că ingerința asta de care vorbesc nu s-a limitat la acea încercare de introducere a educației sexuale în școlile din România. A mers mai departe cu o încercare de reeducare a părinților, prin care s-ar fi dorit ca părinții să fie chemați la școală, să fie pregătiți, să fie de acord, să le explice copiilor lor că e bine ca să fii de acord cu noile ideologii de gen, cu toate mizeriile care iată că Occidentul ne-a adus lucruri bune, dar și foarte multe lucruri foarte foarte grave pentru societate.

Părintele Teologos: Exact. Deci cred că prețul plătit pentru avantajele sau pentru ușurința tehnologică, pentru facilitățile tehnologice, prețul cred că este prețul sufletului nostru, este prețul duhovnicesc care este mare.

Cristian Filip: Din nefericire da.  Noi de-a lungul timpului am făcut, ca să fim concreți în ceea ce privește protestele, dar și amendamente în repetate rânduri. Noi avem un birou juridic la Alianța Părinților foarte, foarte sufletist, foarte jertfelnic.

Părintele Teologos: Să-i binecuvânteze Dumnezeu!

Cristian Filip: În care principala persoană, ca să spun așa, este Marina Ioana Alexandru, avocata noastră ajutată de Adrian Aciu, dar au fost de-a lungul timpului și alte persoane care au contribuit la toate lucrările acestui birou juridic. Ei au făcut o jertfă extraordinar de mare de-a lungul anilor.

Părintele Teologos: Să-i binecuvânteze Dumnezeu!

Situații legale și obligații. Un caz

Cristian Filip: Doamne ajută! Pentru cauza familiei românești, dar în mod special pe zona de obligativitate a vaccinării unde…Lumea nu știe, mare parte din timp, unii au crezut că e vorba de vaccinarea copiilor, neînțelegând că legea prevedea vaccinarea obligatorie a întregii populației românești. Și am avut chiar o situație absurdă până la urmă cu oameni care ne acuzau că ne opunem tehnologiei, că ne opunem științei, tehnicii și așa mai departe. Asta pentru că ei credeau că e vorba de copii, vaccinarea copiilor. În momentul în care au aflat că e vorba și despre vaccinarea adulților, deci îi includea și pe ei povestea asta – „a, dar nu mai mi se pare corect!” Deci ce fel de părinte ești tu? 

Părintele Teologos: Jertfești copilul…

Cristian Filip: Exact, ori acolo situația era că foarte, foarte perfid ceea ce nu a înțeles lumea că se introduce prin legea respectivă era vorba de consimțământul prezumat. Consimțământul prezumat presupunea că indiferent de poziția ta se consideră că tu ești de acord să…

Părintele Teologos: A, deci implicit ești de acord. Trebuie tu să acționezi ca să nu fii de acord…

Cristian Filip: Iar în situația asta, doamna avocat Marina Alexandru a avut o replică extraordinară în care i-a spus unei ministrese de la Sănătate – Doamna Ministru, în situația aceasta în care se înțelege de la sine că vorbim de consimțământ prezumat în cazul obligativității vaccinării ca să ai consimțământ prezumat să presupune că omul în cauză nu are discernământ. Ceea ce înseamnă că nici dumneavoastră nu aveți discernământ și nimeni din conducerea acestei țări nu are discernământ. Cum putem să facem să rezolvăm problema asta?

Și sigur că și-au dat seama că era o absurditate până la urmă și deocamdată lucrurile s-au temperat, să spunem așa…

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Cristian Filip: Iată că lucrurile astea se întâmplau toate înainte de această pandemie care cumva a agitat lucrurile și mai tare…

Părintele Teologos: A, deci asta s-a întâmplat înainte de pandemie?

Cristian Filip: Asta era înainte de pandemie, sigur că da. Deci încercările au fost foarte, foarte perfide, viclene, nu știu, insistente chiar și ele merg din ce în ce mai abrupt pe din ce în ce mai multe fronturi. Sigur că o parte dintre părinți și-au dat seama și sunt revoltați la adresa așa-ziselor autorități, am putea spune, da, autorități care considerăm că nu mai reprezintă interesul națiunii române. Adică în ziua de azi mai tot ce se face se face împotriva ethosului românesc, împotriva identității naționale, împotriva existenței neamului nostru. Efectiv!

Viitorul

Părintele Teologos: Cum vezi în viitor situația?

Cristian Filip: Ca oameni ai lui Dumnezeu, cred că trebuie să privim cu nădejde la viitor. Cred că e foarte important ca să ne reîntoarcem la rădăcini, să ne uităm puțin în trecut pentru a avea un viitor luminos. La ce mă gândesc? Mă gândesc la faptul că părinții trebuie să-și ia rolul în serios, rolul în care trebuie să se aplece asupra propriilor copii nu doar cu autoritate, ci în primul și în primul rând cu dragoste. În momentul în care te îndrepți cu dragoste către proprii tăi copii, copiii tăi văd în tine un model și cu acel model pleacă mai departe în viață.

Nichifor Crainic

Același model al dragostei trebuie să-l recupereze cumva și dascălii noștri. De ce? Mă gândesc la istoria noastră o istorie atât de bogată și de frumoasă și îmi vine în minte un singur exemplu acuma pe loc. Pentru că avem aici în față o carte numită „Poezia închisorilor”,  îmi vine în minte exemplul lui Nichifor Crainic care un om dintr-o familie extrem, extrem de modestă din punct de vedere material, deci ei aproape că nu se puteau întreține din punct de vedere material și atunci ar fi avut mare mare nevoie familia lui să-l aibă în continuare în sprijinul ei pentru a se întreține mai departe.

Și totuși, Nichifor Crainic la vremea aceea a avut parte de un dascăl excepțional, Constantin Stâlpeșteanu se numea el, care a văzut în perspectivă capacitatea, geniul pe care acel mic copil – la vremea aceea, Nichifor – le le avea. Și a insistat foarte mult asupra tatălui lui să-l dea la școală mai departe, să nu-l oprească în tinda casei la agricultură, la mers cu animalele și așa mai departe. Și taică-su un țăran, cum mare parte a țăranilor români au fost în istorie, adică genial, curat sufletește și când ai curăția sufletească Dumnezeu îți dă harul ca să înțelegi multe lucruri. Atunci taică-su l-a dat la școală și pentru că n-avea bani nici de școală ce a făcut?

L-a trimis la teologie la seminar. Ori la seminar era foarte greu să intri că totuși și pe vremea aia erau tot felul de aranjamente și erau conștienți și taică-su și învățătorul Stâlpeșteanu că va fi foarte greu să intre. Singura lui șansă a fost să intre primul și atunci n-au mai avut ce să facă și el a făcut seminarul. De acolo a ajuns marele…

Părintele Teologos: Deci a intrat primul?

Cristian Filip: A intrat primul, oricum între primii trei și a ajuns marele gânditor al neamului nostru, cel care a inițiat curentul gândirismului și știm mai departe toată povestea…

Părintele Teologos: Exact. Profesor universitar.

Cristian Filip: Sigur, e cel care a introdus, l-a adus pe Dumnezeu în Facultatea de Teologie prin Dostoievski. El l-a adus pe Dostoievski în teologia românească și, mă rog, cursuri pe care chiar și părintele Arsenie Boca le-a audiat, ale lui Nichifor Crainic. Un personaj uriaș și al istoriei noastre.

Autoritatea părintească

Părintele Teologos: Apropos de tată, cum vezi drepturile părinților asupra copiilor și relația asta între părinți și copii, mai ales că astăzi copiii imediat ce se întâmplă ceva te…? Mai ales în Vest se întâmplă treaba asta. 

Cristian Filip: Da, aici cred că tot dragostea este cea care este  fundamentul pentru că dacă tu te apleci cu dragoste asupra copilului tău, dacă îl educi în acest spirit de dragoste, de curăție sufletească, de apropiere de tinda bisericii, nu cred că în momentul acela se mai pot pune probleme de nerecunoaștere a autorității părintești.

Părintele Teologos: Da, da. De război…

Cristian Filip: Exact pentru că e o chestie care să se câștigă automat. Cum liderul, de exemplu, este recunoscut de către ceilalți, nu e unul care să se impună prin forță… mă gândeam la zona animală că acolo e adevărat că să impun prin forță. Dar în cazul oamenilor liderul este cel care este recunoscut de către ceilalți și de asemenea, autoritatea părintească este recunoscută de către ceilalți.

Unul dintre cei mai apropiați prieteni ai mei cu care am și fondat împreună, apropos de lider, am fondat o platformă civică numită Lider și mă gândesc aici la Aureliu Surulescu. Povestea din copilăria lui, stând aici într-o seară la povești că în momentul în care tatăl lui îi spunea un cuvânt era lege. Deci doar trebuia să ridice privirea sau să se uite într-un fel și el care el ca și copil avea personalitate, dar nu crâcnea. Deci de-asta spun – autoritatea se câștigă de la sine prin modelul care pe care tu îl reprezinți ca părinte.

Puterea exemplului. Dragostea

Părintele Teologos: Exact. Trebuie să fii exemplu.

Cristian Filip: Aceeași autoritate este și la școală. Să nu uităm că sunt nenumărați profesori care n-au nevoie să fie duri cu copii și totuși copiii îi ascultă.

Părintele Teologos: Evident.

Cristian Filip: De ce? Pentru că ei transmit ceva. Cred foarte foarte mult în această putere a sufletului care se transmite de la om la om. Am un exemplu al unei foste colege de la Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca, a terminat Teologia și a ajuns profesoară de religie. Și la un moment dat o întrebam: „măi, cum e la școală acolo cu copii, cum te descurci?” Că toți spuneau – din ce în ce sunt mai nebuni copiii, mai răi, mai țipă, nu te mai înțelegi cu ei.

De ce? Pentru că vin de acasă cu un bagaj nefast al neînțelegerii dintre părinți, sunt multe aspecte aici.  Și zice ea: „Abia acum am înțeles cât de mult ne iubește pe noi Dumnezeu!” Extraordinară imagine.

Părintele Teologos: Da, da.

Cristian Filip: Cum? Păi, zice: „nu pot să-i ții pe ăștia în mână decât cu foarte multă dragoste”. Mi-a rămas ideea asta în minte și am făcut conexiunea cu această idee că atât de mult ne iubește Dumnezeu. Păi, dacă tu, profesor, nu te descurci cu 30 de copii care sunt toți din aceeași țară, cam de aici ai sorginte, cam de aceeași clasă socială mai mult sau mai puțin, dar astăzi s-au nivelat foarte mult, cum face Dumnezeu cu miliarde și miliarde de oameni de toate felurile? E o o idee la care cred că ar trebui să medităm cu multă atenție…

Părintele Teologos: Foarte frumos! Cu multă atenție și cu multă recunoștință, cred eu, da…

Cristian Filip: Exact, exact, da.  Deci așa o văd pe scurt – dragostea este cea care rezolvă totul. Să nu uităm ceea ce spunea în temniță la un moment dat un om care a fost considerat și este considerat Sfântul închisorilor – Valeriu Gafencu. Îi spunea prietenului ei de acolo din temniță: „Aristide, Aristide…” –  era vorba de Aristide Lefa – „dragostea e cea mai puternică armă din lume, mult mai puternică decât arma atomică”.

Dragostea stinge războiul

Și iată că suntem într-un moment al istoriei în care noi ne raportăm la o situație dramatică aici în apropierea noastră cumva  – da, că uitasem că nu mai suntem în România acuma, suntem într-o altă Românie pentru că aici la Schitul Lacu, eu simt pe deplin o altă Românie.

Părintele Teologos: Așa este.

Cristian Filip: Deci suntem în preajma, în apropierea unui război, lumea e din ce în ce mai speriată, din ce în ce mai tensionată înfricoșată de ceea ce va urma, neînțelegând că dragostea poate rezolva totul. Noi nu realizăm că pornește de la fiecare dintre noi, dinlăuntrul nostru. Dacă manifestăm fiecare această dragoste acum într-un context istoric în care în mod normal românii puteau să se uite destul de urât către ucraineni și totuși au dat un răspuns în istorie, în fața lui Dumnezeu, remarcabil prin modul în care i-au ajutat, i-au primit.

Și tot fratele Aureliu Surulescu spunea că îi zicea un ucrainean – „păi”, zice „noi n-am fi făcut așa ceva în locul vostru”.

Părintele Teologos: Da, evident…

Cristian Filip: Zice: „v-am fi așteptat cu pușca la graniță și vă împușcam pe rând”. Deci asta a spus un ucrainean, ori noi cum? Cum zicea părintele Iustin Pârvu – că s-a nimerit după ce a ieșit din temniță, făcea ascultare la mănăstirea cred că Bistrița era și îi apare la un moment dat în mănăstire cel care-l chinuia în temniță. Și starețul lui îi zice: „dă-i” – că era în ascultare la stupii de albine și zice – „să-i dai ceva, o tratație”. Și zice: „el mi-a dat fiere și eu i-am dat miere”

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Cristian Filip: Da deci ăsta este ethosul românesc și dacă noi ne integrăm în acest ethos, ne reintegrăm, revenim la matcă, avem toate șansele să avem un viitor frumos pentru țara asta, pentru copiii noștri. De-asta, ce să le transmitem copiilor? Dragoste să le transmitem copiilor!

Viața duhovnicească în familie

Părintele Teologos: Exact! Deci vorbește într-un final despre viața duhovnicească în familie, relația cu Dumnezeu…

Cristian Filip: Neapărat, nu avem cum. Noi suntem ca și familie suntem mica biserică. Relația noastră cu Biserica pornește din casa noastră, din modul în care ne raportăm la acea biserică din care noi suntem parte integrantă.

Mă gândesc iarăși la înaintașii noștri, cum povestea părintele Dimitrie Bejan. Cum stăteau în genunchi părinții lui, seara la rugăciune în fața icoanelor, cu cei trei copii în jurul lor și mama spunea: „Doamne, ce să fac că uite, copilul ăsta e cam năzdrăvan, ăstalaltul e cuminte, dar cu ăsta nu știu cum să mă descurc?” Iar tatăl punea mâna pe capul lor și spunea: „Doamne, astăzi n-am avut ce să le dau să mănânc,  găina aia nu mi-a făcut nu știu câte ouă, vaca nu mi-a dat lapte”. Și a doua zi vaca dădea lapte, a doua zi găina făcea ouă.

Viața este atât de simplă, „dar ea a devenit complicată astăzi pentru copiii și pentru noi pentru că le punem în brațe tiktok-ul, le punem în brațe smartphone-uri… Am rezolvat problema… În loc să petrecem timp cu ei, să le dăm timpul nostru copiilor noștri, avem alte treburi. Avem un meci în liga campionilor, avem nu știu, orice altceva, de făcut bani. Sigur, eu le-am dat bani, mi-am făcut treaba. Nu merge așa! Și eu sunt un exemplu prost din punctul ăsta de vedere în tinerețea mea am fost tot acolo, așa a îngăduit Dumnezeu să înțeleg mai târziu, dar acuma asta pot să spun din experiența proprie și a celor pe care eu i-am cunoscut în această viață.

Concluzii

Părintele Teologos: Mulțumim tare mult! Socotesc că totuși România o să aibă în viitor luminos chiar dacă o să fie puțin la un moment dat dureros pentru că totuși socotesc că românii și-au dat valoarea, și-au dat valoarea totuși și în relația lor acum cu ucrainenii și există în neam foarte multe evlavie.

Cred că există totuși evlavie și Dumnezeu n-o să stingă această flacără.

Cristian Filip: Eu cred mai mult decât atât. Că în afară de acest ethos spre care trebuie să ne îndreptăm, sunt totuși oameni care privesc și la partea pragmatică a lucrurilor, adică oameni care își jertfesc din timpul lor, din viața lor de familie pentru pentru a sta în fața lui Dumnezeu și a da răspuns la întrebarea „voi ce ați făcut pentru neamul acesta, voi ce ați făcut pentru generațiile acestea?”

Și în sensul acesta, vreau să aduc în discuția noastră faptul că în urmă cu câteva luni în România a apărut această platformă civică – Liga pentru Deșteptarea României, numită pe scurt LIDER, la inițiativa Asociației Neamunit și a lui Aureliu Surulescu, care a reușit să coaguleze mai multe organizații din zona civică românească, organizații care au făcut ceva de-a lungul anilor în plan civic și care încearcă să se coaguleze pentru a apăra în continuare drepturile românilor, drepturile noastre de a ne manifesta frumos pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu numit România.

Și care în perspectivă își propune să creeze un alt fel de Românie – mai frumoasă, în care românii să se simtă acasă, să se simtă bine atât în pielea lor cât și în țara lor.

Părintele Teologos: Așa se ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați