Ascultați un cuvânt scurt și de folos al părintelui Haralambos Livios Papadopoulos care ne analizează în câteva cuvinte marea problemă a disperării și formele acesteia, vorbind inclusiv de sfârșitul lumii și Antihrist.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
După cum v-am spus, de multe ori omul simte nevoia – toți o simțim – de a idealiza situații. Acest lucru se întâmplă foarte tare în relațiile de iubire și de prietenie. Adică? Ne entuziasmăm și începem să-i spunem celuilalt: „Ești dumnezeul [idolul] meu, ești îngerul meu.” Spunem: „Ești totul pentru mine!” Care „tot”? Poate un om să fie „totul”? Poate un om traumatizat, rănit, un om amărât, un om sărman, care încearcă și el să se lupte, să o scoată la capăt în viață, poate deveni totul pentru tine? Cum să devină totul pentru tine? De vreme ce este neputincios! Poate un om să devină dumnezeu pentru tine? Poate vreun om să fie îngerul tău? Acestea sunt expresii ce au în ele un oarecare romantism, o dulceață. Sună frumos. E bine că le spunem uneori. De multe ori sunt frumoase, au o dulceață. Bine, creează o atmosferă, o legătură. Toate bune și binecuvântate! Dar, în final, să nu le credeți! Să nu le crezi!
Acest „pentru totdeauna împreună”. Cum adică? Acum „pentru totdeauna” se schimbă la fiecare secundă. De unde știi că vei fi cu celălalt mereu? Îmi vei spune că e o așteptare, e ceva de dorit. E bine să fie așa, dar nu te lega de acestea! Nu te sprijini de ele pentru că sunt „castele de cărți de joc”, în orice clipă se pot prăbuși.
Și începi cu un așa idealism, cu [o lume] virtuală, și spui că celălalt e dumnezeul tău, iar încet-încet pricepi că nu e doar dumnezeul tău, dar e și diavolul tău. Încet-încet începi să spui: „Părinte, mă șicanează, mă deranjează. Părinte, nu îl mai suport. Părinte o să-l iau la bătaie, să vezi ce-i fac, o să-i arăt eu.” Așa-i? Pleacă acest nor, acea atmosferă imaginară și vezi că celălalt nu e dumnezeu. Da, dar bietul de el/biata de ea nu ți-a spus că e dumnezeu. Tu i-ai spus: „Ești dumnezeul meu”. Și dacă aude asta și el va spune: „Sunt! De ce să nu fiu? Pierd ceva? E frumos. Îi sunt pe plac de vreme ce-mi spune așa.” Așa se umflă și egoismul. „Ești îngerul meu!” Și celuilalt îi place. Cui nu îi place să audă cuvințele frumoase?! E? Tuturor le plac aceste cuvințele frumoase care alintă ființa și bietul suflet.
Însă nu este așa! Viața și conviețuirea reală a cuplurilor nu este așa! Așa-i? Nu este așa! Realitatea este dură, realitatea înseamnă luptă, înseamnă cruce. Are și lucruri frumoase? Sigur că da! Are clipe frumoase? Firește! Are bucurie? Bineînțeles! Dar are și cruce, și jertfă. Are și săpuneală, are și săpuneală! Nu poate fi numai sărbătoare și numai happy-end! Are și săpuneală. Trebuie să te ostenești, să te lupți. Trebuie să te nevoiești să-l iubești pe celălalt. Așadar, dacă vezi lucrurile astfel, apoi celălalt nu te mai dezamăgește. Nu te mai dezamăgești. De ce să o faci? Pentru că celălalt a greșit? La ce te așteptai? Pentru că celălalt a căzut într-un păcat? Sigur că da! [E firesc.] Ce-ai crezut că e celălalt? Însă atunci când îl idealizezi și îi creezi o imagine ideală [în mintea ta] pricepi că dezamăgirea este foarte mare. Așa? Pricepi că este foarte mare căderea.
De aceea, să-i iubim pe oamenii și pe prietenii noștri, pe soții noștri, dar să nu absolutizăm situațiile, persoanele sau relațiile și să spunem: „Acesta e perfect, e cel mai bun, etc.” Nu există astfel de lucruri! Până și sfinții aveau clipe de neputință. Cu atât mai mult noi, oamenii de rând, cu patimile și neputințele noastre! Cealaltă formă de descurajare provine din partea societății. La acest capitol vom face o continuare la ce am spus mai devreme. Adică? Așa cum am spus mai devreme că oamenii au momente de neputință și patimi, și trebuie să fim pregătiți și să nu cădem din nori, în același fel este și societatea noastră. Firește! Societatea și istoria au fost dintotdeauna tulburate. Am spus-o și mai devreme. Nu trebuie să ne dezamăgească și să ne descurajeze acest lucru.
Acum spunem că a venit sfârșitul lumii. Dar ce ziceți? Cele ce se petrec acum, și mai rău s-au întâmplat de sute de ori în istoria omenirii. De sute de ori! Dacă ar fi acuma sfârșitul, ce-ar fi spus primii creștini atunci când îi omorau pe toți și-i aruncau leilor ? Ce-ar fi spus? Dacă acum ar fi sfârșitul, ce-ar fi spus cei care au trăit al II-lea Război Mondial, când îi duceau în lagăre și-i transformau în cenușă? De s-a umplut Berlinul de cenușă umană! Omorau fără motiv suflete, suflețele. Omul nu valora nimic. Un nimic! Atunci acei oameni ce erau? Dacă aceia nu au trăit vremurile din urmă?!
Nu vă înșelați și nu vă abateți de la esență! Esențialul este Hristos! Hristos este esența! Lăsați sfârșitul lumii în seama lui Dumnezeu! Doar El știe acest lucru! Niciun om nu știe acest lucru! Niciunul! Citiți Sfânta Scriptură și ea vă va da răspunsuri. Hristos a spus foarte clar atunci când a fost întrebat: „Când va avea loc a Doua Venire?” „Nu știu, numai Dumnezeu [Tatăl] știe” . Hristos nu era Dumnezeu? Sigur că era, dar în acea clipă a vorbit ca om. În acea clipă a vorbit ca om și a spus că nu știe.
Așadar, istoria acestei lumi a fost așa dintotdeauna. Să nu vă copleșească și să vă descurajați, să vă pierdeți nădejdea! Așa a fost mereu și așa va continua până când va veni sfârșitul – care va veni la un moment dat. Acesta nu are nevoie să fie profețit. O știm. Va veni cu adevărat un moment când istoria și planeta și viața vor ajunge spre sfârșit și va avea loc a Doua Venire a lui Hristos, se va face judecata și noua Împărăție a lui Dumnezeu, ș.a.m.d.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
6 Comment
Da, sunt de acord. Dar trebuie sa ne rugam sa fim alături de ceilalți dincolo, sa ne rugăm asta…
O postare fix pentru sufletul meu..Azi am mai învățat ceva.
Vă mulțumesc din inima dragi Părinți.
Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Doamne ajută!
Daca mai puteți, mai traduceți materiale și cu IPS Nicolae al Mediteranei. Sunt de mare folos.
A
Ce poți face dacă părinții te blestemă? De câte ori spun mamei că vreau să mă duc la mănăstire mă trimite la d…. Și tatăl meu înainte de a muri mi-a zis să nu îl ating că mă blestemă….
Să nu dai atenție acestora. Să te spovedești, însă, regulat.