Depășirea tristeții în viețuirea creștină – Pr. Iosia Trenham

Tristețea este un sentiment care macină pe mulți dintre noi și ne este dificil să o depășim. Pentru a afla cum să gestionăm această mare problemă ascultați materialul următor.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Bun găsit tuturor!

Vă mulțumesc mult că suntem împreună.

Cuvântul meu pentru ziua de azi se numește „Depășirea tristeții”.

Tânărul bogat din Evanghelie

Comentariul meu se va baza pe pericopa evanghelică citită într-una din duminicile trecute care este cuprinsă în capitolul 18 [al Evangheliei] după Sf. Luca.

Este acea celebră pericopă a tânărului cel bogat, acel om foarte religios care vine la Iisus și-l întreabă cum poate să moștenească viața veșnică. Acesta este un om care respectă perceptele Legii [Vechi], îl iubește pe Dumnezeu, iubește Poruncile, dar în care Iisus întrezărește că se reține în a obține viața veșnică datorită atașamentului  pentru lucrurile [pământești].

Astfel, Iisus îi spune să țină Poruncile și începe cu cele cuprinse în tabla a doua a Legii [Vechi] referitoare la [relațiile] cu celălalt.

Ca răspuns, acesta îi spune că a făcut toate acelea din tinerețile sale, iar Iisus se uită la el, arată cu degetul la ceea ce este cel mai important în viața sa și-i zice:

„Încă una îți lipsește:”, deci dacă vrei să devii perfect, dacă vrei să te mântuiești și să obții împărăția lui Dumnezeu „Vinde tot ce ai și împarte-le săracilor și vei avea comoară în cer; și vino, urmează-Mi Mie.“ [Luca 18: 22]

Iar în text se spune că tânărul s-a întristat foarte tare – „perillipos”; nu a fost doar puțină amărăciune, ci l-a cuprins o tristețe peste măsură.

A fost exagerat de trist pentru că avea atât de multă bogăție, avea atât de mult atașament legat de acest pământ.

Acesta călărea doi ponei: își dorea viața fără de sfârșit, veșnicia, împărăția lui Dumnezeu, iar în același timp își dorea viața aceasta. Își dorea să se bucure și să se lege atât de viața de aici cât și cea de dincolo. Ca urmare, vorbele rostite de Iisus l-au mâhnit tare, aducându-i multă supărare.

Tristețea – Sf. Ioan Scărarul

De ce se întâmplă asta? De ce atât de des ne cuprinde tristețea și cum reușim să trecem peste ea în viețuirea creștină? Asta este o întrebare cuprinzătoare care poate fi analizată din numeroase unghiuri.

Dar dați-mi voie să fac asta numai dintr-o singură perspectivă.

Aceasta va fi perspectiva Sfântului Ioan Sinaitul, autorul „Scării”, deoarece acesta începe acel text clasic cu analiza tristeții, atât în treapta întâi cât și în treapta a doua.

În mod particular, aceasta este o problemă pentru cei care s-au creștinat recent, care doar ce au pornit pe drumul mântuirii, și din acest motiv Sf. Ioan o analizează nu în treapta a 29-a sau a 30-a, spre sfârșitul vieții creștine sau, cum am putea zice, la sfârșitul progresului în viața spirituală, când te pregătești să obții rugăciunea curată. Nu. Sf. Ioan analizează [chestiunea] tristeții chiar la început.

Prima mutare în viața creștină este „renunțarea” și bineînțeles că știm aceasta deoarece atunci când ești botezat la credință, la momentul în care devin creștin, renunți la diavol și la toate lucrurile lui, la mândrie și la îngerii [lui], te întorci spre vest și scuipi și cu asta este gata. Acesta este primul pas în viața creștină, [respectiv] de a renunța la răutate, la răutatea din tine, dacă vrei să spui asta.

Iată ce spune Sfântul Ioan despre tristețe și despre această perioadă de renunțare: „Cu siguranță că la începutul renunțării noastre nu putem a ne însuși practicile virtuții decât numai cu muncă și durere.” Și dați-mi voie să opresc citatul aici.

Cu siguranță, zice el, că la început, care este o mare încercare pentru viața spirituală, să te întorci de la căile tale inițiale și să revii spre Hristos și a trăi în mod serios o viață în Dumnezeu. Va fi durere, va fi o mare încercare.

Îmi amintesc despre vremurile adolescenței când, din îndurarea lui Dumnezeu am început a lua în serios relația mea cu El, au apărut tot felul de încercări, munci și tristeți fără de margini, în timp ce mă reorientam și-mi corectam relația cu Dumnezeu. Chiar la începutul renunțării noastre apar cu siguranță muncile și durerea în timp ce practicăm virtuțile dar, odată ce am făcut progrese pe acest drum, începem să numai simțim întristare,  sau simțim numai puțin, și atât timp cât mintea nu se mai gândește la cele trecătoare, urmare a silinței pe care ne-o dăm, apare bucuria și nerăbdarea, [care vine] cu dragoste și foc divin.”

Ce text minunat!

Îndemn

Deci acesta este prima mea îmbărbătare pentru voi: a avea mâhnire și tristețe, la începutul vieții [duhovnicești] atunci când te pocăiești și te întorci spre Dumnezeu și începi să ajustezi lucrurile în privința raiului, când încerci să renunți la păcat, este absolut natural și categoric să te aștepți la asta, dar nu va rămâne așa.

În timp ce vei crește în dragostea ta pentru Dumnezeu, în timp ce vei aprecia din ce în ce mai mult Poruncile sacre, atât timp cât vei începe să-ți modelezi viața în concordanță cu acestea, acea profundă mâhnire, povară și tristețe urmează a se extirpa, iar ceea ce ai simțit ca o durere pentru tine se va transforma într-o veselie, după cum zice Sfântul Ioan.

Detașarea

Acum aș vrea să vă citesc un cuvânt în legătură cu al doilea pas, și anume detașarea, deoarece aceștia sunt pașii care sunt menționați în „Scară”: renunțarea, detașarea, înstrăinarea.

În pasul doi, „detașarea”, [Sf. Ioan] se referă din nou la subiectul tristeții. Acesta zice că „bărbatul care a ajuns să urască lumea – iar asta nu înseamnă oameni, munții minunați, animalele, ci lumea aflată sub controlul diavolului – s-a eliberat de mâhnire, iar acela care a păstrat un atașament cu ceva tangibil nu s-a desprins încă de amărăciune. Cu cât rămânem mai mult legați de acestea, care sunt trecătoare, în fapt toate lucrurile acestei lumi se vor duce și nu le putem lua cu noi în împărăția lui Dumnezeu, cu atât mai mult va dăinui întristarea.

Iată de ce detașarea graduală, a lăsa să se ducă de la noi toate acelea de care vom fi dezbrăcați la moartea noastră – asta este ceea ce Sf. Vasile cel Mare ne îndeamnă să facem, adică să ne îndepărtăm în mod voluntar de cele ce se vor isprăvi în mod involuntar la momentul morții, deci să facem voluntar ceea ce moartea involuntar va face – este modul în care ne vom elibera de adânca amărăciune și de adânca întristare.

Tristețea – Sf. Diadoh al Foticeii

Cu privire la același subiect de depășire a tristeții prin detașare permiteți-mi să vă citesc din primul volum al Filocaliei, de la Sf. Diadoh al Foticeii, care zice aceasta în cuvântul său:

„Este necesar la începutul luptei să împlinești sfintele porunci ale lui Dumnezeu cu o determinată forță a voinței, ca astfel bunul Dumnezeu, văzând intenția și efortul nostru, să trimită asupra noastră o deja pregătită voință de a sluji scopurilor Sale slăvite cu preamărită încântare. Pentru că Domnul este cel care face ca voința noastră să fie gata pentru a putea ca fără de încetare să facem ceea ce este bun cu mare bucurie, ca astfel să simțim cu adevărat că  Dumnezeu este Cel care lucrează în noi, atât în voința noastră, cât și în cele pe care le facem pentru a rămâne în slava Sa.”, aceasta din urmă fiind un citat din epistola Sf. Apostol Pavel către Filipeni.

Ce cuvânt minunat este acesta!

Cum se poate întâmpla aceasta ca prin  răbdare și căutare a lui Dumnezeu, prin renunțare și detașare în mod gradual, suntem mai puțin triști și găsim mai multă satisfacție în a urma voii lui Dumnezeu?

Ei bine, Sf. Diadoh ne spune că Dumnezeu Însuși prin mila Sa ne întărește voința, ne îndrumă voința, ne răsplătește voința; Dumnezeu Însuși va răsplăti și binecuvânta pe acei care se luptă ca să-L iubească pe El și fac acele schimbări care, la început, sunt însoțite de tristețe, dar care mai apoi se transformă într-o mare bucurie prin păzirea cuvintelor Mântuitorului nostru.

Aceasta devine pentru noi o mare reflectare a dragostei, după cum ne spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „De Mă iubiți, păziți-Mi poruncile!” [Ioan 14:15]

Epilog

Deci să nu deznădăjduiți, dragii mei. Dacă tristețea vă împovărează, nu deznădăjduiți, perseverați în lepădarea [de cele lumești], avansați în detașarea de acele lucruri de care nu suntem atașați cum trebuie și în schimb fortificați-vă ambiția și împachetați-vă firele inimii voastre în jurul a ceea ce este veșnic. Faceți dragostea, credința și nădejdea să fie marile voastre obiective și veți observa că tristețea voastră se va diminua, iar ceea ce a fost la început tristețe se va transforma într-o extraordinară bucurie.

Dumnezeu să fie cu voi.

Publicațiile patristice „Nectar” au bucuria de a vă prezenta a 9-a parte a seriilor de lectură

intitulate: „Viața mea în Hristos – Viața și învățătura Sf. Ioan de Kronstadt.

Aceste lecturi cuprind două părți.

– prima parte conține 4 lecturi tematice susținute de părintele J. Trenham la Școala Teologică „Ioan Gură de Aur” din Riverside, California.

– partea a doua conține cinci prelegeri susținute de PS Vasile al Whichitei la o tabără pentru bărbați ținută în Kansas, în anul 2008.

Sf. Ioan de Kronstadt, făcătorul de minuni, a slujit în Rusia în partea a doua a secolului al 19 – lea și a adormit întru Domnul în anul 1908. Viața sa, minunile sale și învățătura sa au fost prețuite de credincioși ca un cadou al dragostei lui Dumnezeu pentru biserică și pentru întreaga lume la începutul secolului 20, cel mai violent secol din istoria umanității.

Aceste lecturi și discuții vor dezvălui bogăția frumuseții vieții trăite în, și pentru, Iisus Hristos Domnul. Pentru acestea și pentru alte materiale vă rugam să vizitați website-ul nostru la: www.patristicnectar.org

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!