Botezul: cea mai periculoasă slujbă – p. Teologos

De ce există atâta discuții și atâtea controverse legate de botez? Care sunt cauzele acestei poziții speciale a botezului printre slujbele Bisericii? De ce este luptată atât această slujbă? Vizionați acest material pentru a afla.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

O slujbă capitală și ispita

Astăzi o să vorbim despre un eveniment, despre o slujbă foarte periculoasă. Când spun foarte periculoasă mă refer din punctul de vedere al diavolului, desigur, fraților – punct de vedere pe care acesta reușește să ni-l strecoare, datorită faptului că avem o minte întunecată de patimi că fiecare dintre noi suntem pătimași, suntem păcătoși. 

Unii ar crede că o să vorbesc despre exorcisme – într-un fel este, oarecum, adevărat pentru că slujba despre care vorbesc conține exorcismele în cadrul acesteia, nu știu câtă lume știe acest lucru.

Este vorba despre botez – despre slujba botezului. Diavolul luptă atât de acerb slujba aceasta pentru că este, de fapt, din punct de vedere al ființei noastre reunirea, re-legarea cu Dumnezeu – pe latină „religare” – de unde și termenul de „religie”.

Botezul este slujba relegării noastre de Dumnezeu și prin Dumnezeu care este comuniunea interpersonală pură, absolută, iubitoare. Ne relegăm, ne unim cu toți în Biserică. Botezul este moartea, despărțirea față de energia demonică, de împărăția distorsiunii și a întunericului singurătății.

Pentru înțelegere

Să vă dau o imagine să înțelegeți: Dumnezeu, Sfânta Treime sunt trei sori, trei stele gigantice, întrepătrunse una într-alta. Nu știu dacă știți, stelele sunt sfere imense de plasmă – plasma este – să zic așa, pentru discuția noastră – lumina pe care o vedem în fulgere, în lămpile cu neon, sau, mai nou, în monitoare adică nici pe departe nu este vorba de ceva solid. De exemplu, focul este o sursă comună de plasmă. E o lumină, fraților, sau în termeni mai ștințifici este materie supraîncălzită, gaz ionizat.

Deci imaginați-vă trei astfel de sfere de stele imense unite una într-alta emițând o lumină imensă, lumina iubirii.

Depărtate de aceste stele sunt în spațiul negru bucăți de fier întunecat, ruine ale unei stele vechi, bucăți care sunt atrase mai mult sau mai puțin de hăurile abisale ale găurilor negre ale energiilor demonice, ale patimilor.

Botezul este modalitatea prin care aceste bucăți de fier contorsionat se desprind de magnetismul găurilor negre și se contopesc în lumina iubitoare a stelelor inteligente. Devin una, înțelegeți?

Fierul rămâne fier, steaua rămâne stea, plasma rămâne plasmă, însă fierul capătă proprietățile plasmei: e cald, luminos, maleabil, lichid, flexibil, se poate uni cu toți și cu toate celelalte bucăți în lumina iubirii dumnezeiești, a flexibilității smereniei. Asta este viața oamenilor pentru că noi suntem făcuți după chipul și asemănarea Sfintei Treimi, structura supremei iubirii, structura supremei uniri.

Botezul – poarta unirii

Vedeți că botezul este începutul unirii, poarta unirii, poarta împărtășirii, poarta comunicării și a cuminecării – din cauza asta botezul se face prin trei afundări în numele Sfintei Treimi, adică se accentuează în mod absolut dimensiunea comunitară, dimensiunea unitară a Bisericii. Biserica este unitară prin excelență – unitatea nu este doar o caracteristică a Bisericii, ci însăși ființa ei. Ca să accentuez și mai mult, unitatea provine din lumina iubirii și nu din însingurarea unei forțe dictatoriale.

Pentru că vorbim despre moartea lumii acesteia, moartea din lumea întunecată a însingurării, înseamnă că trebuie să dispărem din lumea aceasta. Această moarte este simbolizată prin afundare și acest simbol nu e o metaforă este ceva foarte concret. La botez se întâmplă această moarte prin afundare – nu din punct de vedere trupesc, ci din punct de vedere duhovnicesc. Și pentru că sufletul este mult mai important decât trupul, desigur că și moartea aceasta bineplăcut lui Dumnezeu este mult mai importantă decât moartea trupului care o să fii la sfârșit. Dar dacă sufletul nu moare lumii acesteia, atunci nu va putea să vieze pentru viața viitoare decât foarte dificil, bunul Dumnezeu știe. Înțelegeți?

Afundarea de trei ori

Deci botezul este capital fraților. Moartea care este simbolizată prin afundare… trebuie să înviem prin ridicarea din apă și ca să nu înviem tot în singurătate, ridicarea din apă și, deci și afundarea este întreită. Chiar și cuvântul „botez” – βάπτιση în greacă – înseamnă afundare, scufundare. Înțelegeți? 

Vedeți că botezul este intrarea, afundarea în unitatea de viață făcătoare și eliberarea de sub imperiul singurătății. Această trecere de la moarte la viață este simbolizată și mai accentuat de apa în care suntem „omorâți” afundați și din care ieșim adică înviem. De ce în apă? Pentru că apa, trupește vorbind, ne dă viață. Toate viețuitoarele au nevoie de apă ca să trăiască. Nu există, din câte știu, un aliment, o mâncare care, să zic așa, să fie universal valabilă pentru orice viețuitoare, în afară de apă. Deci pe drept cuvânt, apa este imaginea vieții noi a unei vieți fluide, lichide, transparente în care ne afundăm și ieșim noi oameni.

Vedeți, omul este trup și suflet și Dumnezeu astfel ne dorește – acolada, veriga de legătură care leagă, care unește cele două lumi: lumea îngerilor, adică lumea duhovnicească, spirituală și lumea materială, lumea sensibilă. Din cauza aceasta avem slujba botezului și – de fapt – și celelalte slujbe care au și dimensiunea duhovnicească și dimensiunea materială. Materia, după cum am spus de multe ori, nu este rea în sine. Noi, însă trebuie să înduhovnicim materia – să o tragem în sus, ca să zic așa – și nu noi să fim trași în jos de atracția materiei; de forța gravitațională duhovnicească a materiei care este drumul spre patimă, spre iad.

Tăierea împrejur a Domnului

Vedeți, aici e un lucru foarte interesant: avem mai întâi sărbătoarea circumciderii Domnului – adică a tăierii împrejur și după aceea a Botezului.

Sărbătoarea tăierii împrejur este sărbătoarea tăierii împrejur a cărnii, fraților. Spun Sfinții Părinți că acest legământ pe care Dumnezeu L-a făcut cu Avraam și cu toți cei care ne tragem, duhovnicește vorbind, din Avraam, acest legământ se referă la tăierea cărnii care nu ne ajută la înduhovnicire și nu ne ajută la apropierea de Dumnezeu și prin faptul că o tăiem, o jertfim iubirii lui Dumnezeu. Aceasta – carnea – duhovnicește vorbind, se spiritualizează, la nivelul Legii Vechi, a Vechiului Testament care, după cum știm, este o preînchipuire a Legii celei noi, celei adevărate, a Noului Testament.

Lepădările

La scurt timp de la sărbătoarea tăierii împrejur, prima sărbătoare de fapt care vine după, ca și o continuare a acesteia, este sărbătoarea lepădării totale de plăcerea de carne pentru înduhovnicirea ei, sărbătoarea omorârii omului celui vechi, adică sărbătoarea Botezului, prin care ne dezicem de omul vechi, de influența satanei, de diavol și de lucrările lui.

Din cauza asta există în slujba botezului lepădările de satana și exorcismele iar, pe de altă parte, mărturisirea unirii cu Hristos. Din cauza asta, cum spuneam, diavolul urăște această slujbă la maxim și încearcă să o denatureze cu orice chip sau – dacă poate – încearcă să ne facă să o facem cât mai târziu cu putință sau chiar deloc.

Botezul în istorie

Tocmai din această cauză – a luptei acerbe a vrăjmașului – încă din primele secole ale creștinismului vedem că Biserica, luminată de Duhul Sfânt, a început să boteze bebelușii – copiii de vârstă foarte mică – chiar de la început, cum spuneam, și asta pentru că Duhul Sfânt care este în Biserică nu dorește să-l lase pe om sub influențele demonice, ci să-l scoată cât de repede posibil de acolo.

Vedem chiar în Sfânta Scriptură în Capitotul Botezului (cum se numește) din Faptele Apostolilor – Capitolul 16, fraților – cum Sf. Ap. Pavel a botezat toată casa Lidiei și a unui temnicier care îl ținuse închis și pe el și pe Sfântul Sila. De asemenea, Sf. Pavel mai vorbește și în prima epistolă către Corinteni, chiar la început, că a botezat toată casa  lui Ștefanas. Ei, fraților, când spune asta, spune că, desigur a botezat și pe copii și chiar și pe sclavi pentru că toți aceștia erau în „casă” adică în familie. A! Și ca să nu uit, casa lui Corneliu, sutașul, fraților. Deci e clar că se botezau și copiii.

Dincolo de Sfânta Scriptură avem chiar din primele secole mărturii la Sfinții Părinți despre botezul copiilor, cea mai veche fiind la Sf. Irineu în jurul anului 180. La Origen, adică în secolul 3, deja se menționează că botezul copiilor mici este tradițional și obișnuit chiar notând că de la apostoli au luat această predanie. Nu îl validez pe Origen din punct de vedere dogmatic că are greșelile lui, dar a fost un istoric fulminant și această mărturie a lui istorică este lată de toată biserica. 

De atunci Sfinții Părinți au vorbit încontinuu pe tema asta – chiar avem canoane de sinoade ecumenice în care se vorbește despre asta – de exemplu la sinodul Quinisext există un canon 84, cred, care vorbește despre copiii găsiți la care nu există martori și nu se știe dacă sunt botezați sau nu. Canonul zice să se boteze numaidecât astfel încât să nu carele cumva să se lipsească aceștia de lumina botezului. Înțelegeți? 

Aceasta spune Biserica și cine nu spune astfel, în cel mai bun caz, nu cunoaște istoria Bisericii și în cel mai rău caz se pune contra cu Duhul cel Sfânt care a lucrat în Biserică vreme de atâta vreme.

Scoaterea de sub influențele demonice

Tendințe azi

De fapt, este și evident, cum spuneam, de vreme ce botezul scoate afară energiile demonice, nu îl lași pe copil sub influențele acestea ani de zile. Pentru că diavolul vrea să rămână copilul ani de zile sub influențe demonice. 

Dacă se pune problema copilul să fie sub influențe demonice ani de zile nu îl lași acolo, până când se umple de păcate, de aceste influențe. Este ca și cum l-ai lăsa pe copil neprotejat, fără anticorpi, ani de zile să se îmbolnăvească zicând că îl lași tu ca părinte să hotărască el singur când o fi mare dacă o să se facă bine sau nu.

O variantă mai subtilă a acestei înșelări diavolești apare atunci când oamenii zic „Hai să nu-l botezăm acum că e micuț! Să mai crească puțintel!” nu foarte mult însă destul de mult astfel încât să nu mai încapă în cristelniță sau să se prindă cu mâinile de cristelniță astfel încât să nu mai poată fi afundat.

Fraților, copiii trebuie să fie afundați și, mai ales, ca să fim foarte clari: trebuie să fie afundați de trei ori, în numele Sfintei Treimi, în numele unității, cum spuneam. Trebuie să murim cu totul lumii acesteia, să ne scufundăm, pentru că lumea aceasta întru cel rău zace, după cum spune Sf. Ioan Teologul.

Când ne place această lume…

Da, ok, noi zicem că ne place lumea aceasta și chiar dacă nu zicem, o trăim în inima noastră. Însă asta este dăunător pentru noi – de fapt chiar mortal. Asta ne duce în iad, fraților! Dacă în clipa în care murim iubim lumea aceasta mai mult decât cele cerești, această iubire, acest lipici ne lipește, de fapt, de iad, fraților, și ne lipsește de Împărăția Cerurilor. Pentru că iadul, după cum am spus de foarte multe ori, este maximizarea în veșnicie a dorințelor neîmplinite. După moarte nu mai există această lume, nu mai există trupul material, și dincolo de asta, materia nu poate să împlinească niciodată persoana. Niciodată o dorință materială nu poate să împlinească și să odihnească sufletul și asta trebuie tăiat trebuie omorât întâi de toate prin botez.

Dacă nu credeți și nu-l faceți voi vă chinuiți, voi vă osândiți. De fapt, asta e credința: să facem cum ne spune Dumnezeu prin Biserică, prin consensul Sfinților Părinți și nu după cum ne fumegă mintea, fraților, cu drag vi-o spun, după cum ne gândim fiecare dintre noi că ar fi bine. Fraților, când spunem că trebuie să fim credincioși, trebuie să fim credincioși Bisericii care a dat Sfinții și Sfânta Tradiție ca mod al sfințirii, iar Sfânta Tradiție a dat atâtea scrieri pentru noi să învățăm în Biserică. Desigur că cea mai importantă carte din Biserică este Sfânta Scriptură, Biblia care a apărut ca rod al Bisericii pe la anul 300 și ceva – canonul s-a stabilizat într-o scrisoare a Sfântului Athanasie cel Mare, deci cu destul timp după ce botezul copiilor era normă, era încetățenit. Întâi a fost botezul, fraților, da.

Apropos de credință, vedeți că cel mai mare dușman al Bisericii nu sunt celelalte confesiuni religioase sau diferitele organizații mai mult sau mai puțin oculte. Cel mai mare dușman este duhul laic, duhul logic, crezământul minții noastre. Fraților, după cum spuneam, Biserica, Sfinții Părinți sunt mai presus și de mintea noastră și de Scriptură și de toate. Chiar dacă Scriptura a fost scrisă de sfinții apostoli. Mă rog, Sf. Ap. Pavel este apostol, dar nu unul dintre cei 12. Și nici Luca nu a fost dintre cei 12 și nici Marcu. 

Deci fraților, să lăsăm crezământul minții noastre!

Și să știți că organizațiile și confesiunile de care spunem că sunt împotriva Bisericii sunt periculoase în măsura în care ne fac să ne credem gândului, logicii noastre și ne fură timpul necesar pentru a afla credința cea adevărată și ne fură atenția necesară pentru a o avea și a o pune în practică pentru că, să știți, că e nevoie de multă atenție, de trezvie, care să ne punem în practică credința, adică să facem poruncile, să avem asceza ortodoxă să trăim ortodox, fraților. Cred că cel puțin unii dintre noi  ar trebui să știm asta.

Botezul și postul. Semnificații

Vedeți că nu e întâmplător faptul că Sf. Ioan Botezătorul – adică trezvitorul prin excelență – ascetul prin excelență boteza în deșert, adică în locul în care putem fi atenți la maxim. Vedeți și Mântuitorul după Botez, imediat a fost dus de Duhul în pustie ca să se roage și să postească. Postul de 40 de zile al Mântuitorului este legat de botez și de asceză, nu e legat de Sfânta Împărtășanie.

Din cauza aceasta și nașii și preoții și copii trebuie să se pregătească din punct de vedere duhovnicesc pentru acest mare eveniment din viața lor. Copiii, dacă sunt mici, e mult mai ușor să fie ținuți într-un duh lipsit de griji, într-un duh netulburat, ascetic – asta și din cauza situației; desigur că trebuie avută puțină atenție cu posibilii doritori – rudele, de exemplu – care vor să-l tulbure, să se joace cu el, să-și arate atenția față de el.

Bun, fraților, e de înțeles, însă în astfel de momente – înaintea și imediat după botez – nu e bine, fraților. E mult mai bine să fie netulburat, desigur că nu zic să fie lăsat nesupravegheat, da? Să ne înțelegem! Să fie netulburat și să ne rugăm pentru el. De asemenea și noi să ne rugăm înaintea botezului. La fel și după.

Banchetul de botez, așa cum este perceput el astăzi, nu este ortodox. Desigur că o mică agapă în familie se poate – așa zic cu iconomie – însă să nu fie ceva neduhovnicesc, fraților. Cum spuneam am mai spus în acest cuvânt  – nu știu dacă țineți minte – că mai ales prin botez murim duhului carnal, duhului lumesc, duhului laic. Din cauza asta este pusă sărbătoarea Botezului după sărbătoarea circumciderii – că trebuie să tăiem carnea care ne trage în jos.

Vedeți că după botez, Mântuitorul a postit 40 de zile după asta. Astea nu sunt întâmplătoare, fraților. Nu zic că trebuie să postim și noi după botez 40 de zile, mai ales dacă e vorba de copii mici – de fapt ei, ca și Hristos, nici nu au nevoie. Hristos pentru că a fost și este nepăcătos, iar cei mici sunt mult mai curați decât noi și, evident, la vârsta respectivă sunt foarte fragili, fragezi și nu pot posti astfel.

Și apropos, de faptul că Duhul a dus pe Domnul la asceză, adică la o viață duhovnicească mai înaltă după botez, fraților, asta trebuie să se întâmple și în cazul fiecărui om botezat, indiferent de vârstă. Și când spun că Duhul îl ridică pe om la o asceză mai înaltă, asta o face Duhul lui Dumnezeu în principal prin nași, în acest caz.

Nașii

Oameni buni, nașul nu este cel care dă bani la botez, ci cel care trebuie – sau, mă rog, ar trebui – să-l ajute pe cel nou botezat să ajungă la o stare ascetică mai înaltă și pentru asta trebuie să știe unde bate Duhul. Din cauza asta Mântuitorul a postit – să le dea exemplu.

Nașul este părinte duhovnicesc – desigur că nu ca și preotul – însă, totuși este părinte duhovnicesc și trebuie să aibă măsura duhovnicească corespunzătoare și să o aplice adică să se roage pentru cel nou-botezat, să-i fie exemplu duhovnicesc și, desigur, să-i vorbească despre Dumnezeu, noului botezat. Să nu zică „Nu mă bag. Să nu deranjăm!” și din astea. Desigur e nevoie de diescernământ, însă, tare mi-e frică de faptul că mai degrabă astăzi cei care sunt nași nu sunt foarte preocupați de acest rol al lor pe care trebuie să-l înțeleagă și ei, dar și părinții trupești l noului-botezat. Vă rog să mă iertați că spun așa, cu mult drag vorbesc! 

Vedeți, Hristos, a postit un post crunt ca să ne arate nouă tuturor că trebuie să avem o asceză maximă, după puteri, după botez astfel încât să avem experiența darului Duhului Sfânt pe care l-am primit prin această mare taină a botezului. E mare har, să știți.

Copiii mici simt asta pentru că sunt mai curați ca noi și, cum spuneam, trebuie asceza maximă, desigur după puteri, cum spuneam, care în cazul lor este netulburarea lor. Să nu-i tulburăm cu tot felul de deranjamente și vorbire în deșert, vorbe „în mintea copiilor” și, mai ales, în partea opusă, e vorba de certuri în familie în fața lor. Fraților și surorilor, vă rog eu tare mult, nu vă certați și nu vorbiți urât în fața bebelușilor pe motiv că nu înțeleg! Da, poate că nu înțeleg pe plan rațional însă harul sau – Doamne ferește! – energia demonică lucrează, fraților. Și chiar foarte intens asupra lor că sunt mai fragezi, mai nepăcătoși decât noi.

Efecte vizibile ale botezului

Asta se vede și înainte – de exemplu la exorcisme unde știu cazuri în care unii leșinau sau efectiv nu puteau să reziste, asta, desigur se întâmplă la oamenii maturi convertiți din alte credințe care se botează – care pot să aibă mari energii demonice asupra lor – asta se vede și după: am văzut multe cazuri de copii care se liniștesc după botez sau oameni mari la care le strălucește fața după botez.

Am văzut personal. Știu pe un fotograf care fotografia la botezuri și acesta făcea două fotografii la botezurile maturilor: una înainte și una după. Fraților, cel care se botează după aceea este alt om. Cu totul alt om. Desigur că cele mai multe minuni legate de botez se întâmplă în Africa unde îmi spuneau părinții care au fost acolo că oamenii vedeau porumbei zburând – stăteau așa în aer – deasupra capetelor celor nou-botezați. Asta se întâmplă mai ales în Africa pentru că acolo este nevoie.

Să știți însă că harul botezului lucrează și asupra celor care sunt de față, care nu se botează. Asupra tuturor, dacă omul e deschis. Desigur, însă, că botezul trebuie să fie făcut cum trebuie și slavă Domnului că Patriarhia Română a trimis circulare, enciclice și a avut ca punct de discuție săvârșirea botezului după rânduiala corectă cu trei afundări în mai multe rânduri la Sfântul Sinod. Desigur că preoții trebuie să-l facă după rânduială, însă, oameni buni vă rugăm nu presați! Cum spuneam, duhul logic al fiecăruia, crezământul fiecăruia în tot felul de găselnițe locale este dușmanul Bisericii! Să nu presăm că știm noi mai bine. Să ascultăm de Sfinții Părinți și vom afla har.

Un caz

Să vă spun un caz. Este, mai trăiește, nu o să-i spun numele, un părinte profesor universitar la o facultate de teologie foarte cunoscută din România, mare specialist în Noul Testament, poate că cel mai mare din țară, care la un moment dat a ajuns într-un sat din Ardeal și trebuia să boteze un copil. Era iarnă, i-au spus sătenii să boteze un copil. Omul s-a bucurat și a zis „Slavă lui Dumnezeu! Aduceți cristelnița!”. Oamenii au sărit în sus „Tulai! Părinte! Ne omori copilul! Ne îneci copilul!” – acuma fraților să știți că botezul copiilor este o practică de aproximativ 2000 de ani, nu? Nu vorbim aici de 2000 de ani de pruncucideri, de omoruri de copii, să fim serioși. Vorbim de miliarde de copii care, dacă botezul ar fi fost periculos, ar fi trebuit să moară. Înțelegeți? 

Ceea ce s-a scris în presă erau dezinformări sau nu se știe – cazuri de copii care au murit nu la botez, ci după botez și nu din cauza botezului, ci pentru că erau bolnavi, aveau lichid pe plămâni după cum s-a descoperit mai apoi la morgă – însă cine să mai scrie în presă, „știți că am greșit”. De asemenea, mai existau cazuri foarte rare în trecut în principal în care efectiv preotul nu știa cum să boteze. Da.

Însă să revenim la botez: cum spuneam oamenii erau oripilați, însă părintele nu dădea înapoi nici în ruptul capului. Timpul trecea, iar copilul se îmbolnăvea. Știți, din cauza influențelor demonice copiii se pot îmbolnăvi. La un moment dat când au văzut oamenii că e lată, i-au zis părintelui: „Părinte, știți ce? Suntem oameni de înțeles – uitați care-i treaba: faceți cum spunem noi, prin stropire ca să nu-l înecăm și vă dăm un porc!”…

Și părintele a zis: „Nu, nici vorbă! Nu e bolnav, nu e o situație, extremă, nu e cazul.” Zice, părintele: „Uite, care-i treaba”… Și nu a dat înapoi părintele. Și ăștia s-au sfătuit între ei și au zis: „Dacă se întâmplă ceva cu copilul, îl omorâm pe preot”. Și au adus cristelnița și toți erau cu securile acolo, dacă se întâmplă ceva îi taie capul părintelui. A fost un botez, fraților, ce să vă zic? Ca în fâșia Gaza. Și la sfârșit, toți sătenii de acolo au simțit un asemenea har și bucurie de la harul Duhului Sfânt că a coborât prin slujba botezului că i-au zis părintelui profesor: „Părinte, de amu încolo așa să faci totdeauna și vă dăm și porcul!”. 

Înțelegeți? E un har foarte mare. 

Stropirea prin pogorământ

Prin stropire, fraților, este pogorământ. Se face numai în situații speciale. Desigur că în situații speciale – de exemplu, dacă este copilul în pericol de moarte – atunci oricine poate să facă botezul: se ia apă, dacă nu e apă se ia nisip sau chiar în aer și se rostește formula „Se botează robul lui Dumnezeu, <numele>, în numele Tatălui, Amin! Și al Fiului! Amin! Și al Sfântului Duh! Amin!”

Să știți că multe suflete s-au mântuit așa. Să vă spun un caz.

Un exemplu

Era un preot ginecolog care în loc să avorteze boteza pe copiii care erau în pericol de moarte cu botezul de urgență. Era un cuplu care aveau copilul cu mari probleme la naștere și s-au dus la starea civilă ca să-l înscrie. Când s-au întors le-a zis doctorul: „femeie, ți-a murit copilul, însă poți să-l pomenești, îl cheamă Ioan”. Și femeia s-a blocat și i-a spus: „dl doctor, să știți că e de la Dumnezeu, pentru că noi am fost la starea civilă acolo și discutam despre faptul că avem mari probleme cu copilul și la un moment dat s-a răstit la noi funcționarul de acolo: cum îl cheamă? Și noi am vrut să-i zicem Ștefan, dar pentru că ne-a bruscat oarecum verbal, ne-a scăpat și am zis Ioan.” Și Ioan a rămas. Înțelegeți? În cer Ioan a rămas.

Harul botezului

Da, fraților, să știți că la botez este un har foarte mare și vrăjmașul este alungat din om. Omul se unește cu Dumnezeu, cu Biserica. Influențele sale sunt aruncate afară și omul renaște în această unitate a unității iubirii harului lui Dumnezeu. Din cauza aceasta slujba asta este atât de luptată.

Haideți să nu dăm înapoi în fața războiului crunt al vrăjmașului și să fim conștienți de importanța capitală a botezului pentru că este poarta, portalul prin care intrăm din iadul singurătății în raiul iubirii și al unirii cu Hristos.

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!