De ce mi-e frică să iubesc? – Pr. Varnava Iankou

Ascultați un cuvânt foarte actual al părintelui Varnava Iankou despre dificultățile noastre astăzi în a iubi și a asculta de celălalt, de unde și multitudinea de probleme și anxietăți cu care ne confruntăm.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Cel mai dificil în secolul nostru este să avem ucenicie duhovnicească. Toți avem duh de învățător. Ucenicie duhovnicească – să ascultăm. Nu ascultăm, vrem doar să vorbim și să-i învățăm (pe ceilalți). Iar acest lucru se vede și în relații. Vreau să impun punctul de vedere soției mele/soțului meu. Însă nu vreau să ascult omul în profunzime.

Când spunem doar o parte (dintr-un incident), iar altă parte nu o spunem, nu îmi pare că ascund ceva, pentru că vorbesc doar din punctul meu de vedere. Și atunci când duhovnicul îl ascultă și pe celălalt, că altfel spune adevărul…același incident îl descrie total diferit. Ei, aceasta este o nebunie. Și îți spui că amândoi au dreptate. Din ce pricină se întâmplă asta? Probabil pentru că nu vreau să îl iubesc pe celălalt. Nu vreau să mă raportez la celălalt. Nu vreau să fac o punte de legătură, între deosebirile dintre mine și celălalt. Vreau, precum am spus, doar să mă îndreptățesc. Să demonstrez că într-adevăr, eu am dreptate, iar celălalt greșește. Eu fac binele, iar acesta face răul. Eu mereu sunt corect, iar acesta mereu greșește.

De aici se începe, de la dispoziția noastră sufletească. Dacă începe cineva cu bunăvoință să le rezolve, sigur le va rezolva. Și dacă va vedea și din optica celuilalt, va spune: „Dragul meu, oare și eu greșesc? Oare celălalt să aibă dreptate?” Ia să mă pun în locul lui, ca să văd ce simte? Hai, să-i dau o șansă ca să îmi spună cum se simte. Iar eu în loc să mă lupt (cu aproapele), să-i arăt cum mă simt eu. Și într-un final își vor da seama, că sunt doi omuleți temători. Și că fiecare din cauza fricii sale, vrea să nu fie nedreptățit, ci să fie îndreptățit.

Cu asta se luptă, aceasta este povestea. Suntem doi omuleți speriați, care purtăm anxietățile noastre. „Oare mă respinge celălalt? Oare nu mă iubește? Oare mă va răni?” Și ne întărim: Nu este rău, nu suntem răi. Ne este teamă să iertăm. Ne temem unii de alții. Oare îmi va face ceva? Și fiecare se ascunde și își construiește arsenalul său, planul său de acțiune, propria sa manieră. Ați înțeles? Și ce ar trebui? Trebuie ca omul să se degajeze, să scape de frică. Să nu mai aibă această teamă cum că îl va oprima/ o va oprima. Că îmi vei face ceva. Și (să cred) că îmi ascunde ceva pe care mereu (trebuie) să îl descopăr și să rămânem neîncrezători. Ei bine, să spun totul și doar puțin să păstrez pentru mine, pentru că știi ce se întâmplă. Asta se întâmplă în căsătorie, în relații. Iar pe urmă se răstălmăcesc (acțiunile celuilalt).

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!