Cuvântul trup S-a făcut și S-a sălășluit între noi – p. Dimitrie Barthrelos
27 decembrie 2022
De ce să mă spovedesc din moment ce voi cădea din nou? – Pr. Efrem din Arizona
28 decembrie 2022
Vizionați o discuție de folos despre una dintre cele mai importante probleme ale societății și Bisericii astăzi: lucrarea de misiune și bolile provocate de social media. Să ascultăm ce are de spus în această problemă una dintre cele mai avizate persoane în această problemă: Lucian Apopei, director de comunicare al Arhiepiscopiei Iașilor, cunoscut mai ales pentru lucrarea de misiune pe care o întreprinde prin portalul Doxologia.
Care sunt provocările lucrării de misiune în Biserică astăzi?
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Biserica și comunicarea
Părintele Teologos: Ne aflăm aici cu Lucian Apopei, director de comunicare la Mitropolia Moldovei și Bucovinei și aș dori să discut cu el un lucru foarte spinos astăzi. Este vorba de comunicarea în biserica secolului 21. Ce ai putea să ne spui pe tema asta?
Lucian Apopei: Părinte drag, în primul rând, nu pot decât să-mi exprim mirarea pentru ceea ce se întâmplă în momentul de față. Deunăzi, acum nu foarte multe zile, nici nu știam că voi fi aici în Muntele Athos. Iată că sunt prima dată și iată că sunt în fața sfinției voastre! Dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceasta!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Lucian Apopei: Legat de misiune astăzi, ea a evoluat de-a lungul anilor și cred că noi trebuie să ne adaptăm, dar nu în sensul de a lua tot ceea ce e al lumii, din duhul lumii și să uităm cele ale Bisericii, dar să facem cumva astfel încât cele bogate, cele frumoase, bucuria Învierii să o traducem pe limbajul lumii actuale.
Începem cu primul purtător de cuvânt, dacă îmi dați voie, Moise. Este cel care a luat tablele de la Dumnezeu și le-a adus poporului.
Părintele Teologos: Adevărat! Primul director de comunicare.
Lucian Apopei: Apoi mergem în istoria biblică, cu Sfinții Apostoli și de-a lungul istoriei mântuirii au fost atâția și atâția oameni vrednici care au luat și au transmis cuvântul lui Dumnezeu, fiecare după putința sau mai bine zis, mă uit la mine, după neputința fiecăruia.
Părintele Teologos: Ce crezi că lipsește astăzi în strategia de comunicare a Bisericii? În principal a Bisericii Ortodoxe Române, să zic așa.
Lucian Apopei: Aș fi tentat să spun adaptabilitatea…
Părintele Teologos: Vorbim constructiv acum.
Lucian Apopei: Cred că totuși trebuie să fim în prezenți în mediile acestea. Exemplul cel mai la îndemână, iertare că vin cu propriul exemplu: am fost prezent, prin rânduiala lui Dumnezeu, nu printr-un merit al meu, atunci când a fost închegat proiectul ziarului Lumina la sfârșitul anului 2004 – 2005. Pe 7 februarie a apărut primul număr chiar de ziua părintelui Patriarh vrednic de pomenire, Teoctist.
Părintele Teologos: Să avem rugăciunile lui!
Lucian Apopei: Da și cunosc frământarea care a existat atunci, o nevoie de a fi prezent și în mediul laic. De altfel, în dreptul meu, la Mitropolie acolo, scrie: relații cu presa, cu mass-media laică, cea de care trebuie să recunoaștem că noi în biserică ne cam ferim. Nu înțeleg de ce. Eu sunt bucuros când există solicitări pentru că înțeleg că este și o nevoie în sensul ăsta și mă bucur din când în când, nu zilnic, dar periodic de unele episoade care într-adevăr îți umplu inima de bucurie.
Un exemplu
Părintele Teologos: Un exemplu?
Lucian Apopei: S-a întâmplat la hramul de anul acesta al Sfintei Cuvioase Parascheva când un jurnalist cu mare mare experiență de ani de zile, cred că avea 20 de ani de când venea an de an la hram și știa poate mai bine decât mine cum se întâmplă lucrurile și abia acum a îndrăznit, a venit cumva așa timid să mă întrebe o chestiune, spunându-mi că n-a avut curaj să întrebe pe nimeni până acum. Nu era mare lucru, nu mi s-a părut cine știe ce. Nu știu dacă l-am lămurit, el știe, dar însăși chestiunea, gestul ăsta, dorința de a veni și de a întreba.
Eu cred că oamenii se apropie de Hristos, de Maica Domnului pentru că simt că e Cel, e Cea cu care ei pot comunica.
Părintele Teologos: Da și le rezolvă problemele, le rezolvă problemele.
Lucian Apopei: Ori noi ce facem? Noi suntem comunicatori, suntem plătiți pentru asta și creăm o barieră în loc să creăm un canal de comunicare. Ce e comunicarea? Comunicarea, etimologic vine din latinescul „comunico” ce înseamnă „a comunica, a transmite, a împărți și a împărtăși”. Deci ne împărtășim fiecare dintre trăirea celuilalt. Nu înseamnă că eu în calitate de comunicator vin și-ți transmit ceva – ai grijă că așa este, mama unui proces verbal te ia dacă nu consemnezi întocmai și asta e… Nu e chiar așa.
Ce este comunicarea
Părintele Teologos: Deci vrei să spui: comunicarea este o formă de unire, nu de tiranie.
Lucian Apopei: E o autostradă cu două sensuri. Cineva ar putea interpreta și ar putea spune că sunt paralele, adică eu spun una și tu înțelegi alta. Nu. Ele se unesc.
Părintele Teologos: Da, o formă de unire.
Lucian Apopei: Plecăm de la unul la celălalt și ajungem fiecare și ne unim. Adică nu e un drum cu sens unic.
Părintele Teologos: Da, asta e foarte important. Ceea ce m-a impresionat foarte mult în ceea ce ai spus tu e faptul că vin oamenii să întrebe și socotesc că această întrebare la comunicator, la sursă, în cadrul Bisericii are două valențe foarte, foarte importante. O valență este faptul că – oameni buni, informați-vă de la surse, nu după ureche și nu după tot felul de așa mai departe! Înțelegeți ce vreau să zic, de la o mătușă și de la radio șanț. Și numărul doi este latura duhovnicească de care ai vorbit.
Veridicitatea informației
Ce ați putea să faceți voi să vină oamenii cu mai mult curaj la voi astfel încât să se folosească și din punct de vedere al exactității informației? Pentru că astăzi mai ales în mediul online se vede o acută lipsă de exactitate a informației și aici chiar profit puțin de ocazie, te rog să mă ierți, pe net, fraților, sunt niște inexactități referitor la Sfântul Munte groaznice. Deci informați-vă de la sursă! Unu. Și doi, dincolo de asta, după cum ai spus tu, este vorba și de nivelul duhovnicesc pe care voi, fiecare la măsura lui poate să le ofere celorlalți.
Ce ați putea voi să faceți sau ce faceți voi ca să vă contacteze oamenii? Adică vorbim de presă în principal, dar dincolo de asta și cine vrea să se informeze?
Lucian Apopei: O să vă surprindă, cred, răspunsul pe care o să vi-l dau. Să-i ascultăm, părinte! Foarte important!
Părintele Teologos: Da.
Lucian Apopei: Foarte important să-i ascultăm. Mai ales în ziua de astăzi când toată lumea vorbește.
Părintele Teologos: Da.
Lucian Apopei: Când toată lumea vorbește. Îmi aduc aminte de un episod, eram în presa laică, activam cred că în 2004, a venit cineva să se angajeze, un fost colonel de armată, știți că ei se pensionează mai devreme și atunci era apt de muncă, activase în domeniul ăsta al publicisticii militare și simțea el nevoia că se poate implica și pe zona socială. Și atunci, marele jurnalist, cel care a contribuit de altfel la conturarea proiectului ziarului Lumina, regretatul Florin Zamfirescu, l-a întrebat: „domnule, ce-ai mai putea tu scrie astăzi, că toată lumea scrie?” Și vorbim de 2004, darămite acum când pe rețelele de socializare toți au o pagină, toți își dau cu părerea.
Cred că asta este soluția: să-i ascultăm!
Un exemplu de ascultare
Și vin cu un exemplu în sensul ăsta tot de la hramul de anul acesta al Sfintei Cuvioase Parascheva unde a fost un moment în prima zi, un moment care a ținut de organizarea evenimentului. Rândul care de închinare la Cuvioasa Parascheva, înainte de a ajunge la baldachin, s-a creat o șerpuire în curtea catedralei. A fost o organizare impusă sau recomandată de cei de la jandarmerie. Oamenii nu știau, ei aveau impresia că atunci când ajung în curtea facultății imediat vor ajunge și se vor închina. Aflau pe moment că e acea șerpuire, prin urmare trebuiau să mai aștepte până ajungeau să se închine.
S-a renunțat la această idee în prima zi, însă pentru aceasta rândul dinapoia șerpuirii a trebuit oprit și s-a stat cam o oră fără să se înainteze deloc. Nu s-a comunicat acest lucru, nu am știut că nu s-a comunicat. Eu trăiam cu impresia că jandarmii vor comunica din loc în loc, că jandarmii vor spune „așteptați puțin până se eliberează un nod acolo făcut, după care veți ajunge foarte repede”.
Și am luat-o la pas printre oameni. Foarte important să-i asculți, să vezi cât de nemulțumiți, ce tensiune au cu toate că fiecare suntem tentați să socotim că am venit cu gând bun, cu gând de pace. Nu înțelegeau: „de ce stăm atât de mult și nu înaintăm? băgați în față oameni, vin se închină în fața acolo!” Și chiar a strigat cineva, m-a recunoscut probabil de la televizor: „dumneavoastră, sunteți purtători de cuvânt aici, ce se întâmplă?” „Stați, să mă interesez!” Că nici eu nu eram prea dumirit, lucrurile s-au întâmplat pe loc atunci. „Dați-mi numărul de telefon! Eu vi-l dau pe al meu și ne auzim că probabil mai înaintați, nu vă mai găsesc, mă duc să mă interesez și vă spun!”
Dar până atunci am ascultat-o pe doamna respectivă, și-a spus oful: „sunt cu trei copii, n-am înaintat deloc…” Avea tot felul de gânduri.
Părintele Teologos: S-a spovedit, doamna s-a spovedit în problema respectivă, bineînțeles.
Lucian Apopei: M-am interesat, când am sunat-o, doamna era plecată.
Părintele Teologos: Săraca, da…
Lucian Apopei: Plecase. „Nu, dl Lucian, m-am smintit, am venit 11 ani la rând, nu am pățit niciodată lucrul ăsta, am plecat.” „Doamnă, dacă ați luat decizia asta, eu nu vreau să vă conving să veniți înapoi, este decizia dumneavoastră, dar știți ce să faceți? Spuneți-mi cum vă cheamă!” Că nici nu-i luasem numele, deci atât de mult am ascultat-o că nici nu știam cum o cheamă, da.
Deci apropos de ce trebuie să facem – trebuie să ascultăm.
Părintele Teologos: Da.
Lucian Apopei: I-am zis: „dați-mi numele dumneavoastră, numele copiilor sau mai bine dați-mi pe WhatsApp pomelnicul!”
Ce a făcut ea? A stat și s-a gândit, a simțit o oarecare deschidere și a zis: „stați așa un pic că mă mai gândesc, eu sunt în gară acuma.” Și am zis: „gândiți-vă, totuși, poate vă întoarceți! Unde eram ultima oară când ne-am întâlnit, eu acolo vă aștept!” Și a venit și s-a întors femeia.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Lucian Apopei: Și a înțeles. Și oamenilor din jur care și ei erau nemulțumiți le-am explicat ce s-a întâmplat: o chestiune organizatorică, se mai întâmplă că oameni suntem și…
Părintele Teologos: Da, pentru că…
Lucian Apopei: Asta cu ascultatul e foarte importantă.
Deschidere și comunicare
Părintele Teologos: E capitală pentru că este legătura iubirii dintre noi. Dacă se închide, praful se alege. Și eu din cauza asta las comentariile deschise la toate site-urile noastre, pe toate platformele noastre, cu toate ca ar fi mult mai ușor să închid comentariile, pentru că dacă le las deschise există comunicarea asta. Îi ascult pe oameni, văd feedback-ul și știu să pivotez în funcție de ce vor oamenii. Înțelegi?
E capital asta. Știu că uneori e foarte dificil când sunt foarte multe, dar trebuie totdeauna să fim deschiși și să ascultăm, întotdeauna. Mă pricep puțin la informatică și am fost în domeniu – cei mai bun programatori sau cum să spun, cei mai experimentați programatori din firmă nu sunt cei care scriu cod, ci cei care îi ascultă pe oameni. Chiar la marile firme, țin minte acum la Auto Desk era customer success team. Deci echipa care asigură succesul clientului și ăștia erau cei mai buni programatori, acolo. Deci cei care ascultă pentru că a asculta este modul de existență a ființelor. E capital asta.
Lucian Apopei: Eu însumi în relația cu presa, să știți că foarte multe informații, aspecte, nuanțe de la ei mi le iau.
Părintele Teologos: Da, evident.
Lucian Apopei: Da, uneori pun niște întrebări la care nu te-ai gândit că e posibil. Poate fi diamantul privit și astfel.
Tinerii
Părintele Teologos: Exact. Tinerii! Ce facem cu tinerii?
Lucian Apopei: Tinerii. Să știți că poate și în sensul acesta o să vă surprindă, le place să fie implicați.
Părintele Teologos: Bravo!
Lucian Apopei: Le place le place să fie implicați. Vin, desigur din experiența proprie de la Iași, cred că au fost aproximativ 500 de voluntari…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Lucian Apopei: Implicați în activitatea de la hramul de anul acesta. Noi le spunem așa: îngerii Cuvioasei.
Părintele Teologos: Da, corect.
Lucian Apopei: Pot fi ușor recunoscuți, au acele vestuțe roșii cu iconița pe spate. Foarte săritori, foarte foarte săritori. Adică eu unul nu am întâlnit situații în care să se plângă cineva, să spună că…. Au entuziasmul acesta al tinereții. Dacă este să identific o problemă ca să vorbim și de partea aceasta este cum îi aducem, cum le cum comunicăm lor posibilitatea de a se dezvolta în zona asta.
Părintele Teologos: Ve viitor au biserică, nu?
Lucian Apopei: Da, într-adevăr finalitatea, pentru că, sigur vorbim de o lume a progresului, o lume a științei, a tehnicii și noi aici suntem în mediul natural, dar ne ajută tehnica. Cred că și dacă am descoperi pe latura aceasta științei ultimele detalii ale universului, să știm ce moleculă sau ce atom este pe planeta Sirius, tot nu am aprofunda esența vieții, care este scopul, care este rostul ei. De-asta avem nevoie de credință, avem nevoie de religie pentru a ne găsi un sens. Ori tinerii la vârsta aceasta sunt în căutare de sens.
Părintele Teologos: Evident!
Lucian Apopei: Pentru că e drumul pe care ei vrând-nevrând, conștient sau nu, ei simt că îl urmează în viață, dar încotro, unde? Și atunci…
Părintele Teologos: Tineri, sensul vi-l găsiți în biserică, nu în alte părți, să știți! Continuă!
Un mediu nociv
Lucian Apopei: Da, ne lăsăm furați sigur de… tiktok… Eu m-am îngrozit.
Deci mi-a trimis cineva un clip, nu am cont de tiktok, nu știu dacă un comunicator ar trebui să aibă. Mi-a trimis cineva un clip, l-am văzut și am închis laptopul. Am mai făcut niște treabă prin jur, după vreun ceas două am deschis laptopul. În browser-ul de internet avem multe taburi deschise, rămăsese și cel cu tiktok-ul și la un moment dat încep niște înjurături, niște vorbe foarte urâte. Dar stai un pic! De unde e? Nu mai găseam. Bine că nu era nimeni în preajmă că intram în pământ. Era Dumnezeu și m-a văzut Dumnezeu.
De unde? A continuat motorul acesta cu tiktok-ul și a ajuns undeva într- zonă….
Părintele Teologos: Așa este…
Lucian Apopei: Așa este tiktok-ul?
Părintele Teologos: Așa este tiktok-ul. Tiktok-ul caută să maximizeze plăcerea, plăcerea păcătoasă. Deci asta este periculozitatea. Periculozitatea este un algoritm de inteligență artificială din spate foarte nociv. Asta este periculozitatea cea mare a tiktok-ului. Pentru că ei nu se concentrează pe conținut, că ai văzut că sunt niște clipuri foarte mici, scurte, ci se concentrează pe cât mai multă plăcere păcătoasă și cât mai repede, cu o cadență din ce în ce mai mare. Că ai văzut, clipurile se se schimbă automat. Asta este marea problemă, asta este periculozitatea, ăsta este efectul de armă al tiktok-ului.
Lucian Apopei: Și atunci mergem cu mărgăritarele Bisericii și în zona asta? O întrebare la care nu știu….
Părintele Teologos: Oamenii sunt acolo. Oamenii sunt acolo și atunci vrând-nevrând trebuie să postez pentru că ce se întâmplă? Acest algoritm de inteligență artificială, dacă omul se ghidează, își alege postările atunci el ca să-l țină rob acolo îi livrează totuși de-ale bisericii. Deci părintele Pimen, de exemplu, are foarte multe vizualizări pe tiktok, dar nu le punem noi, oamenii le puneau. Și eu am văzut că se întâmplă asta și acum avem și noi cont de tiktok, dar i-am spus lui Răzvan, la băiatul care postează pe tiktok: „tu nu o să te uiți, adică postezi și ai plecat!” Așa fac și eu pe Facebook și pe celelalte. Eu am cont de Facebook, să mă ierte lumea că dacă scriu niște comentarii acolo, eu nu… pentru că e nociv, este un mediu nociv.
Lucian Apopei: Și e un mediu, e un endless…
Părintele Teologos: Endless, evident.
Lucian Apopei: Pentru că nu știu să fi fost cineva să fi ajuns la capătul internetului. Nu cred, doar dacă ți se termină semnalul.
Părintele Teologos: Exact și dacă ieșiți toți de pe tiktok, fraților, scrieți-ne comentarii că închidem contul, în ziua imediat următoare l-am închis.
O situație tristă
Lucian Apopei: Da, este și asta o capcană, nu știu cât ne unește internetul sau cât ne leagă, de fapt. Găsisem o carte foarte interesantă de-a copiilor. Deci o carte de-a copiilor „15 zile fără internet”.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Lucian Apopei: O poveste acolo – o familie, mă rog, părinții au decis să plece într-o vacanță fără device-uri, fără telefon, fără tabletă și toate cele. E și foarte amuzantă cartea și copiilor bineînțeles că nu le-a picat bine.
Părintele Teologos: Intră în sevraj, da…
Lucian Apopei: Exact, umblau la vânătoare de internet, însă au descoperit viața reală, chiar dacă în acea tabără, băiatul cel mare – este un episod acolo – nu știa cum să se apropie de o fată. a zis: „dacă avem internetul…”
Părintele Teologos: Da, un mesaj….
Lucian Apopei: „Ce să fac, să pun pun mâna pe ea, să o iau în brațe?” Nu știa cum se comporte efectiv. Dar morala cărții – ce se întâmpla de fapt? Cât copiii se jucau în tabăra respectivă, părinții mergeau la magazin nu ca să se aprovizioneze, ci pentru că aveau internet acolo.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Lucian Apopei: Copiii și-au dat seama în cele din urmă și au rămas așa să tragem fiecare dintre noi concluziile…
Părintele Teologos: Asta este o carte, dar eu știu cazuri reale în care părinții începeau prin a-și pedepsi copiii să le oprească netul și după aceea vedeau că copiii erau mult mai bine fără net, adică redescopereau persoanele, redescopereau viața reală, se maturizau și așa mai departe. Și dintr o dată ei și-au dat seama: „păi, stai puțin, că pedeapsa asta nu e pedeapsă, ci este chiar o premiere” și este mult mai bine pentru că netul face niște lucruri, ferească bunul Dumnezeu! Ferească Dumnezeu!
Vrei să spui ceva? Zi!
Ziar și internet
Lucian Apopei: Da, eu am lucrat și în presa scrisă, în presa tipărită. Chiar o bună parte, 12 ani am răspuns de activitatea tipografiei Albina, o tipografie rotativă de ziare.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Lucian Apopei: Foarte interesant. Mulți dacă nu chiar toți ar fi tentați să spună că un ziar este un ceva depășit, este ceva limitat, prin urmare internetul îți pune la dispoziție mult mai mult, dar eu cred că ziarul are în plus tocmai acest acest minus. Adică se termină, ziarul se termină, e de aici până aici, e un cost care îl implică și nu e mic, da, nu e mic să tipărești, să cauți hârtie, cerneală, difuzare tot lanțul acesta tipografic care este destul de costisitor, dar care te și responsabilizează. Adică nu vii cu tot felul de…
Părintele Teologos: Borhot și fake news…
Lucian Apopei: Că e gratis și îl pui acolo, ci ai un pic simțul acesta al măsurii. Ei, nu-l mai avem astăzi.
Părintele Teologos: Da chiar, vorbește puțin despre simțul responsabilității în știri!
Lucian Apopei: Păi, tocmai ce spuneam: nu te doare, nu te costă. Sigur că te costă poate și în internet că-ți pierzi audiența dacă vii astăzi cu o gogoașă, mâine cu alta, lumea poate se prindă la un moment dat și se satură. Dar vezi că este tendința asta de a veni cu lucruri neserioase.
Părintele Teologos: Da și cât mai repede.
Lucian Apopei: Cât mai repede, care îți stimulează plăcerea și te ține, îți dă serotonină într-atât de mult încât îți declanșează și dopamina că îți dă acea dependență de care este foarte greu să scapi și nu mă refer la ceilalți, mă refer și la mine. Că e ispita asta, mi-am pus un contor pe telefon să văd cât stau. Mi-am făcut cruce.
Părintele Teologos: Da, evident.
Lucian Apopei: Cum e posibil? Nu am crezut că e posibil să stau atâta.
Părintele Teologos: Tiktok-ul este o mașinărie de produs dopamină, asta este și acuma toate se iau după el, după platforma asta.
Lucian Apopei: Și asta pentru că stimulează prin imagine mai mult.
Părintele Teologos: Da, evident.
Lucian Apopei: Și aici iarăși este o capcană: spunem că o imagine face câte 1000 de cuvinte, dar nu știu dacă putem noi digera așa să mâncăm numai pastile de amplificat sau de creat sațietate.
Părintele Teologos: Sau de drog, că e de fapt o formă de drog.
Lucian Apopei: Sau de drog, da. Prin superficialitatea imaginii – fie că vorbim de fotografie, de video – creează așa un soi de gândire liniară. Pierdem capacitatea de a gândi în profunzime, de a gândi 3D, de 7, de 8D…
Părintele Teologos: De a gândi adânc!
Lucian Apopei: Exact, eu am rămas foarte surprins, un domn academician mi-a spus că a renunțat la scrisul la calculator tocmai din ideea asta. Și pot da niște titluri de cărți extraordinare pe care le-a scris integral pe hârtie.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Lucian Apopei: Dar cu o tematică foarte ramificată. Adică eu n-am reușit să pricep cum am făcut-o, cum a făcut să scrie acea carte cu atâtea puncte subpuncte, reveniri pe hârtie.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Lucian Apopei: În condițiile în care noi astăzi scriem în Word, în program de scriere. Tăiem, ștergem, revenim, dar nu ne dăm seama că nu mai privim lucrurile în profunzime, ci liniar, pentru că putem reveni și e pe un drum pe care ne întoarcem ca un șoarece din ăla care aleargă, dar el nu înaintează. Și ne atrofiem cumva simțul acesta al privirii de nuanțe, care nu e de ici-colea.
Viitorul
Părintele Teologos: Da și e foarte important pentru că asta cred că ar trebui să împingă societatea înainte. Chiar, cum vezi viitorul?
Lucian Apopei: Of, Doamne!
Părintele Teologos: Întrebarea dură…
Lucian Apopei: Cum e asta? „Doamne, mântuiește-ne pe noi că nepricepându-ne de niciun răspuns această rugăciune aducem Ție, Stăpâne, noi, păcătoși și robii Tăi.” Da, sperăm să-l avem pe Dumnezeu în viața noastră. Bine ar fi zi de zi să ne punem întrebarea: cum Se simte Dumnezeu în viața noastră.
Viitorul?… Cred că în noianul acesta de superficialitate, sper să nu dăm într-un diabet din ăsta informațional, de la atâta supra-informare, să ne zaharisim așa și să nu fie prea târziu.
Eu am redescoperit abonamentul la Biblioteca Municipală…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Lucian Apopei: Da, trec peste faptul că biroul de comunicare este în Biblioteca Mitropoliei, dar am descoperit dincolo de aceasta, cărți extraordinare, cărți din literatura universală care nu-s de neglijat. Aș da un exemplu aici, e cartea….
Părintele Teologos: Neapărat, neapărat.
Lucian Apopei: E cartea faimoasă, cred eu și suntem în Sfântul Munte, a lui Vasilis Frangopulos – „O muscă în Sfântul Munte” unde e acest îndemn de a fi albine și nu muște. Deci cred că putem găsi și în literatura universală – Victor Hugo, „Mizerabilii”, aș spune că e o capodoperă a umanității. Ar fi păcat să trăiești și să nu parcurgi acestei creații ale umanității.
Progresism și tradiționalism
Văd progresismul de astăzi care reneagă tot ce e în urmă. E o imensă prostie. Eu văd relația dintre progresism și tradiționalism în felul următor: eu, cel de azi, progresistul să înțeleg tot ce a gândit, ce a făcut bunicul, iar de la un punct el să nu mă mai înțeleagă pe mine. Dar atâta timp cât eu neg tot ce bunicul a făcut, a gândit e o absurditate, e ca și cum ești cu o navă în derivă căreia i s-a rupt orice legătură cu țărmul…
Părintele Teologos: Sau vrei să reinventezi roata, să o faci și pătrată după aia…
Lucian Apopei: Știți ce? Nu suntem animale. Un tigru dacă se naște astăzi, el trebuie să învețe din nou să fie tigru pentru că nu are capacitatea aceasta de a lua moștenire amintirile și experiențele părinților săi. Noi însă avem imensa bucurie de a avea ceea ce părinții noștri au trăit. Noi când ne naștem noi nu o luăm de la zero din peșteră…
Părintele Teologos: Nu ar trebui…
Lucian Apopei: Da și reîncepem să reinventăm roata, cum ați spus, toate cele și nu apucăm și ne am și dus la Domnul. Deci noi luăm tot acest bagaj. Că se mai spune că biserica este de Ev Mediu și…
Părintele Teologos: Retrogradă și…
Lucian Apopei: Uau, dar în Evul Mediu câte cărți sunt! Ce oameni au trăit!
Părintele Teologos: Da!
Lucian Apopei: Vorbim de progres. Haideți să le luăm pe rând. În domeniul artei, ce capodopere ale artei avem în contemporaneitate? Hai să dăm și 100 de ani, 200 de ani. Ce mari capodopere s-au creat? În domeniul literaturii, da. Unde mai e un Shakespeare azi?
Părintele Teologos: Sau un Dostoievski?
Lucian Apopei: Că vedem și președinți de stat care…
Părintele Teologos: Într-adevăr care, săracii, au probleme…
Lucian Apopei: Da, în domeniul progresului tehnologic. Păi, ce progres tehnologic că noi am creat astăzi unelte, arme care ucid…
Părintele Teologos: Nu ajută sufletul.
Lucian Apopei: Care ucid mai ușor decât vindecă. Adică tehnologia de astăzi…
Părintele Teologos: E trupească, de fapt.
Lucian Apopei: Ucide mai ușor decât ar putea vindeca.
Părintele Teologos: Da, evident.
Lucian Apopei: Vorbim de emancipare, da, că ne-am emancipat. Păi, toată emanciparea asta este îmbibată de avariție, de sexualitate, de o etică din aceasta….
Părintele Teologos: Trupească, da…
Lucian Apopei: Deci unde e progresul?!
Părintele Teologos: Întru păcat e progresul.
Lucian Apopei: Și marile monumente arhitecturale cu care noi ne lăudăm astăzi, cele ale trecutului. Ce s-a mai creat astăzi? Facem pelerinaje, excursii pe la marile monumente din trecut.
Părintele Teologos: Evident.
Lucian Apopei: Deci unde e progresul?
Părintele Teologos: Progresul este foarte puternic, rapid, dar într-o direcție greșită, ăsta e progresul. Deci fraților, într-adevăr, socotesc că numai Hristos ne poate mântui, numai Hristos ne poate ajuta. Și cred că sigura soluție este rugăciunea, rugăciunea. Deci socotesc, fraților, că biserica are un mare cuvânt de spus astăzi și socotesc este nevoie de o perioadă de re-evanghelizare, să zic așa, de readucere a oamenilor în biserică pentru că soluția este numai acolo, numai acolo.
O povestioară
Un ultim cuvânt, ce ai putea să spui? Ce ai dori să comunici?
Lucian Apopei: Să fim conștienți fiecare de darurile noastre. Într-una din lecturile recente, am găsit o povestioară, nu știu dacă a fost scrisă, dar a fost transmisă, cineva a preluat-o.
Se făcea că Hristos se întoarce în locurile natale, nu mult după învierea și înălțarea Sa la cer și se întoarce în Nazaret care era mult mai luminos acum și vede o petrecere la un moment dat, cu oameni îmbrăcați frumos, intră într-o încăpere și în cadrul acelei încăperi era cineva îmbrăcat frumos, în purpură roșie, roșu la față, bea vin roșu și se apropie de el Mântuitorul și-i spune: „ce faci, de ce trăiești așa?” Omul respectiv Îl recunoaște și Îi spune: „păi, Doamne, am fost lepros și m-ai vindecat, cum ai vrea să trăiesc?”
Dumnezeu se întristează și merge mai departe și vede o persoană, un bărbat care urmărea din priviri așa o femeie care avea ocupație desfrânată și aia îmbrăcată foarte vulgar așa, se apropie de bărbatul respectiv și-i spune: „de ce o urmărești pe femeia asta? care e treaba?” Bărbatul se întoarce și-L recunoaște pe Mântuitorul și-I spune: „păi, Doamne, mi-ai redat vederea, ce ar trebui să privesc?”
Apoi, Se duce și la cea desfrânată și-i spune: „de ce umbli așa? de ce te porți așa?” Și aceasta Îl recunoaște și-I spune: „păi, Doamne m-ai iertat o dată, ce ai vrea să fac?”
Întristat, iese Mântuitorul din acel oraș și vede pe marginea unui șanț un tânăr care plângea. Se apropie de acest tânăr și-i spune: „de ce plângi?” Tânărul se întoarce către Mântuitorul și Îl recunoaște și-I spune: „păi, Doamne eu am murit și m-ai înviat, cum să trăiesc?”
Deci cred că fiecare de-a lungul vieții noastre s-a putut bucura de un dar de la Mântuitorul Hristos, dar ce facem cu acest dar?!…
Încheiere
Părintele Teologos: În încheiere, e foarte importantă asta și în încheiere eu sper să nu fie validat marele inchizitor, apropos de cărți. Din Dostoievski… Fraților, citiți „Frații Karamazov” dacă vă țin balamalele. Acolo este un capitol fulminant numit Marele inchizitor în care se povestește o a doua ipotetică venire a Mântuitorului pe pământ. Nu se dă numele, dar toată lumea își dă seama că e vorba de Hristos și Îl prinde marele inchizitor și urmează să fie a doua zi ars pe rug. Acolo, marele inchizitor face un monolog de fapt fulminant: Îi aduce toate acuzele posibile Mântuitorului, toate acuzele posibile, printre care Îi spune exact și faza asta, ceva de genul ăsta: Tu ai venit să aduci oamenilor fericire și libertate, ce să facă oamenii cu libertatea? Ei n-au nevoie de libertate. Ei au nevoie să fie conduși, asta au nevoie oamenii. Îi conducem noi. Noi îi învățăm. Tu să-Ți iei catrafusele și să pleci. Noi suntem cu celălalt. Adică cu diavolul. Da… și într-un final, Hristos îl sărută pe buze și pleacă… Da…
Să ne ajute bunul Dumnezeu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
10 Comment
Vă rog să mă iertați Părinte!
Dar dacă tot vorbim de comunicare…ce să înțelegem noi că se întâmplă la Mănăstirea Muiereasca?
Oare nu mai vor monahii să ajute pe mireni,vor să se ferească de obrăznicia noastră?
Să luăm în calcul faptul că sunt multe persoane care tulbură obștea…cei cu magia neagră!!!
Din punctul meu de vedere este dureros că nu comunicați cu noi și pe acest subiect.
Astăzi lovesc în Mănăstirea Frăsinei și câștigă… mâine este o altă zi dăruită de Dumnezeu pentru folosul sufletului fiecăruia în parte dar…vom da socoteală și ca neam!!!
Nu poate fi comunicare între noi oamenii doar pe anumite subiecte frumoase …
Sunt multe oițe care se pierd în acești ani culmea…sunt ascultate,ele își deschid sufletul în speranța că vor fi ajutate și rămân acolo uitate…jalnic.
Vorbim discutii… Plisctisitor, oricum nu aveam asteptari!.. de la unii care nu iau aminte la canoanele Sfintilor Parinti si reproduc in ziar icoane care ajung …te miri pe unde…
D-na Ioana, dacă părintelui Teologos i s-a părut de folos o astfel de discuție, faptul că dvs nu aveți aceeași părere nu este relevant într-atât încât să merite afișarea în public. De exemplu, mie mi s-a părut interesant subiectul. Ambele puncte de vedere, fiind subiective, sunt nerelevante dpdv al Adevărului.
Problema e cu osandirea, improșcarea cu noroi, pe baza unor opinii subiective. (În ce privește locurile în care ajung ziarele, responsabilitatea întreagă revine „utilizatorui final”, nu celui care le tipărește.)
Pace!
Dadeam si eu un feedback… Pace!
Dadeam si eu un feedback…, caci se vorbeste de comunicare…. Pace!
De acord cu importanța feedback-ului în procesul comunicării. (Deși ați dat feedback cuiva care nu l-a cerut. 😄. În „propoziție” era vorba de comunicarea în cadrul Bisericii…).
Totuși nu știu ce ar putea fi plictisitor în acest interviu. Mie mi-a făcut o foarte bună părere dl Apopei. Și nu doar numele, parcă predestinat 🙂, ci darurile cu care a fost înzestrat. (Trebuie să recunoașteți că e un bun „comunicator”, cel puțin.) Nu am auzit de dumnealui până acum, dar când voi avea timp, voi încerca să aflu mai multe dintre lucrările sale.
Cer iertare dacă o iau pe coclauri în cele ce voi spune mai jos, dar cer sfat de la cineva priceput.
Tot aud, din ce în ce mai des, despre oxitocină, dopamină, cortizol și restul de neurotransmițători secretați de către diverse organe trupești.
Care substanțe influențează simțurile și emoțiile.
Care emoții sunt un fel de energie a gândurilor, iar gândul ar sta la baza cuvântului, rezultând, în final, fapta.
Dacă acest mecanism funcționează când vine vorba de explicarea fenomenelor nocive produse prin tehnologie (inteligenta artificiala), oare nu se poate aplica și invers, pentru obținerea unor efecte benefice?
De exemplu, în unele mănăstiri (nu prea mi se întâmplă la bisericile parohiale, Doamne iartă-mi neputința) toate practicile rituale (gesturi, cântări, liniște, tamâiere, lectură) îmi provoacă o stare atât de benefică încât nici nu știu cum trece timpul. Eu bănuiesc că în organismul meu se întâmplă reacții neuro-chimice (și de altă natură, probabil), care ar explica această stare de bine, temporară, ce-i drept, din timpul Sfintei Liturghii.
Întrebarea mea ar fi dacă poate cineva să mă învețe cum să experimentez aceeași stare în timpul rugăciunii personale, acasă. Pentru că, în stadiul actual, după o zi de muncă mi-e foarte greu să mă țin de pravila zilnică, de citire din Scripturi, din Filocalie, din psaltire și acatistier, etc. Oare nu există metode prin care se poate obține acea stare, similară emoțiilor produse de către oxitocină și dopamină, care să creeze dependență de rugăciune? (Nu, nu caut metode cu pastile, substanțe halucinogene, ori disociative🙂).
Să nu iubești pe nimeni mai mult decât pe Dumnezeu!
Deci nici pe tine mai mult decât pe Dumnezeu….
Cântările din Sfânta Liturghie sunt întâi pentru Dumnezeu și apoi suntem noi care… primim în dar vindecare de la Dumnezeu!
Rugăciune facem din dragoste pentru aproapele,ne rugăm pentru toți și de suntem cuminți primim și noi bucurii!
Culmea egoismului este să urmărim fericirea noastră prin Rugăciune fără a ține cont de nevoile imediate ale aproapelui!!!
Dragă frate întru Hristos cunosc ce înseamnă să mă vindece Rugăciunea… ESTE MARE BUCUR IE!Dar sunt mamă și soție și trebuie să ajut după Rugăciune… și familia (chiar dacă dor îmi este să fiu multă vreme în vorbire cu Dumnezeu)Aici tot Dumnezeu Tatăl ne cheamă și ne dăruiește un timp in totală Liniște pentru Rugăciune.Rugaciunea este un Dar de la Dumnezeu venit prin Duhovnic!!!
Vă rog să mă iertați Părinte!
Dar așa am înțeles eu …in urma sfaturilor primite de la dumneavoastră și în urma multor frământări ale mele!
In acest moment simt că încet, încet Harul se retrage (este Rugăciune mai puțină)Eu îmbătrânesc,puterile mă lasă… și eu încep să comunic mai mult cu ai mei copii …se măresc și trebuie să-i cercetez.
Voi pune la Rugăciune pentru un an pe cei vii și adormiți.Avem Mănăstiri cu monahi și monahii mult mai curați decât noi,vrednici pentru a le fi ascultate Rugăciunile de către Mântuitorul și Măicuța Domnului!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Să ne împletim cu dragoste frățească mireni cu Lumea îngerească monahală prin Rugăciune unii pentru alții!
Eu recomand sa cititi si Laur de Evgheni Vodolazkin. Nu e foarte grea cartea, are cam 300 de pag, daca nu ma insel, e un roman despre un calugar care trece prin diferite etape ale existentei sale. Este un fel de vraci care ii ajuta pe oameni, apoi apare pacatul in viata lui si pocainta, apoi devine un sfant nebun. E o carte foarte profunda, cu foarte multe mesaje, iar Vodolazkin e un maestru al literelor, care a scris si carti de utopii politice, un om foarte inteligent si subtil. Iar stilul cartii e placut, poetic uneori, foarte fluid.
Multumim Parinte de acest interviu foarte folositor. Sa speram ca si cei tinerii o sa inteleaga. Zmulge-i, Doamne din fata ecranelor!
Ati zis :” dacă ieșiți toți de pe tiktok, fraților, scrieți-ne comentarii că închidem contul, în ziua imediat următoare l-am închis.”
Eu zic : Inchideti-il .
(contul TIK Tok=unealta diavolilor)
Inchideti si FB, Instagram si altele daca aveti.
Cine doreste sa va asculte si cui ii dat, va veni singur la sursa. Nu cred ca trebuie Dumneavoastra sa intrati (pe aceste situri) si sa hraniti gurile lui scarotzkiy (Tik Tok, FB, Instagram, google etc (sper ca DuckDuckgo nu o fi si asta al aluia cu corne)
Mai am o treaba cu Victor Hugo-ul strecurat aici. Dumnezeu stie de sufletul lui si eu zic sa il lasam in plata Domnului.
Bine inteles, trebuie citit pentru cultura generala (de RECOMANDAREA/PROMOVAREA lui se ocupa Profii in scoli).
Dar scriitori intru urmat sunt multi altii care nu au côtoyé(-cotyat) cu francmasoneria (poate o fi fost pe listele lor, desi unii neaga , dar acu’ nu o sa dea si aia tot din casa).
Ce ziceti de Eminescu? de Constantin Virgil Gheorghiu? De ce nu-l promovati pe Petre Tutea ? Acestia 3 pentru mine sunt printre romanii (crestini) ABSOLUTI.
De ce sa ne mearga gandul la scriitori francmasoni si nu la cei care si-au dat seama ca francmasoneria , precum tik-ul tok-ul, sunt uneltele lui scaraotzky (scris cu „y” e mai occidental) in distrugerea creeatiei lui Dumnezeu?
Ieri, l-am ascultat pe Becali (interviu dat pentru Trinitas). In alocutiunea lui cu BA si BAI mi s-a parut mai presus ( intru slava lui Dumnezeu) decat toate scrierile ACADEMICIANULUI (dupa revolutia anticresina asa zisa franceza) Victor HUGO. (Departe de mine sa incurajez BA-darania, dar cateaodata este necesara pentru trezire.)
Imi dau seama ca inaintand in varsta nu mai pot sa inghiti unele chestii. NU, si daca tot zicem ca suntem crestini, pai ne mai aparam un pic.
Inainte de a scoate o vorba public (caci situl acesta-i public, ii influentati pe multi tineri) trebuie muuuuuulta DOCUMENTARE si atentie la ce scoatem din gura.
Nu poti sa vi, intr-un interviu cu crestini, pe un site crestinesc, spunand si vorbind mieros despre crestinism si COMUNICARE, deci NU poti sa vi si sa arunci un mic si „neprihanit” Victor HUGO întru promovare.
NU, Nu, nu poti.
Ce pot eu sa cred acum despre Domnul APOPEI ? Ca i-a placut enorm „Mizerabilii”? Da, este universla cunoscuta cartea… filmele facute…mda. As putea spune ca este mai cunoscuta (cartea Mizerabilii) decat Iisus.
Iar, daca Domnului Apopei i-a placut asa mult Mizerabilii, presupun ca a citit aproape toata creeatia dl HUGO. Si sper ca s-a documentat……credea (V Hugo) in dumnezeu (l-am scris cu d mic de tipar)?…depinde in care dumnezeu credea? Lua paratea saracilor si a femeilor (stilul feminism… voturi multe)… credea in Statele Unite ale Europei…bizar visul i s-a implinit …suntem tare „mandri” de asta.
V. HUGO a scris despre Cromwell (pai de la asta ni se trag toate astea comune , comunisme, protestantism idei social..iste)…
In fine, nu-i chiar asa rau sa incepem sa cautam despre frecventii scriitori care ni se bagau pe nas in timpul comunismului dupa cela de-al II razbel mondial si ni se baga pe nas si acum (â, ..cred ca tot timpurile alea sunt acum , sunt EXTINSE la scara PLANETARA).
Asa, sapand mult depre acesti scriitori, nu murim chiar prosti si ne dam seama ca anumiti scriitori care ii ridicam la rang de ZEI de fapt sunt un fel de unealta ale celor cu sortulete, manusele si cu VOIE BUNA alias scaraotky.
Iertare, Parinte!