Să nu uităm să iubim! – p. Teologos, Lucian Apopei

Urmăriți o ediţie specială a emisiunii „Ferestre către suflet” realizată de Doxologia.ro, la sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, cu părintele Teologos de la Schitul românesc Lacu, Chilia „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din Sfântul Munte Athos. Moderatorul emisiunii: Lucian Apopei, director de comunicare al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Introducere

Lucian Apopei: Bun găsit, oameni buni, la o nouă ediție, una cu totul și cu totul specială a emisiunii noastre de suflet, Ferestre către suflet. Dar oare care pentru suflet, care discuție pentru suflet nu este specială?

Ne aflăm astăzi în Sfântul Munte Athos, la Schitul Lacul și îl avem împreună cu noi pe părintele Teologos. Doamne ajută, părinte!

Părintele Teologos: Doamne ajută!

Lucian Apopei: Mulțumim că ne ați primit! Vă mulțumim pentru că ați acceptat acest dialog pe care ni-l dorim așa cum am spus și la început – este unul de suflet.

Părintele Teologos: Plăcerea este de partea noastră și încercăm pe cât posibil să fim la măsura așteptărilor. Nu o să reușim, dar pe cât posibil, încercăm să facem tot posibilul.

Colindatul

Lucian Apopei: Părinte, suntem în lumina sărbătorii de Crăciun, primiți cu colinda?

Părintele Teologos: Primim. Acuma, bine, dacă este la la Crăciun e cam târziu, e cam târziu, dar totuși primim cu colinda, da.

Lucian Apopei: Dar o altă întrebare: umblați cu colinda?

Părintele Teologos: Nu. Deci monahii nu umblă cu colinda. Un monah adevărat stă locului. De ce? Pentru că în clipa în care omul stă locului, în clipa respectivă omul se obișnuiește cu locuri respectiv și atenția lui nu mai este către locul respectiv sau către lucrurile noi pe care le vede în jurul său, ci atenția lui se îndreaptă către sineși și din sineși către Dumnezeu. Din cauza asta monahii stau locului și nu este absolut deloc bine – știu că în România există acest obicei, dar nu este absolut deloc bine pentru monah sau, mă rog, pentru omul duhovnicesc să umble din loc în loc. Și asta vorbesc în general.

Noi mergem, plecăm undeva numai din motive stricte necesare, adică avem de cumpărat ceva de la Kareia sau din motive de sănătate. Mai demult mai ales și astăzi, dar mai demult mai ales, era o întreagă tevatură, un lucru foarte complicat ca să iasă cineva din Sfântul Munte tocmai datorită acestor considerente ascetice, de ordin ascetic acre au o influență foarte mare asupra clarității minții omului duhovnicesc.

Lucian Apopei: Ați spus bine – noi avem în România acest obicei, copiii în mod deosebit, dar și cete de oameni mai în vârstă merg cu colinda. Cum vedeți această tradiție?

Părintele Teologos: Da, asta este foarte bine pentru copii și pentru pentru tineri, în general, pentru că este o formă a iubirii și o formă a comuniunii interpersonale care astăzi din păcate are de suferit foarte mult, foarte mult, este total distrusă, am spus în foarte multe clipuri de-ale noastre despre efectul distructiv al electronicii… Toată electronica asta și toate aplicațiile pe celular fac pentru distrugerea societății și a relațiilor umane și mai ales, ceea ce pe mine oarecum mă pune într-o postură pentru că eu toată viața m-am ocupat așa ceva. Deci în cunoștință de cauză spun oamenilor că nu e bine. Deci efectiv nu este bine.

Din cauza asta chiar recomand tinerilor și recomand oamenilor să meargă cu colinda, să meargă să colinde! E foarte important treaba asta, astfel încât să fac relații interumane, dar iarăși mă adresez oamenilor, oameni buni nu mergeți să colindați pentru bani! Banul să fie efectul secundar al dragostei voastre față de gazdă. Da, pentru că din păcate există și partea asta pe care trebuie s-o menționăm – că se face o afacere din colindat. Nu, ci trebuie să mergem ca și o revărsare a dragostei noastre față de ceilalți și ca o refacere a societății noastre care este atât de îmbucățită de tot acest tot acest amalgam cu centrul electronica, mass-media și așa mai departe și care este de sorginte neortodoxă, aș spune de foarte multe ori, de sorginte vestică, dar la ora asta, vezi, chinezii se ridică și sunt mult mai agresivi decât vesticii.

Bucuria

Lucian Apopei: Sărbătoarea Crăciunului este fără dar și poate o sărbătoare a bucuriei. Cum să facem să regăsim această bucurie dacă cumva, Doamne ferește, am pierdut-o?

Părintele Teologos: Da. Bună, eu o să spun ceva la care nu te aștepți foarte probabil. Deci întâi de toate, trebuie să știți că diavolul care este cineva foarte concret și foarte activ este un tip de minte. Îngerii sunt tipuri de minți. El va acționa foarte puternic în apropierea perioadei Crăciunului sau în apropierea oricărei mari sărbători, astfel încât omul să trăiască această sărbătoare cu tristețe sau dacă nu reușește să-l facă să se întristeze înainte de sărbătoare. Atunci o să-i aducă ispită în cadrul sărbătorii sau dacă nu după.

Deci din cauza asta recomand oamenilor, oameni buni, mai ales în preajma Crăciunului, faceți lucrurile din timp, nu vă certați – țineți apă în gură, cum spune părintele stareț Pimen sau cum spun eu, nu deschideți gura când sunteți mânioși, urlați în pungă, vă ascundeți în baie undeva – să nu escaladați mânia, ura. Și mai ales nu ultima clipă să se facă toate pregătirile și toate alea și mai departe. Mai bine mai puțin și cu pace decât mult și cu tulburare. Nu, fraților!

Bineînțeles după toate aceste pregătiri care trebuie să fie foarte simple să zic așa, astfel încât să nu ne încărcăm și să nu avem mari așteptări materiale, așteptări lumești de familie și așa mai departe.

Crăciunul e pe primul plan, este bineînțeles rugăciunea și fraților rugăciunea se face mai ales la sărbătorile mari în biserică. Deci nu acasă, fraților, că eu mă rog în inima mea lui Dumnezeu și așa mai departe…. Fraților, nu ați ajuns la măsurile pustnicilor să vă rugați în inima voastră. Eu nu vreau să jignesc pe nimeni, vă iubesc foarte mult pe toți și vedeți că fac foarte multe clipuri. Chiar mă străduiesc foarte mult pe tema asta, dar fraților, nu sunteți pustnici și din cauza mergeți la biserică să ascultați slujba!

Timpul

Lucian Apopei: Ați menționat în cuvântul sfinției voastre despre pregătiri, despre rugăciune, toate astea necesită timp.

Părintele Teologos: Așa este.

Lucian Apopei: Ce facem cu în timpul nostru? Care este din ce în ce mai mic, el este același, dar nu știu cum…

Părintele Teologos: Nu știi cum… îți spun eu cum. Timpul este o mare dar după cum spune Sfântul Sofronie, timpul este un mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu. Timp nu a existat și nici nu o să mai fie. Timpul este dat spre mântuire. Datorită faptului că omul nu mai folosește astăzi timpul spre mântuire, timpul pentru el nu mai există. După cum aici jos, în spatele nostru este apă, da, dar pentru noi nu există pentru că noi nu avem experiența apei respective sau voi nu știți treaba asta. Ei, la fel și pentru omul care nu-l folosește spre mântuire, timpul este ca o apă care curge pe lângă el, dar nu-l folosește.

Asta este una. Doi, pentru că sunt toți acești mari centri de plăcere, mari centri de atenție, omul este cu o minte foarte răsfirată, foarte răspândită în toți acești centri de plăcere – să facă aia, să facă aia, să trimit mesaj acolo, să fac cealaltă și așa mai departe.

Oameni buni, liniștiți-vă! Liniștiți-vă! Stați puțin, să o ia omul încet și să taie din griji, să taie din griji! Nu trebuie să facă lucrări la maximum. Trebuie să fie simplu, să-și simplifice viața oamenii. Asta e foarte important. Adică mai lăsați-o baltă!

Simplitatea

Lucian Apopei: Simplitatea…

Părintele Teologos: La simplitate și mai ales mă adresez aici doamnelor, femeilor pe care cu tot tot respectul și toate considerația, ele din foarte multă dragoste și foarte mult sentiment matern vor să fie totul bine. Dragelor, totul vă va fi bine în clipa care va fi cu pace. Adică să nu strângem și să nu ne strofocăm și să ne stresăm că trebuie să fie bine și atunci se naște un întreg efect de domino pe tema asta.

Bineînțeles, cum spuneam, trebuie tăiați toate știrile și toate astea și doi, să avem grijă să nu avem griji. Să nu avem griji adică să tăiem din ele și să mergem mai încet și pentru asta este nevoie ca de aer de program. Am  spus asta de foarte multe ori. Adică lucrez până la ora cutare, după care mă retrag, mai citesc o carte, mai aud un podcast, mai stau mai ales cu familia – asta este foarte important. Adică oamenii astăzi nu mai stau împreună sau dacă stau împreună e fiecare pe celularul lui. Este este groaznic. Trebuie să vedem învățăm să relaționăm cu persoanele, cu ceilalți – asta e foarte important. Dacă asta nu se întâmplă, unde e familia, unde este unitatea familiei, unitatea bisericii?

În loc să fie o familie formată din trei persoane, astăzi sunt trei persoane singure – fiecare cu celularul lui, fiecare cu viața lui. E groaznic. Deci trebuie refăcută toată treaba asta și pentru asta e nevoie de timp și pentru asta este nevoie să cunoaștem unde suntem, ca să știm ce să facem.

Lucian Apopei: Părinte, folosim aceste zile de sărbătoare sau ar trebui să le folosim pentru a pune început bun vieții noastre. E și această trecere calendaristică dintre ani. Cum să punem început vieții noastre?

Părintele Teologos: Cum să punem început bun?

Lucian Apopei: Repede? Ușor? Mai încet?

Părintele Teologos: Da, cu simplitate. Deci ce se întâmplă? Astăzi, pentru că oamenii sunt departe, cum spuneam, pentru că nu mai există această relație interpersonală, înseamnă că nu mai există dragoste între oameni. Omul, persoana este un focar de iubire în clipa în care eu sunt cu ecranul, cu celularul și așa mai departe sau cu grijile mele, nu mai am iubirea respectivă și atunci cad în depresie.

Dacă eu cad în depresie, primul lucru pe care mi-l spune diavolul este „lasă-te, nu o să reușești, nu o să mai poți, gata ești!” Atunci omul nu trebuie să se gândească cum o să fac, cum o să fie, dar vai, dar să încep… Pur și simplu începi! Pur și simplu pui început bun! Deci s-a întâmplat ceva zici „Doamne, iartă-mă! Maica lui Dumnezeu, iartă-mă!” și te pui și începi de la început cu simplitate. Bineînțeles, dacă ai greșit cuiva, îți ceri  iertare – adică: „te rog să mă ierți! Lucian, te rog să mă ierți!”

Deci efectiv cu simplitate, fraților, nu vă gândiți dar cum o să vă vadă, ce o să se întâmple că sunt terminat și așa mai departe. Astea sunt toate de la vrăjmașul, de diavol sunt să vă ducă în deznădejde.

Început bun

Lucian Apopei: Cât ține de noi și cât ține de Dumnezeu acest început bun?

Părintele Teologos: Păi, 100%. 100% ține de Dumnezeu și 100% ține de un om. Deci este vorba de – cum se spune în biserică – sinergie se numește, împreună-lucrare. Sinodos în limba greacă. Biserica este sinodală. Deci din cauza asta biserica se conduce prin sinod. Ființa bisericii este împreună-lucrarea. Deci depinde esențial de noi și depinde esențial de Dumnezeu. Deci dacă Dumnezeu nu vrea nu se întâmplă, dar Dumnezeu vrea 100% și din cauza asta noi cu credință în Dumnezeu, nu de capul nostru, deci nu acționăm ca și ateii, de capul nostru, ci acționăm cu ajutorul lui Dumnezeu. Deci cu Dumnezeu înainte, Doamne, ajută-mă, mă duc, fac asta.

Dacă eu știu că sunt în voia lui Dumnezeu și sunt în voia lui Dumnezeu în clipa în care întreb, în clipa care simt iubire înăuntrul meu la măsurile mele și în clipa în care bineînțeles că sunt sub ascultare față de oamenii pe care Dumnezeu îi validează în fața mea, în clipa respectivă cu curaj mă duc înainte.

Trecutul și abordarea lui

Lucian Apopei: Am pus început bun, ne-a ajutat Dumnezeu și am pus început bun vieții noastre. Ce facem cu trecutul?

Părintele Teologos: Cu trecutul, fraților, spune Sfântul Apostol Pavel, lăsați baltă trecutul! Știu textul în greacă – pe cele trecute uitându-le, mă arunc către dinainte, mă duc către cele dinainte.  Deci să nu fim marcați, dar ce-am făcut, dar ce s-a întâmplat și așa mai departe. Astea toate sunt formă de egoism și sunt de la vrăjmașul.  Când omul își crede gândului atunci diavolul face cu el ca și cu mașina de spălat, știi, îl învârte acolo și în continuu se gândește că ce trebuia să facă Hagi în minutul 20. Fraților, apă sub pod e, lăsați-o să treacă! Nu e nevoie de atâtea analize și super-analize că ce o să se întâmple și trauma din trecut și așa mai departe. Las-o, frate! Bun, te-ai spovedit? Gata, a trecut. Gândește-te ce faci acuma?

Pentru că diavolul vrea să-ți fure prezentul, întotdeauna diavolul vrea să-ți fure prezentul și să te împingă su în viitor cu antihristul și 666 și tot felul de… sau ce o să se întâmple, că dacă mă dă afară de la muncă și așa mai departe sau în trecut că ce am făcut și nu știu ce. Fraților, acuma trebuie să știu ce fac eu – spun pe ardelenește ca să mă înțelegeți.

Lucian Apopei: Un pic ați presimțit așa întrebarea care urma, privind pe axa timpului, am vorbit despre trecut, prezent, să zicem că am pus început bun vieții noastre, noi nădăjduim că am făcut acest lucru. Cum privim viitorul din acest moment?

Cum privim viitorul

Părintele Teologos: Cu optimism! Deci fraților, cu optimism! Și bineînțeles o să spuneți că în lume este groaznic și societatea este într-un într un hău. Așa este, dar întâi toate noi ca și creștini trebuie să fim optimiști. De ce? Pentru că Îl avem pe Hristos și mă ajută bunul Dumnezeu! Mă ajută bunul Dumnezeu! Bineînțeles că lumea este în haosul în care e. Sau Hristos sau haos! Lumea de astăzi pentru că este departe de Hristos este în haos. Pentru că noi suntem cu Hristos sau ar trebui să fim cu Hristos din cauza asta trebuie să fim optimiști, să avem încredere și să mergem înainte pe cărăruia noastră. 

Să nu ne uităm la știri, fraților, că dacă vă uitați la știri înnebuniți. Da, adică ferească Dumnezeu! N-are rost, fraților. Și oricum nu puteți să schimbați nimic. Acuma nu știu, nu vreau să jignesc, bineînțeles că mă adresez unui public foarte larg, dar fraților, cei mai mulți dintre voi nu puteți să schimbați nimic nici în guvernul României, dacă puteți să schimbați să fie foarte bine, tot respectul pentru guvernul României, mă rog așa până la un punct. După care nu puteți să schimbați nimic mai ales la nivelul Uniunii Europene. Fraților, nu în continuu cu cele rele și așa mai departe. Ok, știm asta. Lăsați-o, fraților, să se ducă!

Hai, să ne concentrăm să iubim familia, să-i iubim pe cei de lângă noi și să avem nădejde în Dumnezeu să ne rugăm! Ne rugăm că dacă nu, în continuu ca și grâul în piuliță, știi, că te toacă acolo, te macină acolo și în continuu te gândești ce o să fie și  ce o să se întâmple.

În lume și la mănăstire

Lucian Apopei: Părinte, știu că nu nu se obișnuiește în situații de genul acesta să vorbim despre experiența personală, însă îndrăznesc să vă întreb. Dumneavoastră însuți ați colindat foarte mult în lume și v-ați stabilit aici, la la mănăstire. Aveți așadar perspectiva asupra ambelor moduri de a vedea lumea, de a trăi, de a contempla. Sigur, intuiesc că sfinția voastră pe acest pe acest mod de viețuire îl recomandați, însă cum le vedeți punându-le în balans pe pe cele două?

Părintele Teologos: Am spus  sau Hristos sau haos. Vesticii, ca să ne înțelegem sau hai să zic lumea neortodoxă că, încă o dată, la ora asta îi avem și pe asiatici deci chinezi, coreeni și japonezi, pe în principal dar nu numai, periculozitatea neortodocșilor nu provine din faptul că sunt proști. Apare în ortodoxie la un moment dat un anumit triumfalism, adică spunem că ortodoxia este credința adevărată – că este, ortodoxia este adevărul – că este și deci toți ceilalți sunt proști. Ei, nu-i așa, fraților!

Pe de altă parte avem și cealaltă extremă care spune că ei nu sunt proști, uite ce au realizat, ce tehnologie au și așa mai departe și te duci în direcția respectivă. Nu-i așa. Și extrema asta este distructivă, poate chiar mai distructivă decât prima.

Ceea ce le lipsește  neortodocșilor este rezolvarea problemelor sufletești. Sunt niște oameni foarte buni, chiar unii dintre ei mult mai buni decât mine sigur, dar chiar decât alții, decât foarte mulți oameni. Sunt oameni foarte buni, dar nu știu calea. Din cauza asta au mari probleme sufletești. Deci noi, românii și ortodocșii, ceea ce oferim lumii – oferim rezolvarea problemei umane, rezolvarea ecuației umane. Adică noi nu suntem ratați pentru că n-avem tehnologia americanilor, de exemplu, pentru că ortodoxia nu este importantă, ortodoxia  nu aduce tehnologie.

Tehnologia, bineînțeles, cu limite fraților și cu program până la un punct. De acolo încolo, rezolvarea problemelor umane sau mai bine zis, biruința împotriva morții – asta oferă dar ortodoxia. Ortodoxia oferă biruința împotriva morții, rezolvarea morții. Hristos din cauza asta S-a întrupat ca să învingă moartea. Hristos nu S-a întrupat ca să aducă un avans tehnologic.

La un moment dat, doream să scriu o teză de doctorat cu titlul „Avansul tehnologic în tehnologia prelucrării lemnului pe care l-a adus Domnul nostru Iisus Hristos” pentru că Hristos era teslar. Și aș fi vrut să dau foaia albă, știi, că Mântuitorul nu adus nimic în tehnologie pentru că nu asta este problema umană.

Deci din cauza asta ortodoxia rezolvă problemele umane, e o știință terapeutică, cum spuneam, o ramură a medicinei. Deci din cauza, fraților, nu carele cumva să credem că toți ceilalți sunt proști și n-au rezolvat nimic, Au rezolvat foarte mult pe plan tehnologic, să zic științific, dar până aici. Pe plan duhovnicesc au probleme și aici este și periculozitatea ereziilor pentru că ereziile au o mică parte de adevăr, o bâjbâială, o orbecăire mai mult sau mai puțin. Deci din cauza asta trebuie să recunoaștem lucrurile astea, să le apreciem, dar să ne ferim de ele astfel încât să ne păstrăm știința terapeutică intactă.

Deci nici tot aceștia care spun că toți ceilalți sunt distruși și nu au rezolvat nimic și pe de altă parte, nici să-i apreciem total, să mergem în direcția respectivă. Extremele întotdeauna sunt de la diavol. Trebuie să știm ce avem noi de oferit: biruința împotriva morții, rezolvarea problemelor umane și, cum spuneam, astăzi… E adevărat că și drumul către sfințenie, evident că ortodoxia duce la sfințenie, dar rezolvarea în ultimă instanță a problemelor de nervi.

La ora asta foarte mulți oameni din afara ortodoxiei sunt bolnavi cu nervii. De ce? Pentru că sunt departe de Hristos și de echilibrul oferit de credința corectă cu Hristos, de relația corectă cu Hristos. 

Credința și problemele

Lucian Apopei: Și atunci marea întrebare – cât contribuie credința la marile probleme ale lumii? E cumva lipsită de fundament de vreme ce vorbim despre persoană, vorbim despre suflet și nu vorbim angro?

Părintele Teologos: Credința contribuie 100%, dar trebuie să explicăm puțin aici. Logica este o parte a sufletului, una din părțile raționale, dar nu este destul de puternică ca să rezolve ecuația umană. Din cauza asta apar toate aceste anxietăți – adică ce mă fac mâine, dacă așa mai departe, dacă mă dă afară de la lucru, oare fac bine și așa mai departe. Aici e nevoie de credință. Și omul trebuie să creadă. Dacă omul nu crede ajunge la boli de nervi cum pățesc toți vesticii. Pentru că această tensiune, această incapacitate a logicii, omul o vede și tensiunea asta crește crește crește crește până la un moment dat sistemul nervos explodează, adică faci cu nervii.

Deci credința este esențială pentru menținerea omului cu mințile întregi. Acum, această credință – mare atenție pentru că aici apare și o altă extremă de la diavol – apare că spunem: credință deci eu cred, eu stau cu burta la soare și cred. Nu, fraților, Sfântul Apostol Iacob că credința fără fapte moarte este. Adică omul în cadrele credinței trebuie să se lupte și mai ales foarte decis: că da, pe mine mă ajută Dumnezeu și dacă sunt în ascultare, dacă sunt în voia lui Dumnezeu, dacă simt iubirea înăuntrul meu, mă duc înainte pe calea asta cu nădejde, cu foarte multă nădejde. Înțelegeți? 

Deci credința 100%, dar  credința fără fapte moarte este. Pentru că altfel zici că da, că eu cred. Ei, nu-i așa! I am saved. Sunt salvat. Nu e așa. Din faptele tale să vedem. Sf Iacob spune în Scriptură. Mare sfânt, gigantic, eu îl iubesc enorm pe Sfântul Iacob.

Mesaj de final

Lucian Apopei: Părinte drag, vă mulțumim tare mult. Formatul emisiunii este pe o anumită durată de timp, mai avem un minut, un mesaj, vă rog, pentru cei care urmăresc emisiunea noastră!

Părintele Teologos: Un mesaj: să nu uitați să iubiți! Să nu uitați să iubiți în Hristos! Este foarte important. Dumnezeu iubire este și dacă nu iubim, nu suntem în Hristos. Asta a spus sfântul meu cel iubit, Sfântul Ioan Teologul.  Să nu uitați să iubiți, fraților! Lăsați afacerile, nu citiți cartea afacerii, citiți cartea facerii. 

Hristos S-a născut!

Lucian Apopei: Părinte Teologos, mulțumim!

Părintele Teologos: Să vă ajute bunul Dumnezeu!

Lucian Apopei: Oameni buni, aceasta a fost ediția noastră specială de sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, de aici, din Muntele Athos unde într-adevăr e greu să vorbești, cei de aici vorbesc, dar cred că vorbesc mai mult cu Dumnezeu. Aici simțirea se simte mai mult decât se vorbește. Vă transmitem toate cele bune! Sărbători binecuvântate și până data viitoare să auzim de bine! Doamne ajută!

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!