Cât este de puternică rugăciunea? – părintele Efrem din Arizona
23 decembrie 2022
Sinteza săptămânii …și Florin Piersic, Dan Negru, p. Constantin de Crăciun
24 decembrie 2022
În sărbătoarea Crăciunului toți suntem la casele noastre, în atmosfera caldă a familiei, însă să nu uităm că la această oră există oameni cum nu ne așteptăm acolo unde nu ne așteptăm. Dumnezeu să-i miluiască pe toți acum de sărbătoarea Milei!
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Viața în tunelurile de sub New York
– Locuiești în tunel?
– Locuiesc in tunel!
Cu ani în urmă, am explorat Tunelul Libertății, un tunel de tren Amtrak care trece pe sub autostrada din partea de vest din orașul New York. Am venit aici în căutarea unor cârtițe, un nume dat celor fără adăpost care locuiesc în tunelurile de sub oraș. La prima vizită la Tunelul Libertății l-am cunoscut pe Carlos.
– Mă numesc Carlos, sunt creștin.
Carlos a emigrat din Cuba când avea 21 de ani.
– Sunt mai american decât tine, am 27 de ani aici. Ai fost aici de 20 de secunde.
– Am 48 de ani, cum ai ajuns aici?
– Pe barcă în 1980.
Carlos a fost prietenos, dar sceptic cu mine și cu aparatul de fotografiat. Vreau să spun adevărul, spui bine, nu te arunc pentru că nu mă cunoști, nici nu ai încredere în mine pentru că nu o putem arunca pe a mea. Treptat i-am câștigat încrederea și a spus destul de mult despre viața lui în tunel.
– Cât timp ai fost aici?
– Vreo doi ani.
– Îți place să trăiești jos, aici?
– Da, pentru că am tot ce am nevoie, mi-am găsit locul, totul este în regulă căldură, electricitate, nimeni nu deranjează… Știu că noi suntem aici…
– Ai probleme cu mâncarea aici jos?
– Nu, Dumnezeu ne dă!
– Ce faci pentru mâncare?
– E un supermarket, ei aruncă mâncarea, mâncare ce a expirat, și ceva mâncare căreia i s-a rupt ambalajul și este în stare bună, așa că o luăm ca mâncare, nu trebuie să-mi fac griji.
În cele din urmă, Carlos mi-a arătat casa lui.
– Ai luat camera?
– Da!
– Bine! E acolo jos?
– Da!
– Cum ajungi acolo?
– Ai scari, cobori.
Am fost uimit să aflu că casa lui Carlos era o canalizare. Apa! El avea o locație impresionantă, cu frigider, computer și un cuptor cu microunde. Am fost uimit de ceea ce am văzut și dornic să aflu mai multe despre viața lui Carlos.
– De unde iei electricitate?
– De acolo până în spate… A adus o linie în tunel și a conectat o sursă de energie. Nimeni nu știe cu adevărat că sunteți aici?
– Poliția știe că suntem aici, de 2 ani deja.…
– Cum ai aflat despre locul din tunel?
– Prietenul meu, el a găsit locul ăsta, de peste 5 ani.
Prietenul lui Carlos, Brian, a locuit în canalul de lângă el.
– Ieși afară?
– Da! Bine, ne vedem mai târziu!
– Unde ai trăit înainte să locuiești aici?
– Am fost fără adăpost pentru o lungă perioadă de timp, mulți ani, obișnuiam să locuiesc în biserică și în instituția pe care o cunoști, adăposturile, dar e un loc foarte rău… Adăpostul e un loc foarte urât! Și cred… 8, 9 ani, nu știu exact nu știu exact, am ieșit…
– De ce e adăpostul atât de rău?
– Droguri, lupte, foarte urât!
– Ce te-a determinat inițial să fii fără adăpost?
– Nu este ușor pentru mine să-mi mențin slujba, să mă țin de un loc de muncă.…
Poți vedea tristețea lui Carlos în timp ce vorbea despre felul în care obișnuia să trăiască, în contrast, era mândru de noua lui casă.
– Oricine vrea să vină aici, trebuie să se descalțe. Aici e gunoi… Vrei să-ți dau câteva dintre aceste lucruri? Să-l punem acolo puțin, în colț, o să le arunc… e lapte… Unele din alte chestii, tastatura vrei?
– Da, dă-mi tastatura!
– Îți place?
– E drăguț! Totul e de la coșul de gunoi! Le-am găsit la gunoi.
– Nu miroase urât aici, nu?
– Deloc! N-aș fi ghicit niciodată că a fost o canalizare.
M-am mirat de toată munca și inventivitatea pe care Carlos a depus-o pentru a crea confort pentru casa lui, ceea ce majoritatea dintre noi luăm de-a gata! Apa era o corvoadă zilnică pentru el!
– Vezi câtă muncă trebuie să fac aici?
– Da! De unde iei apa?
– De la pompă!
L-am ajutat să-și ducă lucrurile la loc, în timp ce a împărtășit mai multe despre viața lui în tunel.
– Aduc computerul. Mă ajuți cu computerul?
– Ce faci cu el?
– Trebuie să-l pun aici! Am și o imprimantă, dar am nevoie de un cablu pentru imprimantă.
– Ce fel de cablu ai nevoie?
– Pot să-ți arăt imprimanta?
– Sigur, s-ar putea să am un cablu.
– Aceasta este imprimanta.
L-am vizitat pe Carlos de mai multe ori și l-am adus un cablu suplimentar de imprimantă pe care l-am avut acasă la următoarea vizită.
– Oh, da, merge!
– Arată frumos.
– Mulțumesc! Am crezut că este cel bun!
– Da, da!
– Nu pot face astăzi nimic, pentru că azi este ziua Domnului. Am făcut deja prea multe!
Carlos a fost foarte religios și nu lucrează când e timpul ca el să se roage.
– Mă voi ruga acolo!
– Bine omule!
– Să ai o zi bună!
– Bine! Probabil că voi veni weekendul viitor!
– Bine, da!
În weekend-ul următor, când l-am văzut pe Carlos, am avut o surpriză minunată!
– Vreau să intri cu mine în cameră, vreau să faci computerul Poate avea ceva problemă. Poți verifica?
– O să arunc o privire!
– Da, te rog!
– Bine!
Eram foarte încântat să fiu invitat în casa lui.
– Gata?
– Da! Trebuie să-ți dai jos puloverul, pentru că e cald jos!
Odată intrat, am făcut suport tehnic pentru a-mi arăta recunoștința pentru această experiență unică.
– Nu ai suficient spațiu liber pe hard disk. Așa că tot ce pot face? Poți pune altul în loc. Aici, vezi?
– Ca acesta?
Din fericire, am construit câteva computere așa că am putut să răspund la întrebările lui Carlos.
– Asta îi dă putere, nu contează pe care îl folosești.
– Bine! Câteva minute voi învăța multe despre tot ce spui.
După ce am instalat hard disk-ul, am încheiat ziua. L-am mai văzut pe Carlos de mai multe ori în vizitele mele la tunel, dar acea zi a fost singura mea dată petrecută în casa lui. Sunt recunoscător că s-a deschis și a fost dispus să-și împărtășească modul de viață. Petrecând timpul cu Carlos și vizitându-i casa extraordinară, este o experiență unică de care îmi voi aminti mereu.
Carlos nu mai trăiește în tunel, autoritățile au scos pe toată lumea în urmă cu câțiva ani și au sigilat casele lui Carlos și Brian. Tot ce rămâne este un mic morman de haine vechi și resturi.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
Lazăr de lângă noi, am rămas la fel de insensibili ca bogatul cel nemilostiv. Dumnezeu să le ajute, sunt mai buni și mai aproape de Dumnezeu decât mulți alții dintre noi. .
Cumplit! Să nu fie lăsat să trăiască și într-o canalizare!
Era foarte fericit… îngrijit și plin de viață!!!
Dacă era plin de bube(drogat și neîngrijit) probabil că îl lăsau să moară acolo…
Și totuși poate i-au oferit condiții de trai mai bune…
Cine știe?
Puteți urmări personajul, viața lui… dacă tot ne-ați oferit acest material?
Lucrul bun făcut pe jumătate…nu e bun…
Doamne ajuta.
Dati click pe linkul de vizionare al video pe YouTube .
Autorul a pus in descrierea filmului un link cu o pagina de ajutor si donatii pentru Carlos.
Din descrierea detaliata de pe Youtube aflam ca aceasta filmare a fost facuta prin 2007 si acum 10 ani Carlos a fost alungat din canalizare de politie.
Acum se pare ca e tot fara casa.
Autorul filmului va incerca, prin Ianuarie, sa-i dea banii stransi prin acea colecta de ajutor de care v-am spus.
Multumesc.
Doamne ajuta!
Prin 1988 in revista Ministerului de Interne de atunci (se distribuia gratuit in caminele studentesti) a aparut un articol scris de un ofiter de militie ce a avut misiune sa se infiltreze in lumea tunelurilor metroului din Bucuresti (cersetori, boschetari, aurolaci, infractori ascunsi, etc). A trait vreo doi ani acolo. Era tulburator articolul.
Iertati si binecuvantati!