Crăciunul, Maica Domnului și Sf. Ștefan – p. Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt plin de iubire legat de Crăciun și de sfinții care au jucat un rol important în Nașterea Domnului sau pe care îi sărbătorim în apropierea acestor sfinte zile.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Se apropie Nașterea Mântuitorului

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. Se apropie Nașterea Mântuitorului nostru Isus Hristos, Nașterea Domnului. Un pic mai este. Vedeți pe Mântuitorul prunc aici. O să vorbim un pic despre Nașterea Lui. Azi ce-am făcut? Am plantat câteva lalele, bulbi de lalele, de zambile, vreo cincizeci. Zilele trecute am mai plantat vreo sută. Mulți vor zice ”Măi, dar nu vezi ce probleme sunt? Tu te ocupi de flori?!” Probleme au fost dintotdeauna în lumea asta și o să fie în continuare. Asta nu înseamnă că nu trebuie să mai trăim până în ultima clipă. Știți ce spunea Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul, care a trăit în timpurile noastre și care s-a sfințit? Să fim pregătiți de moarte ca și cum am muri mâine, dar să muncim și să facem bine, ca și cum am trăi 500 de ani, adică până în ultima clipă.

Să nu renunțăm niciodată la a face bine

Niciodată nu trebuie să renunțăm la ceea ce avem de făcut, la munca noastră și la a face bine. Și tot vorbim de Nașterea Mântuitorului, am auzit multe persoane spunând: ”Dar ce, părinte, acum mai e timpul de făcut copii? Nu vezi ce timpuri vin?” Dar de făcut avorturi este timp? Hai să ne gândim, porunca ce-a spus? „Creșteți și vă înmulțiți”. Nu contează ce timpuri sunt, e o poruncă. Și chiar dacă ai născut un copil azi, iar mâine vine un război și mori tu și moare și copilul, v-ați dus direct la Hristos, că ați împlinit porunca. Nu se pierde nici sufletul tău, nici cel al copilului. Deoarece se spune că femeia se va mântui prin naștere de copii, ați înțeles? Așa că încercați să vă bucurați de fiecare zi, de fiecare clipă, că poate fi ultima. Dar să ne bucurăm frumos.

Și să revenim la Mântuitorul. În locul în care filmez, la noi în curte, este un izvor, cam la vreo 10 metri în pământ și care formează un fel de peșteră. Chiar se aude apa cum curge.

A venit timpul nașterii

A venit timpul să se nască Mântuitorul, din Maica Domnului, o copilă de 16 ani. Vă dați seama prin ce trecea Maica Domnului atunci, știind că-L are în pântecele Ei pe Dumnezeu?! Nu năștea orice fiu! Câtă grijă, câtă atenție în toate, la toate nivelurile! Era, am putea spune, într-o continuă contemplație, rugăciune, legătură cu Dumnezeu. Era în har! Nu a născut într-o casă, undeva unde avea condiții, nu a luat-O SMURD-ul să O ducă la nu știu ce spital.

Atunci, la timpurile acelea, erau legi ca și acum. Israelul era sub Imperiul Roman și chiar atunci se primise o poruncă să se înscrie toți, fiecare de unde se trăgea, din neamul lui. Pentru că Ei se trăgeau din partea aceea, a Betleemului, au trebuit să se înscrie acolo. Era chiar timpul când se împliniseră cele nouă luni și Maica Domnului trebuia să nască. Ce era să facă?

A urcat pe cel mai smerit animal, a urcat-O Iosif pe măgăruș și au pornit. Vă dați seama, înainte se mergea pe jos sau cu măgărușul, nu ca acum, cu nu știu ce mașină de lux sau cu elicopterul. Cei bogați mergeau pe cămile, care erau un fel de Mercedes din ziua de azi.

O naștere mai presus de fire

Au pornit la drum încet-încet ca să ajungă să se înscrie și Ei. Bineînțeles, când au ajuns acolo, cu atâta lume care se mișca dintr-o parte în alta, era ocupat peste tot, nici măcar n-aveau unde să tragă și Ei să doarmă. Au căutat pe acolo, au întrebat în dreapta, în stânga, nu mai era niciun han liber, nimic. Și i s-a făcut milă cuiva, când a văzut-O pe Maica Domnului că era însărcinată, și I-a dat un loc într-un grajd, unde erau animalele cele blânde, era și măgărușul, erau și oițele.

Acolo s-a dus Maica Domnului cu Iosif și a venit timpul să nască. Și L-a născut pe Mântuitorul. Nu a fost o naștere ca toate celelalte, Nașterea Mântuitorului a fost ceva mai presus de fire. Vedem aici pe Maica Domnului în genunchi. Se zice că Maica Domnului era în rugăciune, în contemplație, când l-a născut pe Mântuitor, fără dureri. A fost o naștere minunată, putem spune. A născut în ieslea dobitoacelor, în cel mai smerit loc. Măgărușul și oile îl încălzeau pe Prunc cu răsuflarea lor. Așa a venit Mântuitorul pe Pământ: în smerenie, ca să ne învețe smerenia.

Cine a participat la Nașterea Lui?

Cine a participat la Nașterea Lui? Hai să vedem: îngerii din cer, toate puterile cerești au coborât acolo, deoarece coborâse Dumnezeu. Au mai participat, în afară de dobitoacele cele smerite, oamenii simpli, păstorii. Nimeni altcineva nu a venit. Doar păstorii, oamenii cei mai curați, care trăiau prin munți, care nu erau murdăriți de toate cele lumești. Ei au fost aduși, s-au bucurat și ei și au ascultat cântările îngerești. „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2,14).

Și cine a mai participat? Iosif, care tot timpul a avut grijă de Maica Domnului, deși avea 80 de ani. A doua zi după Nașterea Mântuitorului, este Soborul Maicii Domnului – care, după Mântuitorul, este cea mai importantă pentru noi – și acum, în aceeași zi se prăznuiește și Dreptul Iosif. Se spune că Iosif a fost căsătorit la vremea lui și a avut 4 băieți și 2 fete, care au crescut mari și frumoși. După ce i-a murit prima soție, era un bătrân care își trăia viața în curăție. Iar acum, prin rânduiala lui Dumnezeu, Maica Domnului I-a fost încredințată lui, iar el era protectorul Ei, cel care avea grijă de Maica Domnului. Și el a participat la taina mântuirii, de aceea se spune că și el are mare îndrăzneală la Dumnezeu.

Mergând după stea…

Vedem îngerii, vedem păstorii și mai vedem pe cei trei magi, care întotdeauna m-au impresionat. Erau oameni păgâni, cititori în stele, care aveau acolo, undeva, o prorocire a lor: se va naște un Împărat și va fi vestit de o stea. Și după toate cercetările lor știau că s-a apropiat timpul și că undeva, în țara Israelului, se va naște.

Au văzut că a apărut steaua aceea, pe care o așteptau ei, și, chiar dacă nu erau toți din același loc, s-au întâlnit cu toții și au hotărât să pornească împreună. Gândiți-vă, nu erau oameni de jos, erau dintre boierii locului lor, fiecare, și-au lăsat totul, familie, avuție și au urcat fiecare pe câte o cămilă, au luat necesarul pentru drum și au plecat. Au mers nu o zi, nu două, ci doi ani de zile, cu credință și nădejde că or să ajungă la Împăratul care s-a născut. Pentru credința lor, erau călăuziți de steaua aceea, pe care o tot vedeau și se țineau după ea.

Se spune că Irod a început prigoana după vremea aflată de la magi, așa că a omorât toți pruncii în vârstă de doi ani și mai puțin. Deci se împliniseră doi ani de când cei trei magi erau pe drum să-l afle pe Mântuitor. Ați înțeles râvna lor, dragostea magilor? Au ajuns și s-au închinat ca unui Împărat și I-au adus daruri: aur, smirnă și tămâie. Darurile acestea, acum  se păstrează aici, la mănăstirea Sântul Pavel, în Athos. Dragii mei, vă dați seama că, dacă ei L-au cinstit ca pe un Împărat, bineînțeles că după aceea L-au urmat.

Pregătirea pentru nașterea Domnului

Ar fi multe de spus despre Nașterea Domnului, dar să vedem cum ne pregătim noi, că mai este un pic. Ne-am spovedit, ne-am curățat? Că spovedania asta reprezintă. Veți că ne aranjăm, mergem la cumpărături: haine după ultima modă, cadouri. Cei de la țară taie porcul cel mai gras. Pregătim sarmale, cozonaci, de toate. Bune pentru trup. Dar sufletul? Ne-am pregătit? Ne-am curățat prin spovedanie, ca să ne putem împărtăși la Nașterea Domnului, să-L primim și noi pe Hristos înăuntru nostru, ca să ne curățească, să luăm putere, să mergem mai departe?

Dragii mei, nu are valoare pentru noi Nașterea Domnului, dacă nu ne-am spovedit, nu am ținut un pic de post, nu ne împărtășim! Vedem că toți în lumea asta, chiar și cei care nu cred în Hristos, serbează Crăciunul sub formă de daruri, de întâlniri, de chefuri. Să nu facem și noi așa! Să ne pregătim un pic sufletește și să ne prindă Nașterea Domnului în biserică! Să nu fie creștin care să nu se ducă la Sfânta Liturghie de Nașterea Domnului!

Hristos se naște pentru noi

Să-l primim pe Hristos, care în fiecare an, cum se zice, se naște pentru noi! Și noi să fim indiferenți?! Să ne dăm un pic silința, să-L primim pe Hristos, să ne bucurăm de nașterea Lui! Vine Împăratul Cerului! Cum să nu ne bucurăm, să nu Îl primim cu drag? Asta înseamnă că, în afară de spovedanie, împărtășanie, participarea la Sfânta Liturghie, să facem bine după putere, să ne uităm un pic roată, că poate sunt amărâți care nu au ce mânca, care nu au ce le trebuie, acum, de Nașterea Domnului. Să întindem un pic mâna să-i ajutăm și pe ei, să facem bine, după putere!

După cum spuneam de Dreptul Iosif, se prăznuiește a doua zi după Nașterea Domnului. Apoi, a treia zi după Nașterea Domnului se prăznuiește Sfântul Arhidiacon Ștefan, Întâiul Mucenic. Arhidiacon, primul diacon, cum se spune, primul între cei șapte diaconi, care au fost puși de apostoli. Au fost aleși șapte diaconi ca să ajute și ei, că nu mai făceau fața apostolii la făcut milostenie, la hrănit săracii și văduvele.

Sfântul Arhidiacon Ștefan

Au fost aleși cei șapte diaconi, dintre care cel care a avut viața cea mai sfântă, era Sfântul Arhidiacon Ștefan. Era un tânăr înflăcărat, plin de dragoste, care pe lângă faptul că ajuta, el propovăduia credința. Cum s-a sfârșit el? Cei care nu L-au suportat pe Mântuitorul, i-au prigonit pe apostoli și pe cei șapte diaconi, și mai presus decât toate, pe Arhidiaconul Ștefan, care avea putere în cuvânt, iar când vorbea el, nimeni nu putea să îi stea împotrivă. 

Când au văzut ei că nu îl pot învinge în nici o discuție, au pus martori mincinoși ca să câștige pe nedrept. S-au dus la arhierei și au pus martorii mincinoși să spună că hulește, cu toate că Arhidiaconul Ștefan le vorbea și din Vechiul Testament și le spunea și despre istoria mântuirii. Atunci s-a hotărât să-l ucidă și l-au scos în afara cetății – așa cum a spus Mântuitorul, că toți proorocii au fost uciși acolo, în afara cetății Ierusalimului – și l-au ucis cu pietre.

„Iată, văd slava lui Dumnezeu!”

Chiar și Sfântul Apostol Pavel, era tânăr atunci și îl chema Saul, a participat la uciderea Sfântului Ștefan, cu mult zel, râvnă, deoarece credea că aduce slujbă lui Dumnezeu. Asta se întâmplă și azi: mulți spun cu râvnă că e pentru Dumnezeu și aruncă cu bolovani în dreapta și în stânga, în toți – nu la propriu cu bolovani, ci cu noroi, cum se zice – crezând că apără biserica, dar de fapt luptă împotriva bisericii. Pentru că biserica noastră, așa cum ne-a spus Mântuitorul, merge pe dragoste, pe bunătate, pe a nu judeca pe ceilalți. Dacă stăm toată ziua și aruncăm cu noroi în ceilalți, suntem departe de Dumnezeu.

Sfântul Arhidiacon Ștefan, în timp ce era ucis, a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului (pe Mântuitorul) șezând la dreapta lui Dumnezeu!”. Se zice că fața Mucenicului strălucea ca o față de înger și asupritorii lui nu au putut să mai suporte. Adică ura din toți ceilalți, din jurul lui, n-a mai putut să-l suporte și toți au pus mâinile la urechi ca să n-audă ce spune el: „Iată, văd slava lui Dumnezeu!” și fața îi strălucea ca la îngeri. Deci erau ca demonizați, atâta ură exista înăuntrul lor, încât l-au ucis cu pietre.

Adevărata dragoste

În momentele acelea, când puterile îi slăbeau, când era gata, Sfântul Ștefan a ridicat mâinile și a spus: „În mâinile tale îmi încredințez sufletul meu, Doamne, și nu le socoti lor păcatul acesta, că nu știu ce fac!”. Vedeți, el s-a rugat și pentru cei care îl ucideau! Vedeți adevărata dragoste? Nu conta că era ucigași, el se ruga să nu le socotească Dumnezeu păcatul acela. Adică dragostea până la limita jertfei. Dragii mei, vedeți ce sfinți minunați avem, care s-au jertfit?

Ar fi multe de spus. Chiar îmi amintesc un lucru despre ce înseamnă bunătatea, dragostea. Ceva de la cuviosul Paisie Aghioritul, despre noi, cei care toată ziua suntem ăia drepți și aruncăm în alții. Spunea el să avem un pic mai multă dragoste și bunătate. Să ne fie milă nu numai de oameni, de toată făptura, de toate animalele, de tot ce este în jurul nostru. Și ne dădea el un exemplu: să încercăm, dacă vedem un om amărât, să ne punem în locul lui, cum am vrea să se poarte ceilalți cu noi.

Să ne fie milă de toată făptura

Sau chiar cu animalele. Vedem un animal, amărât, o pasăre care tremură de frig. Să ne punem în locul ei: n-am vrea să ne dea cineva câteva firimituri de pâine, să ne hrănim și noi când-i zăpada mare și e frig? Sau chiar un șarpe – toamna până primăvara, că pe timpul iernii intră în pământ – când încă mai este soare și iese pe la diferite locuri cu soare, ca să se încălzească un pic. Ia pune-te în locul lui: ți-e frig, vrei să te încălzești și vine cineva să îți zdrobească capul. Ți-ar plăcea lucrul ăsta? Ar trebui să ne fie milă de toată făptura și atunci n-ar mai fi răutate în lume. Toți am avea dragoste, toți am fi mai buni, toți am încerca să-i privim cu dragoste pe ceilalți și să le facem bine.

Dragii mei, iată că revin la Nașterea Domnului: s-o întâmpinăm cu drag, cu bucurie și să fim mai
buni, cât se poate, și atunci și Dumnezeu o să fie mai bun cu noi. Să ne rugăm la Maica Domnului, care e legătura noastră cu cerul, și la toți ceilalți sfinți.

Să ne ajute Maica Domnului și nu uitați: puțin mai este până la Nașterea Domnului! Cei care n-ați apucat să vă spovediți, duceți-vă și vă spovediți ca să vă puteți bucura de Nașterea Domnului!

Doamne ajută! Să ne ajute Maica Domnului!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!