Ascultați un răspuns plin de discernământ al IPS Athanasie de Limassol la întrebarea unei doamne asaltată de necazuri care din pricina acestora nu mai vedea iubirea lui Dumnezeu.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
– Eu am o credință slabă. Când spun „Tatăl nostru” și ajung la „facă-se voia Ta”, mi se strânge inima, pentru că nu știu ce mă așteaptă. Și mă preocupă ceea ce ați spus: că voia lui Dumnezeu aduce pace și liniște și toate celelalte. Dar atunci când eu am o boală care mă necăjește, mă chinuie și mă aduce la limita răbdării, pe mine și pe cei din jur, ajung să spun: Bine, asta e voia Ta? Da, bine, e voia Ta. Însă, de vreme ce eu nu pot să rabd asta și simt că îmi pierd sufletul, că mă pierd, îmi spun: Ce se întâmplă aici? Unde e iubirea Lui? E Părintele Care-și iubește copiii și vrea să-i mântuiască. Dar eu simt că mă pierd și mă întreb: Asta e voia Lui? Sau, în cazul unei persoane care are pe cineva în familie grav bolnav, ce suferă de demență – și până la sfârșitul vieții așa va fi -, încât nu mai poți, ajungi la limitele tale și spui: E voia Lui, însă eu nu am pace, mă pierd, ce se întâmplă?
– Aveți perfectă dreptate. Sunteți îndreptățită să gândiți așa. E foarte firească această reacție însă, în mijlocul acestor situații foarte dificile prin care trece, omul învață din experiență că, în final, ceea ce e rău: moartea, boala, nefericirea, foamea, sărăcia, războiul… Toate acestea sunt lucruri rele și Dumnezeu nu le vrea. Dumnezeu nu colaborează cu răul, El nu colaborează niciodată cu diavolul și cu lucrurile rele care se petrec.
Însă ce face Dumnezeu? Lucrurile rele care există în viața noastră, și care vor exista până la A Doua Venire, când diavolul va fi învins, Dumnezeu ne dă puterea să le prelucrăm și să le transformăm în lucruri bune. Și otrava s-o facem tratament; și amarul să-l facem dulce. Și oțetul să-l prefacem în vin dulce. Și din întuneric să facem lumină. Dar până le vom transforma vom gusta toată această amărăciune.
Din păcate, după cădere, firea noastră e atât de plămădită cu neputința noastră încât e nevoie de multă răbdare și multă luptă. Însă, cel ce va răbda, chiar dacă se necăjește și se chinuie și se întristează mult, va primi ca experiență veșnică prezența lui Dumnezeu în inima sa. Și atunci va înțelege că Dumnezeu este cu adevărat pacea sufletului nostru, că Hristos este Lumina lumii și că toate se luminează aproape de Hristos. Toate dobândesc altă dimensiune și le vede pe toate prin prisma Împărăției lui Dumnezeu celei veșnice.
– Însă asta presupune o credință foarte puternică. Cei care nu o au se vor pierde?
– Nu se vor pierde; Hristos a spus: „Dacă ai credință cât un grăunte de muștar…” Știți cât e un grăunte de muștar? Aveți așa ceva aici, în Atena? Nu știți. E o sămânță foarte mică. Sfântul Paisie spunea: „Măi copile, nu suntem cu totul necredincioși! Avem credință cât un grăunte de muștar.” Dar ce ne lipsește? Smerenia! Când ne zdrobim inima aspră și se sparge coaja care acoperă interiorul inimii, atunci vom descoperi că Dumnezeu este cu noi, că Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru. Nu vă temeți! Dumnezeu nu ne părăsește! – Amin!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
7 Comment
Intr-adevar este nevoie de o credinta mare pt a trece prin asemenea incercari! Prin credinta Noe a putut construi corabia salvatoare pt a putea scapa de potopul ce urma sa piarda lumea. La fel si noi, avem nevoie de corabia credintei pt a putea scapa de potopul propriilor patimi! Doamne ajuta!
Foarte bun materialul!!
Cât de frumos vorbește Părinte.
Destul de des, „mă trezesc”, doborâtă de evenimente, gânduri, necazuri și boli care mă fac să nu văd marea iubire a lui Dumnezeu. Îmi pierd răbdarea, îmi pierd pacea, aproape că îmi pierd speranța că voi trece peste toate care vin .
Și îmi dau seama acum, după ce l-am ascultat pe Părintele , că nu am credință și nici inima smerită. Cum să fac, să am mai multă credință, o inimă smerită, acceptand acele lucruri, întâmplări care nu pot fi schimbate? Mă simt o persoana slabă, lipsită de puteri și de multe ori simt ca nu mai pot face față problemelor care apar.
Iertați Părinte comentariul meu.
Dar, simt ca am nevoie de ajutor.
Doamne ajută! Iertați vă rog.
Nașterea Domnului Iisus Hristos să vă dăruiască Lumină!
Comentariul mi se potrivește foarte bine și mie…
Vă rog să mă iertați dacă deranjez!
Așa arată deznădejdea… este o trăire a iadului…
Trebuie să ieșiți repede…doar în Taina Rugăciunii primiți ajutor!
Doctorul ne ajută (curăță rana , ne pregătește schema de tratament), răbdarea o primim de la Dumnezeu prin rugăciune plină de căință (cu lacrimi)…
Să vă ajute Dumnezeu să treceți peste toate!
Dacă am avea în fiecare zi in ochi chinul îndurat de Dumnezeu pe pământ atunci poate am duce ale noastre mai ușor…
Vă rog să mă iertați Părinte că am îndrăznit să spun un cuvânt fratelui meu întru Hristos!
Măicuța Domnului să ne ajute pe toți!
Așa am pățit și eu ca doamna din povestire.Dar, L-am rugat pe Hristos să preia cârma. ” Doamne, sunt prea proastă ca să văd drumul bun, ia-mă te rog de mână și mă du ca pe cel orb. ” Știam că tot proastă voi fi la minte și cu credință mică, așa că l-am rugat să ignore gândurile necredincioase și să nu le pună la categoria ” păcate „.
Foarte frumos ! Multumesc pt acest cuvant minunat. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa trecem peste toate incercarile nevatamati sufleteste si de viata vesnica in sanul Sau sa ne invrednicim.
Doamne ajuta!
Și mă gândeam la noi…mirenii…
Plângem și așteptăm mângâiere de undeva.. . să vină cineva să ne mângâie și să scăpăm de chin …
Se poate rămâne în așa chin …veșnic… dacă nu căutăm ajutor la Dumnezeu cu toată ființa noastră
Monahii și monahiile plâng de la tinerețe până la bătrânețe pentru păcatele noastre!
Dacă ar fi să-i ia Dumnezeu de pe pământ la cât dor de Dumnezeu este in inimile lor am rămâne cu toții în beznă!
Pentru Sfinții noștri eu cred că ține Dumnezeu lumea!