Sfântul Spiridon – Sfântul Smereniei – părintele Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt despre viața și minunile unuia dintre cei mai mari și minunați sfinți din ortodoxie: Sfântul Spiridon. Care a fost cauza sfințeniei sale? Smerenia sa!

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată dragii mei că ne vedem iarăși, în pădure, într-un loc minunat. O atmosferă de toamnă. Știu că deja în România a nins, dar la noi încă avem toamnă, toamnă lungă, frumoasă. Uitați așa, o atmosferă plăcută, liniștită, destul de caldă, ca să spunem pentru timpul ăsta, dar în primul rând foarte odihnitoare. Mă uit așa, pădurea, cât de liniștită e, copaci bătrâni, chiar și aici este unul, adică care a trecut și a prins multe lucruri în Athosul acesta.

Mă gândesc uneori la câte un copac din acesta, câte furtuni a prins, câte zăpezi, ploi, de toate, și  au stat liniștiți, au crescut frumos. Și-au înfipt rădăcinile adânc în pământ să ajungă la sursa de apă necesară, mai ales vara când nu plouă, ca să poată trăi. La fel și noi, trebuie să ne înfigem adânc rădăcinile în smerenie ca să ne hrănim prin smerenie. Că prin smerenie, ne apropiem de Dumnezeu.

Că și Dumnezeu, ca Dumnezeu, S-a coborât pe pământ și s-a smerit aici pe pământ între noi, a răbdat toate de la noi.

Sfântul Spiridon: cum a început?

Și tot vorbind despre smerenie, vreau să vă vorbesc despre un sfânt minunat. Un sfânt al smereniei și al simplității. Sfântul Ierarh Spiridon. Uitați sfântulețul aici, o iconiță cu el, vedeți. Ce are el pe cap? O mitră, dar uitați-vă ce mitră. Deci o mitră, împletită din ce? Din papură. Așa purta el,  sau ceva asemănător, uitați, cum sunt astea din lână, ceva simplu, el așa purta. El niciodată nu a fost văzut cu veșminte din acelea bogate, așa era el. Nu că nu existau și la timpul acela ierarhi așa mai împodobiți, dar el era un sfânt al simplității. S-a născut la 268 undeva în Cipru aproape de  o cetate, Trimitunda, într-un sătuc acolo. Și acolo a crescut el. Ce meserie avea? Păstor de oi.

A crescut cum trebuie, s-a căsătorit, și a avut o fiică, Irina, care a fost crescută la fel de frumos în simplitate, în feciorie, deci a crescut așa. Dar așa a rânduit Dumnezeu, la scurt timp, când era de 20 de ani, era fecioară, nu se căsătorise, până în 20 de ani avea, să plece din lumea aceasta. I-a murit și soția lui. Și a rămas văduv Sfântul Spiridon. S-a ocupat de cum am spus, de păstorirea oilor, dar întâi de toate îi murise soția lui, și o parte din viață și-a crescut singur fiica.

Primele minuni

Și după ce a murit fiica lui, deci el era cu viață sfântă, să spunem așa. Se spune că o văduvă care cunoscând pe fiica lui, că era de încredere, avea un odor de aur păstrat ea moștenire, și zice ,,măi, pentru timpurile grele, la bătrânețe poate am nevoie de el”, și i l-a încredințat Irinei, fiica Sfântului Spiridon. Murind Irina, Sfântul nu știa nimic de odorul acesta. A venit bătrâna și plângea zice ,,a murit și unde e odorul meu”. A căutat Sfântul peste tot și nu l-a găsit. Și atunci ce a făcut? S-a dus la mormântul Irinei și a strigat ,,Irina, fiica mea, te rog să-mi spui unde este odorul bătrânei acesteia care ți l-a încredințat?”.

Și atunci ea a vorbit și a spus ,,în cutare loc, sub piciorul patului e un locușor acolo, i l-am ascuns acolo”. Și atunci el a spus: ,,să dormi fiica mea înapoi, până la a doua venire, când te va deștepta Hristos!”. S-au minunat toți de credința Sfântului Spiridon.

Așa s-a dus, și a găsit odorul bătrânei. Având viață sfântă, după ce i-a murit soția, i-a murit fiica, ce a făcut? S-a călugărit. Și la scurt timp, trecând prin călugărie, pentru viața lui virtuoasă l-au hirotonit preot, diacon și apoi episcop al Trimitundei. Că avea viață sfântă, toți vedeau că face minuni. Dar el nu a renunțat la meseria lui de păstor. Era păstor, și el încă îngrijea, avea oi, avea capre, trăia din venitul acesta, muncea cu mâinile lui, se îngrijea de ele. Păstorea și turma dar se îngrijea și de asta. Era cum se zice, voia ca Sfântul Apostol Pavel, să nu îngreuneze pe nimeni. Să trăiască din osteneala mâinilor lui. Și multe minuni sunt la sfânt, sper să reușesc să vă spun o parte din ele, ce îmi amintesc.

Dreptatea

Dacă tot am vorbit, cum era el păstor, odată, că mai veneau care cumpărau capre, oi de la el, cum avea. Și o dată  având și capre și oi a zis să vândă caprele. 100 de capre. Și a venit un negustor, zice ,,îți dau atâta pe el, bun”. Zice ,,bun, pune banii acolo” nici nu i-a numărat Sfântul, și ,,du-te, ia câte capre ai plătit”. S-a dus ăsta și a luat 100 de capre, dar el văzând că Sfântul nu numără banii, i-a plătit doar 99. A suta a băgat banii în buzunar și i-a spus ,,ți-am pus bani pentru 100”. ,,Bun, ia pentru câți ai pus”. A luat 99 de capre, când să ia pe a 100-a, se zbătea, fugea înapoi în ocol, la urmă a pus-o pe umeri, îl înțepa cu coarnele, se zbătea…

Sfântul văzând zice ,,ceva vrea să ne spună capra asta. Nu cumva nu e plătită?” Și atunci când și-a dat seama acela că Sfântul cunoaște, și-a cerut iertare și a spus ,,iartă-mă că uite m-am lăcomit și nu ți-am plătit-o”.

Și în momentul în care i-a plătit și capra aceea, dintr-o dată capra a venit după el fără să o mai lege sau ceva, după cel care o cumpărase și alerga cumva înaintea lui la celelalte capre. Deci lucra Dumnezeu întotdeauna și îl păzea ca să nu fie nedreptățit. Altădată, într-o noapte au venit doi hoți și au vrut să-i fure din capre din oi din ce mai avea el acolo. Și bineînțeles, cum a intrat în ocol, o putere nevăzută i-a prins și i-a legat cum mâinile la spate, și au rămas înțepeniți toată noaptea în ocol acolo, între oi între capre.

Și dimineață când vine Sfântul, îi găsește acolo. Și au început să se roage de iertare că au venit să fure. Și Sfântul i-a mustrat întâi cu blândețe ,,măi, nu e bine să trăiți din furat, luați și munciți, dar ca să nu spuneți că vă nedreptățesc, v-ați ostenit toată noaptea și ați privegheat aici, uite, vă dau câte un berbec”. Deci în loc să-i pedepsească, le-a dat și câte un dar. Și văzând ei bunătatea Sfântului, după aceea s-au îndreptat. Nu s-a mai ocupat cu furatul. Deci avea multă blândețe Sfântul, dar și multă dragoste, și multă smerenie după cum am spus.

Sinodul de la Niceea

El a participat și la Sinodul de la Niceea, împotriva lui Arie. Și când a fost Împăratul Constantin cel Mare la timpul acela, când a adunat Sinodul, a spus  să vină episcopi din toată lumea. Și a venit și Sfântul Spiridon cu diaconul lui. Avea un diacon foarte smerit, Trifilie, ascultător, vedea sfințenia Sfântului. Și au plecat și ei cu mijloacele de transport care erau atunci, cu o trăsură, aveau un cal negru și unul alb, și au plecat și ei spre Sinod.

Vă dați seama, zile, nopți, deci era de mers ca să ajungi la Constantinopol. Și arienii, știindu-l cu viața sfântă, ce-au zis ,,măi, dacă ajunge ăsta sigur se face vreo minune, hai să-l oprim!”. Și noaptea când au oprit ei la un han unde să rămână o noapte, s-au dus în grajd unde erau băgați caii și le-a tăiat capetele la cai. Și când dimineața se duce diaconul Trifilie ca să ia caii să-i înhame, vine la Sfânt ,,Sfinte, capetele tăiate la cai, morți amândoi”. ,,Lasă măi, a binecuvântat Sfântul spre grajd, zice ,,du-te pune-le capetele la loc”.

S-a dus ăsta prin întuneric, dimineață, cum era acolo,  a luat capul, l-a pus din greșeală capul de la calul alb la calul negri și cel de la calul negru la calul alb și au înviat caii. Și când i-a scos din grajd zice ,,aoleu Sfinte, uite ce am făcut!”. ,,Ce ai făcut?”. ,,Am pus capul alb la cel negru”. ,,Lasă că așa a rânduit Dumnezeu ca să se vadă ajutorul și minunea lui, Și au plecat spre Sinod. Când au văzut arienii, vă dați seama, cei care tocmai ei tăiaseră capul la cai, că acum erau caii înviați, capul alb la calul negru, i-a luat frica, spaima, zice ,,vai ce minune!”. Și-au ajuns la Sinod.

Acolo arienii erau și ei destui de mulți și aveau un filosof, că permitea împăratul, și dacă își aduceau oameni capabili, în afară de episcopii care erau  acolo, să fie filosofi. Și era un filosof păgân dar plătit de arieni dar foarte capabil, bun de gură, nu-i stătea nimeni în față.

Și nu avea nimeni putere să îl contrazică. Și atunci Sfântul Spiridon s-a ridicat să vorbească el. Și ceilalți episcopi îl știau simplu, fără carte, fără nimic, nu teologie, nu nimic. Era simplu. Deci el mergea totul prin credință. Deci a zis i-au zis ,Sfinte Părinte, cum să vorbești, nu vezi câtă carte are ăsta, cum meșteșugește cuvintele, ce face, ce să spui tu?”. ,,Lasă că are grijă Dumnezeu”. Și s-a ridicat și i-a spus doar câteva cuvinte simple. I-au spus de Sfânta Treime, vezi că arienii nu credeau că Dumnezeu este și Dumnezeu și om, și i-a spus ,,știu că nu poți să te încredințez din cuvinte, dar ia aminte la mine!”. Și a luat o cărămidă în mână Sfântul Spiridon. Și a ridicat-o în sus zicând ,,prin aceasta să te încredințezi că ceea ce sun eu de Sfânta Treime este adevărat!”.

Și când a strâns cărămida în mână în stânga, și cu dreapta a binecuvântat, a făcut cruce asupra ei, s-a ridicat foc în sus spre cer din cărămidă, apa a curs jos și pământul a rămas în mână. Și a spus că asta este Sfânta Treime. Și atunci filosoful a rămas înmărmurit, nu a putut vorbi, mult timp s-a uitat la lucrul acesta și după aceea s-a întors spre ceilalți, spre arieni și a spus: ,,atâta timp cât era vorba de cuvinte, biruiam. Dar când a intervenit minunea, nu mai pot nimic. Și voi dacă v-ați luminat și dacă vă dați seama de minunea bătrânului acestuia, vă întoarceți și voi. Eu mă duc la credința dreptmăritoare cu Sfântul Spiridon”. Și a trecut de partea lor, i-a lăsat pe arieni. Și s-au rușinat prin minunea asta. Vedeți? Om simplu.

Dar cum a lucrat minunea prin el. Și bineînțeles, au câștigat credincioșii, și au fost biruiți arienii. Și multe minuni cu Sfântul Spiridon. Să încerc să-mi mai amintesc ceva. Zice că acolo în cetatea lui, a fost secetă mare, un an de zile nu a plouat, și ajunsese foametea, mai ales oamenii săraci nu mai aveau nimic.

Relația sa cu bogații și săracii

Și era un bogătan, negustor, și văzând că e secetă acolo s-a dus cu nu știu câte corăbii și a adus grâu mult, și a făcut hambare mari dar nu voia să le vândă, ca să ajungă să fie foametea mai mare să poată dubla prețul. Și un sărac s-a dus la el, ,,dă-mi și mie, când o fi să rodească țarina, să de-a Dumnezeu ploaie, îți dau dublu înapoi”. ,,Nu, dacă nu aduci banii aici nu-ți dau nimic”. Și atunci a venit la Sfântul Spiridon ,,Sfinte, îmi mor copiii de foame, ce să fac?”. Sfântul nu mai avea nici el nimic. Dăduse totul de pomană la săraci. Zice ,,du-te fiule acasă, că viu este Dumnezeu, că mâine vei avea grâu cât vei pofti și chiar bogatul acela te va ruga să iei”.

A plecat săracul acasă, gândindu-se că doar vrea Sfântul să-l mângâie. În noaptea aceea s-a rugat Sfântul și  dat o ploaie, a plouat câteva zile continuu, în afară că a alimentat pământul cu apă, a venit și apa mare și a lovit drept în hambar, avea un hambar mare bogatul. Drept în el, și l-a spart, și a luat apa grâul la vale. Și era pe ulița cetății, grâul curgea la vale. Și au ieșit toți săracii și adunau grâul.

Și a ieșit și săracul acesta și aduna și el grâu cu vasul, cu ce avea el acolo, și bogatul striga și țipa ,,ajutați-mă să nu rămân sărac!”, când a văzut că tot grâul i se duce. Și când l-a văzut pe sărac și-a dat  seama că a fost pedeapsă pentru el că nu l-a ajutat, și i-a spus ,,ia cât vrei, ia grâu de aici, ia cât ai nevoie pentru copii” că și-șa nu mai avea ce. Și așa a mângâiat Sfântul prin rugăciunile lui, și a adus și ploaie, pentru secetă.

Și apoi tot Sfântul zice, că a plouat trei zile, s-a rugat din nou, și s-a liniștit ploaia cu rugăciunile lui. Și zice că bogatul acesta, chiar dacă a plouat, a mai durat foametea până a crescut recolta, alt sărac a venit la Sfânt și l-a rugat zice: ,,uite am fost la bogatul acela să-i cer grâu și nu a vrut să-mi dea. A zis că dacă nu-i aduc aur nu-mi dă grâu.

De unde să-i dau eu aur?”. Și Sfântul a zis ,,așteaptă puțin aici!”. Și Sfântul s-a dus în grădină și a venit cu un bulgăre de aur. ,,Poftim, du-te dă-i-l amanet la bogat ca să-ți dea grâu cât ai nevoie, și atunci când va rodi țarina să-i duci cât vrea el și să-i iei amanetul și să mi-l aduci înapoi.

Și așa a făcut săracul. Și când s-a trecut anul acela, a rodit țarina, i-a dat înapoi la bogat și a adus aurul, cică, ,,hai fiule, să-i dăm lui Dumnezeu înapoi ce ne-a dat!”. Și s-a dus cu el în grădină și a văzut că bulgărul acela de aur l-a pus jos, și a făcut cruce asupra lui, l-a binecuvântat. Și dintr-o dată a început să miște și s- făcut șarpe și a intrat în pământ. Deci Sfântul binecuvântase un șarpe care s-a transformat în aur la atingerea mâinilor lui și l-a dat săracului. Cum lucra Dumnezeu prin mâinile lui. Multe minuni, multe și multe. Și ca să nu mă lungesc, o să mai spun doar una, căci sunt multe tare la Sfântul acesta. Deci e un sfânt minunat.

La împărat

După împăratul Constantin cel Mare următorul împărat s-a îmbolnăvit foarte tare. Și avea o boală care nu se vindeca, deci era foarte grav, pe tot trupul lui. Și tot se ruga la Dumnezeu. Și într-o noapte a văzut în vedenie doi călugări, unul mai în vârstă, unul mai tânăr așa. Și o voce i-a spus: ,,doar ei te pot vindeca!”.

Și a văzut că unul dintre ei era episcop, simplu așa. Și atunci împăratul când și-a revenit a spus: ,,trebuie să aflu cine sunt”. Și a trimis să vină la el toți episcopii. Au venit din zona Constantinopolului, niciunul nu era acela, a trimis din nou în toată împărăția. Și bineînțeles, au ajuns la Sântul Spiridon ,,măi, ne cheamă împăratul, hai să mergem!”, cu diaconul lui. Și s-a dus acolo la împărat și când să intre la împărat era o slugă, i-a alungat gândind că sunt cerșetori, așa era îmbrăcat Sfântul. Nici nu-și dădeau seama că este  episcop. Apoi și-au dat seama că sunt episcopi, și-a cerut iertare, și când i-a văzut împăratul pe Sfântul Spiridon și diaconul lui, i-a recunoscut.

Și atunci a venit Sfântul la el, el avea un vas micuț, ceva cu untdelemn sfințit, totdeauna la piept. Și a luat din vasul acela și l-a miruit pe împărat și s-a vindecat pe loc. Și atunci împăratul a vrut să îi dea bani, să îi dea toate. Zice ,,nu, împărate. Mie nu îmi trebuie toate lucrurile acestea. Dar dacă vrei să faci ceva, să ajuți bisericile, să nu mai plătească preoții impozite, să nu plătească la împărăție lucrurile acestea, să fie lăsați în pace”. Că înainte plătea fiecare la împărăție, cum era fiecare, așa și bisericile trebuiau să dea ceva. Și de atunci împăratul a poruncit ca bisericile nimic să nu mai plătească statului. Au fost lăsați în pace preoții, ca să slujească lui Dumnezeu. 

Stăpânul vieții și al morții

Apoi a plecat  Sfântul Spiridon de acolo și a tras la o familie mai săracă, cum era el obijnuit. Nu să se ducă la cei bogați. ȘI a rămas peste noapte acolo. Era un om credincios dar se căsătorise cu o familie din altă zonă, care nici nu știa limba, dacă el era negustor…și aveau un copilaș mic și a murit copilașul.

Și femeia l-a luat  în brațe, a venit la Sfântul Spiridon, i l-au pus la picioare și îi arăta prin semne, că nu înțelegea limba ,,ajută-mă!” și copilașul plângea și el săracul nu voia să facă ceva să-l slăvească lumea, și-i zice la diaconul lui ,,ce să facem Trifilie?”. ,,Părinte, știi mai bine, Mântuitorul ce a făcut când i-au dus pe fiica lui Iair? Trebuie să  faci și tu la fel”. ,,Bine fiule!”. Și atunci s-a rugat, a binecuvântat-o și a înviat copilul femeii. Femeia când a văzut copilul viu în brațele ei, de bucurie, a căzut și a murit.

Și când a văzut Sfântul, se întoarce iar la diacon ,,și acum ce trebuie să facem?”. ,,Părinte, știi mai bine, nu poți lăsa copilul fără mamă!”. ,,Bine atunci”. Și s-a rugat și a înviat pe mamă. Și bucurie mare, vă dați seama, pentru familia aceea. Și apoi s-a întors înapoi la insula lui, la Trimitunda. Și peste 80 de ani, după ce a trecut de 80 de ani, i-a venit timpul și a plecat și el la Domnul, încărcat de ani și cu viața sfântă. A fost îngropat acolo, după aceea, mai târziu când au ajuns saracinii în partea aceea, au fost scoase moaștele, și când l-au dezgropat era trupul întreg și cu mireasmă. Atunci l-au dus la Constantinopol.

Mai târziu, a ajuns în Serbia și din Serbia un grec bogat l-a adus în Grecia în insula Corfu, unde se află și acum moaștele lui întregi și face foarte multe minuni. Se prăznuiește pe 12 decembrie. Toată insula prăznuiește atunci căci este ocrotitorul insulei. Mule minuni se fac acolo și acum fac procesiune, înconjoară insula acolo, foarte frumos. Îl cinstesc oamenii tot timpul pentru cât de mare sfânt este, milostiv, smerit și ocrotitor. Sfântul smereniei și al dragostei. Să vă rugați lui că vă ajută întotdeauna. Să  ne ajute Maica Domnului, că ea este legătura noastră cu cerul, și Sfântul Spiridon. Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!