Ce este o Sfântă Taină?

Vizionați un cuvânt concentrat care ne explică în termeni simpli ce este și ce nu este o Sfântă Taină – un cuvânt necesar pentru noi toți din biserică.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Salutare tuturor, sunt Steve. Biserica e mai mult decât un show de magie. Toți știm că închinarea în Biserică, mai ales Tainele (Sacramentele) sunt o parte uriașă din viața noastră creștină. Și deseori putem înțelege greșit ce sunt acele Taine și de ce sunt importante.

Mai exact, mi-e teamă că tindem să vedem Tainele aproape ca pe niște trucuri magice: preotul zice cuvintele potrivite și, hocus-pocus, lucrurile devin magice. Lucrurile obișnuite devin sfinte, apa devine aghiasmă, uleiul devine ulei sfințit, pâinea și vinul devin Sfânta Împărtășanie. Și tratăm Tainele ca și cum ar fi magice. Putem cere prietenilor să ne aducă puțină apă sfințită în loc să participăm la slujba în sine. Sau putem face astfel încât să ajungem la Sf. Liturghie de duminică la fix pentru Sfânta Împărtășanie, așa încât să ne împărtășim și apoi să plecăm înapoi acasă, ca și cum doar prin primirea acelei mici părticele magice e destul. Dar poate aceasta este pentru că nu știm cu adevărat ce sunt mai exact Tainele și de ce sunt importante.

Dezacorduri

În lumea creștină extinsă, sunt multe dezacorduri cu privire la Taine. Unii creștini zic că sunt doar simbolice, că în cel mai bun caz ele reprezintă sau aduc aminte ceva despre Dumnezeu. Alții spun că Tainele sunt mai mult decât un simbol, că dezvăluie o realitate nevăzută pe care altfel n-am putea-o percepe. Totuși, în Biserica Ortodoxă, noi abordăm Tainele foarte diferit. Așa că pregătiți-vă să uitați ceea ce credeți că știți despre Taine și să le vedeți cu ochii unei albine.

Pentru început, trebuie să ne concentrăm pe două cuvinte simple: Simbol și Taină. De obicei, când ne gândim la simboluri, ne gândim la ceva care reprezintă altceva. Un trandafir roșu poate simboliza dragostea chiar dacă e doar o floare, sau o linie albastră pe o hartă poate simboliza un râu, chiar dacă e doar o linie. Totuși, în Biserică, simbolurile au un înțeles mult mai adânc. Cuvântul grec pentru simbol este σύμβολον (simvolon), și înseamnă literal – amestecarea împreună a două sau mai multe lucruri.

Simboluri

Deci, când binecuvântăm apa sfințită la Bobotează de exemplu, aceasta este un simbol. Nu pentru că apa doar reprezintă sfințenia, sau pentru că e, cumva, un canal fizic pentru harul invizibil, ci pentru că acea apă sfințită ne permite de fapt să participăm la viața lui Dumnezeu. Aghiasma este o Taină tocmai pentru că este un simbol, în sens teologic. Deoarece e o coliziune între lumea noastră și Însuși Dumnezeu. O coliziune care dezvăluie ceva, atât despre Domnul cât și despre creația Sa.

Și aceasta ne duce spre următorul cuvânt important: Taină. Am vorbit despre Taine cu câteva episoade în urmă. În Biserica Ortodoxă, vorbim în general în termen de „Taine” („Mistere”), realități pe care nu le putem înțelege în totalitate, mai degrabă decât „Sacramente” – ritualuri care sacralizează lucrurile, pentru că trăim într-o tensiune: Dumnezeu este cumva și complet transcendent, complet mai mare decât noi și dincolo de noi în totalitate, și totuși de asemenea cunoștibil în mod personal, Cineva cu care putem intra în comuniune.

Această tensiune există peste tot în jurul nostru, deoarece lumea nu e doar creația lui Dumnezeu – chestiile fizice și vizibile care ne înconjoară și chiar fac parte din trupurile noastre, ne ajută cumva să-L cunoaștem pe Dumnezeu, Care nu e fizic și complet nevăzut. Noi suntem ființe create, trăind în – și ca o parte a creației lui Dumnezeu. Și ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeu prin creația Sa.

Așa cum Pr. Alexander Schmemann scria, „Lumea… e o epifanie a lui Dumnezeu, un mijloc a revelației, prezenței și puterii Sale”. Și bineînțeles, această parte fizică e chiar ceea ce constituie Tainele Bisericii. Apă pentru Botez, ulei pentru Mirungere, pâine și vin pentru Sf. Euharistie. Și totuși nu doar că aceste Taine ni-L revelează pe Dumnezeu, aceste Taine dezvăluie de asemenea că materia normală, cotidiană, din viețile noastre, e ceva mai mult, ceva mai măreț. Așa cum noi putem să-l cunoaștem pe Dumnezeu prin creația Sa, putem începe să înțelegem creația așa cum a fost menită să fie doar prin legătura cu Domnul.

Astfel, apa așa cum e ea în mod real o vedem în cristelniță, ca mijlocul prin care murim pentru omul cel vechi și suntem renăscuți în Hristos. Uleiul cel adevărat în vedem în Mirungere, ca mijocul prin care primim pecetea darurilor Duhului Sfânt. Vedem că Dumnezeu a făcut această lume ca ea să fie Împărăția Lui, nu așteptăm crearea a ceva nou, ci faptul că toate acestea vor fi înnoite, făcute ele cele adevărate în Hristos.

Acesta e și motivul pentru care, în Biserică, nu avem doar șapte Taine, este de fapt O mare Taină – Sfânta Împărtășanie. Cum am vorbit anterior, Sfânta Împărtășanie este oferirea noastră, pe noi înșine și unii pe alții și întreaga noastră viață lui Hristos Dumnezeul nostru. Ridicarea întregii lumi la locul ei propriu, așa cum Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu este Singura Taină unificatoare din care decurg toate ritualurile noaste sacre.

Tainele

De aceea, ceea ce noi azi numim „Taine”, toate înainte se petreceau în contextul acestei ofrande unice, a Sfintei Împărtășanii. Astfel, noii creștini erau botezați în Liturghie, ei oferindu-se Domnului pentru a deveni ei înșiși cu adevărat, adică creștini. Și bărbatul cu femeia erau cununați în Liturghie, oferindu-și dragostea și relația lor Domnului pentru ca aceasta să devină cu adevărat ea însăși în Împărăția cea veșnică a lui Hristos. Putem vedea și azi aceasta la hirotonie, candidații oferindu-se pentru a deveni cei ce sunt cu adevărat – diaconii, preoții și episcopii pe care Dumnezeu i-a chemat.

Și acest ultim punct se leagă de ceva ce am vorbit în episodul despre preoția tuturor credincioșilor, deoarece corect înțeleasă, Singura Taină a Bisericii nu este doar un ritual pe care-l facem duminica dimineața. În schimb, toată viața curge către și din Euharistie. Toată viața noastră e atât pregătire pentru Sfânta Împărtășanie și suntem chemați să trăim liturgic după ce am primit-o. Deci nu avem doar semne ale harului sau sacramente care sunt cumva în opoziție cu restul vieții. Cum scria Pr. Schmemann, „Lumea, în închinare, este dezvăluită în natura și vocația sa adevărată, ca ‘Taină'” Și astfel, suntem chemați să ne rugăm tot timpul, să fim ființe închinătoare ce trăiesc vieți sacramentale, ridicând constant lumea către Dumnezeu pentru ca El să o poată înnoi. Așa încât realitatea Lui și realitatea noastră se pot întâlni și deveni Împărăția Lui cea veșnică.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!