Vedetă de renume mondial sub Ceaușescu: „Mă bătea cu pumnii și cu picioarele” – d-na Emilia Eberle

30 noiembrie 2022

Categorii

Taguri

22 Comment

M.A. spune:

30 noiembrie 2022 la 21:48

Trist. S-a aplicat peste tot, mai ales in școala gimnaziala, pe vremea lui Ceaușescu. Era, așa, un fel de lege nescrisa și un “garant” al succesului școlar și pedagogic. Era un mediu competitiv și asta venea la pachet cu tot felul de abuzuri. Profesorii mâna in mâna cu părintii. De la profesori îți luai ‘nspe culegeri de parcurs in timp de părinții se asigurau (ca jandarmii) ca le faci. Pai, și acum țin minte “ tortura” psihică la care eram supuși în clasa a-8-a ca sa intram la clasa de mate-fizica. Ca acolo era bătălia mare. Și, mândria părinților ca ai intrat la clasa cea mai buna. Brutal sistem, nu mi-e dor. . Cu siguranța se puteau aplica și alte metode pedagogice fara loc de brutalitate, dar asa s-a vrut atunci. O înregimentare, o supunere, o ordine prin violenta.

Răspunde
Cristina spune:

30 noiembrie 2022 la 23:01

Interviul mi-a răscolit amintirile din copilărie. Am primit bătaie de la antrenor, de la profesoara de matematica, de la profesoara de romana. Cea din urma m-a bătut cu caietul în cap pana la rupt, din cauza ca în vacanță subliniasem toate paginile asa cum făceam la alte materii.

Unul dintre acești profesori, a plecat de mult la Domnul, Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte.

Nici unul dintre adulții ăștia nu aveau copii. Asta am descoperit noi copiii analizând bătăile primite. Părinților nu le spuneam niciodată despre aceste bătăi. Efectiv știam ca trebuie să-i protejam și pe ei și pe noi.

Dumnezeu să-i ierte pe toți.

Răspunde
Dănilă Luminița-Ofelia spune:

1 decembrie 2022 la 8:08

E adevărat ce spui Cristina dragă Așa era mai ales în școala generală.Eu am fost la școala de muzică în Alba -Iulia,ne dădea cu cartea în cap,la ora de rusă,ne înjura,pe sora mea a prins-o de păr și a dat-o cu capul de tablă.
Pe când a trebuit să merg în clasa a I-a,m-am amânat spunând că sunt prea mică,eu fiind născută pe 29 decembrie ((1969), și pe mine și pe încă o fata de vârsta mea(stătea în bloc cu mine) bineînțeles cu alți copii mici, deși majoritatea erau de 13,14…ani,ne-au trimis în tabără la Năvodari,o fată pe clasa a 8-a a furat niște bani să își cumpere ulei de plajă, parfum…pe fata din bloc și pe mine ne-au bătut cu coada de matura, când se rupea lua alta,ne au băgat cu capul în wC, să spunem că noi am furat banii,ne au bătut trei profesoare, după bătaia mâncată pe nedrept,fata care era tot din Alba Iulia,a recunoscut că era a furat banii.Eu am trei băieți, Slavă lui Dumnezeu,dar mă marcat asay de mult acestea și mai multe și de frica ce am pățit eu nu am lăsat pe băieții mei în tabără să meargă.Cand m-am întors din tabără a zis mama că așa de tare am zbierat:mama….tată….dar târziu i-am spus mamei care trăiește. Tatăl meu era ofițer, șeful fanfarei militare pe județul Alba și profesor de muzică la Liceul Militar Mihai Viteazul din Alba Iulia,de frică cum ne-a amenințat când ne &a bătut lui tata nu i-am spus niciodată.Inca trăiesc tovarășele profesoare, cunosc și copii.. ierți, uiți…dar când am ascultat -o pe Emilia am plâns…
,, Dacă noi nu iertăm,nici Dumnezeu nu ne iartă „”,Acum câțiva ani am întâlnit -o pe o tovarășe profesoară,are cabană undeva la pădure și s-au legat de niște copii și i -am adus aminte de,, tabăra de la Năvodari „”,prima dată a negat….anii au trecut,sunt bunică,am trei nepoții (o nepoată și doi nepoți),cu ajutorul lui Dumnezeu urmează să se nască al patrulea…
Sunt traume ale copilăriei despre care nu vrei să vorbești….dar când auzi și vezi că mulți copii au fost tratați cu asprime, bătaie, înjurături, teroarea, frică….. amenințări de a nu le spune părinților….
Astae e viața.Cele rele să se spele,cele bune să se adune.
Sănătate, Mântuire și bucurii duhovnicești 👏

Răspunde
Stefan spune:

1 decembrie 2022 la 20:01

Exagereaza…. De ce Nadia Comanesci nu a dat niciodata asa declaratii… Trebuia sa te sinucizi!!! MINCINOASA!!

Răspunde
- Admin spune:
  
  1 decembrie 2022 la 23:15
  
  Nadia a dat destule declarații pe această temă. A scris chiar și o carte – „Nadia și securitatea” De exemplu vezi: https://evz.ro/nadia-comaneci-si-securitatea-dezvaluiri-despre-bataile-si-torturile-la-care-era-supusa-campioana.html . Eu zic să nu judecăm și să nu fim atât de duri pentru că la fel ne va judeca Dumnezeu și pe noi.
  
  Răspunde
- Mihaela spune:
  
  2 decembrie 2022 la 0:03
  
  Stefan. Confirm 100 la 100. In fata lui Dumnezeu , va spun, 100 la 100 este adevarat. Ma numesc Mihaela pe atunci Popovici si am fost in lotul national alaturi de Emilia Eberle, Marilena Vladarau, Ecaterina Szabo, Lavinia Agache.. melita rhun. eu eram cea mai mica, proaspat cooptata in lot. Ne batea crunt. si pe mine m-a batut. Insa eu eram extrem de incapatanata daca eram agresata. Odata am cazut de la barna si marta , care era extrem de rea, mai rea ca Bella, a dat in mine, m-a tras de par si ma pus sa repet, m-am suit pe barna si am ramas nemiscata ca o stana de piatra timp de 3 ore cat a durat antrenamentul. Marta venea ma tragea jos , dadea in mine, ma urca sus si eu iarasi stana de piatra. Fara un cuvant, stanca. pana ce Marta s-a plictisit si a zis: da-=o dracului de cioara nenorocita ca sta cocotata ca o cioara acolo si nu se misca. Din acel moment nu s-a mai ocupat de mine, caci stia ca nu merge cu mine cu bataia. Si eu am vrut sa ma omor. aveam vreo 12 ani. Dupa fuga lor, am fost transferata la Dinamo Bucuresti, de catre parintii mei, intru-cat cei doi antrenori s-au folosit de mine pentru a putea pleca impreuna in America (asta e o alta poveste de spus), si la Dinamo am fost batuta zilnic, ridicata de cozi si data de pereti, infometata, aveam 27 de kg, departe ca familie si am vrut sa ma arunc de pe cladirea clubului Dinamo. eu am coloana praf, am dureri mari, mai ales noaptea, de vreun an de zile sunt continue. Gleznele imi fug mereu, si fac entorse pe loc drept , si cad mereu din picioare si ma impiedic din senin din cauza picoarelor. Coloana e defrmata, am 6 inele deplasate. Eu am purtat aceasta trauma zeci de ani, nu am mai vrut sa vorbesc despre asta. si acum am cosmaruri uneori in somn.
  
  Răspunde
- b spune:
  
  9 februarie 2024 la 9:23
  
  tipic comunist.
  
  Răspunde
Diana spune:

1 decembrie 2022 la 22:22

Parinte, ma iertati, pt mine socant este ca publicati astfel de materiale..oare pacatosul nu trebuie acoperit?! Nu au fost acesti antrenori oare niste oameni ai timpurilor lor, care au facut ceea ce au fost invatati si ceea ce au vazut la altii?!

Poate ca la vremea respectiva ne-am simtit importanti datorita acelor rezultate, iar acum renegam ceea ce altadata am pretuit. Eram un copil atunci, dar inca imi amintesc incantarea care ii stapanea pe toti, inclusiv pe noi, copiii.

Nu mi se pare drept sa judecam vremurile trecute cu masura de acum..

Răspunde
- Admin spune:
  
  1 decembrie 2022 la 23:19
  
  Nu judecăm persoanele, judecăm faptele. Arătăm că în spatele unor reușite sunt cu mult mai multe dureri decât socotim la o primă vedere și, astfel, să fim mai înțelegători cu ele.
  
  Răspunde
- Mihaela spune:
  
  2 decembrie 2022 la 0:14
  
  Diana, masura de acum este trauma noastra, care a ramas si va ramane mereu. O copilarie distrusa, o sanatate distrusa, pentru ca sa fiti voi incantati si mandri??? Asta este adevarul crunt si nestiut de nimeni, si desi am acum 54 de ani, inca am cosmaruri, inca plang cand imi amintesc. In pluis durera de coloana ce o am continua de un an de zile, si cele 6 inele deplasate, si momentele de peste zi cand se contracta muschii toracali si nu pot respira, imi amintesc de efortul imens depus atunci copil fiind, fara copilarie. Sa va povestesc cum furam, mancare de foame?> cum visam ca ma jos si eu cu copii ca alti copii? vreti sa va povestesc cum eram 6 fete izolate in vestiar, 6 paturi suprapouse in vestiarul salii de gimnastica din clubul DInamo? cum primeam dimineata un ceai indulcit cu zaharina, asezxat pe pian si baut cate o gura din el pe toata durata primului antrenament? cum la 12 dupa antrenamentul de dimineata mergeam in vestiar unde ne era aduca o punga cu 6 bucatele de carne si salata rasturnata pe un castron pe care ne aruncam sa prindem o bucatica mai buna? cum ne puneam in pat de la 1 la 3 amiaza, somnul de zi, si mi se lipea mana de spate cand o asezam pe burta si plangeam gandind ca mor (aveam 12 ani) crezand ca nu mai amk stomac. Si la 3 in sala jos al doilea antrenament cu ridicari de codite si dat cu capul de pereti? fara scoala, fara colegi, fara comunicare, izolate in vestiarul cu ciment rece? stiti dvs ca dimineata imi trebuia jumatate de ora sa pot merge, pentru ca aveam dureri crunte de glezne si nu puteam calca pe picioare? mergeam pe cimentul rece si gol la baie ca sa usurez cateva sute de grame ca nu cimva sa atarne la cantar si sa iau iarasi bataie.
  
  Răspunde
  - Diana spune:
    
    2 decembrie 2022 la 9:58
    
    Iertati.ma, Mihaela, desigur ca nu am dreptul sa vorbesc in fata suferintei dvs.
    Dumnezeu sa va intareasca si sa va mangaie cu mila Sa!
    
    Răspunde
Mihaela spune:

2 decembrie 2022 la 0:28

Eu nu am apucat sa ajung o glorie, caci la scurt timp am alunecat la paralele, si am zburat pana pe partia de sarituri iar acolo am cazut pe genunchi taindu-mi pielea in cauciucul de alergare si iesind afara tot osul cu rotula cu tot. Da. Nu uit cum am ramas acolo jos cu oasele afar in timp ce veneau la mine si imi sopteau, acum iti taie piciorul , m-au dus la spital. Antrenorul nu mai apucase sa ma prinda. Alta data am aterizat la o coborare la paralele pe genunchi intinsi si mi s-au dus picioarele invers, peste cap., so am ramas acolo jos si nu am mai putut sa ma ridic. Antrenorul a strigat la mine: proasto pleaca de acolo ca blochezi aparatul si eu nu puteam sa ma misc, si o clega a venit sa ma ajute si antrenorul a injurat-o: nu pune mana pe proasta laso acolo sa se chinuie. Si m,-am tarat pe fund pana la marginea salii si tot antrenamentul am facut exercitii chinuitoare sa ma ridic in picioare singura si sa pot cat de cat merge tarandu-mi picioarele. Trebuie sa plec acasa de acolo nu? eram din deva, si nopatea la 6 , cand s-a sfarsit antrenbamentul m-ma dus la autobuz, pe atunci eram la lotul mic, inca acasa , si am stat plangand in picoare cu dureri crunte si nemiscata si a venit autobuzul si in fata scarilor am rfealizat ca nu npot urca. nu puteam sa mai ndoi genunchii deloc sa urc scari, si tyremuram de durere plangand ca voi ramane acolo in drum toata noaptea. Si un necunoscut -a vazut si a venit la mine: tu vi de la gimnastica? a zis si esti accidentata? da am raspuns si m-a luat in brate si m-a dus acasa. Am stat apoi in ghips ca aveam picioarele sucite invers. sio acum la 54 de ani am picioarle flexate de la acel accident. Ei da, si acum plang, pentru ca aceste amintiri ma racolesc.

Răspunde
Mihaela spune:

2 decembrie 2022 la 0:37

stiu, multora nu le place sa stie toate acestea, e ceva ca si cum ascundem gunoiul sub pres. dar aceste adevaruri Dumnezeu le stie, si cred ca Dumnezeu m-a iubit mereu tocmai pentru aceste suferinte din copilarie. Tatal meu, Dumnezeu sa il ierte ca a murit, toata viata avea momente cand plangea mult repetand fara oprire: copilul meu a luat bataie cat tot neamul meu la un loc – si nimic nu il mai alina. Da, am luat bataie cat tot neamul meu la un loc. Acei ani m-au schimbat pe veci, am crescut atee, am trait atee, si acum 10 ani Dumnezeu prin mare Mila Sa mi s-a descoperit, L-am cunoscut cu toata fiinta mea, si m-a facut credincioasa. Acum am duhovnic la Lainici, pe Parintele Ignatie, la care m-am spovedit si care ma stie : Mihaela sportiva. Iar omul care m-a asezat pe calea cea crestin ortodoxa, in Grecia fiind atunci este Par. Petru Pruteanu ce se afla acum in Portugalia.

Răspunde
Mihaela spune:

2 decembrie 2022 la 0:42

Mari minuni a facut Dumnezeu cu mine, prima a fost cand am vrut sa ma omor la 12 ani in Bucuresti, la clubul Dinamo, ca m-a ocrotit si nu a ingaduit sa se intample asta. A doua , ca m-a scos din ateism, si mi S-a facut cunoscut, apofatic, mai presus de fire, A treia minune ca m-a invatat Bunul Dumnezeu credinta cea adevarata, si m-a invatat sa iert tot. A patra minune ca m-a facut sa ma vad pe mine insumi, cine sunt, si cum sunt. Sa plang pentru asta si sa ii multumesc pentru tot. Nu am avut copilarie, am suferit mult. si nu am avut nici glorie. Eu sunt exemplul viu de suferinta fara glorie si atunci Dumnezeu mi-a daruit minuni, mi-a daruit Gloria Sa.

Răspunde
Mihaela spune:

2 decembrie 2022 la 0:51

Stiti. noi oamenii facem multe rele in viata. Toti.. Ca nu suntem fara de pacat. Insa masura relelor noastre o stie numai Dumnezeu. Si astfel dupa masura relelor, Dumnezeu ingaduie cumva sa platim. Cred ca acum Dumnezeu ingaduie sa fie dezvaluite toate aceste orori din gimnastica de performanta , pentru ca fiecare dintre acei care au contribuit la acele orori sa plateasca pretul dupa masura greselilor. Altfel cum s-ar mantui oamenii? Totul e ingaduit de Dumnezeu. Si nu doar Marta si Bela au fost asupritori ci aproape toti antrenorii din sistemul comunist de atunci. Eu am am luat bataie crunta la Dinamo fiind: cu antrenori ca Emilia Lita. Macar mandria de mari antrebori adulati de popor, Dumnezeu ingaduie sa fie stirbitya, caci aceasta mandrie cladita pe suferinta noastra , a copiilor de atunci, e pierzatoare. Dar de e stirbita si sparta. sufletele lor poate se vor salva si se vor mantui. Dumnezeu sa le dea Dumnezeu iertare si mantuire acestor antrenori . Eu una am iertat tot. Nadajduiesc sa ma ierte si pe mine Dumnezeu pentru toti anii de ateism ce i-am trait.

Răspunde
Mihaela spune:

2 decembrie 2022 la 1:02

Iertati-ma dragilor, toti daca v-am suparat. Dumnezeu sa va ajute si sa va dea viata frumoasa si fara lacrimi si dureri.

Răspunde
- M.A. spune:
  
  2 decembrie 2022 la 1:30
  
  Am citit cu lacrimi toată mărturia Dvs aici! Cat de minunat este Hristos! Atât de frumos a lucrat in viața Dvs! Va admir ca ați avut puterea sa-i iertati pe cei ce v-au făcut rău și aveți un echilibru sufletesc atât de bun, in ciuda traumelor suferite. Sunteți lecția de viața cea mai pilduitoare de care am avut parte pe ziua de azi. Totodata, sunteți răspunsul care mi-a venit imediat smereniei pe care mi-am luat-o astăzi.Si mi s-au risipit norii mâhnirii. Si mi-ați dat mult, mult curaj. Hristos ne iubește pe toți plenar si fără falsitate. Ca El este Calea, Adevarul si Viața! Dumnezeu sa va bucure intru totul! Si veșnic! O sa va trec pe pomelnicul meu zilnic! Sa ne vedem cu toții la Rai! Amin!
  
  Răspunde
  - Mihaela spune:
    
    2 decembrie 2022 la 10:09
    
    Va multumesc mult pentru bunatate si multumesc lui Dumnezeu ca a asezat acum lucrurile asa, ca sa va foloseasca. Calea mantuirii este atat de grea si nu pentru ca trebuie sa faci eforturi fizice foarte mari, ci pentru ca trebuie mereu sa strunesti sufletul si sa il ridici cu nadejde in Dumnezeu din toate gropile acestei lumi. Cum zic duhovniciii nostri si sfintii nostrii dragi, dati vointa si luati putere. Si nu uitati, ca orice groapa a acestei lumi in care cadem , oricat de adanca ar fi, niciodata nu este suficient de adanca pentru Dumnezeu. De acolo va va ridica , va spun eu, cea care mereu cade in gropi .
    Stiti ca Dumnezeu ne ridica si lucreaza si atunci cand noi facem ce nu trebuie si voim ce nu trebuie pentru ca nu stim ce trebuie, cu conditia sa nu ne incredem in noi ci in El? Daca de fiecare data vom zice: Doamne tu stii ce e bine, tu sti cum e bine, eu fac acum asa, merg pe acest drum, dar daca nu e bun, te rog Doamne aseaza tu lucrurile sa ma duca unde trebuie, trimite oamenii potriviti sa ma traga unde trebuie, atunci, chiar daca mergem intortocheat pana la urma tot la drumul bun ajungem. Asa vom face voia lui Dumnezeu mereu , daca nu stim cum sa facem voia lui Dumnezeu.
    
    Răspunde
  - Mihaela spune:
    
    2 decembrie 2022 la 10:31
    
    Sa nu va smintiti de oamenii ce merg intortocheat pe marea acestei lumi! Caci Dumnezeu vegheaza asupra noastra a tuturor!
    
    Răspunde
    - Admin spune:
      
      3 decembrie 2022 la 8:27
      
      Nu ne smintim. Din contră, apreciem foarte mult. Toți suntem pe aceste căi.
      
      Răspunde
- Admin spune:
  
  2 decembrie 2022 la 8:33
  
  Dumnezeu să vă binecuvânteze! Fenomenală mărturia dvs. Ne înclinăm în fața suferinței dvs. și a colegelor dvs. A meritat să postăm acest articol! Slavă lui Dumnezeu! Dacă vă putem ajuta cu ceva, nu ezitați să ne contactați / spuneți.
  
  Răspunde
  - Mihaela spune:
    
    2 decembrie 2022 la 10:12
    
    Va multumesc. Slava lui Dumnezeu pentru tot!
    
    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Urmăriți-ne pe:

Platforme de Podcast:

Aplicație Android:

Aplicație iPhone/iPad:

Interviul complet

Transcriptul selecției

Pomelnice online și donații

Postări înrudite

Parabolele lui Hristos – Pilda comorii ascunse

Balerina – G. Partenie Aghiopavlitul

Astrofizician pune o întrebare dificilă – un răspuns minunat!

Postul hranei, postul minții – p. Teologos

22 Comment

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Urmăriți-ne pe:

Platforme de Podcast:

Aplicație Android:

Aplicație iPhone/iPad: