Ascultați un cuvânt frumos și dătător de curaj a părintelui Haralambie Papadopoulos care ne arată ce putem să învățăm de la o desfrânată.
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Acolo, în cel mai profund, nevinovat și curat loc al existenței umane, în inimă, o desfrânată ne amintește că e posibil ca în inima unui ucenic să se ascundă un trădător; și în inima unei femei păcătoase toată frumusețea de pe pământ. Unde s-a mai auzit ca o femeie desfrânată să fie dată exemplu pentru credincioșii din Biserică?
Acest lucru nu îl suportă cei ce iubesc cu înfăcărare legea și formalismul. Pentru că toată viața lor au învățat să cântărescă totul prin prisma „trebuie”, prin cântarul legii, prin ordinea celor ce se văd [la arătare] și nu a celor ce sunt [în esență]. Pentru ei, împlinirea poruncilor dumnezeiești este o mare ascunzătoare, o fortificație a egoismului lor, care trebuie să se hrănească cu afirmarea de sine, cu biruințe și reușite. Pietișii vor să-L învingă pe Dumnezeu și nu să fie biruiți de iubirea Lui. Pentru aceia, împărăția lui Dumnezeu este o reușită și un izbândă (personală) și niciodată dar și milostivire (a lui Dumnezeu).
Însă Dumnezeu-Tatăl actionează ciudat și paradoxal. Îi plac mult surprizele și schimbările radicale. De aceea Împărăția Sa e o răsturnare totală a concepțiilor și convingerilor noastre. În Împărăția lui Dumnezeu nu vor fi cei desăvărșiti, ci ce se pocăiesc, nu cei ireproșabili, ci cei sinceri, nu cei neșifonați, ci cei zdrobiți de chinurile vieții. Înfrânții și necăjiții, obosiții și chinuiții, deznădăjduiții și trădații, plânși și întristați, toți răstigniții pământului și ai istoriei se vor uni în persoana lui Hristos în bucuria și în lumina lui Dumnezeu. Nimeni nu va rămâne afară de cămara de nuntă. Nimeni nu va rămâne lipsit de praznicul slavei dumnezeiești.
Cu cât noi stăruim să ne încredem în „virtuțile” și în „viața noastră morală”, în izbânzile și reușitele noastre duhovnicești, pe atât Dumnezeu nu va înceta să umple cerul cu desfrânate și vameși. „Adevărat vă spun vouă că vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.”
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comment
Excelent materialul ! Din păcate relaţiile interumane devin din ce în ce mai mult nesincere bazându-se tot mai des pe principiul „trebuie” – adică „trebuie să mă ajuţi, trebuie să-mi faci, trebuie să-mi spui, trebuie să-mi ….” şi altele. Nu se depune nici un efort să te ajuţi pe tine însuţi, ci apelezi la altul care „trebuie să te ajute”. De aici se naşte egoismul, se naşte individualismul, lipsa de empatie pentru cel de lângă tine, adică”mie să-mi fie bine, de tine nu mă interesează”. La fel spunea şi vameşul – „Doamne, postesc, mă rog, vin la templu, dau zeciuială” – lucruri bune de altfel, dar a adăugat „nu sunt ca acest vameş” – iar de aici s-a rupt de Dumnezeu. La fel este şi în pilda tânărului bogat (Matei 19, 16-26) – „ce să fac să moştenesc viaţa de veci? Fă aia, fă aia … Le-am făcut pe toate din pruncie. Atunci vindeţi toate ale tale şi urmează-mi Mie”. Şi de aici din nou ruptura de Dumnezeu. Cum să-mi vând averea? Că am multă şi sunt bogat, lumea mă ştie şi se teme de mine, de bogăţia şi relaţiile mele, construite de altfel tot pe bogăţie.
Toţi aceştia ar fi dorit un compromis cu Dumnezeu, uitând că olarul dă viaţă oalei şi destinaţia ei.
Din păcate, în ziua de astăzi, nu se conştientizează că pe Dumnezeu nu îl poţi minţi, nu poţi face compromisuri cu El. Dar, din nou spun din păcate, oamenii au devenit vânători de iluzii – umbre şi praf.
Bunul Dumnezeu să aibă milă de toţi şi să ne mântuiască!
Articolul postat este scurt ca text, dar este de o profunzime deosebită. Este un bun subiect de meditaţie şi de cercetare interioară.
Mulţumesc Părinte pentru această postare. Bunul Dumnezeu să vă răsplătească efortul.
Iertaţi.
Scuze, fariseul spunea la templu „Doamne, postesc ….”. Luat de idee am făcut această eroare neintenţionată. Iertaţi.
Minunat. Aviz celor care rad de oamenii Bisericii fiindca curvesc sau au diferite neputinte. Nu stiu ei ce pocainta face acesti oameni in sufletul lor, in intimitate…