Adevărul și minciuna: Despre Marea Unire – părintele Teologos

Una dintre problemele umane fundamentale este definiția adevărului și, în consecință, a minciunii.

Care sunt aceste definiții? Cum putem să aflăm adevărul?

Ce legătură au adevărul și minciuna cu Marea Unire?

Urmăriți acest material pentru a afla adevărul.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Adevărul este o Persoană – Hristos

A vorbi despre adevăr este ca și cum ai încerca să vorbești despre Dumnezeu, pentru că Hristos Dumnezeu a zis că „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Contrar a ceea ce se crede, Adevărul este o Persoană și nu o idee filosofică. Unii dintre voi posibil să spună că „Dom’le adevărul este ceea ce este, ceea ce există!”. Mda, cu o corecție, cu o mică precizare: Adevărul este CEL ce este, Cel ce există! Pentru că Domnul a zis pe Sfântul Munte Sinai lui Moise: „Eu sunt Cel ce este!” Adevărul este o persoană – Existența de Sine. Înțelegeți?

Satana – un cuvânt ebraic care se traduce prin „împotrivitorul”, „cel care se opune” – deci diavolul și cei de sub influența lui se opun Adevărului. Satana se opune fraților, se opune existenței, se opune modului corect de a fi. Deci fraților, cei care sunt împotriva Adevărului o să aibă toată zidirea împotriva lor. Nu o să iasă, fraților. Nu o să reușească. O să se chinuie și pe ei și pe cei din jur o bucată de vreme, cât rânduiește bunul Dumnezeu pentru păcatele noastre, după care o să dispară ca fumul, o să se dezintegreze.

Desigur că păcatul, prin pseudo-atractivitatea lui, rămâne ca un vierme care roade, ca o știrbire a existenței, în sânul lui Adam cel global, chinuind ființa noastră, prin puterea sa de atracție.

Să fim în voia lui Dumnezeu 

Din cauza asta, fraților, totdeauna să ne întrebăm dacă suntem în voia lui Dumnezeu în ceea ce facem, pentru că dacă suntem, toată zidirea ne va ajuta – și chiar dacă forțele răului vor fi împotriva noastră, noi vom avea pacea lui Dumnezeu înăuntrul nostru. Dacă, însă, nu suntem în voia lui Dumnezeu, atunci, după cum spuneam, toată zidirea va fi împotriva noastră, nimic nu ne va ieși, iar noi ne vom tulbura. Chiar dacă cu ajutorul mai mult sau mai puțin evident al diavolului vom crede că vom reuși ceva, nu vom reuși, fraților! Aceasta va fi doar fum, distorsiune, tulburare – nu ne vom bucura de ceea ce credem noi că reușim să adunăm, să dobândim.

N-o să țină, fraților. Poate că Dumnezeu dă un mic interval de pocăință pentru cei ce păcătuiesc și din cauza asta oamenii sunt atrași de minciună, sunt atrași de păcat, însă n-o să țină, fraților.

Unitatea 

Dumnezeu este Adevărul și Dumnezeu este unirea perfectă dintre Trei Persoane perfecte. Marea Unire, fraților. Unirea este Adevărul, Iubirea este Adevărul. Dumnezeu este Sfânta Treime, Dumnezeu este iubire, după cum a zis Sf. Ioan Teologul.

Minciuna, distorsiunea cognitivă, ieșirea din adevăr, singurătatea, este ca și o lamelă de oțel pe care o încovoaie cineva. Cât timp o să o ții acolo? Cât timp o să o presezi? Orice forță ai exercita, la un moment dat tot o să revină la normal, la realitate și, dacă nu ești atent, o să te izbească în față.

De exemplu, știu oameni care se tem la maxim ca nu cumva să scriu o carte cu memoriile mele pentru că au încovoiat foarte tare această lamelă de oțel a realității în decursul timpului. Desigur că noi nu dorim războiul și nu dorim să ne amărâm și să-i amărâm pe oameni, însă, dincolo de tăcerea noastră vedem că realitatea, Adevărul, Cel ce Este – adică Dumnezeu – nu-i validează, fraților! Deloc! Nu vreau să dau nume, ca să nu le fac rău, încă trăiesc și, dincolo de asta, vedeți că bunul Dumnezeu chiar a îngăduit ca ei înșiși să se arate că nu sunt în realitate, în adevăr – într-o problemă foarte importantă care interesează pe toți, mă rog, să nu dau detalii.

Desigur că dacă cineva are putere mare, adică un tiran sau un sistem tiranic, totalitar poate să încovoaie lamela mai intens sau, mă rog, pe o durată mai lungă, însă fraților cu cât acțiunea de încovoiere este mai mare cu atât și reacțiunea va fi mai mare. Este o lege duhovnicească, fraților, de care nu scapă nimeni. Până și în fizică avem principiul acțiunii și reacțiunii – o lege a mecanicii. Cu atât mai mult pe plan existențial.

Minciuna

Și apropos de asta, să vă dau și un alt exemplu. Minciuna este așa ca o minge pe care mulți încearcă să o mențină sub apă, să o bage sub apă și o țin acolo. Ei, fraților, cât să o țină acolo? La un moment dat, tot o să iasă, fraților. Adevărul tot o să țâșnească, precum mingea din apă. Domnul a spus că nimic ce este într-ascuns nu va rămâne așa – totul se va vădi; totul va ieși la iveală. Desigur că dacă omul se pocăiește, atunci nu va ieși la iveală pentru că este stins prin pocăință. Dar trebuie pocăință, fraților. Nu că am scăpat. Nu ai scăpat. Nimeni nu scapă.

Cu toate acestea, din cauza tiraniei celor ce mint și nu se pocăiesc, să știți că cei care spun adevărul trăiesc răstigniți și asta se întâmplă pentru că unii se folosesc de întunericul minciunii, al anonimatului că să ucidă cu sânge rece. Oamenii minciunii sunt, da – people of the lie, după cum spunea cineva.

Crucea, adevărul și viața

Să vă spun un caz: la un moment dat cineva care era foarte vânat pentru adevăr stătea și se ruga tânguindu-se cu brațele îmbrățișate și zicea „Ce va fi, Doamne, ce va fi?…” Și cum stătea așa îmbrățișat, vede în îmbrățișarea sa o scândură, un lemn. Și zice: „ce-i cu asta?” Și când se uită în sus Îl vede pe Hristos răstignit, mare, mare în lumină și Hristos îi spune de sus: „Așa trăiesc cei care spun adevărul!”. Înțelegeți?

Asta se întâmplă de ce? Pentru că după cum spunea cineva, „When a man lies, murders a part of the world” – „Când un om minte, omoară o parte a lumii” – e vorba de versurile unui poet german pe care cineva le-a pus pe muzică. A fost ultima lui melodie, înainte de a muri – compozitorul murind foarte tânăr într-un accident de autocar. Este testamentul lui pentru omenire. Piesa se numește „To live is to die” (A trăi înseamnă a muri) și cel care a compus-o înainte de a muri se numește Cliff. Cliff Burton. Dumnezeu să-l ierte!

Vedeți că cine spune adevărul, chiar dacă va muri va trăi. Cine rămâne în Adevărul Hristos chiar dacă va muri, va trăi. Pe de altă parte, cine cu diavolul se însoțește, până-n iad nu se oprește, fraților.

Cum apare minciuna

Acuma, minciuna se naște din vorba multă și din gluma prostească. De vreme ce minciuna este depărtarea de Adevăr și Adevărul este Hristos, iar Dumnezeu este iubire, înseamnă că minciuna este depărtarea de iubire, pieirea dragostei, iar jurământul mincinos este tăgăduirea lui Dumnezeu, înțelegeți? Lepădarea de Dumnezeu.

Deci dacă prin ceea ce facem se validează agresivitatea acest lucru nu este adevăr, fraților, ci minciună, chiar dacă noi zicem, chipurile, că suntem sinceri.

Știți, această validare a agresivității adică a minciunii printr-o pseudo-sinceritate – adică acceptanță a agresivității – poate să îmbrace mai multe forme: odată când tăcând sau înghițind validăm această agresivitate și îi oferim celuilalt care se ascunde sub mantia anonimatului posibilitatea de a ataca în continuare o comunitate – sau pe noi înșine și noi nu mai suportăm acest lucru.

Desigur că ar trebui să întoarcem și celălalt obraz, însă să știți că numai Hristos poate să meargă până la capăt. Asta este o formă moale de acceptare a minciunii. Fraților, dacă zic că este o formă moale, nu zic defel că este mai puțin periculoasă – să ne înțelegem, da?

Dincolo de asta există și o formă tare, dură de pseudo-sinceritate – de exemplu, era unul de își bătea soția și-i zicea un duhovnic: „Măi omule ce îți bați nevasta?” și a zis omul: „Părinte, eu sunt sincer!”. Asta nu este sinceritate, asta este revărsarea patimilor, a distorsiunii, a minciunii, a gândurilor false din noi asupra celuilalt, asupra celeilalte, în cazul de față.

Am trăit și eu astfel de cazuri când celălalt își revarsă violent gândurile asupra ta, gânduri mocnite de multă vreme, minciuni care la un moment dat se revarsă asupra ta. E adevărat că e dificil în momentul respectiv și trebuie să ne smerim, însă, e posibil să existe și un bine că se dă pe față minciuna, ura, distorsiunea în care trăia celălalt.

Asta nu înseamnă, deloc, fraților că trebuie să ne fălim cu minciuna și să țesem prin glume și vorbe deșarte pricini de râs pentru că de multe ori, oamenii se laudă că cine sunt eu și așa mai departe, cu pretextul că da, să alungăm plânsul celorlalți, să îi scoatem din depresie. Asta e jalnic, fraților! Nu prin minciună se rezolvă problemele oamenilor, ci prin adevărul iubirii, prin iubire, prin adevăr!

Să nu mințim!

Dacă cineva ne presează cu ceva, să nu mințim din dorința de a fi plăcuți. Asta e fățărnicie, fraților! Nu e bine. Asta este extrema cealaltă a plăcerii pe când agresivitatea este extrema durerii. Fățărnicia este în principal minciuna cu cuvântul care vine din minciuna cu gândul – adică din bănuiala că e mai bine așa, că celălalt o să se supere sau altele din acestea. Fraților, dacă nu ne oprim din minciuna cu gândul, ajungem la minciuna cu cuvântul și după aceea la minciuna cu fapta, cu toată viața noastră – adică fățărnicia deplină. Vedeți că Hristos numai la fariseii fățarnici și lui Iuda i-au zis „Vai, vouă!”. Înțelegeți? În rest, Mântuitorul a fost foarte permisiv.

De exemplu, pe noi ne roagă diferiți oameni să-i plimbăm cu mașina prin Sf. Munte, să le facilităm să intre cu mașina în Sf. Munte și așa mai departe. Fraților, trebuie să le spunem adevărul că nu se poate. Nu se poate. Din punct de vedere personal, pentru noi mașinile sunt strict necesare pentru că pentru noi e foarte dificil să le reparăm aici și în munte fără mașină nu faci nimic, de fapt, înțelegeți? Pe de altă parte, din punct de vedere instituțional, legea Sf. Munte interzice să intre mașinile pelerinilor care pot fi folosite pentru turism. Asta e legea și trebuie să spunem adevărul: Sf. Munte nu este pentru turism, ci e loc de rugăciune și pelerinaj. Acestea sunt condițiile și trebuie spus adevărul, indiferent de presiuni.

Calomnia ca minciună

Acuma, trebuie să știți că atunci când diavolii văd că ne îndepărtăm ca de ciumă de dorința de a deveni plăcuți, de glume și, în general, de minciuni atunci încep să ne momească cu gânduri zicând: „Nu întrista pe semenul tău!” sau „Nu te arăta pe tine mai iubitor de Dumnezeu sau mai deștept decât cei de față!”. E, fraților atunci trebuie să sărim de acolo – să nu zăbovim! Să căutăm să ieșim rapid din atmosfera respectivă, din mediul respectiv, pentru că dacă nu, atunci în clipa în care ne rugăm o să ne vină în minte toate minciunile respective sau cele care stârnesc râsul, ba uneori și cele care ne stârnesc plânsul – calomniile, fraților. Și astea tot o formă de minciună sunt.

Dincolo de asta, se impune nu numai să ieșim din atmosfera respectivă, ci chiar mai mult – să ne gândim la judecată unui Dumnezeu drept, dar și iubitor ca să risipim toate aceste gânduri de râs sau de deznădejde care ne vin. Fraților, când ieșim din astfel de medii care sunt toxice din punct de vedere duhovnicesc, să nu se gândim prea mult cum ne privesc ceilalți; chiar se merită, după cum spune Sf. Ioan Scărarul, să fim stropiți cu puțină slavă deșartă și astfel să ne aflăm pricină de folos multora. Unde mai pui că oamenii o să ne vorbească aparte de bine sau chiar de rău după ce plecăm din locul respectiv. Înțelegeți?

Minciuna din interes

Desigur că dincolo de dorința de a fi plăcuți, oamenii mai mint și din frica pedepsei. Desigur că în acest caz Domnul este mai îngăduitor. Asta nu înseamnă că trebuie să mințim în aceste cazuri, însă, sigur este o greșeală mai mică decât în cazul în care cineva minte ca să-i facă rău celuilalt, ori pentru interes – chiar și dacă acest interes este de a stârni râsul celorlalți. Bineînțeles, vorbim de interes egoist… Altceva este în clipa în care vrei să odihnești pe celălalt și atunci întotdeauna se poate prin adevăr pentru că Dumnezeu îngăduie adevărul.

Există desigur și cazul rar când dorim să protejăm pe cineva – când iarăși Domnul este îngăduitor, însă mare, mare atenție în ce constă această protecție pentru că minciuna respectivă este ca și acea lamelă de oțel încovoiată de care vorbeam la începutul cuvântului nostru. Trebuie să înmuiem duritatea lamelei prin lacrimi și pocăință, fraților. Să ne pocăim, să zicem „Doamne, iartă-mă!”

Fraților, nu e bine pentru curățenia minții să fim într-o atmosferă toxică din punct de vedere duhovnicesc care împinge la minciună. Minciunile sunt foarte toxice, chiar dacă se prezintă dulceag. Fraților, nu socotiți că e păcat mic asta pentru că Duhul Sfânt zice prin David zice la Psaltire către Dumnezeu: „Vei pierde pe toți cei ce grăiesc minciună”.

Acum o să ziceți că unii oameni fac adevărate campanii bazate pe minciună mai mult sau mai puțin evidentă, mai mult sau mai puțin depărtată de adevăr ca să-i facă pe oameni să aleagă ce doresc ei – și aici nu mă refer neapărat la alegerile politice, ci și la tot felul de alegeri – de exemplu și la cele economice, culturale, adică ce cumpărăm, ce artă, ce muzică ne place și așa mai departe.

Mda, însă să știți că ei o fac asta pentru că trăiesc în minciună și minciuna mare în acest caz nu sunt cele ce vă spun vouă, fraților. Minciuna mare este că ei cred că o să reușească prin metoda asta. Nu o să reușească. O să ajungă într-un loc undeva, dar care nu e al lor și o să se chinuie și ei și pe cei din jurul lor care au contact cu ei. Știți cum e ca un mădular, ca un membru care poate să fie foarte bine și să fie foarte bun în altă parte a corpului – adică a Bisericii dacă e să vorbim duhovnicește – însă acum e într-o postură care nu e a lui. Gândiți-vă cât de bună e mâna, nu? Ei, gândiți-vă ce se întâmplă dacă omul ar dori să meargă în mâini, de exemplu. Înțelegeți? Nu se potrivește.

Hristos este și normalitatea

Acuma, ca să găsim Adevărul, trebuie să-L găsim pe Hristos. Pentru că Hristos este Adevărul, altfel nu vom ști care este adevărul, nu vom ști care este normal și care este nu. Nu aflăm adevărul de la știri, pentru că nu-L aflăm pe Hristos de la știri, ci aflăm haosul de la știri. Înțelegeți? În cel mai bun caz acolo sunt frânturi de adevăr, fraților.

O să-mi spuneți că uneori ceilalți nu sunt pregătiți să cunoască Adevărul – de exemplu în cazul unui copil mic sau – pe un cu totul alt plan – în cazul unor secrete de stat. Aici, din nou, e nevoie de unirea cu Hristos care să ne dea discernământul și luminarea Adevărului necesară ca să știm ce să le spunem oamenilor pentru că Adevărul este, de fapt, Unirea dintre noi – că toți suntem una în Hristos; sau mai bine zis așa ar trebui să fim.

Divizarea nu este adevărul

Ruperea, divizarea, păcatul este minciună, știrbire existențială. Din cauza asta spovedania este secretă. Pentru că dacă ar fi publică ne-ar împinge întru divizare, întru întunericul minciunii. Celălalt n-ar rezista când ar afla și s-ar rupe de iubirea lui Hristos care îi asigură starea de Adevăr iubitor relativ la toți. Desigur că adevărul trebuie spus în clipa în care ascunderea acestuia este periculoasă pentru cel care nu știe realitatea, chiar dacă există divizare pentru că evităm o divizare mai mare, un păcat mai mare. Totdeauna căutăm cea mai mică divizare relativ la Hristos în timp și spațiu.

O lume fără adevăr

Știți cum e: Unul zboară drept, altul zboară șui; altul zboară peste cuibul cucului. Cine a spus asta a dedicat cartea cuiva care l-a asigurat că nu sunt diavoli după care l-a dus la bârlogul lor, – Ken Kesley, cel care a scris celebra carte „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Știți, nu putem să judecăm pe nimeni, fiecare zboară unde poate – însă numai „Anormalul” Hristos relativ la această lume anormală este singurul reper de normalitate, de adevăr, mai ales azi. Hristos e Adevărul.

Despre ce este vorba în carte? Pe scurt, este vorba de un om normal care intră într-un spital de nebuni. Omul este acuzat de coruperea unei minore și, ca să scape, simulează că e nebun și astfel ajunge într-un ospiciu. Acolo, însă, constată gradual că sora șefă este mult mai periculoasă, mai nebună decât nebunii de acolo. Înțelegeți?  Într-un final nu mai știi cine este nebun: el, medicii, sora șefă, nebunii de acolo… cartea este foarte tare, mai ales pentru că este povestită din perspectiva unuia dintre nebunii de acolo.

Din perspectivă creștină, în tema noastră, se vede foarte clar că drama cărții se rezolvă numai prin Hristos. Lipsește Hristos de acolo. Numai Hristos ne dă Adevărul și modul corect de a fi într-o lume care în lipsa lui Hristos o transformă într-un spital de nebuni.

Și asta pentru că Ortodoxia nu este una dintre religii, ci este firea omului după cum spune părintele Rafail Noica – modul corect de a fi. Vedeți că astăzi foarte mulți oameni au probleme cu nervii. De ce? Pentru că tensiunea, disonanța dintre vocea Adevărului, vocea lui Dumnezeu pe care Acesta a sădit-o în noi – cu alte cuvinte conștiința noastră, fraților – și vocea minciunii ce provine sistemul de valori antihristic pe care îl avem, sistem pe care îl avem acceptat cu forța sau acceptat din neștiință sau chiar acceptat de bună voie, este atât de mare încât tensiunea provocată de această disonanță rupe până la urmă sistemul nostru nervos și facem cu nervii. Astfel ne însingurăm, fraților.

Unirea și Adevărul

Dacă rămânem în Adevăr atunci rămânem în Unire, în Marea Unire, rămânem în Hristsos. Asta-i calea. Domnul a zis: „Eu sunt calea, adevărul și viața!”. Să nu așteptăm că o să găsim viață, în minciună, fraților. Niciodată. Viața se află în adevăr, în unire. Să nu vă fie frică să vă uniți, să fiți uniți! Că nu sunteți uniți… Desigur că trebuie să evităm distorsiunea, să evităm minciuna, să evităm păcatul.

Păcatul este însingurarea, minciuna, egoismul, mândria. „Știu eu mai bine!” Ce știi tu? Nimic nu știi. Numai în unire se arată Adevărul pentru că omul fiind după chipul și asemănarea lui Dumnezeu cel întreit, cel comunitar este o ființă eminamente comunitară. Adevărul vine numai în sfat, în sin-odos. În împreună-mergere – sinodos în greacă. Ființa Bisericii este sinodicitatea. Biserica este sinodală. Biserica nu are unitate, Biserica este unitatea. Adevărul se află numai în sfântul sinod și când spun sfântul sinod nu mă refer numai la adunarea episcopilor, sigur, tot respectul, ci sfântul sinod este orice comunitate adunată întru frica și iubirea lui Hristsos. O familie, de exemplu.

Să nu uităm niciodată că Sfântul Sinod prin excelență este conlucrarea dintre Dumnezeu și om și cea mai înaltă icoană a acestui cu adevărat Sfânt Sinod este icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Acest Sfânt Sinod a avut ca rezultat coborârea pe Pământ a lui Dumnezeu și L-a făcut om. De asemenea, a avut ca rezultat și urcarea omului în cer și facerea omului dumnezeu după har, da.

Perihoreza

Raiul este Adevărul deplin, Sfântul Sinod desăvârșit, perihoreza, întrepătrunderea persoanelor. Îl cunoști pe celălalt dinăuntru. Pur și simplu știi totul și nu bâjbâi în lumea bănuielilor și a judecăților că de ce a făcut-o, ce vrea să facă, ce urmărește. Arătat este că cel ce minte, este separat, este neștiutor. Întrepătrunderea persoanelor în și prin Dumnezeu, marea Unire, este cunoașterea desăvârșită. Unirea desăvârșită. Marea Unire. Raiul este Marea Unire, fraților.

Numai să-l acceptăm. Să acceptăm Adevărul despre noi așa cum e și nu așa cum am dori noi să fie: Dumnezeu ne spune însă noi nu primim în inima noastră. De câte ori nu le-a spus apostolilor că o să-L răstignească și o să învie! Despre înviere a fost clar: au rejectat de la început; pe când despre răstignire, chiar în seara respectivă le-a spus că „Unul dintre voi mă va vinde!” – s-au întristat pe moment însă după aceea tot au dormit în Ghetsimani. Nu acceptăm adevărul înăuntrul nostru. Energia necreată a Adevărului ca persoană, trezirea – trezvia noastră, depinde de măsura noastră duhovnicească pe care apostolii nu o aveau atunci și nici noi nu o avem azi.

Nu din știri aflăm Adevărul ci din asceză, cum spuneam. Din înmuierea inimii. Din luminarea minții. Smerenia este exact asta: acceptarea adevărului despre tine așa cum e și nu așa cum ai dori tu să creadă ceilalți despre tine și cum ai dori tu să crezi despre tine.

Fraților, sau Hristos sau haos. Diavolul este tatăl minciunii. Acesta e adevărul. Marea Unire. Vă mulțumesc că ați stat uniți cu mine până acum.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!