Primejdiile ce vor veni – părintele Justin Pârvu

Ascultați un cuvânt cutremurător de actual al părintelui Justin Pârvu. O viziune duhovnicească asupra situației politico-sociale de atunci și acum în lumina mărturiei mărturisitorilor din temnițele comuniste.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Noi am rămas în sfârșit la ora ora aceasta, că trebuie să ne gândim la cele mai primejdioase  momente care bat la ușa noastră prin toate mijloacele posibile care s-au ajuns de altfel până la nenorocirea aceasta începând cu alcoolismul, începând cu întreruperi de sarcină, începând cu SIDA începând cu drogurile, cu homosexualii cu lesbianismul cu toate în sfârșit, aceste lucruri așa de mârșave încât nici dicționarele noastre nu le-au conceput. Un dicționar, de pildă pe care îi iei de prin 1938- 1945 nu găsești termeni și explicații, ferite-ar sfântul! Ei bine, acum, odată cu toată starea asta  de lucruri care au venit peste tineret… să-l poată, mă rog, în sfârșit prin tehnica aceasta, sau supratehnică, televizor, calculatoare, internet, că stau ore-ntregi, zile-ntregi…

Efectele nefaste ale televizorului

Au venit ieri, în sfârșit, o mamă, cu un copil de 18 ani, domnule, tâmpit de televizor. Se scoală pe la 9-10 ziua, mănâncă, doarme, se scoală la 4 și începe acțiunea până dimineața la 4-5. Ei bine, omul acesta nu a făcut nicio clasă, nu merge la școală, nu citește nimic, este în sfârșit care …în zăpăceala acestui aparat, această tehnică. Câte familii nu se despart din cauza acestei tehnici? Vine bărbatul de la servici, se dezbracă se așează în fața televizorului. Femeia are poate un copil, doi trei, singură administrează, singură lucrează, singură se descurcă cu copiii, singură…iar televizorul…bărbatul este lipsit total de orice interes.

O mamă cu doi copilași, al treilea vine, și îmi spune biata Carmen din Finlanda: ,,sunt singură aici, un bărbat care vine după câteva ore de servici, se așează în fața televizorului, sunt singură, copilul al doilea este cam bolnav, nu îl pot împărtăși pentru că mereu, în sfârșit, varsă, al treilea copilaș trebuie să vină, și eu sunt tot singură aici”. A dat Dumnezeu ca azi dimineață să-mi telefoneze copilul, și a devenit bine, pentru că l-am pus pe aic1 pe la Sfântu Maslu, la rugăciuni, la Liturghie, l-a împărtășit, nu a mai vărsat și este bine sănătos și râde mereu. Bucuria unei mame într-o lume străină, cum în sfârșit, și nu plânge după nimic altceva decât după bunica care nu o mai are  nici în România nici în Finlanda. Mama în sfârșit, prin Italia pe undeva, înstrăinată și asta nu are nicio posibilitate să îi dea ce-i trebuie ei.

Dezrădăcinarea

Și iată dragii mei, s-a ajuns la această pustiire, încât adcându-ne la starea aceasta economică, de aici a fost motivul omul să părăsească casa, să părăsească rădăcina, să se ducă în lumea lui, și să se întoarcă după 4-5 ani lipsit și de credință, lipsit și de tradiție, lipsit și de  aproape de morală, și de orice valoare creștină. Dureros este când pleacă un creștin din țara aceasta a noastră, se duce cu o istorie, se duce  cu o tradiție, se duce cu un calendar bogat, cu sărbători sfinte, cu icoane, cu post, cu totul și se întoarce pustiit. Puțini dintre ei care vin într-adevăr și spun că ,,am dorit și doresc să mă întorc în România și să nu mai stau nicio oră prin America sau în robia aceasta occidentală”. Și într-adevăr stau demult și mă gândesc că niciun sistem economic dragii mei, de 100 de ani acuș acuș 100 de ani, dar n-am văzut niciun sistem economic pentru ajutorarea a mulțimii acesteia care se zbate în sărăcie și mizerie.

Nu! Totul este un furt și-o hoție și o minciună de la unul la altul. Într-un fel sistemul este socialist, în alt fel sistemul capitalist, în alt fel sistemul acesta al haosului în care trăim. Socialism, capitalism, au același stăpân de care spuneați mai înainte, manevra în sfârșit a iudaismului asupra creștinismului.

Înstrăinarea de istorie

Noi orice interpretare i-am da la tot ceea ce trăim, la tot ceea ce se manifestă în istoria popoarelor, și în special istoria aceasta a țării noastre ortodoxe, căci dacă noi am fi altceva decât ortodocși, soarta noastră ar fi mult mai bună. Dar dacă suntem ortodocși, într-adevăr, persecuția este grea, fiindcă adevărul adevărat de 2000 de ani, de-abia românii… țara aceasta a mai rămas puțin pe verticală, și să mărturisească adevărul la credință al țării noastre.

Și de aceea, și aici, în sfârșit se pune accentul foarte mult să ne poată disloca și teritorial, și religios, și cultural, pentru că așa, economia a intrat în mâinile străinilor, nu mai vorbim, în școli nu se mai vorbește de un Ștefan cel Mare, nu se mai vorbește de un Mihai Viteazu, de un Brâncoveanu, Caragiale, Eminescu, Voiculescu, nu se mai vorbește de un Crainic și alți apostoli. Din ce în ce cât mai puțin să se știe, că îndobitocind un popor îl poți duce cum vrei și unde vrei. Așa după cum vedem, și imperiile astea mari, răsăritul nostru, peste ocean la fel, toți au ajuns într-un stadiu de decadență intelectuală și morală.

De aceea, ce a mai rămas în oaza aceasta a noastră Românie, poate că supăr pe mulți dintre vecinii noștri, și chiar cam toată Europa, rămânând în stadiul aceste de, oarecum  înapoiați și oarecum conservatoriști și rămași pe poziția aceasta în adevăr creștin ortodox. Noi avem nevoie în dragostea creștină de toți, că toți suntem zidirea lui Dumnezeu. Pe noi ortodocșii, în sfârșit rămânem în poziția aceasta, căci o Europă fără România este cum ai studia, de pildă, istoria laică, fără istoria creștinismului. Nu se poate vorbi. Este atât de împletită istoria aceasta a României cu a Europei, încât suntem într-o unitate perfectă și nu se poate o Europă fără o Românie. Vorbind de  o Europă așa cunoscută, mă rog, din vremurile de acum 150 de ani.

Căci și Nae Ionescu de pildă vorbește prin 1938 ce căutăm noi în rugina asta occidentală. Dacă în 1938 se întâmpla asta…Și Țuțea și toți gânditorii noștri. Dar acum vorbind în sfârșit de situația aceasta, cât de mare, în sfârșit, și unde s-a ajuns la kilometrul acesta de stăpânire a întregii lumi și din punct de vedere politic, și din punct de vedere religios și moral. Eram acum vreo câteva zile, mergeam înspre Iași, și a dat drumul șoferul la un post de știri și iată că deodată, primul termen…n-am ascultat un radio de nu știu câtă vreme, și ,,comisarul nostru la Bruxelles a fost refuzat și în sfârșit, în locul lui a fost numit un altul”. Comisarul… Măi, îl întreb, ,,tu îți dai seama ce înseamnă cuvântul ăsta?” Ăsta e un cuvânt foarte interesant. ,,Nu părinte”.

,,Ăsta e reprezentantul nostru, al țării românești în străinătate”. Pe vremea lui Stalin se spunea, comisarul… reprezentantul Guvernului nostru, este, în sfârșit reprezentant în Londra, în Franța sau nu știu unde…”măi știi ce înseamnă asta după mine? Este un început de dictatură militară măi, al guvernelor. Ca mai departe într-adevăr să se declare aici că viitoarele alegeri anticipate care vor avea loc, se va alege un guvern minoritar, și în acest guvern minoritar se va alege doi reprezentanți, guvernul unic european. Și iată o a doua ediție a stalinismului. Îmbunătățită. Și aș putea spune că într-adevăr am avut dreptate când discutam acum câteva zile că  ,,băi acum îi spune Uniunea Sovietică a Europei”.

Ce trebuie să facem ca și ortodocși

Dar noi creștinii ortodocși să ne vedem de împărăția cerurilor și atunci îi putem elimina din start și pe unii și pe alții. Noi am fost și cu blocul Varșoviei, am fost și cu Blocul Atlantic, am fost și cu blocul Cairo, am fost și cu Imperiul Austro-ungar și cu Imperiul Otoman, și toate domnule, și am rămas aici de 2000 de ani, și trebuie să luăm model de trecutul nostru ce va fi și pe viitor. Vor trece peste noi toți apusenii și răsăritenii, iar  noi românii vom avea această soartă a unui popor de jertfă.  Dacă mă duc la Aiud să văd acolo mărturisitorii noștri, mucenicii noștri, dacă mă duc la Sighet, dacă mă duc la Gherla, dacă mă duc la Pitești, voi vedea peste tot mărturii ale eroilor noștri și numai prin ei, așa după cum plămânul transpiră, aceștia sunt plămânii prin care respiră neamul nostru și credem că toți, în sfârșit, care au trecut  pe aici și ne-au vrut mai mult sau mai puțin binele, s-au stins iar noi am rămas o mărturie, un adevăr veșnic.

Părintele Antim Găină

Eu vreau să vă dau un singur exemplu, că toți ne facem vinovați, și toți avem dosare înaintea lui Dumnezeu. Avem pe Părintele Antim Găină de la Mănăstirea Secu prin 1978-80, mare duhovnic. Și avea și el nevoie o dată, de două ori pe an să se ducă la Târgu Neamț. Pleca de aici și o lua…haida, ajungea la Târgu Neamț o familie de creștini buni, fii duhovnicești ai lui, îi ofereau o cămăruță acolo, nu vorbeau nimic, îi făcea patul acolo curat cu cearceaf cu plapumă, dar Părintele dormea pe jos, și la plecare răsfoia patul și-l îngrămădea așa, semnele…și o lua înapoi, ajungea pe la ora 3-4.

L-am întrebat odată ,,Părinte te ajunge și te lasă de 3 ori pe zi”. Venea dimineața, la 12 și seara la 7. Venea de la Târgu Neam, Secu, Sihăstria. Și retur. De ce nu mergi cu…?”, ,,las că am să-ți spun altădată”. A mai trecut un timp, tot așa, ,,Părinte, iar vă necăjesc…”, ,,măi, îs păcătos, n-aș vrea să mai adaug și păcatul acesta al tehnicii, să mai dau acești 25 de lei, mai contribui la tehnica asta..” Ei bine, mi-a rămas și până astăzi această mărturisire de sfânt, cu adevărat. L-au scos după 14 ani din mormânt, și este întreg întreguț, sfintele moaște se găsesc în Paraclisul Maicii Domnului, la Mănăstirea Secu, și recomand tuturor auditoriului, să treacă pe acolo să se roage la nevoința acestui mare sfânt. Și iată și noi, cu toții ne facem părtași la dosar.

Dar într-adevăr este și o lucrare interesantă și aceasta spre mântuirea noastră. Că multe păcate s-au făcut și se mai fac, și aceste dosare merg și până astăzi. Se folosesc de ele, și le încheagă, și cine știe, peste 50-60 de ani vor apărea și dosarele acestuia la ora actuală, vor apărea ca o sperietoare pentru alții. 

Fundația Justin Pârvu

Dragul meu, ce se întâmplă, la un moment dat am fost pus în situații de a închega aceste aspecte pentru că, venind aici oameni, au rămas câte 3-4 zile, câte 5-6 zile, încât aveam câte 4-5 bolnavi în camerele acestea ale oaspeților noștri. Și am zis ,,ce e de făcut cu oamenii aceștia?” Din diferite părți ale țării, veneau aici, stăteau pe hol, și acuma vin necăjiți, prăpădiți din toată lumea, și m-am gândit să le fac o casă. Să le fac o casă unde să-i adăpostesc, unde să aibă acolo, în sfârșit și ei, o bucată de pâine la zi și o hrană omenească pe cât e posibil. Copii, cum am luat și copiii. Aveam aici la un moment dat 5-6 copii, îi aduceau părinții lor în timpul vacanței, să stea copilul meu o săptămână două aici, să se deprindă oleacă cu ordinea și cu rugăciunea de aici și cu blândețea părinților”. ,,Măi lasă să stea”.

Pe lângă aceștia au mai venit și alții și alții. Aveam vreo 12 copii. Măi ce să fac eu cu treaba asta? Ia să fac eu o căsuță lângă bătrânii ăștia, să îi adun aici, oi vedea eu ce-o să fac cu dânșii. Asta era într-o vacanță, acum vreo 7-8 ani. Și s-a născut școala. Dar acuma, cu ce îi întrețin eu copiii ăștia? Bătrânii ăștia cu cine…o venit o maică străină, ,,părinte, mă primești și pe mine să stau aici iarna asta?”. ,,Hai, cum să nu, stai colo, ai bătrânele astea aici, îngrijește de ele…”. Au mai venit 2-3, au mai venit 4-5, a mai venit tineret, au mai venit fete, încât acuma, studente, care au câte două facultăți, stau și fac colo ascultare, și ce să fac…

Medicamente…și-au format ele, în sfârșit, plantele le-au cules, ierburile astea sălbatice din toată zona, și au făcut un laborator frumos au înjghebat, dar e foarte simplu de altfel, nu-ți trebuie decât 100 de litri de alcool, pui buruiană în el acolo, în 10 zile ai medicamentul. Și așa s-a format…încât, ,,măi dar ce facem că nu avem biserică?”. Înaltul, de colo ,,n-avem voie” că nici până astăzi nu suntem legiferați ca mănăstire, suntem așa, în vârf de pană așa, dar avem fundația asta, legiferată… prin stat, și mergem înainte.

Domnul Ionescu, fost inspector al învățământului, la nivel județean, venea pe aici deseori, și l-am chemat la școală să vadă și el copiii, ,,dar n-avem biserică domnule, ce facem?”. Mai cu una mai cu alta, un dosar la Înaltul, încă o dată și încă o dată…,,dar de ce vrei matale să faci tocmai acolo biserică?”. ,,Am trecut de atâtea ori pe acolo, ca insepctor, și am văzut că este nevoie, bătrânii aceia acolo…” A căpătat semnătura Înaltului, merge la protopop, merge la minister, gata, s-a făcut biserica, și iată mănăstirea în picioare.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!