Tinerii și drogurile – Eduard Dragoș, p. Teologos

Urmăriți un dialog extraordinar despre cum ajunge cineva să se drogheze, care sunt efectele și mai ales cum reușește cineva să iasă din această adicție.

E o mare problemă astăzi, mai ales în rândul tinerilor. Discuția este foarte folositoare pentru toți, chiar dacă nu toți au ajuns să se drogheze.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Părintele Teologos: Sunt cu Eduard aici, pe care l-am cunoscut de foarte puțin timp, dar îl iubesc foarte mult.

Eduard: Și eu vă iubesc, părinte, foarte mult.

Părintele Teologos: Să te binecuvânteze bunul Dumnezeu! A venit din România, fraților, să știți, cu foarte multe ispite pe drum, este student și a venit să mi pună o întrebare, de fapt, două, mă rog. Și prima întrebare pentru care nu mă gândeam să fac podcast-ul, cu toate că ar trebui să facem un podcast pe tema asta, este o întrebare foarte importantă. M-a întrebat dacă poate să se împărtășească și l-am întrebat dacă are binecuvântarea duhovnicul său și a spus bineînțeles că are și am spus „da, te poți împărtăși”. Pentru că noi aici nu suntem papi, nu deținem… Dacă duhovnicul dă binecuvântare, bineînțeles că se poate împărtăși.

Și după această întrebare mi-a pus și o altă întrebare. Mi-a spus că are o cunoștință de-a lui, nu? Așa…

Eduard: Da.

O întrebare și un context trist

Părintele Teologos: O cunoștință de-a lui care s-a sinucis. Cineva foarte drag lui, de vârsta ta, așa, s-a sinucis și m-a întrebat dacă poate fi pomenit. Și l-am întrebat dacă era în deplinătatea facultăților sale mintale și el a ezitat puțin a spus nu, nu cred și la un moment dat a spus că da. Și după asta i-am spus că da. Deci dacă nu era în deplinătatea facultăților mintale, există canon în Biserică, să știți, care spune că dacă cineva se sinucide și nu este în deplinătatea facultăților sale mintale, poate fi pomenit de către Biserică. Dacă se sinucide în cunoștință de cauză, atunci nu poate fi pomenit și se poate ruga pentru el, se pot ruga părinții la chilie pentru el, în rugăciunea personală. 

Și după asta l-am întrebat cum s-a ajuns aici. Cum s-a ajuns aici?

Eduard:  Prin consumul de substanțe. Bine, probabil asta avea un substrat mai adânc în supărările și traumele pe care le suferă generația mea per total, dar la el s-a manifestat prin consumul de substanțe și la foarte multă lume din anturajul meu și fără rușine pot să zic că și eu am avut problema asta de care am scăpat slavă lui Dumnezeu!

Părintele Teologos: Cu drogurile.

Eduard:  Da, cu drogurile. 

Părintele Teologos: Halucinogene, ce erau?

Eduard:  Tot felul de la cele mai simple care acum să face foarte multe propagandă pentru a da dependență, cum e iarba, până la chestiile mai rele, cum ar fi amfetamină, cum sunt halucinogenele care nu merg pe sistemul limbic, ci pe cortex cum e lsd-ul, ciupercile etc.

Adică într-adevăr sunt și foarte periculoase. Și acuma aș vrea să zic o chestie, mi-a venit.

Părintele Teologos: Sigur.

Eduard:  Unul dintre argumentele care des ni se prezintă că uite, dar și  canabisul și lsd-ul are aplicări în medicină. Ok. Dar ți-a prescris-o doctorul? Sau ai vreo problemă care să necesite aplicarea unui micro-dozaj de așa ceva?

Și bineînțeles că majoritatea nu face din cauza asta și o face pur și simplu…?

Ce caută tinerii, de fapt

Părintele Teologos: De ce o face? Ce caută tinerii?

Eduard:  Oamenii zic că o fac recreativ, dar părerea și experiența mea zice că nu o face nimeni această cauză, ci o face ca să acopere niște goluri. Să încerce să le umple și  acele lucruri dau senzația că acel gol ar fi umplut. Numai că eu capcană e o capcană foarte mare pentru că în momentul în care ai căzut într-o dependență, medical vorbind, apar chestiile precum e toleranța și sevrajul.

Trebuie să crești doza și trebuie să simți nevoia să o faci. Chiar dacă nu e… de exemplu, o chestie foarte simplă pe care eu personal o consider foarte periculoasă, cum e canabisul.

Canabisul nu dă simptome de sevraj fizic, zic doctorii, dar dependența psihică e acolo pentru că tu când te-ai retras în cămăruța ta și ți-ai aprins joint-ul să te relaxezi, tu în continuare o să vrei să faci asta ca să scapi de problemele zilnice – te-a certat un profesor la școală sau șeful la serviciu sau… – și tu mergi acasă și faci astăzi zilnic. Și chestia asta nu numai că are efect foarte grav asupra spiritului omului, că în ziua de azi din câte vedem oamenii îs foarte puțini preocupați de suflet, dar are foarte mult impact și în viața de zi cu zi adică omul devine tot mai puțin motivat să facă ceva. Omul devine tot mai puțin motivat să socializeze cu persoane care nu sunt anturajul respectiv.

Consecințe

Părintele Teologos: Și atunci de fapt omul se închide în lumea lui și devine dependent, cum spuneai tu, psihic de treaba asta.

Eduard:  Da. Asta e problema. Că până la urmă și la drogurile foarte grave cum e heroina, sevrajul fizic trece destul de rapid, două-trei săptămâni. Problema e cu dependența psihică pentru că cu asta se luptă medicii, psihologii, terapeuții și când vii la Biserică cu mai mult succes chiar duhovnicii cu diferența psihică de păcat.

Părintele Teologos: Deci duhovnicul este, din experiența ta, cel care are succes.

Eduard:  Da, de foarte multe ori are succes. Cum am văzut și podcastul dumneavoastră cu Sorin Gadola. Pe el un călugăr l-a influențat către sobrietatea și seriozitatea în gândire și capacitatea de a ieși.

Ai spus că încearcă să acopere niște goluri? Ce goluri? E vorba de singurătate sau ce?

Probleme ale tinerilor

Eduard:  Aș zice că e vorba și de singurătate și una dintre problemele pe care eu le am văzut este social media că nu e folosită atât în scop de socializare – ok, e folosit și în ăsta și e foarte bună în scopul ăsta că poți să vorbești cu persoane – cum am putut vorbi cu dvs. pe whatsapp. Dar de multe ori e folosit numai ca să ne lăudăm. Că am mers două zile într-un concediu și punem două săptămâni poze din acel concediu. Și arătăm la toți numai părțile bune din viața noastră și asta are un efect asupra celor care nu sunt…

Părintele Teologos: Care ne urmăresc…

Eduard:  Care ne urmăresc. Pentru că uite, ce viață faină are ăla, uite, unde a mers ăla, uite, ce face ăla!

Părintele Teologos: Te împinge în depresie, de fapt.

Eduard:  Te împinge în depresie, pentru că tu vezi că viața ta e mult mai tristă decât a altora, deși probabil nu e așa. Alte chestii pe care din câte am mai vorbit cu alte persoane care au fost dependente, au fost că toată lumea s-a plâns de o anumită lacună în familie.

Uite, mama nu m-a… dau un exemplu acum din persoanele cu care am vorbit. Făceam sport de performanță și ai mei n-au fost deloc înțelegători și mi-au zis ăia de la sport că tu trebuie să faci școală. Sau părinții mei au zis tu neapărat trebuie să mergi la liceul ăsta, trebuie să faci facultatea aia, trebuie să faci aia, trebuie să faci aia. Nu a dat deloc…

Părintele Teologos: Lipsă de înțelegere…

Eduard:  Lipsă de înțelegere sau pur și simplu lipsă de comunicare adică când nu te-ai putut prezenta la părinți cu anumite probleme și să te înțeleagă nu să te pedepsească. Și de multe ori chestiile astea nu sunt vina părinților că e o traumă așa inter-generațională.

Părintele Teologos: Da, eu cred că e un întreg context. Și cred că părinții, de multe ori, chiar se luptă foarte mult pentru copii și vor să facă să nu simtă greutățile vieții, dar n-au experiență.

Eduard:  Foarte rău este contextul social în care ne aflăm pentru că nu te mai poți apropia de Biserică ca tânăr fără să fii considerat un ciudat sau fără, de exemplu, cum în România este un fenomen rapperii ăștia care au fost consumatori foarte mulți s-au convertit la Ortodoxie și acum au cântat despre asta.

Părintele Teologos: Da, da, da, tot respectul.

Eduard:  Da, automat când te vede cineva cum pe unul care a trecut eu și se convertește zice a, da, acum ești și tu ca ăla, ai luat-o razna, clar. Dar nu stă nimeni să înțeleagă. De exemplu, dădeam unui pelerin cu care am vorbit aici exemplu de Cluj.

Dacă mă duc în Cluj și vreau să ies la o masă la restaurant și cer mâncare de post se uită toată lumea lung la mine, dar dacă cer mâncare vegană și dacă nu au îmi fac. 

Distorsiuni

Părintele Teologos: Da, da, da, exact. Și eu știu un caz pe tema asta că erau niște fete, erau olimpice și s-au dus în tabăra pentru olimpici la limba română, contează mai puțin. Și acolo fete începeau să plângă. De ce? Pentru că eu am postul Maicii Domnului și au cerut mâncare de post și au spus acasă că noi ne întoarcem, că toată lumea îți bate joc de noi, toate colegele noastre își bate joc de noi, bullying, hărțuire și așa mai departe că noi postim.

Într-un final mă rog părinții au reușit să le convingă să nu vină acasă adică să stea până la sfârșitul taberei. Anul viitor, iarăși tabără. Nu că noi nu mai mergem, că nu știu ce că așa mai departe din cauza presiunii sociale. Și atunci în salvarea a venit de la un duhovnic care a zis exact treba asta: nu spuneți că postiți, spuneți că sunteți vegane. Slavă lui Dumnezeu!

Eduard:  Slavă lui Dumnezeu! Dar vedeți neînțelegerea asta în chestia asta te face, nu știu, să pari un ciudat dacă te apropii de biserică și asta nu e o problemă pentru cineva care a intrat și nu merge pe stradă zicând eu sunt ortodox că m-am convertit, dar e o problemă pentru cei care poate ar vrea să se apropie și îs presați de grupul social să nu o facă.

Și încă un lucru exact cum a zis – bullying-ul, depresia e foarte răspândit în rândul adolescenților. Acuma la nivel global suicidul e a doua sau a treia cauză de deces în rândul adolescenților. E o foarte mare problemă și chiar țări care nouă ni se dau ca exemplu cum îi Finlanda – au foarte bine pus la punct sistemul de educație, infrastructura etc. – ei au o problemă cu suicidul foarte mare. Nu mai zic că e o țară majoritar atee.

Despre ateism și alte probleme…

Părintele Teologos: Da, din cauza asta. Tu cum ai ieșit? Cum?

Eduard:  Prin ajutorul lui Dumnezeu, dar eu eram cine mă cunoaște știe, eram cel mai mare ateu. În clasa a doua m-am declarat ateu, neștiind ce înseamnă.

Părintele Teologos: Cunoaște, știm…

Eduard:  Am citit cărți numai pe tema asta să pot să discut, să pot să mă cert, să pot să dezbat…

Părintele Teologos: Să arăt eu că…

Eduard:  Aveam un stil de a dezbate deloc celui, de exemplu, din Antichitate de la filozofi care dezbăteau ca să ajungă la un adevăr, ca să vadă cine mai aproape de adevăr. Stilul de dezbatere din ziua de astăzi pe care și eu l-am adoptat este: eu vreau să-ți arăt că am dreptate. Deci nu contează ce spui, contează să am eu dreptate.

Părintele Teologos: Da, deci tu nu asculți ca să-i înțelegi pe ceilalți, ci ca să arăți că tu ai dreptate.

Eduard:  Da, asculți ca să răspunzi.

Părintele Teologos: Da, o mare patimă.

Ieșirea din întuneric

Eduard:  Și am ieșit bineînțeles prin suportul lui Dumnezeu Care a fost foarte subtil, Care nu S-a arătat. S-a arătat doar după că el a ajutat, dar suportul oamenilor, că Dumnezeu lucrează foarte mult prin oameni. 

După experiența, mai mult experiențe traumatice că a fost vorba de câțiva ani de zile, no, și eu am avut probleme cu depresia, cu  anxietatea, cu foarte multe chestii legate de sănătate mintală, dar din astea care nu automat le vezi pe drum cu un om care are divorț sau ceva de genul. Chestiile astea micuțe, subtile, dar care pe termen lung afectează și în jurul meu s-a format un micuț – exact cum se face alcoolicii anonimi sau la narcoticii anonimi: un micuț grup de suport .

Dar grupul ăsta de suport a fost format din oameni foarte dragi mie. Doi prieteni ai mei cei mai buni la vremea respectivă și încă îs acuma – unul dintre ei e aici cu noi în Sfântul Munte și unul e la București pentru că muncește (dacă ne vezi știi că vorbim despre tine), prietena mea care a luptat eroic lângă mine.

Părintele Teologos: Să o binecuvânteze bunul Dumnezeu!  Toată dragostea noastră.

Eduard:  Doamne ajută! A luptat eroic lângă mine de când ne-am cunoscut până când am fost pe picioarele mele și eu cu puținul cu care am putut să o ajut și ea a fost îmbunătățită, dar ea mi-a ajutat enorm de mult și oricâte rele am făcut împotriva ei, ea a stat acolo și a luptat eroic și m-a corectat așa un pic cât trebuie și mi-a oferit foarte multă dragoste și foarte multă înțelegere și aveam ca și acuma e foarte cunoscut cuvântul safe space, aveam un safe space cu ea. 

Părintele Teologos: Da, da, un spațiu de siguranță.

Eduard:  Oricât de rea era lumea… La vremea asta eram ateu, deci nu aveam nicio idee de mers la biserică. Deci oricât de rea era lumea, afară aveam un spațiu de siguranță.  Părinții mei care chiar dacă au fost niște perioade foarte grele la noi în familie m-au ajutat foarte mult. Adică au fost acolo non-stop și s-au sacrificat non-stop cu timp, bani, atenție etc.

Părintele Teologos: Tot.

Eduard: O doamnă doctor la care am fost pentru terapie mai mult vorbită decât medicație, dar a fost și o perioadă de medicație. Deși unii o critică destul de mult, eu cel puțin cred că e necesară mai ales la persoanele care-s foarte adânci, dar nu e necesară ca să facă pastila aia ceva. Pastila aia e acolo ca să îți dea un pic de impuls chimic ca să poți să-ți repari tu viața.

Părintele Teologos: Am înțeles, da. Deci ea de fapt îți prelungește starea respectivă ca să nu mergi mai-jos.

Eduard:  Da, acolo e o chestie… încă se cercetează exact cum funcționează toate chestiile și să cauți de tratament.

Părintele Teologos: Deci ea nu-ți rezolvă problema, îți dă timp ca să-ți rezolvi tu problema.

Eduard:  Mai mult îți rezolvă efectul. Problema trebuie rezolvată de tine și de asta un terapeut bun – de foarte multe ori terapeuții buni sunt și credincioși nu știu cum.

Părintele Teologos: Doamna asta era?

Eduard:  Doamna asta, da, era și nu mi-a spus atunci, mi-a spus numai după…

Părintele Teologos: Ce ți-a spus?

Eduard:  Că e credincioasă și ea crede în Dumnezeu și când am ieșit de la admitere de la facultate că am dat anul ăsta la Facultatea de Medicină mi-a zis: m-am rugat trei ore pe genunchi pentru tine cât ai stat tu la admitere au fost în genunchi.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Să o binecuvânteze bunul Dumnezeu!

Un exemplu de acceptare a vieții

Eduard:  Să o binecuvânteze bunul Dumnezeu! Și între timp, asta a fost acum recent, m-am împrietenit cu… eram prieteni și înainte, dar eram niște prieteni foarte distrați, cu încă un băiat care săracul a rămas paralizat și era genul de băiat foarte diferit de băieții din societatea noastră, de vârsta mea. Își calcula caloriile, era un sportiv din ăsta – nu cum beau  o bere la 1 kg sau un pahar de vin cum mai beau bărbații la masă. Nu. Deci nimic. Nu bea suc, nu bea… Doar apă și mâncare sănătoasă…

Părintele Teologos: La gram…

Eduard:  Și dintr-o neșansă a sărit într-un lac și a rămas paralizat de la brâu jos și la mâini are niște probleme cu degetele. Și el a descoperit Ortodoxia după această traumă. Că Dumnezeu lucră prin…

Părintele Teologos: Da. Da, da, întotdeauna, 96, 95% dintre oameni vin la Ortodoxie, vin la Dumnezeu după mari necazuri, să știi. Pentru că înainte oamenii au acest Miraj al nemuririi pământene, dar în clipa în care ai o mare durere, un mare necaz, vezi cât ești de relativ și atunci cauți pe Dumnezeu, cauți pe Dumnezeu în punctul respectiv. Acum cum e? E bine? 

Eduard:  Da, e bine. Eu am crezut că eu îl ajut pe el că i-am dat meditații la matematică pentru bac pentru că el n-a mai fost din clasa a XI-a la școală, a făcut online și școala online e școală online până la urmă și a reușit să ia nota mai mare decât am luat eu la bac. Și la biologie l-am meditat și prietena mea l-a meditat la română. Prietena mea vrea să fie devină profesoara de română.

Părintele Teologos: Să o ajute bunul Dumnezeu! Extraordinară e. 

Eduard:  Da, e o persoană extraordinară. Deci o foarte foarte diferită de orice fată ai vedea în generația noastră. Deci nu-i deloc stereotip.

Părintele Teologos: Nici tu nu ești.

Eduard:  Mulțumesc. Prietenul ăsta al meu, eu am crezut că-l ajut puțin cumva, dar el m-a ajutat foarte mult prin experiența lui de viață. Deci experiența asta care poate dura foarte puțin a fost de o putere atâta de mare încât pe mine interacțiunea cu el m-a schimbat și am văzut că, uite, omul ăsta e nu zice: Doamne, de ce am ajuns așa? Zice: Doamne mulțumesc că m-ai lăsat să trăiesc!

Părintele Teologos: Da.

Eduard:  Ceea ce noi poate nu ne bucurăm așa de viața de zi cu zi și suntem sănătoși și zicem o, că o să mă duc până la biserică și fac 10 minute sau trebuie să mă duc până la autobuz și nu mă duc că iau taxi. Dar alții se bucură chiar dacă sunt scaun cu rotile, de viața lor. Și au 19 ani.

Părintele Teologos: 19 ani are?

Eduard: 19 ani. Și a ajuns la o profunzime extraordinară.

Și am mai cunoscut un cuplu care din păcate a avut niște probleme, nu cred că mai sunt împreună. Amândoi erau ortodocși și ei sunt și niște oameni foarte citiți și au putut să discute cu mine la momentul potrivit. Deci asta a fost în octombrie anul trecut deja când îmi puneam eu întrebările mele.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Eduard:  Și au putut să discute cu mine dogmatică și au putut să discute cu mine obiceiurile și Tradițiile Bisericii și mă, uite că nu-i chiar așa, adică nu-s popii ăia care fură bani și miturile pe care le afli. Că tu dacă ai părul lung, nu ai ce căuta în biserică. Mult mai mult am fost judecat că am părul lung – că am părul foarte lung, acum e prins în coc, dar am până aici părul. 

Prejudecăți și realitate

Părintele Teologos: Motivul?

Eduard:  Bine, l-am lăsat de-a lungul anilor.

Părintele Teologos: Și eu am păr lung, nu te lăuda, că tot așa ca și tine îl am și și eu îl am prins în coc.

Eduard:  Nu era o laudă. Voiam să zic că multă lume m-a judecat în afara bisericii, nimeni nu m-a judecat în biserică niciodată.

Părintele Teologos: Da. Da, exact.

Eduard:  Și eu n-am pățit… adică dacă am cumpărat o iconiță de la magazinul bisericesc sau am lăsat un pomelnic a fost altă chestie a fost o chestie de 5 -10 lei sau aici în Grecia 5 euro, dar nici nu am plătit să mi se ceară bani pentru o slujbă sau miturile care se propagă media…

Nu știu, e foarte mare propagandă antibiserică și chiar pe duhovnicul meu pe care mi l-a dat Maica Domnului și mie și prietenei mele după ce ne-am rugat să avem un duhovnic.

Părintele Teologos: Să îl ajute bunul Dumnezeu!

Eduard:  Chiar am întrebat chestia asta:  de ce Biserica nu se apără? Pentru că eu după ce am văzut câte sunt – adică sunt centre… este în Cluj centrul de îngrijiri paliative, oamenii își duc acolo bătrânii ca să moară și îs bătrâni foarte bolnavi și au medic psiholog, medic psihiatru, au asistent la pat, au preot când vor ei.

Părintele Teologos: Asta e de Biserică.

Eduard:  De Biserică e făcut. Și preotul de acolo e un medic stomatolog și a făcut și teologie. Sau îs o grămadă de centre de îngrijire bătrâni, de copii. Biserica face o grămadă de caritate nu se știe și chiar îl întrebasem pe duhovnicul meu: de ce Biserica nu se apără? Adică e atâta propagandă media – Biserica face aia, Biserică face aia, vezi Doamne a luat nu știu…. a fost un caz scandalos pe… era chestia un om beat în șanț nu-i o știre, un preot beat în șanț e o știre

Părintele Teologos: Da, da…

Eduard:  De parcă pe preotul n-ar fi tot om și nu poate să cadă în patimă. Și mi-a zis simplu: dar Iisus S-a apărat când L-au hulit oamenii. Și am rămas cu chestia asta adică am înțeles. Două cuvinte foarte simplu.

Iisus nu S-a apărat

Părintele Teologos: Da, da. Iisus nu S-a apărat și o să-ți spun și un caz. Este aici un arhiereu cu viață sfântă în Grecia, tare sfântă și pot să-i spun și numele că s-a dus la Domnul. E vorba de Iacovos de Argolidos.

Și acesta arhiereu s-a luptat din greu, din greu, din greu, deci cu mult efort din toate punctele de vedere:  timp, bani, oameni, cum să spun, s-a smerit în fața multor oameni și a făcut ceea ce nu exista în toată regiunea: un orfelinat și pentru copii cu dizabilități, cu asistente, cu cantină cu tot, extraordinar. Și s-a dus dar ziar, la presă și a spus „veniți să vedeți, am făcut un orfelinat așa mai departe știre”. „Da, da, bine mai vedem. Da.” S-a dus la alt ziar: „Domnule, deci am făcut azi, hai, să vedem.” „Da, da, bine mai vedem, mai vedem, mai vedem” La altul iar și într-un final când se duce:  „dar v-am spus că am făcut un orfelinat”, „Domnule”, zice „ai curvit, ai furat bani, ești homosexual – asta ne interesează. Nune interesează pe noi orfelinatul tău.”

Eduard:  Da, e foarte interesant cum oamenii caută deci caută să judece! Da, nu știu poate își umplu ei niște goluri judecându-i pe alții sau….

Riposta tinerilor

Părintele Teologos: E expresia aia din interior, sunt ecouri ale iadului interior. E o mare nedreptate, e o mare distorsiune în lume și aici tinerii ripostează foarte dur la treaba asta și prin droguri și prin muzică și prin artă. Dar problema cea mare a tinerilor nu este faptul că nu văd această distorsiune, că o văd. Ci soluția! Soluția e Hristos.

Eduard:  Corect!

Părintele Teologos: Acolo este marea problemă. O ultimă întrebare: cum cum ajunge cineva, cum cum ia primul contact cu drogurile? Sau acum cum le găsește? Nu căutați!

Eduard:  Nu, nu căutați! Că dacă căutați găsiți, e foarte ușor de găsit oriunde în lume.

Părintele Teologos: Da? Ferească Dumnezeu!

Eduard:  Nu contează că e oraș mic, că e oraș mare că până la urmă sunt în închisoare și sunt în locurile în care nu-ți găsești ciocolată poate. E vorba despre o dacă putem un pic să lungim toată chestia asta….

Părintele Teologos: Desigur!

Eduard:  E vorba despre o piață care oricât ai reduce oferta cererea rămâne și îi în continuu creștere și doar prețul crește. De exemplu, războiul împotriva drogurilor pornit de americani a fost cam, îmi pare rău să zic, câștigat de droguri adică s-au răspândit în toată lumea și a crescut prețul lor exponențial. Deci cartelurile fac… și asta e o chestie de documentare istorice, de istorie recentă.

Părintele Teologos: Sunt date…

Eduard:  Sunt date concrete poate căuta oricine. Deci cartelurile s-au îmbogățit pe baza războiului împotriva drogurilor pentru că nu îi ok să pedepsești oamenii pentru că suferă. Asta e expresia suferinței societății, expresia, cum ați zis, suferința iadului interior care practic e închiderea în tine veșnic, cel puțin eu așa am înțeles din videoclipurile dumnevoastră.

Părintele Teologos: Așa este.

Eduard:  Și așa e și oamenii ăștia suferă. În momentul în care tu le zici: uite, o să faci o închisoare că ai ceva la tine poate… Deci nu o să-l schimbi, adică nu o să vină omul și o să zică „mă, eu nu o să mai consum că mi-a zis pe autobuz. De exemplu, s-a făcut o chestie în marele și tolerantul Cluj… au pus pe autobuze, pe televizoarele de pe autobuz au pus niște povești de genul: ”uite, acesta este Cristi, a fumat un joint la un festival, șase luni de închisoare. Să vezi să nu ajungi ca el.” Deci ăsta e mesajul pe care vrea să-l transmită statul ca să avem încredere în el că ne tratează?

Soluția: iubirea

Părintele Teologos: Eu cred că numai iubirea!

Eduard:  Deci numai iubirea și au nevoie dependenții de foarte multă iubire pentru că de multe ori și cei care cred că au discernământ au episoade în care n-au discernământ și fac lucruri foarte urâte și numai iubirea asta oarbă,  care tocmai e predată de Biserică.

Părintele Teologos: Necondiționată. 

Eduard:  Necondiționată. Îi ajută și iubirea vindecă.

Părintele Teologos: Da!

Eduard:  Deci asta e clar. Orice medic nu numai de genul de psihiatrie și un medic cardiolog sau un chirurg trebuie să-și facă meseria cu pasiune pentru că numai așa poate vindeca cât mai mulți oameni.

Părintele Teologos: Ca și doamna respectivă care se ruga în genunchi pentru tine cu orele…

Eduard:  Da, în momentul în care eu eram la admitere.

Părintele Teologos:  Da, da.

Eduard: Și cum ajunge e peste tot. Deci îi foarte mult răspândită… e o problemă foarte mult răspândită pentru că se bazează pe suferință oamenilor și are un substrat. Adică de exemplu, noi ca români avem o problemă în țară și nu numai noi adică e plină în Europa de problemă cu alcoolul care tot e o dependență.

Părintele Teologos: E o formă de drog.

Dependența

Eduard:  E o formă de drog în momentul în care… alcoolul e un drog până la urmă și oamenii, nu știu, consideră de exemplu normal ca să vii acasă și să bei șase beri după muncă, adică ce face un bărbat… Uitați-vă și la marketingul agresiv de pe bere. De exemplu, sunt anumite beri: răcorește bărbatul că… pe bune deci asta-i bere… Nu vreau să dau nume de firmă, dar se poate vedea în magazin.

Deci e un substrat de suferință care e cumva acoperit de dependență și așa a făcut lumea să se răspândească peste tot. Și problema e că tinerii – e o generație foarte faină, e o generație foarte inteligentă, internetul și-a făcut și părțile bune, îs foarte informați, dar n-au direcție deloc, exact cum ați zis dumneavoastră. N-au niciun fel de direcție și nu discern binele de rău și orice vine din afară – deci eu asta am observat în toate interacțiunile. Orice vine din afară e bun. 

Deci dacă îți aprinzi bețigașe parfumate în casă ca să nu știu… nu știu ce fac… să-ți aliniezi energiile, atunci ești ok, dacă îți aprinzi tămâie de la biserică, ești retrogradat chiar dacă până la urmă să zicem că niciuna n-ar avea o explicație spirituală, presupunem. Dar până la urmă amândouă fac miros frumos în casă. De ce sunt retrograd dacă îmi aprind tămâie? Sau dacă zici ceva mantra budistă sau hindusă atunci ești iluminat. Cool, dar dacă zici o rugăciune automat ești… retrograd.

Și asta-i foarte mare chestia cu drogurile că tinerii n-au direcție și cad în chestiile astea. Pentru că o să vedeți, adică sunt oameni care încearcă pentru că mai sunt care încearcă și nu rămân dependenți. Ideea e de oamenii care rămân dependenți pentru că îs ăia care au suferință în spate. E o substrat psihologic și medicina mai ales de natură psihiatrică se îndreaptă către chestia asta să vadă că într-adevăr terapia ajută foarte mult și e un spațiu spiritual acolo pe care medicina nu o poate descoperi niciodată dacă nu se îndreaptă și către Dumnezeu.

Exact cum a zis Sfântul Luca Crimeei, care a fost un foarte bun chirurg. Deci acolo e un paradox foarte mare că el a fost exilat, l-au scos din pușcărie comuniștii ca să opereze pentru rănile de pe frunte, era foarte multe chirurg. După, când a fost exilat în Siberia, pentru descoperirile lui… că o trebuit prin lipsă de personal și pentru că comuniștii au tu căsăpit intelectualitatea în Rusia, nu avea medic anestezist și a trebuit să învețe el să fie și medic anestezist și chirurg și că e o muncă foarte grea. Pentru că anestezistul nu numai face anestezia, îl și monitorizează pe pacient în timpul operației, toți parametrii.

Și el o dezvoltat niște chestii foarte faine de anestezie locală care la vremea aia erau foarte avansate și a primit premiul Stalin – deci îi primul om care a primit premiul Stalin, fiind deținut politic în Siberia. Nu, dar pe oamenii ăștia nu-i vedem. Deci noi credem că preoții toți îs niște retrograzi, niște proști. Da îs mult mai mulți erudiți la biserică decât în afara ei ca și procent de oameni.

Părintele Teologos: Evident! Dar sunt niște refulări și sunt niște imagini false. Dar asta vreau să reținem într-un final că singura terapie pentru droguri este iubirea prin ceilalți și la Dumnezeu.

Eduard:  Da!

Părintele Teologos: Asta e!

Experiența personală a schimbării în bine

Eduard:  Da și am vorbit tot cu prietenul ăsta de care v-am zis care a vorbit cu mine dogmatică și a zis o chestie foarte faină. Acuma mă scuzați că o zic, dar…

Părintele Teologos: Zii-o!

Eduard:  Să presupunem că nu există Dumnezeu, nu există Hristos totu-i fals. Dar ce din învățătura Bisericii te face să… deci chiar dacă totul  îi fals, ce din învățătura Bisericii te face să fii om rău? Deci să fie totul fals. Dacă urmezi învățătura Bisericii ești un om care-i iubește pe ceilalți, ești un om care nu judecă pentru că vin la tine, de exemplu, ca preot, să zic, tot felul de oameni să se spovedească cu păcate mai mici, mai mari. Ești un om foarte bun. Atunci de ce să nu o urmezi? Adică chiar dacă nu îi…

Părintele Teologos: Dacă observi n clipurile mele, eu spun că Ortodoxia este terapeutică. 

Eduard:  Da, e foarte terapeutică și asta am văzut-o pe pielea mea.

Părintele Teologos: Da, da, asta este. Terapeutică.

Eduard:  Și băieții – care aveți ocazia și vreți, eu vă recomand foarte tare să veniți aici în Sfântul Munte și o să vedeți minuni! Și o să vedeți ispite pe drum. 

Părintele Teologos: De exemplu?

Eduard:  A, de exemplu: păi, drumul către Sfântul Munte a fost plin de piedici. Dacă ar fi una două aș zice că sunt întâmplătoare. A fost prima. Am selectat biletele de avion cu trei săptămâni înainte ca să fie cât de cât mai ieftine. N-am văzut că le-am luat fără bagaj, dar ne-am chinuit în primul rând cu bagajul să găsim cea mai ieftină variantă. 

Deci toată lumea în avion în aeroport ne cereau 85 euro pe un bagaj, 100 de euro, dacă vrei să-l adaugi atunci. Am găsit o ofertă cu 36. Slavă lui Dumnezeu!  Bun, după avion, nu s-a sincronizat cu ultima barcă din Uranopoli – asta însemna că trebuia să pierd o zi din Sfântul Munte dacă nu vorbeam cu dumneavoastră și nu mă înțelegeați. Și nu ne-a venit ideea. Deci ne-a venit ideea în București când am zis de câteva ori Doamne ajută-mă să găsesc o soluție!

După aia, eu cu prietenul cu care am venit nu ne prea certăm, ne cunoaștem de 16 ani, de la patru ani de la grădiniță suntem prieteni, ne-am certat atât pe drum cât nu ne-am certat cred că în toată viața.

Părintele Teologos: Da, diavolul luptă.

Eduard:  Luptă. După ce am trecut la graniță, în spațiul în care te verifică. Nu m-a verificat de buletin înainte, l-a verificat numai pe el și m-a lăsat. O fi uitat domnul de acolo. Și buletinul meu a rămas la casa de schimb valutar de la intrarea în aeroport și mai era undeva la 40 de minute până se închideau porțile de îmbarcare și căutam prin bagaje, căutam peste tot prin aeroport. M-a ajutat un domn de acolo, de la pază, să-i dea Dumnezeu sănătate! A căutat în toate filtrele de securitate și până la urmă m-a lăsat el să trec înapoi și era la casa de schimb valutar.

Părintele Teologos: Și l-ai găsit.

Eduard:  Da, l-am găsit. Și au fost tot felul de lucruri și după ce am intrat aici, pot să zic că foarte multe minuni… Adică ne-am lipit de un grup fără niciun…

Părintele Teologos: Păi, da, că vin studenți din România, fraților, da…

Eduard:  Ne-am lipit de un grup și ne-au dus pe la foarte multe mănăstiri.

Părintele Teologos: Mihail Urdea, nu?

Eduard:  Mihail Urdea, da. Ne-a dus pe la foarte multe mănăstiri, ne-a lipit el de un grup.

Încurajare

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Deci tineri, nu disperați, nu descurajați, fiți aproape de Dumnezeu!

Eduard:  Și fiți aproape de semenii voștri! Asta e cel mai important și nu, nu judecați și iubiți-i pe cei din jurul vostru. Nu contează că îl vedeți pe unul că e mai băutor sau pe o fată că umblă mai destrăbălată…

Părintele Teologos: Sau pe un băiat că are părul lung.

Eduard:  Da. Totul se face cu iubire, orice problemă se rezolvă cu iubire și în primul rând nu faceți o critică numai ca să vă considerați superior, ca să vedeți că vai, ce bun sunt eu, că automat sunteți numai niște mândri și nu sunteți cu nimic mai buni.

Dacă faceți o critică, faceți-o constructivă. Dacă nu, numai oferiți iubire și suport și vedeți-vă de drumul vostru, de carieră, de ce doriți voi să faceți. Și trăiți o viață în care să vă bucurați de ea, de fiecare experiență. Te trezești dimineața și să zici: mă bucur că uite, pot să văd aici e Athonul în spatele nostru sau pot să văd că m-am trezit și văd autobuzul că merge pe stradă că alții n-au oportunitatea asta.

Părintele Teologos: Așa este. Mulțumim tare mult! Dumnezeu să te binecuvânteze!

Eduard:  Și eu mulțumesc că m-ați primit aici și cu dumneavoastră am vorbit… de la dumneavoastră a venit impulsul de a veni în Sfântul Munte. Mulțumesc foarte mult!

Părintele Teologos: Dumnezeu să te binecuvânteze!

Eduard:  Mulțumesc mult!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați