Conversând cu morții – p. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt foarte folositor de suflet al părintelui Iosua Trenham legat de una din viziunile distorsionate ale lumii științifice de astăzi: gestionarea morții.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Bună, tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc pentru prezență.

Reflecția de astăzi este intitulată: „Conversația cu morții”. Acest titlu a fost inspirat de un articol pe care doar l-am citit în revista de specialitate a MIT [Massachusetts Institute of Technology – n.t.] scris de de o femeie Charlotte Jee care este intitulat: „Tehnologia care ne permite să vorbim cu rudele noastre moarte a apărut. Suntem pregătiți pentru asta?” În articol se spune că au fost chestionate câteva companii de tehnologie din California, una dintre ele pe nume, StoryFile, cred, iar alta AfterAI, care au creat tehnologie care încarcă vocea celor dragi vouă printr-un proces destul de complex și apoi permite acelor voci, prin intermediul acelor cuvinte înregistrate, să fie interactive, până la urmă, cu tine. Deci, printr-o aplicație pe telefon poți să „vorbești” cu mama ta și cu tatăl tău care au plecat din această viață. Dacă părinții sunt decedați, sau cei dragi vouă sunt decedați și le simțiți lipsa, această tehnologie pare să vă facă să vă simțiți mai bine. Vă va permite să purtați conversații cu ei și, într-un anume fel, să vorbiți cu ei. În alte cuvinte, tehnologia va permite cuvintelor să fie puse împreună și să-ți fie oferite ca și când ai avea o conversație normală.

Etica creării unei persoane virtuale

Of! Articolul are câteva propoziții esențiale, iar una dintre ele zice așa: „Etica creării versiunii virtuale a unei persoane este complexă.”; iar o alta, pe care am gasit-o hilară, susține că: „Tehnologia este imperfectă.”, sau o alta: „Este aproape a fi convins total.”, care poate fi citit că este încă un fals, o fraudă, o minciună care hrănește o iluzie. Cît de trist este asta!? Dar, cred, că este foarte ilustrativ, ca o prismă a creației, pentru oamenii de la aceste companii de a se ține legați de memoria celor dragi și de a nu fi în stare de a accepta moartea și finalitatea morții, din perspectivă seculară. Aceasta este dovada pe care ne-o furnizează aceste companii. Realitatea este că secularismul nu are niciun răspuns pentru cea mai importantă întrebare pentru ființa umană, pentru cea mai importantă nevoie a ființei umane. Iar aceea întrebare este: „Cum învingem moartea?” Secularismul nu are nici un răspuns aici.

Oamenii de la aceste companii se văd în postura de a nu avea îndrumare, de a nu avea viitor, cu privire la mizeria și incertitudinea viitorului. Și sunt terorizați. Sunt absolut terorizați că îi pierd pe cei dragi și nu mai sunt în stare să țină legătura cu ei, iar noi, credincioșii, înțelegem că moartea este cumplită, și că este o realitate cumplită. Încercarea de cosmetizare a acesteia și de a ne purta ca niște atei mai noi, precum că este ceva normal, nu este bine. Nu este nimic normal [când vorbim] despre moarte; fiecare cultură, de-a lungul întregii istorii a omenirii, care a premers creșterea ateismului, a tras o linie pe nisip împotriva acestei necredințe, fiind conștientă de teribilele și dureroasele consecințe care vin de la negarea Dumnezeului cel Preaînalt.

De asemenea, este absolut omenesc și rezonabil să păstrăm memoria celor dragi nouă. Noi creștinii credem cu siguranță că Dumnezeu a inspirat tradiția Bisericii cu privire la slujbele pentru cei adormiți. Noi niciodată nu-i uităm pe cei dragi nouă. Schimbăm rugăciunea pentru cei pe care-i iubim de la rugăciunile particulare pe care le facem atât timp cât sunt cu noi, iar atunci când pleacă din această viață avem rugăciuni de plecare pentru odihna [sufletului lor], pentru ca Dumnezeu să-i așeze cu sfinții și cu drepții săi, să le spele păcatele, să-i călăuzească în împărăția Sa și să-i bucure cu slava Sa. Noi nu încetăm niciodată să ne rugam pentru toți cei dragi, în fapt pentru întreaga lume, până când și noi, la rândul nostru, începem călătoria aceea și plecăm din această viață, eliberându-ne propria noastră barcă de la pontonul acestei lumi căzute și urmând lui Hristos în împărăția Lui.

O credință greșită

În consecință, trebuie să zicem că este total nelalocul său să crezi că prin crearea unor compilări digitale ale celor dragi am găsit o solutie care să aibă vreun sens în legătură cu problema morții. Nu există nimic acolo; tot ceea ce se întâmplă este ori o minciună, care deformează sensul realității noastre, ca o formă de drog, ori este ceva care ne adâncește și mai mult într-o mizerie [spirituală] și ne distrage atenția de la a obține un răspuns real la primejdiile care se află în fața noastră. Este total nelalocul său să zicem ceea ce din punct de vedere cultural am început să zicem despre moarte: „Oh, vom păstra memoria lor în inima și mintea noastră.” Găsesc că și asta este total de neadecvat. Dacă nu ai un răspuns cu privire la moarte și că soluția este de a te gândi mereu la ei, sau să ținem memoria lor în inima noastră, aceasta nu este deloc adevărat, deoarece vei putea face asta numai până la moartea ta. Și cine știe cât timp va lua până se va întâmpla asta? Iar apoi nu îți vei aminti nimic pentru că vei fi mort.

Dacă nu avem o soluție reală, sau dacă nu există o soluție cu privire la moarte, atunci este doar un mic confort să zici că cei care au plecat înaintea noastră, plecați aparent niciunde dupa învățătura acestei lumi seculare, rămân în memoria și inima noastră. Este cu adevărat doar un confort artificial. Cred că interacțiunea cu versiunile digitale contrafăcute a celor dragi nouă, rude sau prieteni, este plânsul unui animal căzut într-o capcană și prins, este abandonul său deoarece atât timp cât nu poate să scape, o fiară va veni să-l devoreze. Cred cu putere că tot acest efort pe care aceste companii îl fac [ține] de acest proiect trans-umanist.

Am auzit despre asta cu câțiva ani în urmă citind pe Martine Rothblatt, de la „United Terapeutics”, care neacceptând realitatea viitoare a morții soției sale, Bina, a creat un manechin, un robot, în oglindă, căruia îi încarcă în memorie vocea acesteia, ca astfel să interacționeze într-un fel cu acest robot, care ar urma să devină „conștient”, și dintr-o dată să aibă și personalitate. Este uimitor cum amenințarea morții poate conduce oamenii de știință, care pretind că urmează științei, la cele mai mari fantazii și afirmații neștiințifice.

Care sunt adevăratele primejdii?

Moartea, diavolii și păcatele noastre sunt adevăratele primejdiii. Acestea sunt realități terorizante cărora trebuie să li se găsească o soluție. Cu siguranță acestea sunt primejdiile vieții noastră de care Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, Fiul lui Dumnezeu, a venit să ne elibereze. Motivul pentru care-L iubim, motivul pentru care suntem devotați Lui ca un Atotputernic, și vom face tot ce este posibil să stăm lângă El, este acela că El, și numai El, în toată istoria lumii, a înfruntat aceste primejdii și le-a zdrobit. Hristos, și numai Hristos, este singurul care a intrat în ring cu moartea și nu a fost răpus: în fapt, El a răpus moartea. El este singurul învingător al morții și din dragostea Sa necuprinsă pentru lume dorește să împărtășească victoria asupra morții, asupra diavolilor, asupra păcatelor oamenilor pe care le-a ispășit pe cruce, cu noi toți.

Chemarea noastră în această decăzută cultură secularizată, în acest moment grav când culegem roadele consecințelor [trăirii] fără Dumnezeu, gustând din amărăciunea faptului că i-am întors spatele lui Dumnezeu la nivelul „inimii” culturii noastre publice, este de a întoarce fața către El și să-L rugăm să vină la noi, să-l invităm oficial, în mod particular în familiile noastre, dar și în mod public, ca un lucru central pentru oricare dintre națiuni. Să-L invităm pe Hristos să se întoarcă, să fie laureatul nostru, să fie eroul nostru, pentru a ne conduce pe noi, familiile noastre, națiunile noastre, spre biruință împotriva morții, deoarece cu siguranță va veni, dragii mei.

Domnul și Saducheii

Așa cum știți, când Mântuitorul nostru a fost printre noi în Pământul Sfânt a avut dispute puternice cu Saducheii, cei care erau seculariștii acelor vremuri, care nu credeau în înviere. În capitolul 22 al Evangheliei după Matei, Acesta zice ceva foarte frumos care este extrem de important pentru noi în acest context și dați-mi voie să vă citesc versetele 29, 31 și 32: „Și răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciți neștiind Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu. […] Iar despre învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu când zice: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor“.

Cu siguranță există un viitor. Există viață după moarte și există un singur mod de a ajunge acolo: acela este de a te înlănțui, de a te uni prin credință, cu Unul care a biruit moartea, care a trecut lumea prin adâncurile iadului și ale morții, către viața veșnică, și care oferă această viață oricui i se va alătura Lui. Dumnezeu să ne miluiască pe toți ca astfel să ne unim cu Biruitorul morții și Susținătorul nostru, Domnul nostru, Iisus Hristos.

Dumnezeu să fie cu voi, dragilor!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!