Istorioare creștine în postul Crăciunului – părintele Pimen Vlad

Ascultați câteva scurte și frumoase istorioare povestite de părintele Pimen, care ne îndeamnă la milă și iubire de aproapele, virtuți creștine specifice în special în postul Crăciunului.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Istorioare creștine

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. Am să încerc să vă spun câteva istorioare din viața noastră creștină și o să încep cu una despre ce înseamnă credința, încrederea în Dumnezeu.

Negustorul din Constantinopol

Undeva în Constantinopol, cu ani în urmă, când încă nu se ajunsese la tehnologia asta de acum, în timpurile vechi, în perioada Imperiului Bizantin, era un negustor pe nume Teodor, om credincios, creștin bun, făcea și el bine după putere, și știți cum e negustoria, poate să meargă bine sau poate merge mai puțin bine. Cum sunt și cei care lucrează câmpul, poate fi secetă într-un an și să nu ai recoltă deloc sau inundații și în alt an și să fie un an bogat. Ei, la fel și el: să ducea dintr-o cetate în alta cu negustoria, călătorind mai mult pe mare. Și a luat el o corabie, a încărcat marfă din care știa că se caută în alte părți și s-a dus la Alexandria, de la Constantinopol, cu un anumit fel de marfă ce nu se găsea acolo.

Iar din Alexandria aducea alt tip de marfă ce se vindea bine în Constantinopol. Deci, în felul ăsta făcea negustorie. Ducea în altă cetate, în altă zonă, în altă țară, produsele ce nu se găseau local. Și în felul ăsta, adăuga și el ce putea și avea câștigul lui. Și tot ce avea el adunat, toți bănuții lui, i-a băgat în marfa asta. Se ducea, o schimba dincolo și când se întorcea și el bucuros, mulțumit, că și-a câștigat pâinea pentru perioada următoare, s-a ridicat o furtună pe mare și s-a spart corabia. El a scăpat cu viață, dar a pierdut totul. S-a întors amărât, plângând. Negustorul avea un prieten pe nume Avram, care era păgân, nebotezat, care nu credea în Hristos. Și așa, ca prieten, l-a întrebat de ce plânge. Negustorul i-a răspuns că pierduse tot.

Iisus a garantat împrumutul creștinului…

Păgânul era foarte bogat, i-a dat o mie de galbeni împrumut, i-a spus să nu mai plângă și să meargă din nou să facă comerț. Păgânul i-a cerut, totuși, să pună pe cineva chezaș ca să se încredințeze că va primi banii înapoi în cazul în care negustorul nu ar fi putut plăti. Negustorul a spus că nu are pe cine să pună chezaș, avere nu avea, dar i-a propus păgânului să-l pună chezaș pe Iisus Hristos. Negustorul îl avea pe Iisus Hristos pictat la poartă și se închina la El întotdeauna de câte ori trecea. Cât era păgânul de păgân, a fost de acord, chiar dacă nu credea în Iisus Hristos, bazându-se numai pe credința negustorului. Și i-a dat o mie de galbeni și a început iar neguțătoria. Dar la întoarcere, iar a fost furtună și iar a pierdut totul.

Negustorul era din nou amărât, dar păgânul i-a spus că nu-i nimic și i-a propus să meargă iar să-l pună garant pe Hristos și să-i mai dea o mie de galbeni cu împrumut. Și negustorul a făcut iar negustorie și, deși s-a rugat, a păgubit și a treia oară. Pierduse atât banii lui, cât și cele două împrumuturi pe care le luase de la păgân. Și iar a venit acasă amărât. Atunci păgânul a început să-l ocărască pe negustor și să-l întrebe de ce credea în Hristos, cu ce îl ajutase și că dacă ar fi fost cu adevărat Dumnezeu, l-ar fi ajutat. Negustorul, creștin fiind, i-a răspuns că nu era de vină Hristos și că păgubise pentru propriile păcate și i-a mai cerut păgânului încă o dată bani cu împrumut, fiind încredințat că de data asta avea să îi înapoieze cu dobândă.

L-a înduplecat astfel pe păgân și acesta i-a dat bani și a treia oară. Se adunaseră 3.000 de galbeni acum… S-a dus creștinul, a negustorit într-o parte, a negustorit în partea cealaltă, a dus colo una, dincolo alta până și-a vândut toată marfa și a câștigat bani buni. Îi mersese bine negustoria. Era în Alexandria, la mare, și ce s-a gândit? A luat un vas de aramă, pe care îi putea sigila bine, a pus în el patru mii de galbeni, trei mii datoria și o mie dobânda, și a scris o scrisoare: „Pentru Avraam, prietenul meu care m-a împrumutat! O încredințez Lui și cred în Iisus Hristos că îi va duce banii acestuia!”. A pus scrisoarea în vas, a sigilat bine vasul, s-a rugat și l-a aruncat în mare la Alexandria, în Egipt, loc foarte depărtat față de Constantinopol.

… și tot Iisus i-a adus păgânului banii înapoi

După asta, negustorul a pornit spre casă. Ce a rânduit Dumnezeu? A ridicat o furtună mare de tot în Constantinopol. Toți ziceau că nu mai văzuseră așa furtună și ieșiseră să se uite la valurile uriașe. Și a ieșit și păgânul și se minuna de valuri. Și cum se minuna el, a văzut că un val s-a umflat deodată și apa a aruncat vasul negustorului până la picioarele sale. Păgânul a luat vasul acasă și când l-a desfăcut, ce era deasupra? Două scrisori, nu una! Pe scrisoarea de deasupra scria: „Eu, Iisus Hristos, Ți-am adus banii pe care Mi i-a încredințat creștinul Teodor, cu tot cu dobânda lor ca să-i primești și să-i ștergi datoria!”. Iar dedesubt era scrisoarea lui Teodor… S-a minunat păgânul, dar și-a propus să-l încerce, totuși, pe Teodor, care după un timp s-a întors cu corabia și cu ceva marfă și câștig din belșug.

Teodor s-a dus cu daruri la păgân, care le-a primit, dar l-a întrebat și de datorie. Negustorul i-a spus că-i plătise datoria, că o încredințase în mâinile lui Iisus Hristos și că era convins că Iisus Hristos îi adusese vasul pe care acesta îl aruncase în mare, la Alexandria. Păgânul nu a recunoscut și a spus că nu-i dăduse nimeni nimic. Negustorul i-a spus atunci păgânului să meargă la icoana lui Iisus de la el de acasă și să jure în fața acesteia că nu primise banii. Păgânul s-a speriat, că știa de minune, și atunci a scos și i-a arătat negustorului scrisorile, zicând: „Uite minunea făcută de Iisus Hristos în care crezi tu! Cu adevărat nu se poate minune mai mare și se vede că e Dumnezeu adevărat! Vreau și eu să mă fac creștin!”. Așa s-a botezat păgânul și s-a creștinat!

Ați văzut ce înseamnă încrederea în Dumnezeu? Omul ăsta nu s-a deznădăjduit, nu a hulit, nu a aruncat cu noroi în Hristos când a pierdut averea. Ați văzut ce a făcut credința? Asta înseamnă credință adevărată! Da, dragii mei, așa trebuie să credem și noi! Să credem total în Dumnezeu și în Maica Domnului dacă vrem într-adevăr să ne ajute și să ne împlinească cele de folos!

Istorioara copiilor milostivi

Vă mai spun o istorioară mai simplă, să zicem. Erau doi copilași de vrei doisprezece ani. Unul era mai zvăpăiat, iar celălalt mai cuminte și dus mai des pe la biserică, să spunem. Și cum se jucau ei, undeva pe un ogor, au văzut un bătrân care prășea. Bătrânul lăsase încălțările la capătul ogorului și muncea, era transpirat… Se făcuse seară și omul își cam încheiase treaba. Și ce-i trece prin cap copilului mai zvăpăiat:

– Hai să-i ascundem încălțările bătrânului, să vedem ce o să facă atunci când vine și nu le mai găsește!

Celălalt zice: Măi, nu-i frumos! Nu vezi cât a muncit bătrânul ăsta, să vină acum să-și caute încălțările?! Hai să facem altceva! Hai să-l bucurăm cu ceva, ai zece lei la tine?

– Am!

– Și eu am zece lei! Hai să punem câte zece lei în fiecare încălțare și să vedem ce o să facă bătrânul!

Au pus și s-au ascuns după o tufă. Vine bătrânul obosit, și-a șters sudoarea și s-a închinat: „Slavă Ție Doamne, că m-ai ajutat și am muncit și azi!” Și când să se încalțe, a simțit că era ceva acolo și a găsit banii… Bătrânul a îngenunchiat și a zis: „Mulțumesc, Doamne, că ai rânduit pentru un suflet bun să primesc banii ăștia, că nu aveam niciun leu acasă și nici ce pune pe masă! Îți mulțumesc, Doamne, că mi-ai îndeplinit dorința de a avea și azi pâine pe masă!”. Așa plângea bătrânul și mulțumea  în genunchi. Auzind acestea, cei doi copilași au început și ei să plângă când au văzut ce însemnătate au avut acei bani dați de ei bătrânului. Vedeți? O simplă milostenie, dar câtă putere a fost în ea! Cât de mult l-a ajutat pe omul acela nevoiaș! Să facem și noi la fel!

Istorioara omului nemulțumit

Era un om tânăr, la vreo patruzeci de ani, cum se zice, în putere. Și cârtea și se plângea într-una:

– Toată lumea s-a realizat până la vârsta asta, au bogății, au de toate, numai eu sunt sărac și nu am! Sunt cel mai amărât, Dumnezeu mă neglijează, de mine nu are grijă!…”. Un bătrân din vecini l-a tot auzit bodogănind și l-a întrebat:

– De ce te tot plângi? Ai mâini, ai picioare!

– Și ce valoare au astea dacă eu sunt sărac?

Atunci bătrânul zise:

– Uite, îți tai o mână și îți dau trei mii de lei.

– Cum să-mi tai o mână, cum să faci așa ceva?

– Nu se merită?

– Cum să merite, ce m-aș face numai cu o mână?

– Atunci hai că îți tai un picior și îți dau cinci mii de lei!

– Cum să-mi tai un picior, ce m-a face fără el?! Dă-i încolo de bani!

– Bine, atunci hai că îți scot un ochi și îți dau zece mii de lei!

– Ce m-aș face fără ochi? Îți dai seama ce ar însemna asta?

– Deci vrei să spui că astea valorează mai mult decât banii pe care ți-i ofeream eu?

– Toți banii din lume nu pot acoperi valoarea acestor lucruri!

– Toți banii din lume? Atunci, înseamnă că tu ești cel mai bogat om! Ai mâini, ai picioare, ai ochi! Ai toate simțurile astea, ești sănătos! Ce vrei mai mult? Ești cel mai bogat! Dacă pentru nicio sumă de bani nu renunți la ele, înseamnă că ești cel mai bogat om!

Noi nu apreciem ceea ce avem

Vedeți, noi nu apreciem ceea ce avem! Avem bogății date de Dumnezeu în dar: sănătate, mâini, picioare, ochi, toate celelalte și nu le folosim cum trebuie. Trăim în lenevire, în lâncezeală, ne e greu să muncim, să ajutăm pe cineva! Pe fiecare îl mai doare câte ceva, dar având mâini, picioare, pot munci! Acela nu se poate plânge că e sărac! Și cu ziua dacă muncești, îți scoți pâinea, nu poți să te plângi că ești sărac! Dar din comoditate, ne-am învățat altfel, că trebuie să avem mult! Că dacă nu avem, atunci suntem săraci. Nu! Pe toate le lăsăm când plecăm din lumea asta! Să știți că nu luăm cu noi nimic! Și atunci cui rămân toate astea? Să ne gândim bine și să-I mulțumim permanent lui Dumnezeu și Maicii Domnului!

Închei cu o altă istorioară, pentru că e multă zăpăceală în lumea asta, e multă vânătoare să se arate cu degetul unul pe altul, să spună că ăla e rău, ăla e bun. Se încearcă la nivel foarte mare să se lovească în familie și în biserică pentru că întotdeauna acestea au fost aripile de echilibru ale oamenilor. Dacă ai avut familie bună, ai dat oameni buni societății, credința în Dumnezeu te-a întărit, ți-a dat nădejde și putere să mergi mai departe. Asta e o luptă la nivel mondial. 

Harul domnului nu se amestecă cu păcatele preoților

Vreau să spun istorioara unui creștin, om bun, care se ruga și el, se ducea la biserică, se spovedea mereu. Avea un duhovnic de douăzeci de ani și era mulțumit. Și duhovnicul era om ca și el. Poate mai avea și el câte o slăbiciune, dar era duhovnic bun, spovedea pe mulți. Omul era mulțumit, întotdeauna îi dădea sfaturi bune. Odată s-a întâlnit cu cineva care l-a vorbit de rău pe duhovnic. Omul răspunse: „Lasă-mă, domnule, că eu îl cunosc de douăzeci de ani!”.

Dar după ce a ajuns acasă, au început să îl macine gândurile în legătură cu ce auzise despre duhovnic: „Dacă o fi adevărat, mai e valabilă spovedania mea? Să mă mai duc la el sau să nu mă mai duc?”. Și în seara aia, s-a tot luptat cu aceste gânduri până a adormit. Și a visat că mergea printr-un loc uscat ca Sahara, pustiu. Și era însetat de nu mai putea și cerea așa cu ultima suflare: „Apă, Doamne, apă, că nu mai pot!”. La un moment-dat, vede o fântână și se duce repede să bea apă. Dar acolo era un om care i-a zis:

– Stai așa, ce vrei?

– Apă!

– Nu poți lua singur apă! Fântâna mi-e încredințată mie, numai eu pot să-ți dau apă din ea! Scot și îți dau!

Și în timp ce scotea apă, omul nostru însetat l-a văzut că avea diferite bube pe mâini, ca un fel de râie, și parcă nu s-a simțit bine când a văzut asta. Iar paznicul fântânii a luat o cană cu apă și i-a dat omului nostru. S-a uitat puțin la mâinile paznicului, dar fiind foarte însetat, a băut, s-a răcorit și a mai cerut o cană. Și paznicul i-a dat! A băut omul vreo trei căni, s-a răcorit și simțea așa o vigoare, era bucuros și parcă prinsese viață. Paznicul l-a întrebat:

– A fost bună apa?

– Tare bună a mai fost! Simțeam că mor dacă nu beam! Am prins viață, mi-am revenit!

– Dar de ce te uiți așa lung la mine?

– Păi, mă uit la mâinile tale!

– Dar din cauza bubelor de pe mâinile mele, apa nu a mai fost bună?

– A, nu! A fost foarte bună!

– Ei, să știi un lucru: vecinul acela ți-a spus despre duhovnicul tău, dar să știi un lucru, că și duhovnicii sunt oameni! Și au și ei greșelile lor, dar să știi că niciodată greșelile lor nu se amestecă cu harul preoției. Acela e darul lui Dumnezeu și lucrează prin ei! Iar pentru slăbiciunile și greșelile pe care fac, se spovedesc și ei și răspund în fața lui Dumnezeu! Dar harul lucrează tot timpul! Să te duci în continuare la duhovnic să te spovedești că îți sunt iertate păcatele și să asculți ce spune el pentru că harul lui Dumnezeu nu se amestecă cu păcatele lui cum nu s-au amestecat nici bubele de pe mâinile mele cu apa din fântână! Cum te-a mulțumit și răcorit apa, tot la fel lucrează și harul preotului!

Ați înțeles, dragii mei? Spun asta ca să nu judecăm prea ușor și să nu aruncăm cu pietre imediat ce vedem că se vehiculează ceva prin mass media. Că vor fi și alte lucruri, dragii mei! Sunt atâția preoți buni în țară și întotdeauna se va găsi cineva să arunce cu noroi. Să nu vă luați după ei, dragii mei! Să aveți încredere în Dumnezeu, în Maica Domnului și să vă duceți cu toată credința la biserică, la spovedanie, la împărtășanie, la Sfânta Liturghie pentru că de acolo primiți harul lui Dumnezeu prin toate tainele bisericii! Să ne ajute Maica Domnului, să ne dea putere, să ne acopere, să ne facă puternici ca să putem merge mai departe în lumea asta clătinată de toate vânturile. Dar să știți, cu nădejde în Dumnezeu și în Maica Domnului vom birui orice ar fi și vom ajunge la Hristos!

Să ne ajute Maica Domnului și bunul Dumnezeu! Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!