Ne face Internetul mai proști? – Nicholas Carr

Ne face internetul mai proști? Este o întrebare care și-a pus-o unul dintre cei mai influenți scriitori și profesori universitari de astăzi – Nicholas Carr – întrebare care a zguduit societatea online atunci când Nicholas a scris un celebru articol pe această temă în cunoscuta publicație „The Atlantic”.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Prezentator (P) : Și acum, cu noi este Nicholas Carr din Denver, Colorado. Acesta este autorul cărții: „Adâncurile – Care este efectul internetului în creierele noastre.” În anul 2011 a fost, de asemenea, finalist al premiului Pulitzer la categoria non-ficțiune. Nicholas, mă bucur să te avem ca invitat în această seară. Ce mai faci?

Carr: Sunt bine, mulțumesc. Îmi face plăcere să fiu aici.

R.: Mă bucur să aud asta. Îmi face plăcere să-l citez pe Marshall McLuhan în această seară nu numai că este un mare canadian, dar astăzi să aniversează 100 de ani de la nașterea sa. Deci voi începe prin a cita ceva ce acesta a scris în anul 1964: „Cuvântul vorbit a fost prima tehnologie prin care omul a fost capabil să lase mediul său și să-l înțeleagă într-un sens nou.” Aș dori să utilizez acest citat pentru a merge înapoi în istorie înainte de a ajunge la timpurile moderne ale aplicațiilor pe internet. După cuvântul vorbit, ce alte descoperiri au avut efect, din punctul de vedere, asupra modului în care omul a văzut lumea?

Influența tehnologiei în istorie

Carr: Da, cred că putem să identificăm urmele pe care tehnologia le-a lăsat asupra modului de gândire al oamenilor, încă din timpurile de demult, spre exemplu descoperirea hărții. Astăzi, cu greu ne mai uităm la o hartă ca la un instrument, deoarece este foarte normal. Dar dacă te uiți înapoi în istorie, înainte ca harta să fie inventată, modul de înțelegere al oamenilor cu privire la locul unde locuiau, sau unde urmau să meargă, se baza numai pe percepția senzorială, prin ceea ce vedeau în jurul lor. Imediat ce s-a introdus harta, aceștia au căpătat o reprezentare abstractă a spațiului, a împrejurimilor, și toate aspectele practice ale hărților. Dar ceea ce istoricii hărților ne spun este aceea că tehnologia a schimbat modul de gândire al oamenilor, în sensul că a devenit mult mai abstractă. Am început să fim mult mai atenți la modelele abstracte ce stau în spatele a ceea ce vedem sau ce auzim.

Și vedem lucruri similare, cred, mult mai târziu prin invenția ceasului mecanic. Aici, [în America], înainte de apariția ceasului mecanic, percepția oamenilor despre timp a fost în totalitate legată de cursivitatea [evenimentelor] naturale. Atunci când dispui de un ceas mecanic, instantaneu acea cursivitate este divizată în fracțiuni mici, unități măsurabile perfect: secunde, minute, ore. Ceea ce se întâmplă, din nou, este în afara faptului ca atare, ci este o abordare mult mai științifică a modului în care mintea umană obișnuia să gândească. Automat, vom avea grijă mai mult la măsurarea cu precizie a lucrurilor și la relația dintre cauză și efect. De fiecare dată când avem aceste noi [tehnologii], pe care le numesc „tehnologii intelectuale”, care vin și schimbă modul în care strângem informație și ne raportăm la lumea înconjurătoare, sau cum comunicăm unul cu altul; de asemenea vedem, atât în mod subtil cât și dramatic, a modului în care gândim.

Presa

R.: Haideți să adaug o altă „tehnologie intelectuală” la această listă. Cei mulți dintre oameni numesc presa de imprimat ca una dintre cele mai revoluționare descoperiri ale omenirii. Unde ai plasa-o pe această listă?

Carr: Cred că se regăsește printre cele mai importante tehnologii care a modelat viața noastră intelectuală. Ceea ce a făcut presa de imprimat nu a fost inventarea cărții, cartea, în forma sa scrisă, era în circulație cu multe secole înainte, înainte ca Gutenberg să inventeze presa de imprimat. Dar mașina de imprimat a creat pagina scrisă, cartea și alte forme imprimate, și astfel a devenit populară. Și cu cât aceasta s-a răspândit, tot mai mulți oameni au început să citească cărți, având ca efect antrenarea lor în a fi mult mai meditativi. Când te gândești la pagina printată ea nu reprezintă mare lucru. Sunt numai cuvinte care se înșiruie unul după altul pentru un mare număr de pagini, pentru a lungă perioadă de timp. Ceea ce face însă este aceea că încurajează concentrarea și atenția, având grijă să fie atent la poveste, sau la părți din ea, la un argument, pentru o perioadă mai lungă de timp. Pentru mine apariția presei de imprimat a fost un exemplu minunat al modului în care tehnologia poate schimba modul în care gândim, iar în acest caz, să fim mult mai atenți și mai contemplativi.

Interviu

R.: Și permite-mi acum să aduc în discuție problema tot mai acută a internetului. Acesta face exact opusul la ceea ce tocmai ai menționat, nu-i așa?

Carr: Da asta cred. Dacă scrisul în forma printată a cernut cele ce distrăgeau atenția și încuraja gândirea creativă, internetul, rețeaua conectată printr-un monitor de computer, face exact opusul: ne bombardează cu lucruri care ne distrag atenția. Și aceasta este marea calitate a tehnologiei, prin sistemul său multimedia, că este grozav la schimbul de mesaje prin rapiditatea sa, și de asemenea, că este grozav pentru avertizarea noastră cu privire la diferite informații. Dar, partea proastă a sa este că ne ține într-o perpetuă stare de distragere a atenției și întreruperi permanente. Odată ce internetul a devenit accesibil și la aparate de mărimea tabletei, iPhone-urilor sau Blackberry, suntem tentați să purtăm această tehnologie cu noi de-a lungul zilei, și ceea ce se întâmplă este că niciodată nu vom obține vreo încurajare, sau răsplată, pentru concentrarea gândului sau pentru că ne-am concentrat pe un anume lucru fără întrerupere. Ca rezultat, cred, pentru toate beneficiile pe care le avem, pentru că sunt o mulțime de beneficii evidente ale internetului, cred că încurajează în noi, și în societate ca un întreg, un mod mai superficial de gândire. Efortul care face este de a obține cât mai multă informație posibil, fără a face vreun efort de a gândi mai adânc la aceea informație.

Datele științifice

R: Haideți să intrăm în datele științifice în legătură cu asta, și vorbiți-ne, dacă ați putea, despre ceea ce se întâmplă în fapt, atât în creierul nostru cât și creierului, când citim o pagină de carte în comparație cu o pagină web sau când citim pe monitorul unui computer.

Carr: Una din tainele ce se manifestă în legătură cu efectele intelectuale și cognitive ale tehnologiilor este aceea că, și am aflat aceasta recent că nu am știut, nu am avut o cauză pentru a explica de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă. Dar pe parcursul ultimelor decenii, neurologii și psihologii au descoperit că creierul nostru, la nivel celular, este foarte adaptabil. Și asta nu numai atunci când suntem copii, cum ne putem închipui, dar și de-a lungul vieții adulte. În esență, creierul nostru se adaptează la ceea ce este obișnuit să facă, astfel adaptându-se la tehnologie pe care le utilizăm. Modurile de gândire în care ne angajăm cel mai mult devin mai puternice iar cele pe care le utilizăm mai puțin devin mai slabe. În consecință, modul de gândire pe care-l utilizezi atunci când citești o carte va fi modul de gândire pe care-l exersezi și care va solicita mai multă atenție.

Concentrație mai mare este doar o parte a [chestiunii]. Acele moduri de gândire, care sunt mai greu de pus în practică ajung, în mod natural, să ne tulbure. Dar acele moduri de gândire care necesită atenție au fost asociate cu abilitatea de a crea o memorie de lungă durată, de a stabili conexiuni între informația accesată și experiențele de viață trăite care furnizează bogăție și profunzime gândirii noastre, de a crea acele tipuri de gândire conceptuale și critice, și chiar a unei gândiri creative. Ceea ce ne leagă de internet este această stare permanentă de întreruperi care scurt-circuitează acea gândire în profunzime și atente.

Partea pozitivă

Acum, sunt câteva lucruri bune despre aceasta. Urmare a datelor științifice obținute am observat că odată cu creșterea timpului petrecut pe internet se consolidează și unele abilități vizuale, precum și abilitatea noastră de a ține evidența a unor mulțime de imagini care se mișcă pe ecranul unui monitor. Dar prin scurt-circuitarea celor mai importante modalități de gândire, cred că se pierd unele lucruri cum ar fi gândirea critică în profunzime sau, cel puțin, [omul] este împiedicat de a gândi critic, adânc sau creativ. Deci există un preț la acest șuvoi, baraj permanent de informație la care suntem supuși tot mai mult astăzi.

R: Dați-mi voie să merg pe același fir, deoarece îmi amintesc despre [momentul] în care am ajuns în televiziune, cu 25 de ani în urmă, și mi s-a spus că atunci când iau un interviu cuiva să nu mă așez în fața unei pancarte, pentru că oamenii vor citi ce este pe aceasta în loc să se uite la ce spune persoana. În zilele de azi, dacă te uiți pe toate canalele, există cineva care vorbește pe ecran despre vreme, trafic, o bandă care curge la subsol, scorurile din sport de seara trecută, vezi 5-6 lucruri în același timp la care poți să privești, iar întrebarea mea este: știind că trăim în era internetului, suntem noi capabili să captăm atâta informație, la un grad înalt, într-un mod permanent și efectiv?

Suntem capabili?

Carr: Răspunsul scurt este acela că nu. Sunt o mulțime de lucruri bune în legătură cu atenția distributivă, despre a fi în stare de a ține o conversație în timp ce pregătești mâncarea sau altceva, dar știința este foarte clară că atunci când avem atenție distributivă, ne comutăm atenția foarte, foarte rapid între mai multe obiective. Deci nu facem două lucruri în același timp, ci facem două lucruri diferite. Iar atunci când comutăm rapid de la una la alta, ni se întâmplă ceea ce neurologii numesc „costuri de comutare”, cu alte cuvinte creierul nostru trebuie să se acordeze cu un lucru, apoi să-l șteargă, apoi să se acordeze cu un alt lucru, și tot așa. Iar în timp ce facem aceasta devenim tot mai puțin eficienți în gândire și tot mai multe elemente negative apar.

Studii recente au evidențiat că oamenii care fac mai multe lucruri în același timp, încep să-și piardă abilitatea de a distinge informațiile importante de cele triviale. Ceea ce devine important pentru ei este doar de a obține o informație nouă, necontând faptul că această informație nu este bună, această experiența începând să dețină rolul intelectual covârșitor. Cu siguranță că nu ne-am dori să ne concentrăm numai pe un singur lucru, dar este important să realizăm că atunci când petrecem tot timpul nostru schimbând obiectivul atenției noastre, manipula informație, pierdem cu siguranță multe din calitățile gândirii noastre care solicită concentrare.

Inutilitatea informațiilor

R.: Asum că în asta constă geniul acestor noi site-uri, ca Politico, care, dintr-o suflare, îți spun cine este noul asistent al subsecretarului pentru agricultură la oficiul din Omaha, iar oamenii își apucă Blackberry-ul de 30 de ori pe zi și se uită la aceste știri. Într-un final toate aceste informații nu sunt deloc folositoare, nu-i așa?

Carr: Foarte des nu sunt. Această informație este cumulativă, deci tu nu monitorizezi doar ceea ce un singur website îți furnizează, pentru că, în același timp, monitorizezi pagina ta de Facebook, noutățile despre prietenii tăi, Twitter, mesajele de text, poșta electronică, și aceste lucruri acumulate, cu siguranță face ca să nu mai ai timp pentru a fi singur cu gândurile tale și să te concentrezi cât mai adânc pe un singur lucru. Există evidențe sigure că numai un simplu act de obținere a unei părticele de informație conduce la secreția dopaminei în creierul nostru, iar dopamina este o substanță chimică ce produce plăcere, dar care generează și dependențe adictive. Asta explică într-un fel de ce avem tentația de a fi compulsivi, sau chiar obsesivi, în a culege bucățele mici de informație de-a lungul zilei prin intermediul a diverse instrumente.

Cunoaștem mai puțin

R.: David Brooks chiar este un editorialist cumsecade de la New York Times. Dați-mi voie să citesc un paragraf din ceea ce a scris cu ceva ani în urmă: „Am crezut că magia erei informației este aceea că ne permite să cunoaștem mai mult dar am realizat de fapt că ne permite mai puțin. Ni se furnizează servitori intelectuali externi sisteme de memorie de tip „Silicon [Valley]” filtre virtuale, algoritme de consum preferențial și cunoștințe în rețea. Putem să [punem] povara pe acești servitori și să ne eliberăm.” Ce crezi despre ce a zis D. Brooks?

Carr: Există ceva adevăr acolo. Este bine că avem surse de informare care există în afara creierului nostru pe care îl putem accesa foarte rapid. Dar există o scăpare fundamentală în expoziția sa, iar aceasta este ideea – care devine tot mai acceptată – că noi nu ar trebui să ne aducem aminte nimic, niciodată, pentru că putem doar să accesăm „Google”, și să găsim pe internet. Problema este că aceste website-uri și locuri de stocare de date externe nu sunt același lucru cu memoria umană. Ce se întâmplă este aceea că atunci când ne aducem aminte de ceva, conectăm acea informație cu alte fapte pe care le cunoaștem, pe care le-am trăit, și emoțiile pe care le-am simțit. Sunt acele conexiuni care au loc numai înăuntrul memoriei noastre, înăuntrul minții noastre, care dau bogăție și distincție gândirii nostre, și chiar personalității noastre.

Deci când începem să ne bazăm pe aceste tehnologii ca pe niște surse efective de înlocuire a memoriei, noi în fapt reducem capacitatea noastră de a gândi în profunzime. Există evidențe științifice care arată că cu cât ne aducem aminte mai mult cu atât învățăm mai mult și cu atât mai bună și gândirea noastră de profunzime. Mintea noastră nu este ca un congelator: dacă scoți din el un galon de lapte poți să bagi în loc un kilogram de hamburgheri. Procesele memoriei, ale memoriei create, sunt foarte, foarte importante pentru gândirea în profunzime, și cu cât sunt mai multe cu atât mai mare este bogăția gândurilor.

Nevoia de a gândi în profunzime

R.: Este evident prin ceea ce sugerezi că nevoia de a gândi în profunzime și în solitudine este intrinsec bună pentru noi, dar mă gândesc că ar putea să zică că nu este neapărat așa. Ce poți să le spui acestora?

Carr: Este edevărat că sunt oameni care zic că datorită vitezei în care trăim și cantității de informație din jurul nostru, [noțiuni] ca liniștea, contemplația, reflecția, introspecția, ar putea fi considerate ca fără importanță. Iar asta poate fi privit la nivel practic. Poate că toate acestea nu contează. Dar, atunci când vom merge în aceea direcție, este important să înțelegem că datorită modului în care mintea noastră procesează, există forme de gândire care sunt foarte importante. Așa cum am zis este gândirea conceptuală, gândirea critică, modalități variate de gândire creativă care par a avea loc atunci când ne protejăm de distragerea atenției și când ne concentrăm pe un singur lucru. Deci dacă vom abandona acest lucru, ne vom lipsi, de asemenea, de aceste lucruri importante ale gândirii oamenilor. Poate ca societate am ales această soluție dar încurajez pe fiecare să fie sigur că asta este ceea ce își dorește dacă lumea va merge în aceea direcție.

Sfaturi

R:. În care caz, într-un minut și jumătate, dorești să ne dai câteva sfaturi practice în legătură cu modul în care putem evita acele efecte negative tocmai punctate aici?

Carr: Partea ușoară este de a da sfaturi, iar asta înseamnă să nu devin atât de dependenți pe tehnologie și să stăm departe de acest influx constant de informație. Partea dificilă aici, așa cum am constatat fiecare în viața de zi cu zi, este să punem în practică asta, deoarece nu numai că iubim acest flux de informație, dar există și o presiune constantă de la locul de muncă și dinafara sa pentru a sta permanent conectat. Mă gândesc la ceva mai mult decât a-ți impune o disciplină personală, ci de a începe de a trimite semnale către școli, angajatori, instituții guvernamentale, în care să le spui că este bine să fii deconectat câteodată, că este bine a gândi în profunzime și în liniște câteodată. Până se întâmplă asta, cred că vom merge în continuare în aceeași direcție ca și până acum.

R.: Nicholas, hai să spunem asta șefului. Crezi că vrea să asculte asta?

Carr: Un lucru care m-a surprins de la momentul apariției cărții este acela că din ce în ce mai multe companii au constatat cu tristețe că angajații lor nu sunt capabili de a se concentra pe un singur lucru. Deci există o înțelegere că lucrurile se schimbă acum.

R.: Am înțeles. N. Carr, din Denver. Mă bucur că ai fost cu noi în seara asta. Mulțumesc foarte mult.

Carr: Mulțumesc.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!