Postul Crăciunului: bucuria și nevoința – p. Justin Pârvu
14 noiembrie 2022
Viața cu o boală provocată de jocuri
15 noiembrie 2022
Urmăriți un frumos și bine documentat film documentar realizat de Trinitas TV despre Sfântul Grigorie Palama, sfântul care a reușit să sintetizeze învățătura despre diferența dintre ființa lui Dumnezeu, complet inaccesibilă oamenilor, și lucrările (energiile) Acestuia prin care bunul Dumnezeu este perfect comunicabil nouă.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
pr. lect. Atanasie Barna: Din sânul monahismului isihast al secolului al 14-lea răsare o stea.
Preasfințitul Părinte Nicodim: S-a născut dintr-o familie de oameni înstăriți, dar foarte credincioși.
pr. conf. Sorin Șelaru: A arătat teologhisind dumnezeiește că este cu putința a-L cunoaște pe Dumnezeu ca lumină.
pr. lect. Atanasie Barna: Încă de tânăr renunță la o frumoasă carieră în zona administrativă și alege să devină monah.
pr. prof. Stefan Buchiu: El a fost determinat să fundamenteze teologia harului, s-o sistematizeze, să o reevidențieze pentru a justifica experiența insihastă.
pr. conf. Sorin Șelaru: A arătat foarte clar că ținta sau scopul vieții creștine este îndumnezeirea.
Preasfințitul Părinte Nicodim: Marele profesor Logotetis a spus că Aristotel, dacă ar fi fost de față, nu puțin s-ar fi bucurat de acest tânăr.
pr. lect. Atanasie Barna: Este cel mai luminat, cel mai pregătit intelectual, cel mai capabil să susțină apărarea teologică a vieții monahale.
pr. conf. Sorin Șelaru: Biserica, în troparul sărbătorii Sfântului, îl numește foarte frumos, luminător al dreptei credințe. El a fost monah, a fost păstor, a fost episcop al de Tesalonicului în vremuri foarte tulburi.
Preasfințitul Părinte Nicodim: Viața lui a fost o viață exemplară, trăirea lui bazată pe rugăciunea lui Iisus.
Sfântul Grigorie Palama – teologul luminii necreate
Prezentator: 20/12/2009 Catedrala Sfântul Cuvios Antonie din orașul Veria. 13 ierarhi din bisericii ortodoxe surori, sub protia Preafericitului Părinte Ieronim al doilea al Atenei și al întregii Elade, au săvârșit proclamarea oficială a canonizării familiei Sfântului Grigorie Palama. Tatăl Constanțiu, mama Caloni, frații Teodosie și Macarie, surorile Epiharia și Teodota.
„Caloni, fiica cea frumoasă și drept-cugetătorule Constanție mare nevoitorule și dumnezeiescule Ierarhe Grigorie, Epiharia, mireasa lui Hristos, Cuvioasă Teodota și înțelepte Teodosie și Macarie, preotule, pe voi toți vă cântăm. Slavă Celui ce v-a încununat pe voi, Slavă Celui ce va strălucit lumina îndumnezeirii Lui cea nezidită și veșnică!” (troparul Sfinților Palama)
Prezentator: Inițiatorul acestei canonizări a fost Înalt preasfințitul Părinte Pantelimon, Mitropolit de Veria, Nausa și Kampania.
IPS Părintele Pantelimon: Prin actul sinodului Patriarhal din noiembrie 2009, părinții, frații și surorile Sfântului Grigorie, care a fost cinstit ca sfânt aproape imediat după adormirea sa, au fost înscriși în rândurile Sfinților Bisericii Noastre și îi cinstim pe toți în prima duminică după ziua de 14 noiembrie, ziua pomenirii Sfântului Grigorie Palama.
La evenimentele solemne a fost prezent și un ierarh român.
Înaltpreasfințitul Părinte Casian: Manifestări ample mai întâi istorice, culturale, cu ilustrarea descoperirilor arheologice la Veria, cu invitarea de personalități remarcabile de la Universitatea din Tesalonic și din Atena și teologi din mai multe biserici și ierarhi, din Patriarhia Constantinopolului, a Alexandriei, a Antiohiei, a Ierusalimului, a Serbiei și din Biserica Ortodoxă Română, de unde am avut cu nevrednicie cinstea de a reprezenta Biserica noastră Ortodoxă Română, prezentând în cadrul manifestărilor științifice, istorice și spiritual duhovnicești mărturiile permanenței cinstirii Sfântului Grigorie Palama.
Prezentator: Ca și în cazul familiei Sfântului Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie a moștenit tezaurul cel mai valoros de la părinții săi, nu averi materiale, deși tatăl său era sfetnic imperial, ci o credință de nezdruncinat.
Înaltpreasfințitul Părinte Casian: Sfânta Biserică ne pune mai înainte de toate exemplul unei familii cu 7 sfinți: În secolul al 4-lea familia Sfântului Vasile cel Mare, primul care ne vorbește și de suflul Duhului Sfânt în timpul rugăciunii. Exact după 1000 de ani se reînnoiește icoana familiei rugătoare, din care nu lipsesc părinții și copiii, care prin nevoință și îndurarea multor necazuri, ispite și dureri, umilințe multe în viața aceasta, familia respectivă s-a sudat așa de mult și a depășit atât de mult cele lumești, umplându-se cu cele dumnezeiești, încât și familia despre care vorbim, a Sfântul lui Grigorie Palama este o familie care a urcat toată în calendar.
Prezentator: Dar cine au fost părinții săi, cei care i-au dăruit acest mare dar?
Preasfințitul Părinte Nicodim: S-a născut dintr-o familie de oameni înstăriți, dar foarte credincioși. Tatăl său, Constanțiu și mama sa Kali, erau demnitari, erau apreciați de împăratul de Constantinopol.
Istanbul
Prezentator: Senator la curtea împăratului bizantin Andronic al II-lea, Constantin Palama adus o viață curată, luminată de dragoste, după mărturia Sfântului Filotei Kokkinos, ucenicul și biograful Sfântului Grigorie.
„Cuvintele lui era un rod atât al lipsei de atașament pătimaș față de bani, câștiguri și slavă deșartă, cât și al minunatei iubiri față de aproapele”. – Sfântului Filotei Kokkinos.
IPS Părintele Pantelimon: Tatăl său, Constantios sau Constantinos, era sfătuitorul de încredere al împăratului Andronic al II-lea Paleologul și din acest motiv l-a însărcinat cu educația nepotului său. Tatăl și mama sfântului, Kali, erau creștini foarte evlavioși, crescându-i în același fel pe cei cinci copii ai lor.
Prezentator: Senatorul Constantin, mărturisește Sfântul Filotei Kokkinos, dobândise darul rugăciunii neîncetate.
Preasfințitul Părinte Nicodim: Ceilalți spuneau că datorită aprecierii tatălui său, datorită sfințeniei vieții tatălui său erau numiți: „Copiii sfântului”.
IPS Părintele Pantelimon: Tatăl său era un om duhovnicesc profund, se ruga chiar și în timpul consfătuirilor cu împăratul Bizanțului. Împăratul cunoștea că, în momentele în care părea că nu este atent la cele pe care le discutau, Constantin se ruga, după cum se menționează în viața sa.
Prezentator: Spre finalul vieții, Constantin a renunțat la mantia senatorială imperială și a îmbrăcat smerita haină monahală, primind numele Constanțiu. După încă un timp, aflându-se pe patul de moarte, soția sa Kali a venit să îi ceară a-l ruga pe Bazileu să poarte de grijă celor 5 copii. Monahul Constanțiu i-a răspuns:
„Eu nu-mi las copiii acestor împărați pământești și nedeplini, ci Stăpânei a toate, Mamei Împăratului cerurilor”, a zis el privind spre icoana Maici lui Dumnezeu” – Sfântul Filotei Kokkinos
Prezentator: Rămas orfan de tată la vârsta de 7 ani Grigorie a deprins învățătura vremii la curtea imperială, sub îndrumarea unor dascăli renumiți.
Preasfințitul Părinte Nicodim: A impresionat prin râvna sa. Când a crescut, s-a desăvârșit. Un profesor renumit din Constantinopol a provocat o discuție în fața împăratului Andronic despre tratatul de logică a lui Aristotel. Toți cei de față au fost uimiți de înțelepciunea, de știința tânărului Grigorie Palama, încât marele profesor Logothetis a spus că: „Aristotel, dacă ar fi fost de față, nu puțin s-ar fi bucurat de acest tânăr”.
Prezentator: Deși locuia în capitala Bizanțului la curtea împăratului, Grigorie practica asceza, postul îndelung și înfrânarea încă din adolescență.
„Practica o simplitate a hainelor, dar și a încălțămintei, a așternutului, precum și a oricărei alte conduite și un regim atât de excesiv, încât de multe ori unora li se părea că i s-au alterat mințile și delira, dar el nu se rușina nici măcar de această lipsă de slavă” – Sfântului Filotei Kokkinos.
Prezentator: Prin desele convorbiri cu monahii aghioriți, tânărul Grigorie a înțeles că drumul său este către viața monahală. Și-a așezat mama și surorile la mănăstire, apoi a pornit împreună cu cei 2 frați ai săi spre Muntele Athos.
Preasfințitul Părinte Nicodim: Cei 2 frați ai săi, Macarie și Teodosie, au devenit călugări și surorile sale, de asemenea, împreună cu mama lor, au mers la o mănăstire din Constantinopol. Deci viața lui a fost o viață exemplară, trăirea lui și a familiei lui a fost bazată pe rugăciunea lui Iisus.
Prezentator: După o scurtă perioadă petrecută în Muntele Papikion, la începutul primăverii anului 1318 a ajuns în Sfântul Munte.
Muntele Athos
IPS Părintele Pantelimon: Cei doi frați l-au urmat pe Sfântul Grigorie, atunci când se hotărâse să părăsească Constantinopolul și cariera sa, devenind și ei monahi în Sfântul Munte.
arhim. Grigorie Maja: S-a supus duhovnicului său, Sfântului Nicodim isihastul, care trăia într-o chilie a Mănăstirii Vatopedi. Și era cunoscut tuturor atoniților pentru înțelepciunea sa. De la Nicodim, Grigorie a primit tunderea în monahism. Acolo, Sfântul și-a trăit primii ani de monahism în Muntele Athos, în apropierea Mănăstirii Vatopedi, cu nevoință deplină, post, priveghere și rugăciune neîncetată. În rugăciune el repeta în permanență: „Luminează-mi Doamne, întunericul din mine!”.
arhim. Efrem Vatopedinul: Sfântul Grigorie Palama este un sfânt vadopedin, a început viața monahală la Mănăstirea Vatoped. În perimetrul acela unde se află chilia, unde a trăit alături de starețul lui, Cuviosul Nicodim Isihastul, se fac săpături arheologice. Este o laudă a ortodoxiei, lauda Mănăstirii Vatoped, este lauda întregii Biserici, pentru că învățătura lui a abordat în mod teologic tema ființei lui Dumnezeu și tema energiilor necreate dumnezeiești. Omul are comuniune cu Dumnezeu conform Sfântului Grigorie Palama, fără să se împărtășească de ființa Lui, ci se face părtaș energiilor divine necreate. Asta este sfințenia!
Prezentator: După 3 ani de la venirea în Sfântul Munte, în urmă trecerii la Domnul, a duhovnicului său, monahul Grigorie merge la Marea Lavră.
arhim. Grigorie Maja: A plecat spre Mănăstirea Marea Lavră, unde a rămas timp de 3 ani. Aici părinții l-au primit cu căldură și el însuși s-a supus ascultării lor de la trapeză și de la biserică. Toată lumea a fost surprinsă de cumpătarea lui, de luptele lui duhovnicești și de privegherea pe care le-a practicat cu multă dragoste.
„Până într-atât și-a învins acum somnul și constrângerea lui, veghind ca unul fără trup, rezervând somnului doar foarte puțin timp, în fiecare zi după masa de amiază” – Sfântului Filotei Kokkinos.
Prezentator: În anul 1323 părăsește Marea Lavră a Sfântului Atanasie și caută un loc retras unde să se angajeze mai intens în nevoință și în lupta duhovnicească.
arhim. Grigorie Maja: Părinții lavrioți au regretat plecarea sa, în timp ce călugării de la Mănăstirea Glosiei, Provata de astăzi spre care se îndrepta sfântul, l-au întâmpinat cu bucurie potrivit Sfântului Nicodim Aghioritul. Sfântul Grigorie s-a întâlnit acolo cu Sfântul Grigorie Vizantios, care era un mare isihast al acelor vremuri. De la Sfântul Grigorie Vizandios, Sfântul nostru a învățat multe despre tainele rugăciuni minții și vederea lui Dumnezeu și s-a înzestrat cu multe virtuți, cum ar fi devotamentul și lacrimile pocăinței sincere.
Prezentator: Timp de 2 ani monahul Grigorie s-a nevoit în schitul Glosia, rostind neîncetat: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul!”.
arhim. Grigorie Maja: Din cauza piraților, a fost nevoit să plece și de acolo și să meargă cu cei 12 ucenici ai lui la Tesalonic.
Salonic
pr. lect. Atanasie Barna: Avem o percepție asupra Sfântului Munte ca fiind o republică monahală închisă, dar în secolul respectiv întregul Imperiu Bizantin radia de o viață monahală isihastă, astfel încât chiar și în Tesalonic, Sfântul Grigorie Palama, împreună cu câțiva frați și deja ucenici, continuă ritmul vieții monahale și școala de rugăciune isihastă chiar în mijlocul cetății. Aici este și hirotonit preot în anii ’20 ai secolului al XIV-lea.
arhim. Grigorie Maja: Conform unei tradiții, Sfântul Grigorie Palama a primit schima mare monahală la chilia Panaghiei Cranias, prin rugăciunile sfântului și marelui stareț Nichifor Isihastul, un adevărat văzător de Dumnezeu.
Prezentator: Simțind dorul Isihiei, părăsește marele oraș al Tesalonicului și merge la schitul Sfântul Proroc Ioan Botezătorul de lângă Veria.
Veria
arhim. Porfirie Prodromitul: Au venit, așadar din Tesalonic și după cum consemnează Sfântul Filotei Kokkinos, regiunea Pieria era cunoscută pentru asceții ei, mai exact, pentru asceții postitori care au viețuit aici, având de-a face cu un monahism „de peșteră”. Într-adevăr, în regiunea noastră există peșteri răsfirate pe această coastă a Pieriei, în care a rămas obștea Sfântului Grigorie după ce au venit din Tesalonic. Am spus că împreună cu Sfântul Grigorie obștea număra zece sau doisprezece monahi, ceea ce înseamnă că sălașurile acestora se aflau pe o suprafață întinsă. În această perioadă nu putem vorbi de clădiri, ci mai mult de colibe din iarbă și arbuști și de peșteri în care s-au stabilit Sfântul Grigorie și obștea sa.
„Avea pe atunci 30 de ani și un trup sănătos, pentru că nu se apropiase de el încă nici cea mai scurtă boală. De aceea a atacat lupte încă mult mai mari și o conduită mai aspră, topindu-și trupul cu postiri și privegheri lungi”. – Sfântului Filotei Kokkinos.
arhim. Porfirie Prodromitul: În acești cinci ani în care a viețuit aici Sfântul Grigorie se îndeletnicea cu îndrăgita lui nevoință duhovnicească, adică cu isihia. Cinci zile pe săptămână sihăstrea în peșteră, iar în celelalte zile, adică sâmbăta și duminica, ieșea din peșteră și după cum în mod caracteristic este menționat în viața sa, strălucea în întregime și slujea Sfânta Liturghie. Tot în aceste zile propovăduia, îi învăța pe cei care veneau din orașul Veria, dar și pe cei din împrejurimi, să cultive rugăciunea lui Iisus, rugăciunea inimii.
„Cum trăia Grigorie?” Aceasta este întrebarea pe care și astăzi ne-o adresează oamenii. „Cum îndura singurătatea?” Desigur că monahii din toate timpurile, fără îndoială și Grigorie, de la bun început primise singurătatea ca pe o mângâiere de la Dumnezeu. Grigorie era un copil care a crescut în palate. Grigorie provenea dintr-o familie foarte bogată și foarte cunoscută. Ce l-a determinat pe Grigorie să renunțe la toate acestea și să se zăvorască în peșteră? Exact dragostea dumnezeiască am spune, această chemare a lui Dumnezeu sau, cum să o numim, această odihnă, împăcare a omului cu Dumnezeu, care naște în inimă o pace desăvârșită.
IPS Părintele Pantelimon: Mai târziu, când a adormit și mama sa, iar Sfântul Grigorie se afla deja la Veria, surorile sale, Epiharia și Teodota, l-au înștiințat și și i-au cerut să le călăuzească duhovnicește, întrucât și ele deveniseră monahii alături de mama lor. Sfântul a mers cu frații săi la Constantinopol, de unde le-a luat pe surorile sale și le-a așezat într-o mănăstire din orașul Veria. Conform tradiție ar fi fost vorba de Mănăstirea Kyriotissa, în vreme ce el a continuat să se nevoiască în Schitul Veridei împreună cu frații săi.
Mănăstirea Kyriotissa
Prezentator: După 5 ani petrecuți la schitul Prodromu din Delia, Sfântul Grigorie revine în 1331 la Athos, în sihăstria Sfântului Sava.
pr. lect. Atanasie Barna: Unde începe să scrie diferite texte. Unul dintre primele texte ale Sfântului Grigorie Palama scris într-un astfel de context este viața Sfântului Petru Atonitul o dezvoltare deosebit de stilizată și de frumoasă, dar mai ales susținută teologic, a vieții Sfântului Petru Atonitul, în ideea că viața acestui sfânt atonit este model pentru părinții isihaști, un model de viață de rugăciune isihastă și de asumare a metodei de rugăciune neîncetată a inimii.
Prezentator: În a doua parte a anului 1334 este chemat să ocupe scaunul de egumen al Mănăstirii atonite Esfigmenu, care număra atunci 200 de călugări. Aici a condus obștea mai ales prin puterea exemplului vieții sale sfinte, astfel încât momentul plecării sale de aici a fost o durere pentru întreaga obște.
„După aceasta minunată conducere și retragere a bărbatului nostru, mulți n-au mai socotit lucru vrednic nici să mai rămână, nici să mai locuiască la acea mănăstire și unii s-au dedicat isihiei și anahorezei, alții unei ascultări și asceze mai stricte, iar alții pustietăților extreme”. – Sfântul Filotei Kokkinos.
Prezentator: După un an și jumătate de stăreție revine la Marea Lavră. Cea mai prolifică perioadă a scrierilor Sfântului Grigorie Palama începe aici. Motivul? Călugărul Calabrez Varlaam pornește o dispută împotriva modului de viață isihast și pune la îndoială natura harului divin pe care îl consideră creat. Răspunsul Sfântului Grigorie? – nouă lucrări în care arată că energiile divine sunt necreate și nedespărțite de ființa divină.
pr. prof. Stefan Buchiu: Adversarii Sfântului Grigorie, care nu știau decât de un Dumnezeu care nu coboară la om și că la el coboară doar niște efecte create care îmbunătățesc viața religioasă a omului, ceea ce este mult prea puțin, blocau accesul la Dumnezeu și Dumnezeu se transforma mai mult într-un concept filozofic, deoarece se supralicita transcendența lui. Dar noi discernem că Dumnezeu nu există doar ființa, ci există și persoane și energiile necreate sau lucrarea lui Dumnezeu ori ceea ce ne arată Sfânta Scriptură este că persoanele treimice se revelează, ele dețin ființa, ele subiectivează în comun o singură ființă, o singură voință, o singură lucrare.
Deci Dumnezeu a adus la existență lumea prin energiile sale necreate sau harul creator, apoi o conduce prin harul său proniator, deci tot de energii necreate vorbim și ceea ce ne-a adus Iisus Hristos a fost harul, harul și adevărul, pentru că firea omenească nu mai era capabilă să primească și să pună în lucrare harul divin. Harul divin este subiectivat cum spuneam, de persoanele treimice, dar taina uriașă care ni se descoperă este că ne împărtășește Dumnezeu această lucrare și nouă s-o subiectivăm și să lucrăm cu ea. Ne împărtășește în taina sfântului botez și apoi în toate tainele, culminând cu sfânta euharistie.
Preasfințitul Părinte Ignatie: Sfântul Grigorie Palama răspunde adversarilor săi că un Dumnezeu a-energetic, adică un Dumnezeu fără de energie, Dumnezeu căruia nu-i simți lucrarea, nu-i simți prezența Lui în viața ta, este un Dumnezeu ca și inexistent. Chiar folosește termenul acesta împotriva lui Varlaam, care avea tendința de a abstractiza, de a raționaliza și mai mult decât atâta, de a considera că Dumnezeu nu poate fi cunoscut, nu poate fi perceput în niciun fel de către mintea umană, atâta timp cât el este suprasenzorial, este din sfera necreatului și răspunde lui Varlaam din Calabria spunându-i că a nega orice fel de prezență a lui Dumnezeu, lucrare, energie a lui Dumnezeu în lume, coincide cu faptul de a fi un ateu.
Una dintre axiomele fundamentale ale teologiei patristice este aceasta că nu există ființă fără energie. Orice ființă are energie. Energiile necreate țin de ființă, sunt inseparabile de ființă, însă distincte. De aici deja este o antinomie. Noi n-o putem înțelege cum să izvorască din ființă, dar să nu fie ființă. E o taină pe care noi n-avem cum s-o disecăm, s-o parcelăm cu rațiunea noastră, o luăm ca atare.
„Nouă triade de toate împărțite în trei Triade au fost compuse atunci de înțeleptul Grigorie împotriva tratatelor mincinoase și a opiniei distorsionate a lui Vaarlam sau, mai potrivit spus, în apărarea adevărului dreptei credințe” – Sfântul Filotei Kokkinos.
pr. lect. Atanasie Barna: Alege să se implice într-o dezbatere care aparținea sau era considerată ca aparținând intelectualilor sau specialiștilor sau profesioniștilor între ale teologiei, tocmai fiind conștient de miza faptului că apărarea teologiei isihaste, apărarea teologiei vederii luminii necreate nu înseamnă apărarea unui punct nou în istoria dogmei. Teologia energiilor necreate are o vechime fundamentală, este prezentă în Sfânta Scriptură. Experiențele Sfintei Fecioare Maria, experiența Sfântului Pavel pe drumul Damascul, experiența primului mucenic, arhidiaconul Ștefan, experiența atâtor martiri experiența atâtor sfinți din istoria literaturii creștine, istoria patristicii, toate dau mărturie despre faptul că harul este dumnezeiesc, necreat, împărtășibil și că finalitatea vieții creștine înseamnă de fapt sfințirea înțeleasă ca îndumnezeire.
Prezentator: Varlam din Calabria răspunde și acestor triade. Nu își schimbă rătăcirile nici în urma unei întâlniri cu Sfântul Grigorie în Tesalonic. Rugătorul isihast revine în Sfântul Munte, unde scrie: „Tomul aghioritic” în apărarea dreptei credințe.
pr. lect. Atanasie Barna: A apărut într-un anumit context în care deja dezvoltată controversa înscris între Sfântul Grigorie Palama și Calabrezul Varlaam, care folosea o tehnică de a scrie teologie neinspirată din tradiția patristică și dintr-o logică de tip tomist, inspirată din scrierile lui Toma de Aquino, dar care aplicată pe viața sau experiența spirituală a călugărilor isihaști, denatura complet această experiență și o transforma într-o cale care nu era de urmat.
Și atunci în acest context, deja după ce Sfântul Grigorie Panama scrie două serii de triade, preconizând faptul că urma să se prezinte în fața unui sinod episcopal de judecată sau de verificare a elementelor teologice din această controversă a acuzațiilor pe care Varlam de Calabria le aducea Sfântului Grigorie Palama și părinților isihaști, își asumă o mărturisire de sinteză, o mărturisire scurtă, dar foarte bogată teologic, pe care o prezintă călugărilor din Sfântul Munte și care și-o asumă la rândul lor, semnând-o. Deci este o mărturisire teologică deosebit de bogată, care este semnată de reprezentanții tuturor mănăstirilor importante din Sfântul Munte și chiar de către episcopul Erosului, reprezentând astfel un punct de vedere oficial al călugărilor isihaști.
„Tot cel ce zice că lumina care a strălucit ucenicilor în Tabor este o nălucă și un simbol ce se face și se desface și nu există cu adevărat și susține că nu este o lucrare mai presus de toată înțelegerea și mai presus de înțelegere, se împotrivește singur mărturisirii sfinților” – Tomul aghioritic.
pr. lect. Atanasie Barna: Cu acest document se prezintă ulterior în cetatea Constantinopolului în fața unui sinod condus de către un patriarh al Constantinopolului, care nu agrea ideile Părinților isihaști, deci oarecum ostil, dar reușește să îl învingă pe aparentul priceput teolog și aparentul teolog Varlam de Calabria în fața unui sinod și să impună într-o primă fază adevărul cu privire la vederea luminii necreate.
Prezentator: Dar ce sunt energiile divine necreate?
pr. conf. Sorin Șelaru: Mai pe înțelesul nostru sunt Dumnezeu cu noi. Dumnezeu întors către oameni. Un Dumnezeu care are grijă de om. Este autodăruirea lui Dumnezeu către om sau viața dumnezeiască împărtășită lumii. Sfântul Grigorie Palama a arătat foarte clar că ținta sau scopul vieții creștine este îndumnezeirea adică unirea omului cu Dumnezeu, vederea lui Dumnezeu în lumina sa cea necreată. Este acea lumină pe care monahii, sihaștri, călugării isihaști ajungeau să o vadă și să trăiască în ea după ce se nevoiau, cu despătimirea, cu liniștirea, cu practicarea neîncetată a rugăciunii inimii.
Preasfințitul Părinte Ignatie: Sfântul Grigorie Palama înțelege Dumnezeu Treimea ca viață și ca taină, ca viață că noi ne putem împărtăși de Dumnezeu prin energiile necreate, în care este El însuși, nu o intervenție externă, să spunem lui Dumnezeu din ființa sa în creație. Dumnezeu este același în ființa sa, dar și în energiile sale. Nu sunt doi Dumnezei. Noi nu concepem ca fiind două realități în care Dumnezeu ni se dăruiește cel puțin prin energiile necreate, într-o manieră mai redusă, mai minimalistă decât ar fi El însuși în ființa sa. Deci, Dumnezeu este viață și dacă este viață, noi suntem chemați să ne împărtășim de această viață.
El ni se dăruiește și aceasta este teologia energiilor necreate. Teologia dăruirii lui Dumnezeu oamenilor este manifestarea dragostei Lui față de noi. Harul necreat, energia necreată nu este altceva, desigur, sintetizând și concentrând maximal iubirea sa față de noi, dragostea sa față de noi, deschiderea sa, comunicarea sa înspre noi. Dacă El este viață, Sfântul Grigorie Palama ne spune că este și taina, în sensul că noi nu-L putem cunoaște, nu putem să accedem în niciun fel la ființa Sa, care este incognoscibilă, incomprehensibilă, adică nu o poți cunoaște, nu o pot înțelege în niciun fel.
pr. prof. Ștefan Buchiu: Dumnezeu, fără energii necreate, fără o lucrare, nu poate înnoi firea omenească. Și lucrul acesta l-am văzut în unirea ipostatică. Unirea ipostatică, tocmai aceasta atestă realitatea unirii celor două firi, care odată unite, își păstrează și voința și lucrarea specifică. Lucrurile au fost chiar dogmatizate de o formă foarte clară la sinodul al șaselea ecumenic. Să ne amintim că atunci ereticii, urmași ai monofiziților, care erau monotelit sau monoenergiști, considerau că în ipostasul Fiului lui Dumnezeu nu rămâne decât o singură voință, voința divină și deci și o singură lucrare, lucrarea divină. Ori Sfinții Părinți au argumentat pe baza revelației că persistă nu numai firea omenească, ci și voința și lucrarea omenească.
Deci ei au apărat atunci indirect, pentru că nu atacase nimeni, niciunul dintre eretici n-a contestat că Dumnezeu are propria voință, nu numai propria fire și propria lucrare. Cu care lucrare a făcut Iisus Hristos toate minunile, a tămăduit bolnavi, a înviat morți cu lucrarea sa dumnezeiască. Lucrarea dumnezeiască sau energiile necreate nu dublează ființa lui Dumnezeu. Aceasta este formularea sfântului ierarh Grigorie Palama.
pr. conf. Sorin Șelaru: Un teolog mai recent, contemporan cu noi, Olivier Clement spunea odată că dogma Bisericii este în general o definiție făcută sau luată cu regret atunci când viața bisericii, mai bine spus, când credința ei, era atacată, era deformată, era alterată. Sfântul Grigorie Palama acest lucru l-a făcut chiar dacă el nu a fost un teolog speculativ. El știa foarte bine filozofia timpului său, dar n-a fost un teolog speculativ. El a fost monah, a fost păstor, a fost episcop al Tesalonicului în vremuri foarte tulburi, însă s-a ridicat în apărarea acestei tradiții isihaste, acestei tradiții minunate a spiritualității ortodoxe care este isihasmul. Și Biserica a primit învățătura sa sau teologia lui, ca arătând dreapta credință, pentru că ceea ce numim noi astăzi sinoadele isihaste, sinoadele din secolul XIV, canonizează învățătura dogmatică sau teologia Sfântului Grigorie Palama.
O primesc. De ce? Pentru că ele arată foarte clar această receptare a tradiției seculare a Bisericii, care face distincție în Dumnezeu nu doar între esența sau ființa dumnezeiască și cele trei ipostasuri sau cele trei persoane. Deci nu vorbim doar de Dumnezeu treimic, ci vorbim și de distincția între unica ființă sau esență sau supraființă sau supraesență dumnezeiască și energiile divine sau dumnezeiești necreate, prin care Dumnezeu Se dăruiește lumii.
Prezentator: Rugăciunea neîncetată despre care vorbește Sfântul Grigorie Palama nu era ceva nou în viața Bisericii. Creștinii îmbunătățiți s-au sfințit prin ea încă din vremea apostolică.
pr. conf. Sorin Șelaru: Ea este atestată în scrierile Părinților noștri din primele secole. Gândiți-vă la scrierile Sfântului Efrem Sirul din secolul IV, dar ca să vă dau un exemplu mai drag nouă Sfântul Ioan Casian, care a fost contemporan cu Fericitul Augustin, care a fost ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur și prieten bun cu cel care avea să devină mai târziu Papa Romei, Sfântul Leon cel Mare. Sfântul Ioan Casian în convorbirile sale duhovnicești, spune foarte clar că el, când a fost în pustia Egiptului, a întâlnit călugări, monahi, mai bine spus, anahoreți, care practicau rugăciunea neîncetată. Era rugăciunea aceasta monologică, repetarea permanentă a unui verset dintr-un psalm. Primul verset din Psalmul 69 : „Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte!”, grăbește-te să ne ajuți, am zice noi mai pe scurt astăzi: „Doamne, ajută-mă!”, ei repetau continuu această rugăciune: Doamne, ajută-mă!
Și Sfântul Ioan Casian recomandă spunând că această formulă mântuitoare trebuie să ne urmărească precum bătăile inimii și trebuie să să fie rostită oricând în viața noastră.
Prezentator: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!” Rostită o dată, de 2 ori, de 10 ori, de sute și mii de ori.
pr. conf. Sorin Șelaru: Pentru mine ca teolog, arată în același timp centrarea pe numele lui Dumnezeu, care e foarte importantă. De ce? Pentru că ea este în prima parte a ei o proclamare dogmatică și doxologică a identității Mântuitorului nostru. Iar apoi cea de-a doua parte este tot biblică, ca și primele numiri din prima parte este această rugăciune penitențială de pocăință a vameșului din Evanghelie. Noi îl proclamăm în această rugăciune neîncetată pe Mântuitorul nostru ca fiind Iisus. Iisus cine este? Este numele personal dat pruncului născut din Fecioara Maria. El este mărturisit ca fiind Domnul, Domnul – kyrios în limba greacă, este traducerea grecească a numelui celui Sfânt sau de necuprins al evreilor. În Septuaginta întâlnim lucrul acesta și apoi la Sfântul Apostol Pavel. Și apoi el este proclamat sau mărturisit ca fiind Hristosul, Unsul, Mesia, Mântuitorul lumii, tocmai pentru că este Fiul lui Dumnezeu.
Toate aceste nume pe care le mărturisim în prima parte a acestei rugăciuni ”Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa!” arată tocmai identitatea dumnezeiască a Celui născut omenește din Fecioara Maria. Ori atunci când noi pomenim neîncetat numele lui Hristos, arătăm că Hristos este cu noi. Ținându-l neîncetat în pomenire, numele lui Iisus îl ținem pe Hristos cu noi și numele lui Hristos este puterea lui, este energia lui, este harul lui care ne ajută. Pe de altă parte, părintele Stăniloae arată foarte frumos în toată opera lui. Atunci când ții în inima ta pe cineva în mod permanent, atunci arăți că iubești.
Preasfințitul Părinte Ignatie: Rugăciunea lui Iisus, isihasm, această dorință de a câștiga liniștea cât mai mult, dar nu dintr-o perspectivă psihologizantă sau emoțională, ci profundă a ființei, nu poate să fie realizată decât în momentul în care unesc mintea cu inima. Ruptura este între mintea mea și ceea ce simt eu. Unitatea ființei mele poate fi regăsită în Hristos.
Prezentator: Însă nici învățătura despre energiile divine necreate nu era una nouă pentru Biserică. Sfântul Grigorie Palama nu a inovat, ci a sistematizat.
Preasfințitul Părinte Ignatie: L-au acuzat permanent! Este una dintre acuzele cele mai frecvente la adresa teologiei Sfântului Grigorie Palama, teologiei palamite, că ar fi o inovație a secolului al 14-lea. Dacă vom avea curiozitate să facem o incursiune în textele Părinților anterior Sfântului Grigorie Palama, pe care el se bazează permanent, [vom vedea că] Toată teologia sfântului Grigorie Palama nu este altceva decât o interpelare permanentă, o permanentă discuție, vorbire cu textele Părinților și sunt câțiva Părinți ai bisericii noastre pe care îi invocă extrem de des.
pr. conf. Sorin Șelaru: Le spune Sfântul Vasile cel Mare deja din secolul 4 pentru că de atunci începe să se cristalizeze în teologia ortodoxă această învățătură, să se precizeze mai clar în scris, de la capadocieni în lupta lor cu erezia eunomiană. Și atunci Părinții capadocieni au arătat că în Dumnezeu există unitate în ceea ce privește ființa și distincție nu doar în ceea ce privește ipostasurile, ci și energiile divine create.
Și Sfântul Vasile cel Mare spune într-una din aceste scrieri, pe care noi o numim astăzi „Epistola 234 către Amfilohie de Iconiu”, care a fost prietenul său: „Noi îl cunoaștem pe Dumnezeu după bunătatea Lui. Noi îl cunoaștem pe Dumnezeu după mila Lui. Noi îl cunoaștem pe Dumnezeu după purtarea Lui de grijă, adică după pronie. Noi îl cunoaștem pe Dumnezeu după dreptatea Lui, dar după ființa lui nu-L putem cunoaște niciodată, pentru că e neapropiat. Dumnezeu se coboară la om prin aceste energii divine necreate, însă ființa lui rămâne neapropiată”.
Preasfințitul Părinte Ignatie: O altă autoritate patristică, de o de importanță covârșitoare și extrem de prezentă în teologia Sfântului Grigorie Palama este Sfântul Dionisie Areopagitul, un autor despre care nu știm foarte multe. Din conținutul lucrărilor sale, specialiștii au ajuns la concluzia că a trăit undeva în secolul al V-lea într-un mediu siriac. Și Sfântul Dionisie Areopagitul face distincția aceasta, însă cu alți termeni. Există însă o echivalență aș spune perfectă, între distincția unitate, aș numi-o eu pentru mai multă precizie dogmatică, distincția unitate între energiile ființiale și necreate (spun distincție, fac o mică paranteză), distincție unitate, pentru că în momentul în care noi folosim termenul de distincție, avem tendința de a crede că este ceva separat, scizionat, rupt ori sfântul Grigorie Palama subliniază că această distincție este în unitate.
La fel dacă urcăm puțin, i-am luat iceberg-urile teologiei patristice, Sfântul Grigorie de Nyssa, care în lucrarea sa ”Viața lui Moise”, a prezentat această distincție între ființă și energie. La fel putem urca puțin înspre Sfântul Ioan Damaschin, un alt autor patristic pe care îl găsim foarte des invocat de către Sfântul Grigorie Palama, la care distincția este foarte clar afirmată. Sigur, mai avem un autor care este mai puțin cunoscut, asupra căruia eu m-am aplecat, un anume Ierotei, despre care nu prea știm foarte multe lucruri, însă a fost editată opera lui. În secolul al XIII lea noi găsim explicit dezvoltată această distincție.
Prezentator: Pentru viața sa sfântă și truda lui neobosită pentru apărarea dreptei credințe, ieromonahul Grigorie Palama este ales arhiepiscop al Tesalonicului.
arhim. Metodie Alexiu: Rămâne aici până la moartea sa în anul 1359. Ca Arhiepiscop al Tesalonicului a avut o dragoste aparte, mai întâi, pentru Hristos și pentru Biserica Sa, iar mai apoi, pentru poporul Tesalonicului, pe care l-a slujit cu foarte multă credință și jertfire de sine. Primul lucru de care a fost interesat Sfântul Grigorie Palama a fost propășirea duhovnicească a poporului său. A iubit acest oraș și a rostit foarte multe predici în bisericile existente în acea perioadă și care există azi, cele mai vechi biserici din Tesalonic, adică cea a Sfântului Dimitrie, cea „Nefăcută-de-mână”, Sfânta Sofia și cel mai probabil și în biserica aceasta, care a existat mai demult, înainte de Sfântul Grigorie Palama, și care la început a fost afieorisită Sfântului Dimitrie, fiind „Biserica de Jos” a orașului, a Sfântului Dimitrie, mai apoi a Maicii Domului.
În anii în care a trăit aici, după cum spune și el însuși, nu a încetat niciodată să se intereseze de propășirea duhovnicească a credincioșilor, după cum afirmă în omilia sa: „Niciodată nu voi înceta să vorbesc, fie în particular”, adică în cadrul întâlnirilor aparte pe care le avea cu poporul lui Dumnezeu de aici, „fie în biserică, fie chiar și pe drum, dacă mă veți întreba, nu voi înceta să vorbesc despre mântuirea pe care o aduce Hristos fiecărui om”, iar această mântuire este o experiență personală a omului, o împărtășire personală cu Hristos și cu harul Sfântului Duh.
Prezentator: O boală grea se lasă peste trupul istovit al sfântului. După 4 ani în anul 1359 arhiepiscopul Grigorie Palama trece din noaptea durerii în ziua acea neînserată a împărăției lui Dumnezeu, cunoscând dinainte ziua despărțirii sufletului de trup.
„Și-a prezis în fața tuturor plecarea de aici și fiind inițiat de sus și inițiind la rândul său pe alții, a anunțat prietenilor cu multe zile înainte însă ziua aceea, zicând că adormirea sa [va fi] îndată după dumnezeiasca celebrare a Celui cu Gură de Aur” (13 noiembrie) – Sfântul Folotei Kokkinos
Prezentator: Un fapt este inedit și deopotrivă edificator, trecerea ierarhului Grigorie Palama în rândul sfinților are loc într-un timp neobișnuit de scurt. Prin canonizarea sa, Biserica reconfirma învățătura despre Harul Divin ca adevărată și normativă. Astfel, în 1368 la doar 9 ani de la trecerea la Domnul, un sinod întrunit la Constantinopol, sub conducerea Sfântului Filotei, patriarhul ecumenic proclamă canonizarea Sfântului Ierah Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului.
„Plecând de la conduita lui minunată și deopotrivă cu îngerii, de la marile lupte pe care le-a luptat împotriva patimilor și a demonilor, încă și de la câte a luptat cu vitejie pentru Sfânta Biserica lui Hristos, al cărei întâi stătător a fost, întărind-o cu scrieri, tratate și discuții și cu tot ce îi stătea în putință, pe acel bărbat sfânt și purtător de Dumnezeu și anume pe sfințitul Grigorie, îl socotesc sfânt și ca pe unul căruia nu-i lipsește nimic față de marii dascăli și purtătorii de Dumnezeu Părinți ai Bisericii” – Tomosul Sinodului constantinopolitan din 1368.
Prezentator: Sfintele sale moaște se găsesc astăzi în Catedrala Mitropolitană din Tesalonic.
arhim. Metodie Alexiu: Astfel, de atunci de când biserica aceasta este afierosită Sfântului Grigorie Palama, cea în care ne aflăm acum, sfintele sale moaște au fost mutate de la Catedrala Sfintei Sofia, acolo unde fusese înmormântat inițial, au fost mutate aici, în Biserica Sfântului Grigorie Palama.
Prezența lui este neîntreruptă și este de ajuns să vă spun că atunci când avem un subiect care ne preocupă, când avem o problemă, fie cu virusul Corona, fie cu probleme sociale de orice natură sau chiar politice care se ivesc în Grecia, sau când vin oameni aici și cer: „Vreau să mă ajute sfântul pentru o problemă pe care o am în familia mea!”, imediat vedem răspunsul și în continuare, mulțumirile oamenilor care vin din toată lumea, deoarece spun că: „Am cerut sfântului ceva și mi-a îndeplinit cererea imediat!”. Din acest motiv așadar, nu este întâmplător faptul că Sfântul Grigorie Palama este numit „făcător de minuni”, tocmai pentru că lucrează în mod direct și răspunde la cererile noastre.
Prezentator: Una dintre cele mai vechi reprezentări ale Sfântului Grigorie Palama se află în paraclisul Mănăstiri Vlatadon, însă într-un mod inedit, alături de cei 3 sfinți ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Aceeași așezare iconografică de o dată ulterioară, se găsește și la Mănăstirea Stavronikita. Ce arată această alăturare? Învățătura Sfântului Grigorie Palama este în deplin acord cu cea a Părinților de dinaintea sa și cu a întregii biserici, fapt arătat și în slujba sa.
„Ca niște teologi, înțelepți și retori, scriitori sfinți ai sfintelor cuvinte și trei crainici purtători de Dumnezeu și preabuni ai dogmelor, îl aveți acum părtaș al cântărilor și pe vestitul vostru învățăcel cu același nume și de un gând cu voi” – Canon, glas 8, cel întru sfinți Părintelui nostru Grigorie, Arhiepiscopul Tesalonicului.
pr. conf. Sorin Șelaru: Biserica noastră îl cinstește în mod deosebit pe Sfântul Grigorie Palama, pentru că pe lângă data lui de cinstire, 14 noiembrie, Biserica noastră mai are o zi specială de cinstire în a doua duminică din Postul Mare. Cumva prelungim sărbătoarea triumfului Ortodoxiei. De ce? Pentru că biserica arată foarte clar prin această cinstire, localizată în a doua duminică a Postului Mare, că există o legătură directă între dreapta credință, dreapta viețuire și dobândirea sfințeniei. Pentru că Sfântul Grigorie Palama a arătat, teologhisind dumnezeiește, că este cu putința a-L cunoaște pe Dumnezeu ca lumină în această viață.
Prezentator: Pașii Sfântului Grigorie Palama nu au atins vreodată pământul românesc. Totuși, prin ucenicii săi, curentul isihast și teologia palamită au ajuns și în Țările Române.
Preasfințitul Părinte Nicodim: Este important să amintim pe Patriarhul Calist, patriarhul acesta isihast și înțelept, care a semnat actul de înființare al Mitropoliei Țării Românești la 1359. Reținem din acest act îndemnul său și al sinodului ca monahii împreună cu dregătorii să dea ascultare Primului mitropolit al Țării Românești Iachint de Vicina.
„Hotărâm ca poporul Domnului cu numele lui Hristos ce se găsește în zisa stăpânie și domnie la toată Ungrovlahie să fie călăuzit spre plinirea poruncilor mântuitoare ale lui Hristos de către acest arhiereu” – Act sinodial (mai 1359) – Calist, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă și Patriarh ecumenic.
Preasfințitul Părinte Nicodim: Filotei Kokkinos este patriarhul ecumenic care la 1370 a binecuvântat înființarea Mitropoliei de Severin. Acest patriarh l-a numit mitropolit la Severin pe Antim Critopol. Sfântul Nicodim de la Tismana a fost contemporan cu aceste mari personalități ai vieții bisericești și duhovnicești. Patriarhul Filotei Kokkinos la hirotesit arhimandrit în anul 1375.
Prezentator: După secole de uitare, primul exeget al teologiei palamite a fost un român. Părintele profesor Dumitru Stăniloae.
Preasfințitul Părinte Ignatie: Îl numesc primul exeget. Monografie a mai scos, articolașe, exeget al Teologiei Palamite. Monografia Părintelui Dumitru Stăniloaie este o conjugare a unor interpretări de natură dogmatică, doctrinară, istorică. Este extraordinar de complexă această monografie care, din punctul meu de vedere, sigur rămâne normativă, rămâne o mare bornă în tot ceea ce numim noi cercetări pe teologia Sfântului Grigorie Palama.
Prezentator: Teologul luminii necreate, așa cum a fost numit Sfântul Grigorie Palama, rămâne o lumină care străbate veacurile. Râvna lui încă zidește. Sfințenia lui întărește prin dragostea lui, unele inimi încă frământă într-o desăvârșire cuvintele umilinței deificatoare.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Părinte, este afară de subiect ce vreau sa întreb!!! Nu stiu unde se postează in mod special intrebari…
Rog, lămuriți cât se poate de ce ceea ce numim azi incest, pe vremea copiilor lui Adam si Eva nu era incest?
La fel cum din copiii lui Noe s-au format neamurile/populatiile de azi fara incest?