Postul bucuriei – părintele Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt frumos al părintelui Pimen Vlad legat de Postul Crăciunului de care ne apropiem cu pași repezi. Părintele ne sfătuiește cu exemple practice ce este de evitat în post.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei că ne vedem iarăși!

Să postim cu dreaptă socoteală

Ce vroiam să vă spun…câteva lucruri. În curând o să înceapă Postul Nașterii Domnului. Un post destul de lung, dar un post frumos, un post, să spunem așa, îngăduit de Sfinții Părinți –  un post al bucuriei. Se naște Mântuitorul! Și-atunci și postul nu-i atât de aspru, nu-i ca cel din Postul Mare, cum se zice, Paștele. Și ce v-aș ruga, după putere, fiecare să încercați șă țineți postul ăsta. Postul acesta, care este rânduit de biserică, că înlocuiește mâncarea cu mâncare de post, nu te obligă nimeni să nu mănânci până la nu știu ce oră sau că muncești, că ai ocupație din aceasta care necesită efort, dar un pic de a mânca de post, să încercăm și altceva. Că postul nu este să mănânci de post până nu mai poți. Postul înseamnă să mănânci, dar să nu mănânci până la saturație, să mai lași un pic, un pic să mai poți mânca.

Postul completat de rugăciune

Deci un pic de înfrânare, să nu ajungem până acolo până nu mai putem noi. Deci și asta înseamnă post. După aceea, să încercăm un pic de rugăciune mai multă, să ne spovedim, să ne împărtășim, un pic mai mult la biserică, ceva să completăm în toate astea. Și alt lucru, e nevoie și de altfel de post. Să vorbim mai puțin. Fermoar la gură. Că dacă vorbim mult nu mai e timp de rugăciune. Și după aceea, să judecăm mai puțin, dacă se poate deloc și ăsta este un post. Un post destul de mare, de a judeca mai puțin. Și asta înseamnă rugăciune mai multă. Că dacă te rogi, nu mai ai timp să judeci pe ceilalți.

Cum să tăiem din patimi în perioada postului

Și altceva, sunt atâtea patimi care nu ne lasă în pace. În special la bărbați, chiar în România văd un lucru: problema băuturii, nu pot să o depășească. Să lupte cu așa ceva. Care poate să se controleze, să se mulțumească cu un pahar, care nu poate, ar trebui să taie cu totul. Pentru că băutura, odată ce te stăpânește, distruge totul. Îți ia și mintea, te porți urât cu ceilalți din jur, îți distrugi familia, vorbești urât, cheltuiești banii fără folos, și până la urmă îți pierzi și sufletul. Fumatul, la fel îți face rău, și ție și celor din jur. Atâtea patimi din acestea sunt care ne stăpânesc și nu ne lasă în pace. Să ne luptăm un pic. Și acesta este post. Să poți tăia băutura cu totul sau să o reduci dacă poți, un pahar la masă și atât.

După aceea, femeile. La ele e altă boală. Îi mai zic eu ,,shop terapy”. Hainele, poșetele, încălțările, ce luptă au ele cu astea. Dacă intră într-un magazin cu așa ceva, stau și toată ziua acolo. Deci e o satisfacție interioară așa, bucuria de a le vedea, chiar și să nu le cumperi, dar să le vezi. Îndulcirea de ele. Și mă uitam un pic așa, cunoscând și eu diferite situații, e lupta foarte mare, nu să îți iei necesarul, domnule, ceva să îmi vină și frumos, dar nu exagerat de scump. Nu, tendința tot timpul spre ceva scump, ceva de firmă, mai ales la poșete, ,,Louis..”,,Hermes”, ,,Michel Michel” și nu mai știu ce. O grămadă de firme din acestea care trec sute de euro în sus pe o simplă poșetuță.

Ispita shopping-ului

Deci și aici o luptă foarte mare, lupta femeilor în general. Sunt firme de firme, haine mai ieftine un pic, se poate. Dar de unde pornește aici? Ei, să mă vadă celelalte că eu am de firma asta care este mai ieftină. Le e rușine. Deci până la urmă nu este o necesitate, e mândrie, să mă vadă ceilalți că am din aceea care e de la 500 de euro în sus, de la nu știu cât, prețuri din alea din ce în ce mai mari. Mii de euro. Și ajungem…ieșim din normal. Și-aici trebuie un post un pic. Să ne mulțumim. Sunt bune, din piele, cutare, la jumătate prețul. De ce trebuie să dăm pe alea cele mai scumpe? Uite și eu, la pantofi, bocanci, ghete de iarnă, am găsit în România la Marelbo.

E un magazin, marfa se produce în România, au fabrica undeva în Bucovina, undeva aproape de Rădăuți și au magazine în toată România. Și am văzut un lucru: la preț foarte ieftine, din piele și foarte comode. De ani de zile port așa ceva. Mi-a mai cumpărat cineva care erau de trei ori mai scumpe și nu erau atât de comode, chiar de erau de firmă. Nu, am văzut. Deci se poate lucruri bune, calitate și la un preț acceptabil. Adică nu trebuie să exagerăm. Hai, îți faci o dată un moft, de două ori, dar când ajungi și ai câte un dulap de poșete așa, cum se spune, câte 50 de toate, nu e boală aceea? Sau haine…tot felul încât nu ajungi să le mai porți. Cum se zice, se rup dulapurile și ai acolo de zici ,,măi, asta n-am mai îmbrăcat-o de doi ani, asta de nu știu când” pentru că nu mai ai când să le îmbraci pe toate, atâtea sunt de multe.

Necesitate sau moft?

Chiar este necesar să avem atât de multe? Sau pantofi la fel, câte o cameră plină. Nu ne trebuie atât de multe, știți de ce? Pentru că într-o zi plecăm. Și rămân toate și noi zicem că este o investiție. De zeci de mii de euro. Dar putem să fie investiția asta mai mică și să mai trimitem și dincolo, adică în cer. În ce fel? Ajutând săraci, poate care alții le ies degetele afară din papuci. Aceia se mulțumesc oricum, nu se uită la preț. Să fie bun, să fie călduros. Oleacă să fim atente. A, femeile. Știu că acum unele mă judecă oleacă ,,ce știi tu părinte de așa ceva, cum adică, vecina are nu știu ce și eu ce mă fac?”. Ei, trebuie să fim un pic atenți. Că nu ne încălzește firma, nu ne încălzesc chiar dacă sunt firme din alea exagerate. Nu ne țin de cald. E doar satisfacția egoismului nostru.

Să avem un pic grijă. Nu zice nimeni să nu vă luați. Dar să avem și o măsură pe care să nu o depășim. Pentru că le lăsăm pe toate cândva. Nu știm ce timpuri or să mai vină. Vedem acum, agitația asta. Poate într-o zi se termină totul. Ne încălzesc cu ceva toate astea? Nu! Să aveți necesarul. Să aveți, să zicem, și mai frumoase, hai, două trei mai scumpe, dar să nu exagerăm. Adică întotdeauna să fim echilibrați, da? Dacă v-am supărat, să mă iertați! Dar e datoria mea să vă spun. Pentru că știu lupta care este la toate nivelurile astea, am văzut. Și atunci toți, fiecare într-un fel sau altul, avem o luptă spre ceva anume. Ne tentează ceva anume, ei,  aici vine încununarea, când reușim să biruim lucrul acesta. Să echilibrăm un pic.

Postul și înfrânarea atotcuprinzătoare

Bun, mă tentează lucrul acesta. Dar există și varianta a doua. Care e destul de bun și nu cheltuiesc atât de mult. Să nu aleg asta, oleacă să mă înfrânez. Și pentru că am pus deoparte pentru ăla scump, cu diferența mai ajut pe cineva să se îmbrace. Și-am trimis ceva și-n cer. Adică un pic să echilibrăm toate lucrurile astea. Da, și atunci Dumnezeu vede efortul nostru. Că într-adevăr tăiem un pic, ne luptăm un pic, îndreptăm ceva. Dar trebuie să încercăm. Dacă nu încercăm, nu o să reușim niciodată.

Da, asta voiam să vă spun acum, dacă tot se apropie Postul Bucuriei, să încercăm un pic să îl postim din toate direcțiile, cum se spune. Iar cel mai important: spovedanie și împărtășanie. Pentru că asta ne dă putere și curaj să mergem înainte. Pentru că nu știm dacă ziua de mâine e a noastră. Timpurile sunt în fierbere. Și de asta, legătura cu Dumnezeu, prin Tainele Bisericii. Pentru că nu știm când plecăm. Să nu pierdem nicio clipă, nicio zi, să nu mai amânăm, ați înțeles? Și să strigăm mereu la Maica Domnului, că ea e legătura noastră cu cerul. Fără Maica Domnului suntem pierduți. Deci mereu la Maica Domnului, de dimineață până seara ,,Maica Domnului ajută-ne! Maica Domnului nu ne lăsa!” Și Maica Domnului o să ajute întotdeauna. Mereu, mereu, cu rugăciunea și cu bunătatea, cu dragostea, cu ce putem în jurul nostru. Și toate astea să știți că se duc la Dumnezeu.

Pentru că în privința celorlalte ajunge zilei răutatea ei! Să nu mai adăugăm și noi. Și Dumnezeu văzând efortul nostru, vine cu mila Lui și liniștește toate apele astea tulburi care sunt acum. Și poate să aducă și pacea pe pământ.

Da, dragii mei, să ne ajute Maica Domnului, să ne aibă în pază și să începem un post cu bucurie! Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!