Sfântul Paisie: viața, minuni – părintele Pimen Vlad

Vizionați un cuvânt cald și iubitor despre unul dintre cei mai iubiți sfinți contemporani: Sfântul Paisie Aghioritul (Athonitul). Dincolo de viața povestită pe scurt, părintele Pimen Vlad ne povestește în stilul caracteristic câteva minuni savuroase cu Sfântul Paisie Athonitul.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată dragii că ne vedem iarăși!

Cuviosul Paisie – un părinte contemporan

Despre ce vreau să vă vorbesc acum? Despre un părinte sfânt, care-a trăit în timpurile noastre. A avut viață sfântă și chiar după adormirea lui, a fost trecut în rândul sfinților. Chiar aveam o iconiță aici. UItați-vă: Cuviosul Paisie Aghioritul.

Cine a fost Cuviosul Paisie Aghioritul?De aici și denumirea: aghioritul. Mai sunt la mulți sfinți, vedeți: Nicodim Aghioritul. Aghiorit își ia denumirea cei care au trăit în sf. Munte. Aghiorit înseamnă a sfântului munte. Aici, Cuviosul Paisie a Sf. Munte. Aghioritul sau mai zicem noi, athonitul. 

Cuviosul Paisie, cred că știți cu toții. Cărțile lui au fost au fost traduse în românește, e plină țara de ele. Deci cred că mult, puțin, toți ați auzit și cunoașteți despre el. N-o să intru în multe amănunte din viața lui, dar o să descriu câteva lucruri. 

Capadocia – loc dătător de sfinți

S-a născut în Capadocia. Undeva în Farasa Capadociei. Ce ne spune asta? Undeva în Asia Mică. Deci acolo e și patria Sf. Trei Ierarhi. În zona aceea a Asiei Mici foarte mulți părinți cu viață sfântă au ieșit de acolo. Cuviosul Porfirie despre care v-am mai vorbit, Kavsokalivitul, sau Aghioritul. Cum zice, el a trăit în zona Kavsokaliviei, de asta i s-a luat numele de Kavsokalivitul. Cuviosul Iakov Tsalikis și mulți alții toți se trăgeau din Asia Mică. Și-a venit în Grecia părinții lor cu ei mici. Chiar abia născuți, cam așa a fost la toți, cu schimbul de populație. Și Cuviosul Paisie el a fost născut în 24 și a fost botezat acolo. Și pe cine a avut naș? Iarăși un părinte cu viață sfântă! Care îl avem în calendar și ne închinăm la el. Sf. Arsenie de Cpadocia. Trăia în satul lui acolo. Și i-a fost naș, l-a botezat pe Cuviosul Paisie. Deci vedeți! A fost o sfințenie după alta, acolo.

Nașul Cuviosului Paisie

Și spune de Sf. Arsenie, acolo în Capadocia că-i ajuta pe toți. Și greci și turci, nu ținea cont. Îi ajuta pe toți. Ținea loc acolo – nu era medic în sat, era un sat așa cumva, fără condiții super, așa. Și zicea că ținea loc de toate. Dacă se îmbolnăvea, că era un grec, că era un turc: el se ducea, se ruga și-l vindeca. Ținea loc de orice în satul acela. Ei, și imediat după botez, la scurt timp, atunci deja era schimbul de populație în zona aceea, a venit în Grecia și Părintele Paisie. Și trăit undeva în Konitsa. Și-a dus, cum se zice o creștere frumoasă, din părinți credincioși.

O viață plină de minuni

A făcut armata, a prins perioada aia cu războiul, cu toate astea, și după aceea, multe minuni chiar in timpul armatei, a fost așa cu el, după aceea a urmat calea monahismului, pe care o iubea foarte mult. a venit în Sfântul Munte. O stat o bucată (de timp) aici. A fost călugărit aici în sf. Munte, după care s-a întors în Grecia acolo, unde a copilărit el la Mănăstirea Stomiou. A încercat să refacă mănăstirea acolo, care era mai pustie, mai așa. Și multe minuni și acolo.

Vânătorul credincios

Se ruga, se nevoie și chiar descrie el la un moment dat într-un loc că venea un vânător cam o dată la o săptămână. Venea să se închine în biserică. Și după ce pleca el de acolo la scurt timp se auzea o împușcătură de armă.  Și se minună și Cuviosul Paisie. Măi..o dată l-a urmărit să vadă ce face el în biserică, că el avea pușca după el întotdeauna că era vânător. Și-l vede că se duce la icoana Maicii Domnului și se roagă acolo și-i spune: „Maica Domnului știi c-am nevoie de hrană pentru copii.” Avea 6, 7,8 copii, câți avea el acolo. Și lua ulei de la icoana Maicii Domnului și ungea exact acolo, țeava puștii cu ulei de-acolo. Și se mai ruga un pic la Maica Domnului și pleca. Și s-a minunat Cuviosul. A văzut ce-a făcut el, l-a urmărit, a plecat , iară, la scurt timp s-a auzit o împușcătură.

Și-odată îl cheamă deoparte:

-Ia spune măi, ce faci tu? Tot vii permanent și după aia aud împușcătură!

-Păi, părinte, uite ce fac! Eu am nevoie de mâncare la copii. Vezi că-s timpuri grele, foamete, așa cum este. și vin întotdeauna la Maica Domnului și mă rog să-mi dea hrană pentru copii. După ce plec de aici de la mănăstire, după ce ung și cu ulei țeava puștii acolo, la câteva sute de m mai încolo la o intersecție îmi iese o capră în față. O împușc și o duc acasă la copii. De fiecare dată când vin și mă rog la Maica Domnului, întotdeauna îmi iese câte o capră salbatică acolo în față și se oprește. Deci cum îi rânduia Maica Domnului hrana pentru copilașii lui. Vedeți! Pentru credința lui, pentru nădejdea lui la Maica Domnului. Și s-a minunat Cuviosul Paisie când a văzut cum era credința lui.

Nu putem ști lupta fiecăruia

Sau spune altă dată că venea o femeie mai evlavioasă din sat acolo. Venea, ajuta la treabă la mănăstire, ce putea ea acolo. Și la un moment dat cineva îi zice Cuviosului Paisie:

– Părinte, ce-o mai primești pe femeia asta?

– Dar de ce?

– Crezi că-i așa cum s-arată ea, evlavioasă, că face, c-așa? Prin sat își face de cap! Trăiește cu polițiștii pe acolo, nu știu ce…

– Și-o leacă, l-a pornit așa pe Cuviosul, atunci încă era și el mai tânăr cum se zice așa: „Bă, dar stai o leacă, își bate joc. Adică face pe evlavioasa și ea își face de cap?” Și când a venit ultima oară ea, să facă, s-ajute la treabă prin biserică, a alungat-o. Și-a zis:

– Nu ți-e rușine, ce faci tu cutare și vii aici în casa Domnului??

Și-a plecat femeia. Ei, a plecat plângând.

Roada judecății aproapelui

După ce-a plecat femeia, s-a trezit părintele c-o luptă trupească de să-nebunească.  Nu mai știa. parcă tăbărâse tot iadul pe el. Luptă de ardea tot trupul lui. „Doamne, ce-am făcut, cu ce-am greșit?” Și pentru că nu mai răbda lupta asta, îi era frică să nu o ia la vale cum se spune, avea o secure, că el mai avea lemne. Și a început să se taie cu securea așa pe picior aici sus și într-o parte și-n alta. Să aibă durere care să îi poată liniști trupul. Și atât s-a tăiat, că zice, nu simțea durerea, atât de tare era înfierbântat trupul. Ei, și rugăciune și plâns la Maica Domnului, până i s-a descoperit, și i-a spus:

– N-ai putut suporta lupta asta? Uite lupta asta o are femeia asta zi de zi! De aceea cade! Tu n-ai putut suporta câteva ceasuri.

Și-atunci a început el să se căiască. Zice:

– Doamne, dacă lupta asta o duce femeia asta și eu am îndrăznit s-o judec…

Și s-a căit în fața lui Dumnezeu și n-a îndrăznit s-o mai judece. De asta, de multe ori judecăm dar nu știm lupta celuilalt. Judecăm prin prisma noastră, dar nu știm cum vede Dumnezeu lucrurile astea. Repede aruncăm cu noroi. Dacă cineva a făcut un gest, dacă ceva, dăm și nu știu ce. Să avem grijă să nu se întoarcă împotriva noastră lucrul ăsta. Să vedem ce înseamnă când trecem noi prin asta. Că-i ușor a judeca pe alții, dacă au făcut un gest, au pus mâna, nu știu ce: „Gataa!” Sfârșitul lumii! Să ne uităm la noi! Să fim mai cu atenție. Ca să nu ne îngăduie și nouă Dumnezeu lucruri asemenea.

Taina pustiei

Și să mergem mai departe. După aceea, Cuviosul Paisie s-a nevoit o bucată și s-a dus și-n Sinai. În muntele Sinai, în Egipt. S-a nevoit un an în pustie, era un paraclis, o căsuță cu un paraclis la Sf. Galaction și Epistimi. Chiar am ajuns acolo cu câțiva ani în urmă și am luat-o pe cărăruia aceea și m-am dus și am ajuns și la locul acela unde s-a nevoit Cuviosul Paisie La paraclisul Sfinților Galaction și Epistimi. Căldură mare acolo, era o căldură de ți se usca saliva – nu mai puteai, deci permanent aveai nevoie de apă. Da! Și s-a nevoit un an și acolo Cuviosul Paisie. 

După aia a revenit în Sf. Munte. A stat o perioadă și cu Cuviosul Tihon, un părinte rus cu viață sfântă. A fost ucenic la el. Și chiar povestește el că părintele Tihon nu slujea niciodată fără lacrimi. Și zice: „De multe ori când trebuia să iasă la heruvic, cu Sfintele Daruri, dura și câte-o oră și mai mult și nu ieșea.” Și el repeta mereu heruvicul, că părintele era în stare de contemplație. Ce vedea el acolo, în sfântul altar și nu mai reușea să iasă? Da…Și după aceea, el cânta acolo și la urmă se pune și el în genunchi și ieșea părintele cu Sfintele Daruri. Dura uneori ore întregi Sfânta Liturghie, numai ei doi acolo în bisericuță. Vă dați seama, câte taine erau acolo? Câtă bucurie. Cât har!

La Preasfântuța

După aceea, mai târziu, a mai trecut sub ascultări, la diferite mănăstiri a mai stat și pe urmă s-a retras la chiliuța care a rămas vestită și merge atâta lume și acum – La Panaguda. Panaguda e denumirea dacă o luăm în românește: Preasfântuța, cam așa ceva. Deci acolo s-a nevoit el mulți ani, multe lupte, multă nevoință, multe daruri a primit. Și a primit mulți oameni acolo pe care i-a mângâiat . Știu că odată, scrie și el undeva, și mai spunea și un părinte care a fost el de față atunci: a venit la părintele Paisie, că părintele Paisie nu prea primea pe nimeni peste noapte la el. Nici n-avea loc, dar el era în liniștea lui. Primea în timpul zilei, avea orele cât prime oamenii și restul stătea în rugăciune. Și l-a primit pe părintele ăsta. Și-n noaptea aia la pus să se roage, după aia să se odihnească un pic, și i-a zis:

– Vezi că, continuăm privegherea!

Și-l mai trezea din când în când și-i spunea:

– Părinte, n-ai avut vreo vedenie? 

Părintele Paisie nu s-a odihnit toată noaptea, s-a rugat în continuu.

 A trecut Maica Domnului pe-aici

Ei și până a venit timpul de biserică; a început să citească acolo la biserică și la un moment dat îl vede pe Părintele Paisie, cade cu fața la pământ, se închină și-atunci a rămas și el, a vrut să zică ceva și Părintele Paisie i-a făcut semn să tacă. Și s-a simțit o mireasmă așa prin biserică și-au început candelele să se miște toate. A stat mult timp Părintele Paisie în rugăciune așa. Și după ce s-au liniștit toate, s-au oprit și candelele după o bucată de timp. L-a întrebat:

– Părinte, ce-a fost asta??

– Dar n-ai văzut?

– Ce să văd?

– A trecut Maica Domnului pe-aici! Pentru c-a văzut doi zăpăciți care n-avea somn aici, ne-a dat și nouă un semn și a mișcat candelele. Deci vedeți, de multe ori îl vizita Maica Domnului pe Cuviosul Paisie. Și chiar spunea el: „ În fiecare zi Maica Domnului trece pe la toți călugării din Athos să vadă cum se nevoiesc și ce fac.” Vedeți, câtă grijă are Maica Domnului de grădina ei? Are grijă de toată lumea, îi ajută pe toți, dar mă refer aici; la gradina ei. Da! Și așa s-a nevoit mult timp Cuviosul Paisie. 

Cununa bolii

După care, eu am venit în Athos în ’93. Chiar în perioada aceea el era bolnav. S-a dus la Suroti, deja a fost acolo, avea proleme de sănătate. Că el între timp a ajutat foarte mult: s-a făcut o mănăstire, la Suroti. O mănăstire de maici, pentru că maicile de acolo, în perioada cât a fost el anumit timp bolnav, la Tesalonic, la operație; l-au mai ajutat Și ele erau la început atunci și părintele le-a ajutat duhovnicește, cu tot ce-a putut cu ridicarea mănăstirii, cu formarea ei. După ce s-a îmbolnăvit, maicile l-au luat și l-au îngrijit acolo ultimul an. Și-așa bolnav cum era, primea oameni și-i mângâia acolo. Avea cancer, avea metastază, dureri mari și mulți îl întrebau:

– Părinte, dar de ce nu te rogi la Dumnezeu să te vindece?

– Să mă vindece? Păi eu toată viața l-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea boala asta. Asta-i cununa mea. Altfel ascultă Dumnezeu pe-un om bolnav când nu se roagă pentru el – se roagă pentru ceilalți care sunt în suferință. 

Și-așa s-a rugat mereu și-a mângâiat, până a plecat din lumea asta. L-a îngropat acolo la Suroti. Și permanent vin mii de oameni, zilnic acolo, sute și mii de oameni care să se închine la mormântul lui și să-i ceară ajutorul. Chiar recent, zilele trecute, acum de vreo 3-4 zile, a venit un grec pe care îl cunosc de vreo 20 de ani, de mulți ani, de undeva din capătul Greciei. Și a venit cu băiatul lui pe aici. Printre altele îmi povestea:

– Părinte, uite, eu am construit o bisericuță în cinstea Cuviosului Paisie. Undeva acolo pe un teren, pe un ogor așa, un loc cu o leacă de pădure, un loc mai retras.

Era acolo doar un proschinitar, cum zic ei: o mică bisericuță așa, micuță, de aprins o candelă. Lată de 2m și lungă de 1m și ceva. Ceva micuț. Și zice:

– Măi, mi-am dorit acolo, când am văzut că era în cinstea Cuviosului Paisie, să fac o bisericuță mai mărișoară să fie acolo. M-am dus la episcop și am cerut aprobarea. Mi-a dat voie, dar îmi trebuia terenul, îmi trebuia tot. Și m-am dus la primărie mai departe și am cerut aprobare, m-am rugat la Cuviosul Paisie și mi-a aprobat…am cerut și eu o bucată de teren, dar mi-au aprobat dublu teren acolo. O bucată mai mare de teren. Și să fac bisericuța, dar n-aveam posibilități, așa, financiare, cum ne descurcam și noi. Și am cerut niște fonduri de la primărie. Și m-au refuzat. A spus că: „Așa ceva nu avem, ți-am dat terenul, mai departe te descurci…” 

Atunci a început să se roage la Cuviosul Paisie. Avea o icoană în casă pictată și cum se ruga la Cuviosul Paisie, s-a rugat seara și dimineață când s-a trezit, omul na, avea telefonul aproape, a pus mâna pe telefon. Și-a văzut exact pe ecran, cum ar fi când deschizi telefonul, uni-și pun anumite fotografii, le-apare o imagine acolo – ei, la el era imaginea cu Cuviosul Paisie, icoana care o avea el pe perete. Avea o fotografie înăuntru, dar el n-o pusese niciodată ca să fie așa. Deci singură apăruse. Și se minuna el cum a apărut icoana singură acolo pe telefon. Când s-a dus la icoană și s-a închinat, a începu icoana să scoată mireasmă! Icoana de pe perete. Și-o mireasmă de a umplut toată camera. Atunci și-a dat seama, Cuviosul Paisie o să-l ajute și o să facă bisericuța. A spus că-n timp de câteva luni, atât de mult i-a ajutat și cu treburile care le făcea el, s-au adunat și banii, tot și-a reușit să facă o bisericuță frumoasă în cinstea Cuviosului Paisie. Și spunea:

– Uite, ce minunat e Cuviosul Paisie. Cât de repede ne-a ajutat și de multe ori icoana scoate mireasmă. Umple toată casa de mireasmă. 

Da! Cuviosul Paisie. Și-o să mai adaug și eu un m ic lucru aici și închei. Cu ceva ani în urmă, 7-8 ani în urmă, m-am dus împreună cu cineva la mănăstire, la Suroti. Și nu știam eu exact atunci cum o fi, deschis sau n-o fi. Dar e o rânduială: miercurea și vinerea e închis. Deci nu întră nimeni acolo.. S-ar putea și lunea, nu mai știu, dar miercurea și vinerea e sigur. Și-i închis, deci toată ziua nu deschid deloc. Și-au porți cumva la vreo 300-400 m mai jos, de acolo sunt porți de fier, închise tot, gard…Și-n ziua aceea nu intră nimeni. M-am dus; era vineri. Și-am ajuns la poartă, liniște, închis totul, nimic. Persoana cu care eram eu avea mare evlavie la Cuviosul Paisie. Și-atunci s-a dus la poartă așa , și-a întins mâinile în sus și-a zis:

– Cuvioase Paisie, te rog, fă ceva! Vreau să ajungem la mormântul tău să ne-nchinăm…

Și-n momentul când a terminat cuvintele astea, poarta a început singură în părți. S-a deschis, eu eram câțiva metri mai în spate, repede, am urcat în mașină, am trecut, și-n urmă, după ce am trecut noi cu mașina, în curte poarta s-a închis la loc. Și ne-am dus sus în curte. Liniște tot, ne-am dus până în fața unde-i intrarea în mănăstire, undei o portiță  – era deschisă și-aceea. Că dacă era închisă asta de jos, restul erau deschise. Ne-am dus așa, în liniște, ne minunăm, nimic pe acolo, Și-am întâlnit în biserică un grup de preoți din Cipru. Care erau veniți la închinare și fusese programați dinainte prin telefon și lor cu vreo oră înainte le-a deschis personal să intre și se închinau. În rest nu era nimeni. Că era zi închisă. Acum când am ajuns noi, deci normal, intrând și noi în Biserică, printre ei, maicile de-acolo s-a gândit că suntem cu grupul lor! Nu și-au dat seama. Și la un moment dat, noi am luat-o aparte.

Ne-am dus la mormântul lui, ne-am închinat, că ei se închinase la mormânt. Și ne vede o maică. Zice:

– Sunteți cu grupul?

– Nu suntem cu grupul.

– Și cum ați intrat aici??

– Păi, uite, am intrat și noi.

Se uita așa la noi, că ele nu deschisese poarta la nimeni înafară de părinții aceia. Și se uita așa lung la noi. Zic:

– Cuviosul a rânduit!

– Bine, dacă v-ați închinat, uite, peste 10 minute părinții or să plece. (aveau un microbuz, erau mai mulți) O să vă deschidem poarta, să vă țineți după ei să ieșiți și voi odată. 

Și-așa am ieșit și noi după ce ne-am închinat. Deci Cuviosul Paisie ne deschisese poarta și nouă pentru credința persoanei celeilalte. Că-și dorea foarte mult. Face foarte multe minuni Cuviosul Paisie! A ajutat și cât a fost în viață și ajută și acum, la cei ce se roagă cu credință. la cei care ajung la mormântul lui, deci să ne rugăm la el, că nu ne lasă niciodată. El mai avea un lucru când trăia în viată.: de la 12.00 noaptea la 02.00 se ruga pentru cei care nu se roagă. Pentru cei care se distrează, pentru cei care se droghează, pentru cei care-s prin cluburi, se ruga. Că spunea că pentru ei nu se roagă nimeni și nici ei nu se roagă. Și multe cazuri au fost în care a salvat, un tânăr noaptea mergea așa, cu viteză, cu motoreta. Și i-a ieșit un camion în față. Deci, de fapt, era camionul în față, dar a frânat. Și el a intrat cu toată viteza în camion… Și-n momentul impactului a văzut un părinte că l-a luat în brațe. Motoreta s-a făcut praf, iar pe el l-a lăsat întreg pe asfalt în picioare. Dar a apucat să vadă chipul părintelui. Și după ani de zile, tot întrebând într-o pare, în alta a ajuns la Cuviosul. Când l-a văzut a spus:

– El m-a salvat! 

Trăia, era în viață Cuviosul Paisie atunci. El se ruga pentru ei și Dumnezeu știe sub ce chip, poate îngerul, sau care-a fost, sub chipul lui l-a salvat pe tânărul acela. Deci ajuta și atunci și ajută și acum. Să vă rugați lui și să-i cereți mereu ajutorul! Și-o să vă ajute întotdeauna! Să ne ajute Cuviosul Pasie și bineînțeles Maica Domnului, care e împărăteasa noastră, a tuturor și să ne aibă totdeauna în pază. Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!