Vizionați o scurtă serie de întrebări și răspunsuri duhovnicești la care răspunde dl. Marin Răducă, unul dintre ultimii foști mărturisitori români din închisorile comuniste în care acesta își etalează importanta experiență duhovnicească în duhul Sfinților Părinți.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Harisma curăției și a fecioriei
Mă uitam și citeam în viața Sf. Paisie și-am zis: „Iată, domnule, oameni care au ajuns la îndumnezeire, la sfințenie…” dar totuși nu au scăpat de încercări. Și încercarea era gândul ăsta al desfrânării. Și ce-a făcut el? Adică ce să vă povestesc eu, sfințiilor voastre, că știți și ați citit mult mai multe decât mine. Și-a crestat piciorul stâng, cu cuțitul sau cu lama toporului, de 7 ori în 7 locuri. Ca să-și revină. Să nu cadă. Ce face? Se duce la doctor după ce-și taie bucăți din carne din picior. Și ce spune? Vedeți că mai mint câteodată și sfinții, nu? Ce era să spună, că uite, trebuia să alegi. „Eu m-am tăiat, mi-am tăiat bucăți din picior.” Și doctorul a întrebat… (Ați găsit lucrurile astea la Sf. Paisie? Nu? Nu mai îmi amintesc….)
L-a întrebat:
– Ce-ai pățit?
– M-a mușcat ursul. M-am luptat cu ursul.
Și ce concluzie trage el? Că asta mă interesa! Deci oricât am căuta noi să ne tăiem, să ne băgăm în coșciuguri, să ne autoflagelăm; nu se poate înlătura ispita. Chiar el spune că nu a încetat. Deși el s-a crestat de atâtea ori! Nu a încetat, instinctul ăsta, pentru că nu este ușor să duci viață de feciorie. Nu este ușor! Ci numai cui îi este este dat, spune Mântuitorul.
Și tot el spunea că n-a dispărut gândul nici cu asta.
Mai vedem și pe alt isihast care tot așa se luptă cu diavolul și tot din cauza…
Gheron Iosif?
Da, ați văzut? Cu diavolul s-a luptat piept la piept și spune că a rămas cu părul lui ca de porc. Mirosea urât, nu?
Sigur, că slăbind din energia asta,trupească, lupta cu instinctul ăsta de procreere este mai ușoară. Am fost în perioade diferite în închisoare, eu n-am cunoscut femeie până m-am căsătorit. Căsătorit, cât am stat? Mai mult viața mi-a fost așa, de abstinență. Așa că, înțeleg că este, după mine, când trăiești în condiții normale, cea mai mare luptă și ispita cea mai grea. Ispita cea mai grea.. dar de ce este ispita cea mai grea? Pentru că am văzut, chiar dacă te sinucizi, chiar dacă te tai, gândul tău este…nu? Totuși te răscolește cineva care nu este numai pentru mult timp. Este și diavolul, care-ți întărește (ispita.) Că diavolul nu vine asupra noastră cu idei și ispite străine de noi.
Tu îi dai drepturi.
El ni le întărește pe cele ale noastre. De aceea trebuie multă, multă atenție. Și depinde de gândul omului: dacă mintea ta este împrăștiată și vagabondează și nu ai disciplinat-o și nu o ții sub control, atunci repede cazi. Îți vin niște argumente: „Dumnezeu ne-a dat pocăința.” Nu? Și dacă ne-a dat pocăința – „Mai am timp…ca să mă pocăiesc, hai să săvârșesc păcatul ăsta.” Mare ispită! Mare ispită, mare atenție.
Cununa rezistenței
Nu! Ce să vă spun, chiar și cei care au căzut – și s-au întors, nu? Că la Dumnezeu este că n-au mai putut răbda. Există poate și-o limită. Nu-mi atribui că eu am fost unul grozav, dar m-am lăsat în voia Lui Dumnezeu mai mult. Și n-am ajuns acolo la cădere. Dar totuși m-am gândit la cei care au avut anumite funcții – totuși au căzut. Și până la urmă, totuși, au murit. Altfel era cununa dacă nu cădeau deloc! Dacă ar fi acceptat moartea.
Luare aminte
Dim moment ce te unești cu diavolul, ai căzut și faci voia lui, sigur că ești demonizat, nu? Dar demonizarea aceasta din ce cauză e? E din cauza fricii, a neputinței, că iată, nu toată lumea a căzut.
Cumpăna: voia proprie și voia Lui Dumnezeu
Nu avem scuză atâta vreme cât avem exemplul lui Hristos! Într-adevăr, cupa asta, paharul morții: însuși Mântuitorul spune: De e cu putință, înlătură-l. Nu? Dar, dacă este voia Ta, ca să-l beau, fie voia Ta! Aici e cumpăna! Nu-i ușor. Și nu-mi atribui mie c-am trecut prin încercările astea și nu am căzut. Domnului Dumnezeu! Am avut inima și credința legată și încrederea în Dumnezeu! Să facă El voia Lui în mine! Dar ceea ce ni se cere nouă și noi să vrem. Și dacă noi vrem, vedeți că și Dumnezeu te ajută.
E nevoie de încredințare totală în suferință
Sunt încercări, ce să vă spun, în viața noastră, că doar nu noi ne-alegem…Sigur, că fără participarea noastră nu există virtute sau cădere. Avem și noi partea de contribuție; Dumnezeu ne-a creeat liberi, cu discernământ, de a alege. Ori una, ori alta. Și când te-ai încredințat Lui Dumnezeu total, cu toată ființa ta, nu te mai interesează, orice este străin de lucrul ăsta, nu? – îl respingi. Rămâi unit cu Hristos. Și: „Doamne, facă-se voia Ta!”
Voință vs slăbiciune
Ce spunea Rodas? Zic: „Nu te durea?” sau „N-aveai tendința de deznădejde?” Și el a fost încercat de deznădejde. Și când să cedeze, venea Maica Domnului….Da! Vezi?? Asta e! Ești cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și voința ta este să nu cedezi, te-ajută în momentele de slăbiciune. Asta e…
(Râde:) E salvarea omului – suferința! Să știți, că suferința ne apropie de Dumnezeu! Mult. Ce? Mai pot eu să mai retrăiesc ce-am trăit acolo? Vă spun practic: Mă simțeam în nenorocirea aceea și-n lipsurile… și cum eram de slab – fericit! Nu aveam o explicație! Imediat cum am fost eliberat, au început gândurile, grijile. Credeți că în Sf. Liturghie când spune: Toată grija cea lumească de la noi s-o lepădăm, o spune ca pe-o poezie? Este lucrul cel mai extraordinar! Asta înseamnă lepădare de sine – de griji!
Pacea Mea o dau vouă (Io. 14: 27)
Toată lumea astăzi o vedeți că e bolnavă. În general, tineretul. Și spun că n-au liniște sufletească. Păi, de ce nu ai liniște? Că nu-L ai pe Dumnezeu. Că dacă-l ai pe Dumnezeu cu tine, atunci ai pace. Și dacă ai pace ai liniște. Aia e, tineretul de astăzi este bolnav sufletește, caută pacea, liniștea și nu știe de unde provine. Este o luptă, mai ales pentru sfințiile voastre ca să-ți golești mintea – nu? – de griji…
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
7 Comment
Daaaa, am observat si eu ca diavolul te face sa simti brusc o atractie trupeasca fata de cineva si cand esti in preajma acelei persoane, parca tot timpul iti vine sa zambesti, sa te apropii de persoana respectiva, sa ii spui ceva. Doar Duhul Sfant care lucreaza in tine te poate tine la distanta. Cred ca asa s-a intamplat si cu dragul nost parinte Visarion….de altfel, un om cu multa iubire de aproapele. Ramane acum in continuare sa ne pocaim impreuna, sa il sustinem cu toata dragostea noastra, sa ne rugam, sa mergem rabdatori inainte cu multa nadejde in Domnul care, apropo, stiu ca il iubeste enorm si il poate vindeca deplin. Probabil acum parintele crede ca „a, sigur s-au smintit de mine, s-au scarbit”. Nu e adevarat in realitate. Dar chiar daca noi am uita, „chiar daca o mama isi uita prucul pe care-l alapteaza, Eu nu va voi uita!
Sexualitatea e o chestiune f importanta in vremurile astea.
Ma gandeam deunazi de ce a facut Dumnezeu functia asta. Sau, cum sa ajungi la indumnezrire pastrand aceasta functie, caci e mai usor in manastiri sau biserici insa in viata de zi cu zi a oamenilor normali asa ceva e o mare provocare. Trebuie gasita cu adevarat senzatia originala de unde au plecat toate, senzatia cu care Dumnezeu a creat functia, de la nivelul sau de detasare. E cu siguranta construirea unei simfonii interioare aceasta cautare de Dumnezeu si liniste pt ca mai intai trebuia desavarsita imaginea omului in totalitatea sa, incluzand asta si functia sexuala, dorinta de placere si viata, de a exista manifestand extraordinara frumusete interioara in viata de familie.
Apoi sunt intrebari care tin de raportul nostru cu Dumnezeu atunci cand avem aceasta functie activa, cum ne gandim atunci la Dumnezeu, cum ne rugam, cum transpunem acea iubire cu tot cugetul si puterea pe care Hristos o cere.
Astea sunt intrebari reale, de mare finete in aceasta tesatura a desavarsirii si indumnezeirii omenesti.
Apoi mai e intrebarea „ce e acea functie” si am observat ca ea creaza impreuna cu inima un tot. O armonie in care fiinta umana devine frumoasa, mai sanatoasa, se schimba trasaturile fetei, delicatetea este mai pregnanta, viata mai luminoasa, bucuria de insasi existenta mai mare. Aceasta functie e menita sa trezeasca cumva dorinta de a fi, departeaza tristetea si depresia si ofera un sens vietii, si asta inseamna vederea frumusetii, incepand de la sot sau sotie si treptat cu note diferite transpunandu se in iubirea fata de familia mai mare.
Insa aceasta forta e f dificil de controlat si intr adevar tine de experienta si de pastrarea vie a poruncilor si moralitatii in fiinta.
Sexualitatea nu trebuie, din perspectiva mea suprimata, ci cu grija controlata, inteleasa, facand asta il intelegem pe Dumnezeu si nu il mutilam ajungand chiar sa ne autoflagelam.
Nu avem cum sa intelegem aceasta functie fugind de ea. Daca e acolo e o insemnatate in asta.
In fine, ar mai fi ceva extrem de important de spus. Calugarii si cei asemenea lor, fug poate de aceasta functie pt ca nu mai stiu apoi cum sa functioneze in raport cu ceilalti, sau, ceilalti in cautarea lor nu sunt capabili sa suporte aceasta bucurie sincera izvorata din sufletul celor care au activa aceasta functie.
E un soi de neintelegere generala in final in ceea ce inseamna a fi barbat si femeie si asta duce la un soi de uniformizare intre cele doua genuri de care insasi biserica se plange. In concluzie fuga si ascunderea de aceasta functie fac ca o parte importanta a naturii umane sa ramana neinteleasa.
Si da, acum inteleg ca exista tot felul de entitati insa noi, cei din viata mireana nu vedem asta. Ce putem face e sa pastram curatenia adanca a umanitatii noastre si sa gandim frumosul si bunul, precum copii, altfel transformam totul in Dumnezeu.
Eu nu ca nu cred in aceste fiinte, insa nu ma intereseaza, atat. Eu ma uit la Dumnezeu si dansul mi a dat viata asta asa cum e cu functiile si insemnatatile ei. Rostul meu e sa Il inteleg in toata maiestria dansului cu privirea si inima curata si cu incredere desavarsita in dansul. Iubirea asta e sensul vietii iar durerea si suferinta survin doar atunci cand nu intelegem acest sens adanc al existentei creat de Dumnezeu si atunci cand in neintelegerea noastra ne luptam.
Curatenia e adancul nostru care transpus devine si exterior. Adica, cana din care beau e curata daca privirea si eu in adancul meu sunt curata. Noi sfintim astfel locul si viata.
Omul zic Sfintii Parinti e facut sa priveasca si sa se roage lui Dumnezeu continu. Atunci Dumnezeu devine cana din care beau, pt ca eu il vad peste tot pe El. Dansul e Atottiitorul a tot ce exista, este cu adevarat tot.
Totul e sfant, dintotdeauna, totul e Dumnezeu, indiferent de ce pot crede sau nu unii si altii.
Insasi fecioria e o stare a sufletului si nu o functie fiziologica. Omul care se culca cu sotia sa e si dansul fecior daca sufletul sau pastreaza imaginea curata a actului asa cum a fost creata de Dumnezeu si nu imaginea deformata a lumii pagane.
Dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu are o adanca insemnatate pe care noi trebuie sa o deslusim prin intelegerea profunda a naturii umane.
A-ti duce crucea inseamna a avea curajul de a cobora in natura umana, a o intelege, a regasi sensul vietii, motivul, bucuria existentei stiind ca Dumnezeu e cu tine.
Apoi vine Hristos si te rascumpara pt credinta ta si nu pt ca esti lipsit de pacate.
Trebuie doar sa il vedem pe Dumnezeu, sa ingenuchem in strada strigandu-l daca e nevoie.
Atunci El raspunde si ne ia acasa ca un parinte, ca cel mai extraordinar Tata…
Tatal nostru care ne esti in ceruri
Sfinteasca se numele Tau
Vie imparatia Ta
Faca-se voia Ta
Precum in cer
Asa si pe pamant
Painea noastra cea de toate zilele
Dane noua astazi
Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum iertam si noi gresitilor nostrii
Si nu ne duce pe noi in ispita
Si ne izbaveste de cel viclean
Caci a Ta e imparatia, puterea si slava
Acum si pururea
Si in vecii vecilor
Amin
Dacă aceste instincte nu sunt împlinite în viața de familie din anumite motive pot afecta oarecum relația dintre soț și soție(stări nervoase, nemulțumire, etc.)?
Aceste funcții pentru mireni sunt doar pentru a avea copii restul este pierdere de vreme…
Să fim îndrăgostiți este cu totul altceva… este dorul după perfecțiune…doar că noi când suntem adolescenți înțelegem totul greșit!Este cu păcăleală…
După căsătorie foarte puține cupluri reușesc să treacă totul în plan duhovnicesc Dacă este NU la avorturi înseamnă că cei doi trebuie să fie UNA pentru Hristos!
Pentru a avea reușită trebuie să respecte cu mare drag TAINA CUNUNIEI.Este jertfă eu consider! Avem nevoie de părerea Părintelui care ne ajută cu sfaturi ce vin din plan duhovnicesc.Atunci când există dorință trebuie să fie multă iubire pentru copiii mulți și un necesar material minim fiecăruia și pe primul loc trebuia să fie Duhovnicul Legătură strânsă cu un duhovnic.Asa arată o familie creștină ortodoxă după dorința mea .